Conf. Univ. Dr.

CORNELIA URSU

Otitele acute şi cronice

 Otitele acute sau cronice se înscriu, de
regulă, într-un context general de infecţie
acută a căilor respiratorii superioare ce
reprezintă cea mai frecventă patologie în
practica O.R.L., cu impact economic major
şi responsabile de cea mai ridicată rată de
absenteism şcolar şi profesional.

 Acest tip de infecţie brusc apărută este

difuză şi cuprinde simultan sau secvenţial
segmentele superioare ale căilor
respiratorii.
 Frecvenţa, uneori deosebit de ridicată în
perioada de toamnă-iarnă-primavară a
infecţiilor acute ale căilor respiratorii
superioare este imprimată de oscilaţiile
termice ale mediului înconjurător, frig,
umiditate, vânt, ceaţă, modificări în regimul
nutriţional şi aglomeraţia umană.

 În aceste condiţii, căile respiratorii îşi pierd

capacitatea de apărare şi devin “porţi de
intrare” pentru agenţii infecţioşi.
Otitele externe

 Prin otite externe se înţelege

inflamaţia tegumentelor urechii
externe(CAE şi pavilion).
 Din punct de vedere etiologic,
otitele externe pot fi de natură
infecţioasă (bacteriană, virală,
fungică), reactivă (eczeme,
dermatoze, dermatite alergice) şi
seboreică.
 După criteriul evolutiv, otitele
externe sunt acute, cronice sau
recidivante.
 Diagnosticul pozitiv constă în
identificarea diferitelor forme de
otite externe pe baza
simptomatologiei şi a datelor
oferite de examenul local.
 La nivelul conductului auditiv extern durerea produsă de
otitele externe este exarcebată de presiunea asupra
tragusului sau de tracţiunea pavilionului.

 Extrem de dureros este furunculul de conduct.

 Zona zoster auriculară provoacă dureri vii; diagnosticul

se pune pe erupţia veziculoasă prezentă la nivelul zonei
Ramsay – Hunt (ce include conca şi peretele posterior al
conductului auditiv extern) însoţită de paralizie facială
periferică după 2 – 3 zile şi uneori de reacţie ganglionară
şi tulburări ale gustului.
Otita externă flictenulară sau hemoragică
(etiologie: virusuri gripale)

 Aspect clinic de otită

externă flictenulară la
un pacient de 26 ani:
bule şi vezicule violacee
pe tegumentele CAE şi
pe timpan pline cu un
lichid hemoragic
 Tratament: analgezic,
toaletă locală (aspiraţii,
badijonări cu soluţii
antiseptice).
 Zona zoster auriculară
dreaptă la un pacient de
17 ani cu otodinie
dreaptă şi erupţie
eritemato-veziculoasă
caracteristică la nivelul
tegumentelor
pavilionului şi
conductului auditiv
extern drept.

 Tratament: local şi
general cu antivirale
(zovirax)
 Otita externă furunculoasă

ASPECT NORMAL FURUNCUL CAE

AL URECHII DREPTE
STÂNG
 Tratamentul este
local (pe meşă)şi
general antibiotic
(antistafilococic),
antiinflamator şi
analgezic.
 Otitele medii acute

 Otitele medii acute reprezintă inflamaţiile acute cu sau

fără supuraţie a cavităţilor urechii medii şi pot fi de
natură virală, bacteriană, asociată sau nemicrobiană.

 Diagnosticul pozitiv depinde de starea de integritate a

timpanului. Din acest punct de vedere, otitele medii
acute pot fi: cu timpan închis (otita seroasă, otita
congestivă) sau cu timpan deschis (otita medie acută
supurată).

 Otita seroasă, legată de disfuncţia trompei Eustache

cu perturbarea funcţiei echipresive şi de drenaj.
 Are drept caracteristică simptomatică triada: otalgie,
vâjâituri şi surditate, iar obiectiv, modificări specifice ale
timpanului remarcate prin otoscopie.
 Tratamentul vizează dezobstrucţia trompei şi reluarea
funcţiilor sale (decongestive nazale, antiinflamatorii,
aerosoli).
 Otita acută congestivă apare la toate vârstele,
dar cu precădere la copilul adenoidian. De aceea,
tratamentul include dezinfecţia nazo-faringiană şi
asanarea focarelor infecţioase sau hiperplazice din
rinofaringe.
 Otita medie acută supurată reprezintă
inflamaţia acută a mucoasei casei timpanului şi
trompei lui Eustachio, de etiologie bacteriană
sau virală, cu debut brusc şi tabou clinic
zgomotos, ale cărei manifestări caracteristice
sunt otalgia, febra şi otoreea purulentă.
 Otita medie acută supurată domină vârsta
preşcolară.
 Evoluează în faze succesive: de inflamaţie,
supuraţie, complicaţie şi rezoluţie.
 Aspect otomicroscopic al
membranei timpanice într-
un caz de otită medie
acută supurată (stadiul
perforativ) la un pacient
de 18 ani cu otodinie,
otoree muco-purulentă,
hipoacuzie şi acufene la
urechea dreaptă.
 Tratament: antibiotic (în
funcţie de antibiogramă),
antiinflamator, DNF.
 Tratamentul vizează combaterea infecţiei, asigurarea
drenajului trompei şi modificarea în sens favorabil a
simptomatologiei locale şi generale.

 Se foloseşte antibioterapia generală, antiinflamatorii şi

decongestive nazo-faringiene. Local, se practică
puncţia transtimpanală (miringotomia) dacă
timpanul bombează sau dacă perforaţia este
insuficientă pentru drenaj, urmată de aspirarea
secreţiilor.
 Otitele medii cronice

 Inflamaţiile cronice dezvoltate în cavităţile urechii

medii, care se intrică cu procese infecţioase, definesc
otitele medii cronice. Spre deosebire de otitele medii
acute, care se vindecă cu "restitutio ad integrum",
otitele medii cronice se vindecă prin cicatrice, lasând
sechele postotitice.

 Tratamentul vizează îndepărtarea tuturor focarelor

infecţioase sau de ordin mecanic de vecinătate, pe
cale medicală sau chirurgicală, tratamentul general
(adresat terenului), iar local tratamentul medical sau
chirurgical, în funcţie de forma clinică a bolii.
 Pacienta M.B. de 46 de ani se prezintă la cabinetul ORL
pentru o scădere de auz cronică, bilaterală, care a fost
neglijată în ultimii ani.
 Examenul otoscopic confirmă o otită medie supurată
cronică la ambele urechi, cu deficit auditiv global mediu
conform audiogramei tonale liminare.
 Concluzii
 Supuraţiile otomastoidiene pot determina apariţia
unor complicaţii: intratemporale, extratemporale sau
endocraniene.

 Supuraţia se propagă pe căile anatomice sau pe cale

osteitică, directă. Cu toate progresele terapeutice
obţinute în ultimele decenii, complicaţiile meningo-
encefalice ale supuraţiilor auriculare acute şi cronice
rămân încă în actualitate.

 În stadiul actual al antibioterapiei, complicaţiile

otomastoidiene apar numai când aceste afecţiuni nu
sunt îngrijite sau când virulenţa germenilor depăşeşte
eficacitatea antibioticului.