Clasificarea hipoacuziilor

Urechea externa este formata din pavilionul auricular cu rol de captare a undelor sonore,
dar si de amplificare preferentiala a anumitor frecvente conversationale, si din conductul
auditiv extern care conduce undele sonore catre timpan.
Urechea medie (denumita si casuta timpanului) este delimitata la exterior de timpan si
adaposteste lantul osicular. Timpanul este o membrana fina, de 0,1 mm, cu rol de protectie
si de transmitere a sunetelor mai departe, lantului osicular. Lantul osicular este format din
ciocan, nicovala si scarita (sunt singurele oscioare care isi pastreaza marimea de la nastere
si pana la moarte), avand tot rol de transmitere a undei sonore.
Urechea interna este, de fapt, analizatorul propriu-zis, ea fiind formata din canalele
semicirculare, utricula si sacula segmentul vestibular si cohleea sau melcul segmentul
auditiv.
Clasificarea hipoacuziilor
In functie de regiunea in care s-a produs leziunea, hipoacuziile pot fi impartite in
hipoacuzii de transmisie si hipoacuzii neurosenzoriale (de perceptie).

Hipoacuziile de transmisie se datoreaza unei transmisii deficitare a sunetului de la

exterior catre urechea interna si pot avea cauze nenumarate: incepand cu simplul dop de
cerumen care poate produce o atenuare a sunetului (de pana la 20 de decibeli), pana la otita
medie si otita externa. Uneori o simpla si banala vizita la un doctor ORL-ist poate rezolva
problema, dar alteori e mai complicat. La acest capitol se incadreaza si o patologie mai
speciala: otoscleroza (o patologie de ureche medie cu timpan inchis). Otoscleroza este o
boala ereditara, care afecteaza in general femeile si se accentueaza dupa nastere.
Hipoacuziile de perceptie sunt determinate de leziunea urechii, localizata la nivelul
cohleei sau al nervului auditiv. Cauzele sunt variate: ereditare, congenitale, traume sonore,
traumatism cranian. Cea mai frecventa hipoacuzie de acest tip este prescbiacuzia datorata
avansarii in varsta. Pentru ca imbatranirea afecteaza si urechea.
Trauma Sonora este forma de hipoacuzie specifica adultilor scaderea pragului de auz
datorita expunerii repetate la zgomot. Cei mai expusi sunt cei care lucreaza in medii
zgomotoase. Gradul de afectare a auzului in urma factorilor nocivi depinde de
susceptibilitatea fiecaruia. Barbatii sunt mai sensibili decat femeile, persoanele cu ochii de
culoare deschisa au o sensibilitate mai mare, la fel si negrii. La inceput se observa o
scadere temporara a pragului de auz, care va disparea dupa un repaos auditiv de 16 ore.
Dar, daca tratamentul fonic este in continuare agresiv, scaderea de auz devine
permanenta si ireversibila.
Hipoacuziile congenitale se pot datora unor medicamente administrate in timpul sarcinii
sau unor boli suferite de mama in timpul sarcinii, cum ar fi toxoplasmoza, pojarul, sifilisul
sau a incompatibilitatii de Rh sau grupe sanguine dintre parinti. Aceste hipoacuzii in
general sunt profunde, cu un prag de auz mai mare de 80-90 dB HL (cu alte cuvinte nu va
auzi decat zgomotele foarte puternice, iar fara un ajutor special nu va putea sa vorbeasca).
Totusi, acesti copii sunt recuperabili daca sunt protezati foarte devreme si urmeaza un
program special de demutizare si logopedie. O alta cauza a hipoacuziei in cazul copiilor
poate fi un travaliu prelungit, o greutate mica la nastere, un scor Abgar mic. De asemenea,
hipoacuzia poate sa apara si ca urmare a unor boli cum ar fi parotidita epidemica (oreion),
meningita, encefalita sau ca urmare a tratamentelor cu unele medicamente ototoxice, cum
ar fi Kanamicina, Streptomicinina, Gentamicina.
AUDIOMETRIA TONAL LIMINAR (ATL)
Audiometria cu tonuri pure este folosit pentru a cuantifica gradul de pierdere
auditiv i pentru a avea informaii despre locul leziunii i, n unele cazuri, despre
cauza hipoacuziei.
Ea nu solicit dect detecia sunetului, fr a implica procese cognitive complexe,
fiind astfel deosebit de accesibil.

