Nervul Hipoglos

Nervul hipoglos- reprezintă perechea a

douăsprezecea de nervi cranieni și

este un nerv motor. Nervul
hipoglos este distribuit la toți
mușchii limbii, la mușchii
subhioidieni și la cel
geniohiodian, intervenind astfel în
procesul de masticație (mestecare)
, deglutiție (înghițire) și fonație.

Originea reala a nervului hipoglos (XII)

Originea reala se gaseste in coloana somatomotorie dorsala a trunchiului cerebral,

sub aripa alba interna a triunghiului bulbar de pe planseul ventricolului IV.

Originea aparenta a nervului hipoglos (XII)

Aceasta se afla pe fata antero-laterala a bulbului, in santul preolivar.

Raporturile nervului hipoglos(XII) :

1. În etajul posterior al bazei craniului, nervul hipoglos traversează spațiul
subarahnoidian, iar în apropierea orificiului hipoglosului traversează
arahnoida, spațiul subdural și duramater. În drumul său endocranian, nervul
 hipoglos trece deasupra arterei vertebrale și anterior de rădăcina medulară a
nervului accesor.
2.  Prin canalul hipoglosului, nervul trece alături de venele condiliene anterioare
și de o ramură meningee din artera faringiană ascendentă.
3. La nivelul gâtului, nervul hipoglos se orientează oblic inferior, lateral și
anterior, pătrunzând în spațiul mandibulo-faringian, unde se găsește postero-
medial de carotida internă și posterior de extremitatea superioară a
ganglionului simpatic cervical superior. Ulterior, trece posterior de ganglionul
plexiform al vagului și se inflectează în jos și anterior, trecând medial de vena
jugulară internă, artera carotidă internă și nervul vag. Apoi încrucișează
lateral artera carotidă externă sub originea arterei occipitale și se îndreaptă
anterior către regiunea suprahioidiană.

4.  În regiunea suprahioidiană, nervul hipoglos este însoțit de către vena linguală
principală. Nervul hipoglos trece peste mușchiul hioglos și aste acoperit de
glanda submandibulară, mușchii stilohioidian și partea posterioară a
digastricului. În această regiune, nervul hipoglos participă la formarea a două
triunghiuri de acoperire ale arterei linguale (Pirogoff și Beclard).
Hipoglosul împreună cu canalul lui Wharton pătrunde în regiunea sublinguală
prin locul care separă glanda sublinguală de mușchii hioglos și genioglos.
Hipoglosul dă naștere ramurilor sale terminale înainte de a ajunge la marginea
anterioară a mușchiului hioglos.

Ramurile colaterale ale nervului hipoglos:

Ramurile colaterale ale hipoglosului sunt in numar de 7:
1. Ramura recurentă meningee – pornește imediat după ce nervul părăsește
canalul hipoglosului, iar apoi urcă pe partea laterală a nervului, revenind în
cutia craniană și ulterior ajungând la dura mater
2.  Ramurile vasculare – părăsesc hipoglosul la diferite nivele și merg la pereții
arterei carotide interne și la cei ai venei jugulare interne.
3. Ramura descendentă (inferioară) – este cea mai importantă, ea pleacă din
locul unde porțiunea verticală a hipoglosului se continuă cu porțiunea
orizontală, puțin înainte de încrucișarea hipoglosului cu artera carotidă
externă. Are traiect vertical, iar la nivelul tendonului intermediar al mușchiului
omohioidian, ramura descendentă a hipoglosului se anastomozează cu ramura
descendentă a plexului cervical profund și formează ansa hipoglosului sau
ansa cervicală. Aceasta se află anterior de vena jugulară internă și dă naștere
la ramuri motorii pentru mușchii omohioidian, sternoclerdohioidiann și
sternotiroidian.
4.  Nervul tirohioidian – pleacă puțin înaintea ramurii descendente.
5.  Nervii hioglosului – sunt foarte scurți și merg la mușchiul cu același nume.
6. Nervii stiloglosului – pentru mușchiul omonim.
7. Nervii geniohioidianului – pleacă din hipoglos la nivelul marginii anterioare
a mușchiului hioglos și merge la mușchiul geniohioidian.
 Ramurile terminale ale nervului hipoglos

Acestea pleacă din hipoglos la nivelul marginii anterioare a mușchiului genioglos și

sunt destinate mușchilor limbii.

