CAPITOLUL 4.

CARACTERISTICI STRUCTURALE ȘI FUNCȚIONALE ALE

ANALIZATORULUI AUDITIV

Urechea umană are rolul principal de a capta undele sonore în două

moduri:regulat iar în această categorie intră sunetele,și aleatoriu,adică prin
intermediul zgomotelor .Undele sonore datorită condensării și rarefierii aerului
prezintă 3 caracteristici importante:intensitatea,obținută prin amplitudine ,înălțimea
constituită de frecvență ,și timbrul în funcție de vibrațiile armonice suplimentare.
Urechea umană se caracterizează printr-o sensibilitate maxima cuprinsă între 1000 -
3000 cicli/s dar totuși,frecvența încasată de ureche are o valoare între 25 și 20 000
cicli/s
Îmbunătățirea calității aparatului auditiv a condus la formarea unor părți
importante:urechea externă ,medie și internă.Fiecare dispune de o atribuție
remarcabilă:urechea externă ,transformă informațiile sonore în semnale
electrice,urechea medie ,transmite vibrațiile sonore și urechea internă are rol acustic
și vestibular,pentru poziționarea corectă a corpului în mișcare și repaus.
Aparatul auditiv cuprinde în mod normal două organe diferite:organul principal
al auzului și organul de echilibrul al conduc excitațiile la nivelul ganglionului spiral
Corti și ganglionul vestibular Scarpa .Unindu-se formează nervul stato-acustic VII
,care pătrunde în trunchiul cerebral prin șanțul bulbopontin pentru îndeplinirea
funcțiilor de echilibru si auditiv.La om,funcția auditivă este puțin mai slab dezvoltată
decât la animale,având un rol de a se adapa societății,prin intermediul comunicării și
formării relațiilor ,iar la animale semnificația ,pentru a se potrivi condițiilor de viață
extreme,cu scopul de a cerceta pericolele și proveniența surselor de hrană prezintă
un rol mai important.Din acest motiv,configurația anatomică este specifică pentru
fiecare.La om ,dimensiunile aparatului auditv sunt reduse,iar la animale pavilionul
urechii este suficient de mare și mobil.
4.1 Noțiuni de anatomie fiziologică și clinică

Urechea este formată din trei porțiuni:urechea externă,împreună cu pavilionul

și canalul auditiv extern ;urechea medie cu timpan și cavitatea timpanică ,oscioare
auditiv și trompa lui Eustachio ; și urechea internă,unde se găsește și sistemul
vestivular
 Figura 4.1.1 Structura organului de auz
(http://anatomie.romedic.ro/urechea)