 Primele testri auditive multifrecveniale au fost publicate de Sivian i White n

1933.
Dezvoltarea metodei, desigur, se datoreaz crerii instrumentului de msur,
audiometrul, care este capabil s genereze sunete de testare pure frecvenial sau
complexe, ca i sunete de mascare.
n prezent audiometria cu tonuri pure se poate realiza manual, prin prezentarea
tonurilor test de ctre evaluator, sau automat, fiind exclus intervenia subiectiv a
evaluatorului (audiometrie automat).
Mediul de testare ideal este o cabin izolat fonic, care s permit testarea unor
sunete fr interferena zgomotului extern. Normele ISO permit un zgomot rezidual
de 15 dB.
Din punct de vedere tehnic, audiometria tonal liminar testeaz n mod obinuit
auzul uman pe o plaj frecvenial de la 125 Hz la 8000 Hz, ntre limitele de
intensitate caracteristice urechii umane (de la 0 dB la 120 dB).
n audiologie pot fi folosite urmtoarele tipuri de transductori:
Ctile supraaurale rmn n afara pavilionului; cele mai folosite sunt ctile
TDH-39;
Ctile circumaurale atenueaz zgomotul ambiental acoperind n totalitate
urechea; aceste cti sunt calibrate cu dificultate, necesitnd ntotdeauna un adaptor ;
Ctile de tip insert (intraaurale) proiectate pentru a se mula pe fiecare
ureche, izoleaz fonic cel mai bine, avnd partea intraauricular confecionat dintrun burete expandabil de unic folosin; n prezent lucrm cu tipul ER-3.
Casca de culoare rosie in dreapta si albastru in stg.
Boxele se folosesc la subiecii la care nu putem obine rezultate cu ctile (pacieni
ce nu suport casca, evaluarea protezrii auditive sau implantrii cohleare, teste de
localizare sonor); este indicat sunetul vobulat sau zgomotul de band ngust;
poziia capului fa de box i problemele de calibrare pot afecta rezultatele testrii;
este obligatoriu incinta anecoid.
Vibratorul osos folosit pentru a determina rezerva cohlear; are un cmp dinamic
mai redus dect ctile aeriene.
Procedura se desfoar astfel:
testul va ncepe cu urechea mai bun;
prezentarea tonului la un nivel audibil; 30 dB pentru urechea considerat normal i 70
dB pentru una cu deficit de auz;
dac nu se obine rspuns, se crete stimularea n pai de 20 de dB pn apare rspunsul;
de ndat ce pacientul a rspuns, se scade intensitatea cu cte 10 dB pn cnd dispare
rspunsul;

 cnd pacientul nu mai rspunde, se crete sunetul n pai de 5 dB pna la un nou rspuns;
intensitatea sunetului este iari sczut n pai de 10 dB pn nu mai este auzit i se
repet;
pragul este determinat la cel mai sczut nivel auditiv la care pacientul rspunde la cel
puin jumtate din seria de stimuli ascendeni, cu un minimum de 2 rspunsuri din 3
solicitate pentru un singur nivel de stimulare.
Se testeaz, n ordine, urmtoarele frecvene: 1000, 2000, 4000, 8000, 250, 500 Hz.
Dac ntre dou octave vecine diferena pragurilor este de peste 20 dB, se testeaz i
frecvenele intermediare (750, 1500, 3000 sau 6000 Hz). Frecvena de 1000 Hz se
testeaz prima deoarece are cea mai bun reproductibilitate testare-retestare.
Se efectueaz nti testarea conducerii aeriene, cu cti supraaurale sau intracanal i
apoi conducerea pe cale osoas, cu ajutorul vibratorului osos aezat pe mastoid,
evitnd contactul cu pavilionul urechii

Audiograma vocal (AV) este o metod subiectiv de testare, complementar ATL,

posibil la subiecii care au limbaj dezvoltat i pot colabora (nu au afazii, come etc).
AV permite confirmarea pragului ATL i aprecierea aptitudinilor unui subiect de a
nelege vorbirea.
De asemenea se pot diferenia distorsiunile cohleare de atingerile de tip central.
O deosebit importan o prezint informaiile pe care le aduce n procesul protezrii
auditive, att pentru alegerea urechii de protezat, ct i pentru evaluarea
performanelor de inteligibilitate dup protezarea auditiv convenional sau prin
implante.
Zona frecventelor conversationale suprapusa pe audiograma tonala:
A frecventa fundamentala
B vocale
C consoane sonore
D consoane surde

Cum se efectueaza?
Pacientului aflat in cabina izolata fonic i se prezinta mai multe liste de cuvinte, la
diferite intensitati, trebuind sa repete cuvintele pe care le-a inteles. Se calculeaza
apoi pe seama unor curbe specifice nivelul de inteligilibilitate a vorbirii.