Ramurile anastomotice ale nervului hipoglos

 Cu hipoglosul de partea opusă printr-o ansă subțire de la nivelul limbii.

 Cu ganglionul cervical superior printr-o ramură foarte fină.
 Cu ganglionul plexiform al vagului.
 Cu nervul trigemen prin nervul lingual.
 Cu plexul cervical profund printr-o anastomoză superioră și prin ansa
hipoglosului.

Anastomoze cu:

 Ganglionul cervical superior al marelui simpatic;

 Nervul pneumogastric - la nivelul ganglionului plexiform;
 Nervul lingual - printr-o ansă nervoasă care se găseşte pe faţa laterală a muschiului hioglos;
 Plexul cervical profund - formând ansa hipoglosului.
 Patologia nervului hipoglos (XII)

Leziunea nucleului sau a nervului hipoglos duce la paralizie flască și atrofie

secundară a musculaturii ipsilaterale a limbii. De aceeași parte a
leziunii, hemiparalizia limbii produce încrețirea suprafeței dorsale a limbii. În mod
fiziologic, contracția simultană a perechii de geniogloși cauzează protruzia limbii
drept înainte. Este important de știut că leziunea unilaterală a nervului hipoglos va
produce devierea spre partea leziunii, având în vedere că genioglosul funcțional nu
va întâmpina opoziția genioglosului paralizat din partea lezată.

Afectarea nervului hipoglos [XII]

O leziune a nucleului sau a nervului hipoglos are ca efect paralizia
flasca si atrofia secundara a musculaturii ipsilaterale a limbii. Hemiparalizia limbii
cauzeaza, ipsilateral de leziune, incretirea suprafetei dorsale a limbii. In mod normal,
contractia simultana a perechii de genioglosi determina protruzia limbii drept inainte si
astlfel, pentru evaluarea corecta a pacientului este important de stiut ca leziunea
unilaterala a nervului hipoglos va cauza devierea catre partea leziunii, din moment ce
genioglosul functional, din partea intacta, nu intampina opozitia genioglosului paralizat,
inactiv, din partea afectata

1. Consideraţii clinice:  
 Examinarea clinica:
 Observăm poziţia limbii în repaus (în situ) şi în protruzie;
 Solicităm pacientului să mişte limba în toate direcţiile (lateral, în jos şi în sus).
 
 Tablou clinic:
 Protruzia limbii este realizată de acţiunea concomitentă a muşchilor geniogloşi; dacă unul din
aceşti muşchi este lezat, acţiunea celuilalt determină devierea limbii spre partea muschiului lezat.
Paralizia unilaterala de hipoglos determina:

 Devierea limbii in situ spre partea

sanatoasa;
 Devierea limbii in protruzie spre partea
leziunii datorita actiunii genioglosului ramas
intact de partea opusa leziunii;
 Atrofie unilaterala, de partea leziunii;
 Fasciculatii pe partea leziunii.

Paralizia bilaterala de hipoglos determina:

 Imobilitatea limbii;
 Atrofie linguala bilaterala;
 Fasciculatii bilaterale;
 Aparitia tulburarilor de masticatie,
deglutitie si vorbire.

Paralizia nervului hipoglos :

Paralizia nervului hipoglos ori nervul cranian XII,

așa cum mai este cunoscut în limbaj de
specialitate, apare în urma unor leziuni
intramedulare, precum tumori, polimielită ori boli
ale neuronului motor. Nervul hipoglos este
responsabil pentru inervarea musculaturii limbii, iar
în cazul paraliziei nervului hipoglos apar simptome ca hemiatrofie linguală, are loc
încrețirea limbii, atrofierea ei, precum și apariția unor fibrilații musculare. Pot, de
asemenea, să apară tulburări de motilitate, între care amintim jenă în masticație și
deglutiție, precum și dizartie. Paralizia nervului hipoglos apare în urma unor leziuni
intramedulare, precum tumori, polimielită ori boli ale nerulonului motor, întrucât
aceste leziuni sunt cauzate de distrugerea nervului pe traseul său intracranian ori în
canalul hipoglos. Mai exact, apar leziuni ale meningelui osului occipital, leziuni
meningeene situate la baza cutiei craniene, între care platibazie, invatigație a
condililor occipitali sau boala Paget.

 În ceea ce privește atrofia și fasciculațiile limbii, aceste tulburări apar, de obicei, la
câteva săptămâni ori chiar luni de la lezarea nervului.