Helix

Rădăcinile
antehelixului

Antehelix

Tragus

Concă

Antitragus

Fig 4.1.2 Structura vizibilă a urechii Lobul Urechii

4.1.1 Urechea externă

Urechea externă sau în denumire latină auris externa prezintă trei

elemente de bază : pavilionul ( auricula) , conductul auditiv extern ( meatus acusticus
externus).Cele două elemente formează o structură sub formă de pâlnie în
continuitatea analizatorului auditiv conducând undele sonore la nivelul peretelui
extern mobil al urechii mijlocii și pe membrana timpanică care realizează legătura
dintre urechea externă și medie ,iar prin intermediul acțiunii lor ,aceste sunete
vibrează.Poziționarea anatomică a celor două elemente la nivelul extremității
cefalice,în dreapta și stânga ,îndreptate oblic ,medial și posterior realizează
explorarea ușoară a sunetelor din mediul înconjurător.
Pavilionul urechii (auricula) este localizat pe fețele laterale ale capului,în spatele
articulației temporo-mandibulare .Are formă neregulată,care se așează în centrul
unui orificiu numit concha ( concha auriculae ),conducând la nivelul conductului
auditiv extern,formând fața laterală al pavilionului.Înaintea conductului auditiv extern
și anterior de concă de se află o proeminență mică ,numită tragus. Aspectul bine
conturat al pavilionului este exprimat de helix,aflându-se în partea superioară și
posterioară al acestuia ,pornind din concha și de o ridicătură numită antehelix care
se termină în dreptul antitragusului .Între rădăcinile antihelixului se află foseta
naviculară,iar între helix și antihelix se află șanțul helixului.Rolul helixului și a
antehelixului este de a percepe și conduce sunetele la nivelul conductului auditiv
extern.
În patea înferioară ,lobul urechii( lobulus auriculae) se prezintă ca o prelungire
mobilă alcătuită dintr-o plică de piele lipită sau dezlipită de cap care nu are în
structura sa cartilaj articular și fibre elastice,dar între cele două fețe cutanate se
găsește țesut adipos.
Pavilionul urechii este format dintr-un schelet cartilaginos lamelar și fibre
elastice acoperite de straturile pielii.Pielea este subțire ,formată din glande sebacee
și sudoripare ,țesut lax și ,țesut adipos dar într-o cantitate mai redusă aderentă pe
partea anterioară și mobilă pe partea posterioară și este conturată pe toate cavitățiile
cartilajului.Cartilajul pavilionului susține pavilionul cu ajutorul mușchiilor auriculari
,anteriori ,superiori și posteriori acoperiți la exterior de piele ,prelungindu-se la
porțiunea cartilaginoasă a conductului auditiv extern .Cartilajul prezintă elemente
precum:helix cartilaginos ,antehelix,tragus ,antitragus și concă.
Ligamentele pavilionului sunt extrinseci ,în număr de două și intrinseci ,care
unesc lamele cartilaginoase.Ligamentele extrinseci sunt de două feluri:anterior care
unește tragusul și spina helixului cu tuberculul zigomatic și aponevroza temporală și
posterior, care unește conca cu mastoida.Musculatura pavilionului sunt de
asemenea de două feluri:extrinsecă și intrinsecă.Mușchii extrinseci sunt mușchi
pieloși,care pun în mișcare pavilionul urechii și sunt de trei feluri:auriculari
anterior,superior și posterior.Acțiunea mușchiior la om este foarte redusă deoarece
nu sunt dezvoltați îndeajuns.Mușchii intrinseci ,chiar dacă sunt în număr de șase ,nu
prezintă nici o acțiune asupra pavilionului,funcționalitatea contracției nu pot modifica
forma urechii .Se prezintă sub formă de mici fascicule dispuse în jurul concăi.Mușchii
sunt următorii:marele și micul mușchi al helixului,mușchiul
tragusului,antitragusului,situat ,mușchiul piramidal ,mușchiul transvers și mușchiul
oblic.
Din punct de vedere al vascularizației ,pavilionul urechii este alcătuit din
artere,vene și limfatice iar inervația este motorie ,prin intermediul nervului
facial,senzitivă ,prin nervii auriculo-temporal ,ramul auricular al pneumogastricului și
nervul auricular din plexul cervical superficial .
Datorită cavității profunde și neuniforme,pavilionul urechii precizează coerent
direcția de unde provin sunetele și conduce vibrațiile percepute din spațiul exterior
către conductul auditiv extern
Conductul auditiv extern are o localizare cuprinsă între concă și membrana
timpanice.Este un canal turtit ,cu forma S datorită traiectului său ondulat și se
caracterizează cu o lungime de aproximatix 1,5 cm.Dimensiunile conductului auditiv
extern sunt următoarele:peretele anterior 26 mm,peretele posterior,22 mm,peretele
superior 21 mm peretele inferior 27 mm.Diametrul vertical nu este precisă,ci variază
între valoriile 8,23 și 9,08 mm,iar diametrul antero-posterior între 4,60 și 6,54
mm.Prezintă două părți ,laterală cu o structură fibrocartilaginoasă acoperită de piele
,în care se află traguși numiți și peri fini anexate de glande sebacee ,care nu mai sunt
prezenți în porțiunile osoase,iar partea medială formată de o porțiune osoasă în
stânca temporalului.Structura osoasă,nu este prezentă la nou-născut ,iar la adult
este formată de porțiunea timpanală a temporalului și de un fragment din
scuamă.Pielea prezintă vibrize( fire mici de păr ) care au în structură numeroase
glande ceruminoase ,iar prin secreția lor ,împreună cu celulele epiteliale descuamate
,alcătuiește cerumenul,o substanță de culoare gălbuie.Hipoacuzia se datorează
acumulării în exces al acestei substanțe prin formarea dopului de ceară.
Vascularizația și inverția este asigurată de artere ,vene și limfatice .Ramurile
auriculare ale arterei temporale superficiale,inervează urechea externă,acestea fiind
următoarele:artera auriculară din maxilară ,și artera auriculară posterioară din
carotida externă.Transportul venelor se realizează la nivelul jugularei externe și la
plexul pterigoidian,iar limfaticele sunt îndrumate de ganglioni parotidieni
,retroarticulari și cervicali profunzi ai lanțului jugular.Invervația senzitivă este dată de
auriculotemporal și ramura auriculară a plexului cervical și de ramura auriculară a
vagului .Excitarea zonei inervate senzitive prin ramura auriculară a vagului stârnește
senzații de greață și tuse excesivă.
Pavilionul are o sensibilitate ridicată datorată nervului auriculo-temporal,iar
musculatura acestuia este inervată de nervul facial.
4.1.1 URECHEA MEDIE