Materialul fonetic folosit in audiograma vocala:

liste a cate 10 cuvinte care pot fi adaptate in functie de : varsta, nivelul de educatie al
pacientului, dialectul vorbit de pacient
logatomi cuvinte fara sens cu structura consoana vocala -consoana
cuvinte monosilabice
cuvinte bisilabice
propozitii si fraze
Parametrii AV cei mai utili sunt:
pragul de inteligibilitate vocal, care definete cea mai mic intensitate la care pacientul
recunoate corect 50% dintre cuvintele prezentate.
pragul de detecie (identificare) a vorbirii, care este nivelul intensitii de prezentare la
care este auzit vorbirea;
scorul maxim de discriminare (recunoatere) a vorbirii, important doar n hipoacuziile
neuro/senzoriale.
La ce serveste audiograma vocala?
Verificarea rezultatelor audiometriei tonale
Evaluarea eficacitatii protezrii auditive
Diagnosticul diferential al hipoacuziilor neurosenzoriale (poate depista o leziune
retrocohleara).
Reflectarea gradului handicapului social al comunicarii
Monitorizarea performantelor actului terapeutic (de exemplu postoperator)
In expertiza: depistarea simulanilor.

Timpanometria investigheaz variaiile presionale ale impedanei urechii medii n

timpul modificrilor presionale aplicate n conductul auditiv extern cu ajutorul
timpanometrului (impedancemetrului).

Timpanometria nu este un test auditiv ns este o investigaie valoroas n evaluarea

audiologic.
Tipul timpanogramei n corelatie cu datele clinice i uneori i cu alte teste
audiologice, permite att diagnosticul ct i urmrirea n evoluie a diferitelor afeciuni
ale urechii medii:
-otita medie acut/serioas
-permeabilitatea aeratoarelor transtimpanice
-dezarticularea lanului osicular
-fixarea lanului osicular
-timpanoscleroza
-otoscleroza
-permite diferenierea ntre hipoacuzia neurosenzorial i cea de transmisie, atunci cnd
probele cu diapazonul nu sunt concludente
-formaiuni tumorale ale urechii medii
-colesteatomul urechii medii primitiv/secundar
-starea post miringoplastie/timpanoplastie
-aprecierea functiei trompei lui Eustachio (disfuncia tubar)
Nu se poate efectua timpanograma n urmtoarele situaii:
-obstrucia conductului auditiv extern cu dop cerumen/ corp strin/ secretii abundente/etc.
-copil mai mic de 7 luni
-malformaii ale urechii externe (atrezie/ stenoz de conduct auditiv extern)
-lipsa de cooperare a pacientului
n evalurile timpanometrice se folosesc mai muli termeni care descriu proprietile fizice
sau funcionale ale sistemului testat.

 Impedana este proprietatea unui sistem de a se opune micrilor alternative;

depinde de masa i rigiditatea sistemului.
Admitana exprim opusul impedanei, deci proprietatea unui sistem supus unei
micri alternative de a se lsa mobilizat.
Imitana este un termen definind deopotriv impedana i admitana.
Compliana este inversul rigiditii, definind elasticitatea sistemului, msurat n
volum echivalent.
Principiul examenului const n prezentarea unui sunet n conductul auditiv extern printr-o
sond care l etaneizeaz perfect i evaluarea cantitii de energie sonor absorbit de
membrana timpanic supus la diverse nivele de presiune.
Frecvena sunetului folosit este de regul 226 Hz.
Timpanometria are cativa parametri importanti
compliana static nlimea vrfului, msurat ntr-un plan la nivelul membranei
timpanice, excluznd volumul CAE (timpanograma compensat); variaz ntre 0,3 i 1,6 la
adultul normal, iar la copil ntre 0,2 i 0,9 ml; la femei valorile sunt mai sczute dect la
brbai (29, 30);
presiunea urechii medii fa de valoarea 0, n sens negativ sau pozitiv, cu semnificaii
diferite valorile normale sunt ntre +50 i -100 daPa, cu valoarea ideal 0 daPa ;
amplitudinea calculat ca volum la jumtatea liniei de complian, cu valori normal
cuprinse ntre: 50 i 150 daPa la adult i 60 i 150 daPa la copil;
gradientul este raportul ntre dou segmente: unul situat ntre vrful timpanogramei i
punctul n care verticala intersecteaz o linie orizontal, cu lungimea corespunztoare a
100 daPa, dus ntre cele dou pante ale timpanogramei, iar cellalt segment este toat
lungimea perpendicularei de la vrf la axa presiunilor; o valoare sczut a gradientului
indic o curb mai aplatizat, iar una mai crescut o curb ascuit; este considerat ce mai
indicat variabil pentru identificarea copiilor cu otit medie seroas
PROTEZE AUDITIVE CONVENTIONALE
In prezent exista doua mijloace de recuperare auditiva principale destinate
compensarii deficitului auditiv sever: protezele auditive bazale pe amplificare sonora
(utile in cazul existentei unei functii cohleare reziduale) si implantul cohlear destinat
stimularii directe a fibrelor nervului auditiv.
Proteza auditiv reprezint soluia terapeutic pentru majoritatea hipoacuziilor
neuro/senzoriale care nu pot beneficia de tratament medicamentos pentru recuperare,
realiznd o compensare funcional a urechii protezate

