VOCABULARUL LIMBII

ROMÂNE
 Introducere;
• Vocabularul limbii române este în mare parte de origine latină, dar fiindcă 
limbi romanice de est s-au dezvoltat aproape fără contact cu restul 
limbilor neolatine, se pot observa atât dezvoltări neobișnuite de semnificație
cât și împrumuturi care nu se pot găsi în nici o altă parte a lumii
romanofone. Datorită substratului vocabularului de origine dacă, există și
cuvinte fără echivalent în limbi romanice occidentale, dar pentru care există
cuvinte înrudite în limba albaneză. Totuși, multe încercări de a romaniza
 româna în timpul secolului XIX au reușit în general să intre în limbajul
comun, conferindu-i limbii forma sa actuală.
 Bază latină

Limba română își are originile în latină populară, o variantă

vorbită a limbii romanilor. Toate alte limbi romanice s-au dezvoltat
de aceeași rădăcină, fiind însă supuse altor influențe. Astfel, deși
conform estimărilor 30,33% al cuvintelor românești au fost
moștenite din latina, multe și-au schimbat sensul – spre
exemplu a merge (< MERGERE, însemnând a se scufunda)
sau femeie (< FAMILIA, însemnând familie) – sau chiar clasa
– niște (< NE SCIO QUID, însemnând nu știu ce).
Cuvinte de origine drept latină au fost păstrate în special în domeniul agriculturii (spre
exemplu agru, câmp, falce, a ara, grâu), numele animalelor (cal, șa, taur, pește), numele părților și elementelor
corpului (păr, frunte, ochi, piept, sânge) și terminologia religioasă (Dumnezeu, biserică, cruce, Paște,
probabil Crăciun). În alte domenii, sunt adesea mixte cu împrumuturi, atât neolatine cât și alte. Este interesant de
observat că româna nu a reținut niciun cuvânt legat de administrație statală, unica excepție
fiind județ (< IUDICIVM, cetate este de origine latină CIVITATEM, dar și-a schimbat sensul de la stat la fortăreață),
înlocuindu-le cu împrumuturi (oraș < magh. város, republică < it. repubblica, guvernământ < fr. gouvernement).
Lingvistul italian, Matteo Bartoli, a observat ca regiuni periferice ale zonei vorbitoare de limbi romanice în Europa
 — Peninsula Iberică și „Dacia” — au caracterul conservator din punctul de vedere al vocabularului [5]. Aceasta se
poate vedea comparând câteva cuvinte de bază:

Limbi conservative Limbi inovative

Latină Latină
Spaniolă Română Italiană Franceză
día zi DIES giorno jour DIVRNVM
hermoso frumos FORMOSVS bello beau BELLVS
más mai MAGIS più plus PLVS
mesa masă MENSA tavola table TABVLA
poner pune(re) PONERE mettere mettre MITTERE
Împrumuturi
MASA VOCABULARULUI cuprinde restul cuvintelor (aproximativ 90% din totalul cuvintelor) și este compusă din: -  arhaisme; - 
regionalisme; - elemente de jargon și de argou; - neologisme; - termeni tehnici și științifici.
1. Arhaismele sunt cuvinte, expresii, fonetisme, forme gramaticale și construcții sintactice care au dispărut din limba comună
și sunt de mai multe feluri:
• arhaisme lexicale - cuvinte vechi, ieșite din uz fie din cauză că obiectul sau profesia nu mai există, fie că au fost înlocuite de
alte cuvinte: ienicer, caimacam, paharnic, logofăt, bejanie, opaiț, colibă etc. • arhaisme fonetice - cuvinte cu forme vechi de
pronunțare, ieșite din uzul actual: pre, a îmbla, mezul etc; • arhaisme gramaticale - forme gramaticale vechi și structuri
sintactice învechite:
morfologice: aripe, inime, iernei, palaturi etc.;
sintactice: Gazeta de Transilvania;
2. Regionalismele sunt cuvintele și formele de limbă specifice vorbirii dintr-o anumită regiune: barabulă (cartof), curechi
(varză), dadă (soră mai mare), sămădău (porcar), sabău (croitor), păpușoi (porumb);
• regionalisme fonetice - forme cu circulație restrânsă a unor cuvinte de uz general: barbat (bărbat), dește (degete), gios
(jos), frace (frate) etc;
3. Elementele de jargon sunt cuvinte sau expresii din alte limbi, întrebuințate de anumite persoane cu intenția de a
impresiona și a-și evidenția o pretinsă superioritate culturală: bonjour, madam, look.
Elementele de jargon au fost adesea satirizate de Alecsandri și Caragiale pentru ilustrarea snobismului personajelor.
4. Elementele de argou sunt cuvinte sau expresii, folosite de vorbitorii unor grupuri sociale restrânse, cu scopul de a nu fi
înțeleși: biștari (bani), curcan (polițist), a ciordi (a fura), pârnaie, mititica (închisoare), mișto (frumos sau batjocură), nașpa
(urat) etc.
5. Neologismele sunt cuvinte împrumutate recent din alte limbi:...