Urechea medie sau denumită și casa timpanului este o cavitate pneumatică

care conține aer la presiune atmosferică și un lanț de oscioare,localizată în stânca
temporalului și formată dintr-o mucoasă care comunică anterior prin trompa lui
Eustachio cu mucoasa rinofaringelui și posterior cu o serie de cavități pline de aer
aflate în apofiza mastoidă numindu-se celule mastoidiene.Lanțul de oscioare
articulate între ele ( ciocan ,nicovală și scăriță ) are rolul principal de a conduce
vibrațiile percepute de membrana timpanice spre fereastra ovală .Transmiterea
sunetelor se realizează atât prin lanțul de oscioare și oasele craniului,cât și pe cale
aeriană datorită presiunii aerului la urechea medie sub acțiunea vibrațiilor la nivelul
timpanului.Din acest motiv,calitatea auditivă în timpul traumatismelor de timpan ,nu
dispare ,ci este diminuată.
Peretele lateral al urechii mijlocii este constituit din membrana timpanică.
Membrana timpanică sau timpanul are o formă aproximativ rotundă ,și desparte
conductul auditiv extern de cavitatea timpanului.Din punct de vedere al structurii,este
de natură fibroasă ,și este formată pe fața externă din tegumente ,iar pe față internă
de mucoasa case timpanului .Se comportă ca un aparat de rezonanță ,care prin
undele sonore produse de modificările de presiune,vibrează.
Configurația anatomică a timpanului prezintă o înclinație mai accentuată la
copii ,și se reduce treptat odată cu înaintarea în vârstă.Colorația normală tinde spre
un cenușiu strălucitor ,discret și translucid.Diametrul este de aproximativ 1 cm ,iar
grosimea sa are o valoare de 0,1 mm.Chiar dacă valorile sale numerice sunt
mici,membrana timpanică este rezistentă și poate să suporte variații de presiune de
peste o atmosferă ,dar în cazul vibrațiilor foarte puternice,se poate sparge.Muschii
prezenți la nivelul timpanului sunt mușchiul tensor inervat de nervul trigemen și
mușchiul scăriței ,inervat de nervul facial.
Timpanul se poate explora dinspre conductul auditiv extern cu ajutorul
otoscopului.Prin extinderea pavilionului în direcție postero-superioară se poate
realiza explorări otoscopice complexe.Imaginea otoscopică oferă detalii
suprinzătoare ,începând de la nivelul depresiunii ombilicului până la cavitatea
timpanului.Triunghiul luminos al lui Politzer numit și conul luminos al lui Wilde este
prevăzut de la ombilic în jos și se datorează fasciculului luminos proiectat pe
timpan.Se poate observa o proeminență albicioasă mică determinată de apofiza
ciocanului ,iar prin transparență se pot vedea detaliile precum: ramura verticală a
nicovalei ,ombilicul promontoriu .Aspectul normal al timpaniului se modifică în
momentul în care apar aspectele patologice ,modifcări inflamatorii sau congestive.
Membrana timpanică este alcătuită din piele,strat fibros și mucoasă.Pielea
este reprezentată de un strat subțire de epiderm ,unde se găsesc celule cilindrice și
un strat cornos .Țesutul conjunctivo-vascular care se află în grosimea epidermului o
leagă de stratul fibros.Stratul fibros este format din fibre conjunctive circulare și
radiare care alcătuiesc un strat superficial ,și se desprind de la nivelul inserțiilor
osoase ,fixându-se pe spatula ciocanului și la nivelul ombilicului.Fibrele circulare se
găsesc sub mucoasa cavității timpanului,și alcătuiesc prin condensarea lor un cadru
rotund ,inelar numit cadrul lui Gerlach,prin care timpanul se fixează în șanțul
timpanic.
Șanțul timpanic este incomplet,iar la porțiunea terminală cadrul inelar