 De asemenea, n hipoacuziile de transmisie i mixte care nu pot fi recuperate

funcional chirurgical, se recomand protezarea auditiv.
Pentru surditile copilului, protezarea auditiv, indiferent de tipul acesteia, trebuie
completat de tratament logopedic, n vederea achiziiei limbajului sau a corectrii
acestuia.
Hipoacuziile neuro/senzoriale uoare, medii i o parte dintre cele severe pot fi tratate
prin protezare cu protez auditiv convenional.
Cele care nu pot beneficia de proteza convenional, adic surditile profunde i o
parte dintre cele severe, au indicaie de protezare auditiv cu proteze implantabile,
implant cohlear, implant auditiv de trunchi cerebral, mai nou implantul auditiv de
mezencefal.
Recomandarea tipului de protez auditiv se face de ctre mediculspecialist ORL, iar
protezarea convenional se efectueaz n cabinetele speciale de protezare auditiv.
Protezele implantabile sunt recomandate i implantate de specialistul ORL
Orice recomandare protetic se face dup un bilan audiologic, cel mai des pe seama
audiogramei tonale liminare (care include i determinarea pragului de disconfort) i
a celei vocale, iar n cazul copiilor care nu coopereaz la probe subiective, pe baza
unui bilan audiologic mai complex care include i determinarea pragurilor auditive
prin poteniale evocate (ASSR).
Cel mai dificil demers n domeniul protezrii auditive este protezarea i adaptarea protetic
a copilului, care necesit lucru n echip (ORL-ist, audiolog, logoped, sociolog, psiholog,
educator, familie
Proteza auditiv este un dispozitiv electro-acustic miniaturizat care conine n
principal un microfon, un amplificator sau microprocesor i o casc sau vibrator.
Amplificatorul sau microprocesorul este analogic ori digital. n ultimii ani, deoarece
progresul tehnic n acest domeniu este foarte mare, tendina este de a se renuna la
dispozitivele analogice, folosindu-se numai cele digitale.
n afara mecanismului funcional, proteza auditiv convenional are i o serie de
accesorii, n funcie de model: poteniometru, butoane de control, oliv, tromp,
compartiment baterie etc.

Protezele convenionale stimuleaz urechea intern pe cale aerian sau osoas. Cele
adaptate cii aeriene pot fi n principal de dou tipuri: retroauriculare i intraauriculare
(complet intracanal, minicanal, etc).
Protezele intracanal

Protezele auditive convenionale pot fi folosite practic n orice tip de pierdere

auditiv (transmisie, neuro/senzorial sau mixt), uoare, medii, severe i chiar n
unele cazuri de hipoacuzii profunde, att la adult ct i la copilul de orice vrst.
Absena rezultatelor favorabile, adic o bun percepie a sunetelor pure i o bun
discriminare a vorbirii, sugereaz c etapa protezrii convenionale este depit i trebuie
s ne orientm spre un alt tip de protezare auditiv, cea implantabil.

Protezele cu ancorare osoas (BAHA)

BAHA este constituit dintr-o pies osteointegrabil din titan care
se implanteaz n osul craniului i un procesor de sunet (vibrator)
care se ataeaz la exterior peste captul implantului care se exteriorizeaz
la piele.

Bone anchored hearing aid (BAHA)

Vibrant-Soundbridge
Modele de proteze auditive implantabile cu ancorare osoas cele mai cunoscute.

