Nervul facial (sau nervul VII) inerveaza toti muschii care sunt implicati in expresiile faciale.

Din punct de vedere senzitiv, nervul facial asigura sensibilitatea conductului auditiv extern si sensibilitatea gustativa pentru cele doua treimi anterioare ale limbii. Nervul mai inerveaza, de asemenea, glanda submaxilara, sublinguala si glanda lacrimala, asigurand functia secretorie a acestor glande.

cauzecele mai frecvente paralizii faciale sunt cele determinate de infectii de etiologie virotica, infectii favorizate de frig si umezeala. - la nivelul puntii, paralizia nervului VII poate sa apara in contextul unor infectii, tumori sau cauze vasculare. In leziuni ale nucleului nervului facial apare forma monosimptomatica a poliomielitei anterioare acute. - in regiunea dintre protuberanta si conductul auditiv intern nervul VII poate fi lezat in cursul meningitei bazilare, in tumori de baza de craniu sau in tumori ale unghiului pontocerebelos (neurinomul acustic). In cazul neurinomului acustic exista o asociere a paraliziei facialului cu paralizia nervului trigemen si oculomotor extern si poate sa apara un sindrom cerebelos homolateral si un sindrom acusticovestibular. - la nivelul conductului auditiv intern nervul poate fi lezat in cadrul unei fracturi de baza de craniu, in sifilis sau in neurinomul de acustic. De asemenea si otitele, mastoiditele sau interventiile chirurgicale pe mastoida pot contribui la paralizia facialului. - in cursul traiectului prin glanda parotida, nervul poate fi lezat in cadrul tumorilor lojei parotidiene, in traumatismele faciale ca de exemplu in taierea cu faiul cand nervul poate fi sectionat impreuna cu glanda parotidaAlte cauze de paralizie a facialului sunt: infectiile de tip sifilis, infectiile cu virus gripal, difteria, febra tifoida, herpesul zoster, diabetul sau in cursu poliradiculonevritei primare.

Paralizia de nerv facial poate fi de tip: 1. Central - atunci cand suferinta se plaseaza la nivel intracranian, la nivelul originii nervului si nu se face electroterapie pentru ca exista pericolul aparitiei unu spasm ireversibil. 2. Paralizia periferica (a frigore) - daca se instaleaza dupa expunerea la curent. Exista trei forme de gravitate a paraliziei periferice: 1. Usoara: diformitatea nu este foarte accentuata, excitabilitatea in hemifata paretica nu este cu mult diferita de excitabilitatea hemifetei normale. (uneori se vindeca spontan, in 2-3 saptamani). 2. Medie: nervul este excitabil dar raspunsul dat este mai slab. Se vindeca in 4-8 saptamani. 3. Grava: induc paralizii definitive, contractura faciala este ireversibila. Simptome Principalul simptom ce caracterizeaza paralizia Bell este slabiciunea sau paralizia muschilor de la nivelul unei parti a fetei. Partea fetei care este afectata este plata si lipsita de expresie sau are un aspect "cazut".

- senzatia de ochi uscat pe partea afectata datorita imposibilitatii de a clipi- cresterea secretiei lacrimale la nivelul ochiului afectat; - durere retroauriculara (portiunea situata in spatele urechii) de partea afectata, care poate aparea la o zi sau doua dupa debutul paraliziei; - cresterea sensibilitatii in ceea ce priveste perceptia sunetelor; - salivatie excesiva datorata imposibilitatii de a inchide complet gura; - senzatia de gura uscata si dificultati de inghitire datorita scaderii secretiei salivare; - scaderea sensibilitatii gustative, in special la nivelul varfului limbii. Evolutia naturala a bolii este spre agravare in primele zile, urmata apoi de vindecare treptata. In majoritatea cazurilor, simptomatologia dispare in doua luni. Trebuie retinut faptul ca exista cateva alte afectiuni, cum ar fi de exemplu accidentul vascular cerebral si boala Lyme, care pot produce slabiciune musculara faciala si paralizie. Tratament Daca paralizia este partiala, starea pacientului se amelioreaza complet si nu persista vreo sechela. Daca paralizia este totala, trebuie administrat de urgenta un tratament cu corticosteroizi. De obicei se administreaza o cura de prednison, doza de atac fiind de 60 sau 80 mg/zi timp de 5 zile, apoi doza se scade treptat. Totusi, in aproximativ jumatate din cazuri pot persista sechele relativ deranjante (hemispasmul facial, sindromul lacrimilor de crocodil emisie necontrolata a lacrimilor).

Pe langa tratamentul medicamentos se mai recomanda si un tratament fizioterapeutic. Masarea muschilor paretici si fixarea unei atele care sa impiedice caderea partii inferioare a fetei, precum si protectia ochiului in timpul somnului sunt masuri generale de tratament. Undele ultrascurte se recomanda in primele 10 zile de tratament, apoi se poate incerca un tratament prin ionizari transauriculare cu iodura de potasiu 2%. Pentru evitarea accidentelor date de lagoftalmie se recomanda tarsorafia, unguente pentru ochi, pomezi si alte masuri pentru a impiedica uscarea ochiului.

In paraliziile nervului facial de etiologie infectioasa sau tumorala, este obligatoriu tratamentul cauzal antiinfectios, radioterapia sau terapia chirurgicala dupa caz. In cazul paraliziei faciale survenite dupa un traumatism cranian sau prin sectionarea accidentala a nervului, se recomanda anastomoza facialului cu nervul hipoglos. a