Gerlach părăsește contactul osos sub formă a două cordoane care se îndreaptă
către ciocan.Aceste două cordoane se numesc:ligamentul timpano-maleolar anterior
și ligamentul timpano-maleolar posterior.Porțiunea timpanului dintre cadru inelar și
ligamente se numește pars tensa,și este descrisă porțiunea cu cea mai mare
dimensiune a membranei timpanului.Porțiunea pars flaccida sau membrana flaccidă
al lui Shrapnell se află deasupra ligamentelor timpano-maleolare și delimitează
conductul auditiv extern.
Stratul mucos al cavității timpanului este format dintr-un corion subțire în care
se află un epiteliu pavimentos și unistratificat.
Urechea medie prezintă șase pereți:superior,inferior,anterior,posterior,lateral
și medial.Perele superior sau cerebral poate conduce prin perforare ,otite supurate la
copii ,care duce la boli grave precum meningite și encefalite.Peretele inferior sau
jugular ,vine în contact cu vena jugulară internă.Egalizarea presiunii pe ambele fețe
ale timpanului se datorează peretelui anterior denumit și tubar deoarece se deschide
tromba lui Eustachio ,care realizează comunicarea dintre casa timpanului și
rinofaringe.La nivelul peretelui posterior ,casa timpanului comunică cu celule
mastoidiene,care sunt cavități umplute cu aer.Peretele lateral sau timpanic
adăpostește membrana timpanică care realizează conexiunea dintre urechea
externă și medie,iar peretele medial sau labirintic conține fereastra ovală și rotundă.
În interiorul urechii medii se află un lanț de oscioare,ciocan ,nicolă și
scăriță.care traversează regiuniile membranei timpanicei și a ferestrei ovale.Ciocanul
este un os mic de aproximativ 7-8 mm lungime ,Prezintă o extremitate ,numită cap
care se articulează cu corpul nicovalei.Ciocanul se prinde de membrana timpanică
prin intermediul unei apofize lungi ,numită mânerul ciocanului care se termină la
nivelul spatulei,corespunzătoare ombilicului.Mușchiul ciocanului are rolul de a
diminua vibrațiile sonore prea puternice.Este un mușchi mic ,de 2-2.5 cm lungime ,și
ocupă compartimentul superior al conductului musculo-tubular.Este inverat de o
ramură din ganglionul optic ,numit nervul tensoris tympani.
Nicovala este osul mijlociu dintre ciocan și scăriță.Prezintă un corp și două
apofize.Corpul este turtit transversal și este prevăzut cu o suprafață eliptică care se
articulează cu suprafața inversă de pe capul ciocanului.Datorită poziționătii
anatomice,fiind fixată de capul ciocanului,joacă rolul unui ax de rotație .
Scărița este fixat în fereastra ovală ,și este compusă dintr-un cap ,o ansă cu
două ramuri; anterioară și posterioară și o placă bazală.Capul ,este o piesă osoaă de
dimensiuni reduse,ramura anterioară a ansei este dreaptă,iar ramura posterioară are
o formă curbată.Placa bazală este o lamelă osoasă,subțire care prezintă conturul
ferestrei ovale,având două porțiuni:superioară și inferioară.Baza scăriței este fixată în
fereastra ovală prin intermediul unui ligament inelar.amplasată în poziție excentrică în
fereastră.Mușchiul scăriței amplifică vibrațiile sonore slabe,relaxează întregul sistem
auditiv și este considerat mușchiul ascultător .
Cele trei oscioare sunt unite între ele prin intermediul articulațiilor și a
ligamentelor care contribuie la menținerea lor în poziției și reprezintă elemente
conducatoare pentru mișcări.Musculatura lor permite adaptarea sistemului auditiv
asupra supra-solicitărilor în raport cu cantitatea de sunete suportabile.