 Un alt tip de proteze auditive folosite sunt cel aa-numite de ureche medie, care
folosesc drept mecanism de transmitere vibraia osicular direct .
Acestea prezint la exterior un procesor de sunet, iar partea implantabil const
dintr-un receptor i un element vibrant miniaturizat care se fixeaz la nivelul
nicovalei (bra descendent sau capul nicovalei).
n ultimul timp au aprut noi tehnici, prin plasarea elementului vibratil chiar pe
platina scriei sau la nivelul ferestrei rotunde, cu rezultate foarte bune. Sunt indicate
n hipoacuziile neuro/senzoriale medii i severe la pacieni peste 18 ani cu ureche
medie sntoas i care au o experien auditiv .

Implantele auditive
Ce este implantul cohlear?
Implantul cohlear este un dispozitiv electronic mic si complex folosit ca tratament
al surditatii profunde bilaterale, care are drept scop supleerea functiei cohleare.
Implantul consta dintr-o parte externa care se pozitioneaza dupa ureche si o parte
interna plasata chirurgical sub piele in urechea interna, mai exact in cohlee.
Spre deosebire de protezele auditive traditionale, (care utilizeaza structurile
urechii ramase functionale, amplificnd semnalul sonor), implantul cohlear aduce
informatiitle sonore si le transmite direct nervului auditiv prin curenti electrici slabi,
fara a mai strabate calea conventionala formata din urechea externa, medie si
interna.
Descoperirea ca stimulare electrica a sistemului auditiv poate crea o percepere a
sunetului, a avut loc in anul 1790, cand Alessandro Volta, inventatorul bateriei
electrice, si-a plasat niste tije metalice in propriile sale urechi si pe care le-a conectat
la un circuit de 50 de volti, simtind o tresarire puternica si auzind un sunet
asemanator unei supe care fierbe.
Alte experimente sporadice au avut loc pana cand auzul electric (amplificarea
sunetului) a inceput sa se dezvolte in adevaratul sens al cuvantului in secolul al XXlea.
Prima stimulare directa cu un electrod a unui nerv auditiv a fost realizata in 1950 de
chirurgii franco-algerieni Andre Djourno si Charles Eyries.
Acestia au plasat sarmulite fine pe nervii expusi in timpul unei operatii si au raportat
ca atunci cand curentul a fost aplicat pacientul auzea zgomote asemanatoare
sunetului produs de o roata de ruleta si a unui greier.
In 1961, doctorul american William House a tradus lucrarea chirurgului Djourno si a
realizat dispozitivele pe care le-a implantat la 3 pacienti.

 In anul 1969, cu ajutorul lui Jack Urban doctorul House a creat primul implant
cohlear purtabil. Tehnologia utilizata de House folosea un singur electrod si a fost
conceputa pentru a ajuta la cititul pe buze.
De-a lungul anilor 90, componentele externe care erau purtate pe corp au devenit
din ce in ce mai mici datorita dezvoltarii electronicii in miniatura.
In anul 2006, majoritatea copiilor de varsta scolara foloseau un dipozitiv mic dupa
ureche (BTE), dispozitiv de vorbire de marimea unui dispozitiv de auz.
Implantul cohlear este alcatuit din:
1.
microfon- capteaza sunetele si le transmite procesorului vocal
2.
procesor vocal, purtat ca o proteza auditiva retroauriculara de obicei, este un
mic computer portabil, care realizeaza codificarea sunetelor in impulsuri electrice
3.
antena - este legata printr-un fir de procesorul vocal si
permitetransmiterea semnalului codificat la implantul propriu-zis
4.
implantul propriu-zis componenta interna si portelectrodul
5.
nervul auditiv, stimulat direct de impulsurile electrice descarcate la nivelul
electrozilor intracohleari

Implantul cohlear permite deficientilor de auz o comunicare verbala reala, un model

natural de nvatare a limbii, lucru care nu se poate realiza cu proteze auditive la
pacientii cu hipoacuzie severa sau profunda pentru ca acestia nu pot percepe toate
frecventele necesare deprinderii vorbirii.
Tipuri de implant cohlear
a) Sistem monocanal
Implantul monocanal ofera stimulare electrica intr-un singur loc din cohlee prin
intermediul unui singur electrod, fie restituind semnalul microfonic cu spectrul sau
frecvential, fie prin impulsuri codificate. Inaltimea sunetelor este perceputa intr-un mod
neclar, chiar si pentru frecvente grave si medii. Perceptia ritmului, a intensitatii si a duratei
se realizeaza clar. Acest tip de implant nu furnizeaza suficiente informatii pentru a putea
permite unui surd profund sa converseze fara sa recurga la lectura labiala (M.Anca, 2000).
Designul simplu si nu este foarte costisitor. Exemple de implanturi cu sistem monocanal:
House/3M si Vienna/3M.

b) Sistem multicanal
Spre deosebire de cele monocal, aceste tipuri de implante stimuleaza cohleea in mai
multe puncte. Cu ajutorul electrodului care stimuleaza mai multe fibre nervoase de la
nivelul cohleei.
C) Multielectrozi
Primul implant multielectrod a fost dezvoltat la Universitatea din Melbourne, Australia
inca de la inceputul anilor 1980.
Electrodul folosit pentru implantul cohlear este una dintre cele mai importante
componente ale acestui sistem datorita faptului ca reprezinta interfata de conectare
cu sistemul nervos al pacientului, mai exact, contactul cu nervul auditiv.

Electrodul poate acoperi intreaga lungime a cohleei pentru a stimula toate

terminatiile nervoase auditive disponibile, inclusiv cele de la varful cohleei.
In acelasi timp, spatiul mai mare disponibil intre 2 canale consecutive scade
posibilitatea interactiunii intre cele 2 canale, crescand astfel nivelul discriminarii la
nivel cerebral.

Ce este Acoperirea complet a cohleei (ACC)?

Acoperirea complet a cohleei este realizat printr-un lan de electrozi lung, care este
prezent din regiunea cea mai apical pn n cea mai bazal.
Acest domeniu de stimulare este esenial deoarece i asigur utilizatorului de
implant o reprezentare complet a sunetului. Un lan de electrozi scurt nu poate
stimula dect o regiune limitat a cohleei, lsnd fibrele nervoase din vrf neatinse.

 Stimularea cohlear complet i asigur utilizatorului de implant o calitate mai bun

i mai natural a sunetului. Persoanele implantate cu un lan de electrozi lung
beneficiaz de o serie de avantaje poteniale.
Studiile arat, de exemplu, c acoperirea complet a cohleei mbuntete distingerea
vorbirii la marea majoritate a utilizatorilor

Un alt avantaj al acestor electrozi este flexibilitatea crescuta care le confera usurinta
in penetrarea cohleei pana la varf si fara efect traumatic asupra terminatiilor
nervoase auditive.
Pe langa electrodul standard, exista mai multe tipuri de electrozi folositi in situatiile
speciale dictate de anomaliile malformative ale cohleei:
electrodul cu varf subtire are aceeasi lungime ca si cel standard, dar ultimele 5
contacte sunt simple (nu duble, cum sunt restul contactelor) pentru o flexibilitate
crescuta;
in cazul osificarii malformative a cohleei, exista electrozi care concentreaza mai
multe canale in zona din cohlee care poate fi stimulata;
electrodul dublu (split) este utilizat in malformatiile cu osificare severa sau fibroza a
cohleei, fiind introdus prin doua orificii de cohleostomie pentru a stimula
terminatiile nervoase atat in portiunea bazala cat si in cea apicala a urechii interne
(intreaga gama de frecvente auditive)
Beneficiile implantului cohlear
Aduce pragul auditiv spre valori normale
mbunatateste perceperea vorbirii
Favorizeaza dezvoltarea, producerea vorbirii
mbunatateste labiolectura n cazul copiilor implantati la vrste mai mari
Multi pot sa nteleaga vorbirea fara labiolectura, sa vorbeasca la telefon, sa
urmareasca TV cu usurint.(unii ajung sa asculte muzica)