4.1.2 URECHEA INTERNĂ

Urechea internă conține cavități osoase ,canale și organele sensibile ale

auzului și ale echilibrului,plasată în porțiunea osoasă a temporalului,care poartă
numele de labirint osos.,în interiorul căruia se află labirintul membranos.La nivelul
acestuia,se află receptorii pentru analizatorul auditiv și vestibular. . Labirintul osos
conține vestibulul osos,canele semicirculare osoase orientate în direcțiile spațiului,și
melcul osos sau canalul cohlear situat în partea inferioară a saculei împreună cu
organul Corti și receptori acustici..Organul care captează sunetele se află în canalele
semicirculare osoase,la baza lor,în creasta ampulară. În momentul în care timpanul
captează undele sonore ,începe să vibreze ,iar undele prin intermediul oscioarelor
sunt transmise de la fereastra ovală ,spre cohlee celule senzoriale ciliale trimit
vibrațiile la nivelul creierului.
4.2 Patologia analizatorului auditiv

În domeniul oto-rino-laringologie accesul la determinarea concretă ale

patologiilor s-au modernizat ,pornind de la diagnosticare pe baze clinice și
investigații uzuale la metode endoscopice și imagistice.Otoscopia a trecut prin
modificări uluitoare ,pornind de la simplitate la metode moderne ,prin abordare
endoscopică,conectare wireless,etc.
Din punct de vedere patologic,analizatorul auditiv prezintă boli numeroase,care se
pot observa cu ajutorul otoscopiei.

4.2.1 CORPI STRĂINI AURICULARI

În urechea externă, corpii străini auriculari pot provoca leziuni grave ,dureri
insuportabile,senzații de înfundare ,acufene și hipoacuzie. Corpii străini sunt de două
tipuri:
 exogeni reprezentați de corpi străini vii precum urechelnițe ,purici,ploșnițe dar
și de corpi neanimați: hârtie mărgele ,etc.
 endogeni :dop de cerumen,dop epidermic colesteatom,etc.
Pacientul manifestă simptomele în caz de leziune a conductului auditiv
extern,datorită corpilor stăini vii ,otalgie violentă,tumefacție ,tegument roșu ,zgomote
enervante , dureri,amețeală.În cazul corpiilor străini neaminați apar zgomote
auriculare,dar pot fi și asimptomatici.
Corpii străini exogeni se pot observa cu ajutorul examenului otoscopic,prin
introdrucerea speculului auricular și se verifică natura corpului străin.În momentul în
care nu s-au produs leziuni ale timpanului și ale conductului ,se poate realiza
spălătura auriculară.Corpii străini vii sunt înlăturați cu diferite substanțe:ulei de
parafină,ulei de glicerină ,lidocaină.În cazul în care spălătura auriculară nu este
eficiență ,se pune în practică intervenția chirurgicală pentru extragere.
Corpii străini endogeni ,constituit din dopul de cerumen și dopul epidermic
,sunt cele mai prezente patologii din conductul auditiv extern.Dopul de cerumen Se
poate instala brusc,după baie,și provoacă disconfort, acufene sau
hipoacuzie.Configurația anatomică a C.A.E anormală,precum și hipersecreția de
cerumen se poate observa prin otoscopie ,diagnosticarea corectă se bazează pe
această examinare.Se poate înlătura prin spălătură auriculară sau prin aspirație ,sub
microscop chirurgical. Dopul epidermic poate să afecteze urechea medie,și să
ajungă în stadiul de coleasteatom.