 In cazul depistarii deficitului auditiv prin screening postnatal copilul este supus unei
evaluari pluridisciplinare precoce avand ca obiectiv stabilirea indicatiei de implant
cohlear.
Uneori, aceasta evaluare este intarziata din motive diverse: dificultatea
diagnosticului la varste foarte fragede, existenta unor patologii concomitente (ex
otite seroase), accesibilitatea redusa a investigatiilor audiologice performante sau
chiar tendinta de a minimiza si amana diagnosticul datorita unei tolerante
traditionale fata de deficitul auditiv.
Pentru parintele unui copil hipoacuzic cu indicatie de implant cohlear situatia se
prezinta astfel: odata stabilit diagnosticul, acesta poarta responsabilitatea implantarii
cohleare in fereastra optima, intre 12 luni si 3 ani, astfel incat sa ofere copilului
sansa unei dezvoltari normale.
Aceasta responsabilitate ar trebui impartita cu sistemul medical de stat, insa de cele
mai multe ori parintele trebuie sa satisfaca prin mijloace proprii nevoia acuta de
comunicare a copilului.
In practica, stabilirea unui astfel de diagnostic, ar trebui sa califice copilul pentru
cursa contracronometru de implantare cohleara, fiecare zi pierduta insemnanad o
diminuare a posibilitatilor de integrare a informatiei auditive si dezvoltarea
limbajului.
Varsta la care ar trebui efectuat implantul este considerata optima daca poate asigura
dezvoltarea normala a limbajului (vorbirea articulata normala se dezvolta cel mai
bine daca copilul ncepe sa vorbeasca la 2-3 ani).
Varsta de 12-18 luni pare a fi considerata optima pentru implantare in clinicile cu
experienta in domeniu. Exista insa clinici in care se efectueaza implant cohlear inca
de la varsta de 6 luni (daca evaluarea audiologica a permis stabilirea precisa a
diagnosticului).
In orice caz, depasirea varstei de 3 ani scade considerabil eficienta acestei
tehnologii, cu consecinte ireversibile asupra capacitatii de recuperare a copilului.
Evaluarea preoperatorie
a) Evaluarea audiologica/Evaluarea aparatului auditiv
Evaluarea audiologica incepe cu elaborarea unei audiograme pentru a se confirma
pierderea auzului. Testele folosite in aceasta etapa sunt audiometria cu raspunsuri auditive
evocate si emisiile otoacustice. Testarea pacientului se face in timp ce acesta foloseste
aparatul auditiv sau o alta medota de amplificare, astfel incat sa se poata determina cat de
tare trebuie sa fie sunetele inainte ca pacientul sa detecteze prezenta acestora. Aceasta
testare se face monoaural sau biaural.
b ) Evaluarea medicala

In timpul evaluarii medicale, pacientul si familia acestuia se intalnesc cu

otologistul/neurologistul pentru a discuta despre interventia chirurgicala, si pentru a se
completa anamneza si examinarea fizica. Chirurgul va incerca sa identifice cauzele
pierderii de auz si sa ia in calcul diverse alternative de tratament.
c) Scanarea cu CT
Daca evaluarile audiologice si medicale indica faptul ca copilul este un bun candidat pentru
implantul cohlear se va efectua o tomografie computerizata a osului temporal.
d) Teste pentru perceperea vorbirii
Aceasta metoda consta in masurarea gradului de intelegere a cuvantului rostit, a carui
intensitate poate fi reglata cu ajutorul uni audiometru. Bateria de teste care se foloseste
depinde de o seama de factori, cum ar fi varsta si nivelul limbajului pacientului. Aceste
teste se folosesc pentru a determina beneficiile pe care le adduce folosirea aparatului
auditiv.
e) Evaluarea vorbirii si a limbajului
Scopul initial al acestei evaluari este de a determina daca copilul prezinta dificultati
in dezvoltarea limbajului si/sau a articularii. Aceasta evaluare ofera oportunitatea de a
elabora scopuri preliminare, obiective si metode de tratament. Materialele specifice acestei
metode se bazeaza pe varsta si nivelul limbajului la care se afla copilul.
f) Evaluarea psihologica
Evaluarea psihologica se realizeaza pentru a determina abilitatile cognitive ale
pacientului si pentru a se elimina factorii existenti care nu se leaga de pierderea de auz,
factori cum ar fi dificultatile de invatare.
g) Audiometria cu raspunsuri auditive electrice evocate
Acest test se realizeaza in ziua interventiei chirurgicale sub anestezie totala. Testul implica
transmiterea unor stimuli electrici langa urechea interna si inregistrarea raspunsurilor de la
nervul auditiv si creier. Scopul este de a selecta urechea care raspunde cel mai bine la
stimularea electrica.
h) Alte testari
Daca copilul prezinta probleme legate de echilibru, atunci se recomanda testarea acestuia
cu teste de echilibru. Evaluarile neurologice si oftalmologice pot fi de asemenea utile.
Cum auzim natural i cum auzim cu implantul cohlear?
n auzul natural, urechea extern capteaz cea mai mare parte a undelor sonore i,
prin ingineria remarcabil i delicat a urechii medii i interne, le transform n
mesaje pe care creierul le poate nelege.
Implantul cohlear este cel mai spectaculos mijloc de recuperare a auzului. Spre
deosebire de protezele auditive, care fac sunetul mai puternic, implantul cohlear

funcioneaz prin stimularea direct a nervului auditiv prin cureni electricislabi, fr

a strbate calea convenional format din urechea extern, medie i interna.