4.2.2 OTITELE URECHII EXTERNE

Otitele externe sunt infecții care pot pune în pericol viața pacientului,dacă nu
sunt diagnosticate la timp.Cele mai frecvente otite sunt:otita externă difuză acută și
cronică,furunculoza ,otomicoza ,ezcema urechii externe,neurodermita.
Otita externă difuză afectează pavilionul și CAE ,apare din cauza dopului de
ceară ,bolilor prezente în piscină,exceme,reacții alergice.Pacientul prezintă durere
cu debut brusc și sensibilitate ridicată a urechii externe.Aspectul congestiei și al
edemului este evidențiat prin intermediul otoscopiei,observându-se și îngustarea
conductului auditiv extern.Raportul otoscopic este dificial în momentul în care se
acumulează excesiv lichid seros.Tratementul este medicamentos,în funcție de durere
sau bazat pe picături,unguente iar în cazuri mai avansate se curăță C.A.E și se
efectuează otopansament.

Fig.4.2.1.1 Otita externă difuză observată la otoscopie

(https://www.oreillemudry.ch/l%E2%80%99otite-externe-oe/)
 Otomicoza,este o infecție provocată de micoze și se manifestă prin ureche
înfundată ,prurit intens ,scăderii ușoare de auz .Aceste micoze provocate de agentul
etiologic Aspegillus niger apar datorită factorilor climatici,căldură
;umiditate,pătrunderea apei ,sau în cazul persoanelor care au diabet,care se
confruntă cu boli hormonale ,stări deprevise imunitare.La pacienții cu diabet
zaharat,examinarea clinică al urechii se realizează în mod frecvent,posibilitatea de a
nu răspunde la tratament în primă fază este ridicată,iar pentru asigurarea unei
vindecări complete se recomandă controale medicale regulate.Vindecarea
incompletă a infecției micotice poate provoca otita externă necrozantă sau malignă ,o
complicație foarte gravă cu un grad de mortalitate ridicat

Fig 4.2.1.2 Otomicoza (imagine otoscopică)

(https://www.oreillemudry.ch/l%E2%80%99otite-externe-oe/)

Tratementul recomandat este toaletaj local,pentru a îndepărta depunerile

micotice cu diferite soluții :alcool salicilic ,exoderil.
Otita externă necrozantă sau malignă este o inflamație a osului temporal și se
manifestă prin otoree,hipoacuzie ,otalgie.Otoscopia evidențiază secreții muco-
purulente ,edem local,îngustarea C.A.E . Afecțiunea are trei stadii clinice,în primul
stadiul,nu părăsește conductul,iar tratamentul medical administrat este
eficient,stadiul II,extinderea din teritoriul C.A.E provoacă invervarea nerviilor cranieni
,și ultimul stadiul ,prognosticul este letal,chiar dacă s-au aplicat mijloace
medicamentoase sau chirurgicale.
Leziune tegumentelor C.A.E seste provocată de afecțiunea numită
furunculoză.Durerea este semnul cel mai important,fiind intensă ,precoce.Tumefacție
mărginită în jurul unui folicul polisebaceu este pusă în evidență prin otoscopie.

4.2.2 OTITELE URECHII MEDII

 Otitele își fac prezență și în cazul structuriil urechii medii.Otita seroasă acută
,cu denumirea științifică otita acută catarală exudativă ,apare în urma unei inflamații
la nas,rinofaringe ,sinusuri paranazale sau alergiei.Afectează în mod deosebit copii
cu vârsta cuprinsă între 2 și 3 ani.Simptomele prezente sunt hipoacuzia,cu pierde
parțiala de auz de până la 20-30 dB ,ureche înfundată ,acufene cu tonalitate joasă și
autofone.Pacienții simt uneori prezența lichidului bacterian, deplasându-se în funcție
de mișcările capului.Examinarea obiectivă realizată prin otoscopie ,descrie un timpan
îngroșat ,prezența lichidului,reflex luminos absent,mobilitate timpanică redus.Prin
manevra Valsalva ,bulele hidroaerice își fac prezența .Otoscopia trebuie efectuată în
mod pneumatic ,pentru mobilitatea timpanică ,iar pentru un rezultat concret se
utilizează microscopul chirurgical.

FIG 4.2.2.1Otita medie seroasă acută

(http://www.orlonline.ro/archives/53)

Otita seroasă cronică sau mucotimpan apare după netratarea

corespunzătoare a otitei serose acute și constă prin îngroșarea lichidului
bacterian ,care devine seromucos sau chiar vâscos.Apariția otitei cornice se
datorează presiunii de aer ,urmată de acumuluarea lichidului ,care nu poate sa fie
evacuate de trompa lui Eustachio.Patologia apare des la copii,sub șase ani ,iar
recomandarea medicală este observarea din timp a afecțiunii pentru prevenirea
timpurie a tulburărilor de auz și limbaj.Factorii predominați pentru apariția inflamației
sunt vârsta mică,sezonul rece ,istoricul familiei,alergii,și reflul acid,sindromul
Down.Se manifestă prin hipoacuzie ( 40-50 decibeli) care conduce la lipsa de
concentrare ,senzație de ureche înfundată ,datoriă acumulării excesive de
lichid.Otoscopia accentuează timpan mat,îngroșat ,cu lichid de culoare gri-gălbuie.În
cazul unei inflamații,vascularizația este accentuate.Uneori,pierderea auzului este
ușoară și poate să dureze câteva săptămâni,și își revine fără administratre
medicamentoasă sau să dureze câteva luni bune.Fludidul se poate vizualiza în
spatele timpanului,dar la copii mici acest lucru acest dificil de văzut,datorită
dimensiunilor urechii.

Fig 4.2.2.4 Glue ear sau otita seroasă cronică

(http://www.danieltweedie.com/glue-ear/)