Auzul natural:
Urechea extern: sunetele sunt captate i conduse ctre
timpan.
Timpanul i oscioarele urechii medii: undele sonore lovesc
timpanul care va ncepe s vibreze, iar asta va face ca lanul
de oscioare s se mite.Urechea intern: Aceast micare a
oscioarelor va face ca fluidul din interiorul urechii interne
(cohleea) s mite celulele ciliate mici de la acest
nivel.Nervul auditiv: celulele ciliate transform micarea n
impulsuri electrice, care sunt transmise prin nervul auditiv la
creier, permind persoanei s aud.Dac celulele ciliate din
cohlee sunt nefuncionale, persoana sufer de hipoacuzie
neurosenzorial sever-profund.

Auzul cu implant cohlear:

Procesorul de sunet: procesorul de sunet extern capteaz
sunetele i le convertete n semnale digitale.
Semnalele digitale: procesorul transmite semnalele digitale la
implantul intern.
Reeaua de electrozi: implantul intern converteste semnalele
n cureni electrici slabi, pe care i trimite la reeaua de
electrozi plasat in interiorul cohleei prin operaie.Nervul
auditiv: electrozii stimuleaz nervul auditiv, ocolind celulele
ciliate nefuncionale. Creierul va percepe curenii electrici ca
sunet, permind persoanei sa aud.

Pacientii cu pierdere de auz uoar sau moderat nu sunt candidai pentru implant
cohlear, ei beneficiind de protezele auditive sau de alte mijloace de amplificare a
sunetului. Implantul cohlear va ajuta pacientii cu hipoacuzie neurosenzorial
sever-profund sa aud.
De asemenea, cel mai mare beneficiu l au copiii la care implantul cohlear se face la
vrste ct mai mici, ntre 1 i 3 ani sau la cei care au deja o experien auditiv
anterioar bogat. Cu ct un copil primete implantul mai devreme, cu att este mai
mare potenialul lui de a dezvolta abilitile de auzire, nelegere i vorbire. Pentru a
nva s comunice verbal, copilul va trebui s nvee cum s interpreteze sunetele pe
care le aude.
Operaia de implant cohlear
Chirurgia implantului cohlear se efectueaz sub anestezie general i dureaz
aproximativ dou-trei ore. Chirurgul practic o incizie n osul din spatele urechii
unde se plaseaz stimulatorul. Electrodul este montat n urechea intern, n cohlee.

Odat amplasat, funcionalitatea implantului este testat n timpul operaiei cu

ajutorul unui dispozitiv electronic.
Protocolul audiologic postoperativ
a) Activarea
Activarea, cunoscuta de asemenea si sub numele de conectare, se face atunci cand
pacientul se intoarce la clinica pentru potrivirea componentelor exterioare ale
implantului cohlear sau a procesorului vocal.
Acest lucru se efectueaza la aproximativ 4-6 saptamani dupa operatie, astfel incat sa
existe timp suficient pentru retragerea umflaturii si pentru vindecarea inciziei.
Activarea se face in 2 zile la rand: 4 ore in prima zi si 2 ore in a doua zi.
In timpul vizitei, medicul programeaza procesorul vocal, fixand fiecare electrod de
la un nivel scazut la unul mai puternic.
Dupa prima zi de programare, copilul va auzi sunetele pentru prima data cu
implantul sau cohlear.
b) Monitorizarea audiologica
Intretinerea si monitorizarea unui plan si a abilitatilor audiologice sunt lucruri
esentiale pentru folosirea optima a aparatului.
Dupa activarea initiala a implantului cohlear, copilul va merge la o noua vizita la
fiecare 2 saptamani pentru 2 ore pentru reprogramarea implantului, timp de cateva luni.
Pragurile implantului si nivelul de confort se schimba in primele luni, din cauza
stimularilor electrice ale sistemului auditiv si datorita interpretarii informatiilor.
c) Evaluarea perceptiei vorbirii
Abilitatile de ascultare a pacientului devin mai sofisticate, acesta invatand sa asculte cu
ajutorul implantului cohlear si cu expunerea repetata la metodele de testare.
Evaluarile perceptiei vorbirii se fac impreuna cu evaluarea vorbirii si a limbajului, astfel
incat sa se stabileasca o functionarea corecta a aparatului si o monitorizare a
performantelor copilului.
Aceste teste se utilizeaza annual si sunt foarte importante pentru monitorizarea
performantelor copilului si pentru buna functionare a aparatului.