Otita fibroadezivă sau otita atelectatică este o afecțiune cronică care s-a
dezvoltat în urma unor aderențe fibroase în casa timpanică.În funcție de stadiu,se pot
recomandat tratamente medicamentoase corespunzătoare,dar în ultimul stadiu de
otită fibroadezivă este inefficient,nu își face efectul.Imaginea ,prin intermediul
otoscopului cu speculul pneumatic Siegle și microscop chirurgical,arată un timpan
îngroșat, retractat,triunghi luminous absent .
O altă afecțiune cronică a urechii medii este timpanoscleroza,apărută în urma
supurațiilor auriculare.Simptomele specifice sunt hipoacuzia de transmisie sau
mixtă,peste 50 decibeli.Otoscopia decelează perforația timpanului ,cu mărimi diferite
și apariția depozitelor calcare.Leziunea acoperă lanțul oscioarelor,și pare
pietrificat.Tratamentul recomandat este chirurgical.
Otita barotraumatică apare la persoanele care lucrează în condiții de
presiune ,precum aviatorii sau scafandrii,dar și oamenii obișnuiți care călătoresc cu
avionul,au constat o modificare la nivelul urechea,manifestându-se prin ureche
înfundată,în special la aterizare.În cazul aviatorilor,în timpul urcării ,aerul din ureche
iese cu ușurință,prin trompa lui Eustachio,dar la descensiune ,presiunea aerului
crește
.Acest fapt se datorează modifcărilor de presiune atmosferică,la urcare variția de
presiune este negativă,se percepe de către individ ,o scădere usoară a auzului,iar la
coborâre variația de presiune este negativă,având rezultat blocajul la nivelul trompei
lui Eustachio.În acest caz deblocarea se poate realiza prin manevre simple,precum
mestecatul unei gume.Dacă nu se deblochează trompa,apar complicații precum otita
medie seroasă barotraumatică.Din cauza ,reducerii de adaptare tubară,aerul străbate
insuficient urechea ,și timpanul este înfundat.Prin prezența lichidului seros sau chiar
serosangvinolent ,se poate diagnostica corespunzător inflamația.Se manifestă prin
durere în ureche,zgomote ,scăderea auzului și amețeală.Otoscopia prezintă timpan
perforat ,cu lichid gălbui sau hemoragic,iar în casa timpanică apar bule de aer.Se
practică pentru vindecare, manevra Valsava,adminstrare medicamentoasă cu
antibiotice ,spray nazal decongestionat.
Otita medie congestivă acută se recunoasțe prin otoscopie prin identificarea
congestiei difuze de-a lungul ciocanului și în epitimpan.Inflamează cavitatea din
spatele timpanului care comunica cu trompa lui Eustachio și o zonă din spatele
nasului numită cavum.Se produse variația de presiunea negativă în trompă,și
acumulare de lichid.
Otita medie supurată cronică sau otita acută cu timpan închis ,se întâlnește la
toate grupele de vârstp ,dar mai frecvent la copii.Boala apare din cauza virozei
respiratorii,fiind o infecție virală sezonieră.În funcție de fazele clinice,simptomele se
manifestă astfel:
 în prima fază ,apare otalgia,vertij,hipoacuzie moderată,paloare și stare
generală alterată,otoscopia arată un aflux anormal de sânge în timpan
 în a doua fază,otita colectată apare după câteva ore,sau chiar zile în funcție
de imunitatea organismului,și de puterea bacteriană,manifestându-se prin
otalgie pulsatilă, continuă, febră ridicată 39º-40ºC, hipoacuzie , acufene,
frisoane,i nsomnie ,convulsii Aceste simptome apar frecvent la copii. Timpanul
este inflamat puternic ,sau palid prin anemia produsă de distensie,cu puroi
acumulat în casa timpanică.
 În ultima fază de otită supurată perforată ,stabilit de perforarea bruscă a
membranei timpanice ,se observă creștere excesivă de puroi.Otoscopia
remarcă otoree purulent care evacuează casa timpanică.Supravegherea
 medicală de specialiate este esențială pentru prevenirea complicațiilor ,chiar și
mortale.
Otita medie supurată cronică muco-purulentă este o inflamație cronică a
mucoasei urechii medii.Factorii care conduc la apariția ei,pot fi generali ,prin
imunitate scăzută,locali; infecții îndelungate și germeni microbieni ,rezistenți la
tratament medicamentos sau dezvoltați în urma aplicării neadecvate.Otoscopia cu
microscopul chirurgical se realizează cu mare atenție ,având sistem optic cu efect de
mărire pentru observarea secrețiilor acumulate în C.A.E
Ostmastoidita acută ,denumită și osteoflemonul mastoidian ,este o complicație a
otitei supurate acute .Otalgia cu iradiere în craniu și
mastoid ,spontană ,continuă ,împreună cu febra ,anorexia,paloarea feței sunt
principalele simptome.Examinarea obiectivă prin otoscopie se poate observa
supurație auriculară,perforare,puroi .
Colesteatomul sau otita medie supurată cronică propriu –zisă este o patologie
foarte gravă,apare din cauza unei infecții a urechii netratae sau poate fi dobândit pe
parcursul vieții.Se definește ca fiind epiteliul scuamos cheratinizat la nivelul urechii
medii sau ale altor zone pneumatizate ale stâncii temporalului.Colesteatomul este o
tumoare benignă care poate distruge structuri osoase învecinate.Provoacă
meningită , abcese cerebrale.paralizia nervului facial,risc de surditate,tulburări de
echilibru alterarea gustului ,și este fatală dacă nu este diagnosticată la timp.
Simptomatologie cuprindere scurgeri de culoare gălbuie ,cu miros puternic și
neplăcut ,otoree ,hipoacuzie de transmisie sau mixta,vertij ,amețeli,cefalee.Prin
efectuarea atentă a investigației cu otoscopul și microscopul chirurgical se poate
observa perforația timpanului,și apariția colesteatomului de culoare albicioasă.
Fig 4.2.2.5 Colesteatom (http://www.orlonline.ro/archives/157)
 Uneori,pacientul poate fi asimptomatic,nu prezintă simptomele enumerate,dar
prezența colesteatomului poate provoca infecții grave ,distrugeri osoase
Calea cea mai sigură de îndepărtare este doar prin intervenție chirurgicală fie
prin timpanoplastie închisă sau deschisă.Diferența dintre aceste două operații se
realizează în funcție de evoluția colesteatomului și gravitatea sa. Polipul auricular
aflat la marginea perforației de dimensiune mică are capacitate de astupare ,iar
polipul cu dimensiune mare ,fibros ,sângerează la atingere sau la încercări de
extirpare.Extirparea necesită atenție sporită din cauza nervului facial și a
fragmentelor din oscioare.Decesul prezintă o rată mică,datorita cunoașterii timpurie a
a patologiei și administrarea terapiei medicamentoase,iar complicațiile intracraniene
apar foarte rar.
Indiferent de tehnică ,pacientul trebuie să se prezinte la control
medical,periodic,pe o perioadă minimă de cinci ani de la operație iar recuperarea
poate să difere la pacienți ,în funcție intervenția chirurgicală .