Gramatica Limbii Latine PDF

MARIA PARLOG
SRAMATIGA
bIMBII
LATINE
e d ifie rev izu H a si a d a u g H a d e

GABMELACRETIA
ALL
NOTAASUPRA EDITIEI
GRAM ATICA LIM BII LATINE (autoare M ARIA PARLOG, distinsa profe-
soara universitara Ia Timi§oara) a fost tiparita pentru prim a oara Tn 1966, Ia
Editura Didactica §i Pedagogica din Bucure?ti. Foarte repede epuizata datorita
remarcabilei ei temeinicii ?tiintifice §i eficiente didactice, ea este de m ai mulî
ani a§teptata de publicul nostru cult.
Totodata descriptiva §i istorica, foarte bogata (cuprinde un breviar de
fonetica, morfologia §i sintaxa limbii latine), dar scrisa cu un laconism realm ente
clasic, care degaja structurile ?i liniile esentiale ale evolufiei limbii latine,
GRAMATICA este conceputa ca o cale de acces direct la operele m ajore ale
latinitatii. Intr-adevar, numeroasele fragmenta ilustrative, precum §i textele mai
ample care mcheie volumul (toate originale §i prevazute cu trimitere exacta la
autorii, consacrati, carora le apartin) au fost alese §i ca sprijin pentru asim ilarea
materialului gramatical dar §i, cu deosebita fmete, pentru savoarea §i relieful lor.
Apartinand unor genuri literare §i unor epoci diferite, ele alcatuiesc o imagine
vie a dinamicii spiritului §i expresiei latine.
M andatata de autoare sa revizuiasca textui GRAM ATICII m vederea retipa-
ririi, editoarea volumului de fata a operat anumite m odificari In terminologia
§tiintifica, a facut unele adaugiri m interpretarea fenom enelor discutate, a
completat indicatiile bibliografice, a eliminat erorile mecanice. Pentru a pastra
fluenta textului, aceste interventii nu au fost marcate, dar un eventual filolog
scrupulos le poate decela prin compararea editiei actuale cu cea din 1966.
Stringenta de conceptie §i de expresie a cartii, originalitatea §i temeinicia ei
constituie meritul exclusiv al profesoarei M aria Parlog.
Ortografia este cea impusa de Academia Rom ana in 1994.
Stradania editurii ALL dc a reduce, prin reeditarea unui instrument didactic
fundamental, penuria dc unelte de lucru din domeniul limbilor clasice de care
sufera cultura noastra va fi, speram, rasplatita cum se cuvine de prim irea
calduroasa pe care o vor face filologii, fie ei consacrati sau in formare, acestei
renascute GRAMATICI A LIMBII LATINE. H abent sua fa ta libelli.
C Ao\:> Ae\cx (Z -ê.f\a.
m artie 1996
INTRODUCERE
Limba latina face parte din familia limbilor indo-europene, vorbite de im

num ar mare de popoare, intre care amintim pe indo-iranici, greci, italici, celî,
slavi germani, traco-daci, armeni. Neatestata prin vreun document seris, iimba
indo-europeana a fost reconstituita de lingvi^ti prin compararea trasaturilor
comune ale lim bilor care au continuat-o. Aceste limbi se caracterizeaza prin
faptui ca, pentru a exprima diferitele raporturi gramaticale, cuvintele i§i
m odifica term ina|iile, uneori chiar §i rM acina; de aceea ele se numesc limbi
flexionare {flexio, -onis = indoire, flexiune).
Limba latina este idiomul vorbit mai intai m Latium, regiune a Italiei antice,
a§ezata la sud de cursui inferior al Tibrului, unde s-a mtemeiat §i a m florit
cetatea Roma. Dupa razboaie de cucerire purtate timp de secole, Roma ajunge
capitala unui vast imperiu. Legiunile romane, magistratii §i negustorii Romei, in
numele "Senatului §i al Poporului Roman", poarta limba latina de la Oceanul
A tlantic pana la M area Neagra, din Britania pSna in Africa, de Ia Rin §i Dunare
pana la Tigru §i Eufirat §i pana la Marea Caspica.
M ulte din popoarele acestei intinse imparatii au pierit, numele multora a fost
uitat, dar limba latina in atatea veacuri nu a incetat de a fi vorbita, scrisS fi
studiata. Departe de a fi o "limba moarta", cum este numita deseori, limba latina
continua sa traiasca in limbile romanice, care, daca nu sunt vorbite azi pe
intregul teritoriu stapanit odinioara de poporul roman, in schimb au patruns §i in
America, din Canada pana in Ja ra de Foc .
Limbile romanice sau neolatine sunt forme evoluate ale limbii latine (in varianta
ei populara vorbita), asupra careia s-au exercitat influente variate $i putemice. intre
aceste limbi, un loc deosebit il ocupa limba romana, continuatoare a latinei populare
vorbite in Dacia §i in nordul Peninsulei Balcanice. Stmctura gramaticala a limbii
noastre, sistemul ei fonetic, precum §i o buna parte din lexic sunt latine$ti, pSstrand in
chip uimitor asemanarea cu limba latina. In consecinta, stadiul limbii latine are o
deosebita importanda nu numai pentru ca prin aceasti limba s-a transmis timpurilor
modeme cultura antichitaî greco-romane, ci §i pentm ca este calea f i r e a ^ de
cunoa§tere a evoluîei limbii romane §i instrumentul indispensabil pentru insufirea ei
pe baze ftiin^fice. N u se poate concq?e a s t^ i un filolog care sa nu cunoasca regulile
de baza ^ e gramaticii latine.
J. Marouzesu, L e latin, Paris, H. Didier, 1927, p. 35, $i J. MicheI, Grammaire de base du latin,
Klincksieck, Paris, 1962,p. 6.
GRAMA TJCA LIMBIILA TINE
ManualuI de fata propune sa expuna cateva notiuni de fonetica,

m orfologia, formarea cuvintelor §i sintaxa, urmale de o culegere de texte
necesare pentru aplicatii gramaticale.
NOTIUNI
f GENERALE DE FONETICA
A LFA BETUL, S C R IE R E A § I PRO NUNTA REA
Alfabetul latin cuprinde 23 de Utere: A, B, C, D, E, F, G, H, I, K, L, M , N, O,

P ,Q ,R ,S ,T ,V ,X ,Y ,Z .
Acest alfabet este imprumutat de romani de la greci. Literele §i z au fost
introduse mai tarziu se folosesc numai m cuvinte straine ca: zephyrus,
zelothypia, Zalmoxis.
Fonemul z, pe care Quintilianus il gasc§te hazliu (Quint., Inst. or., X II,J0 -2 8 :
hilarior) nu apare decat m cuvinte imprumutate. Pentru a arata ca sunetul -s- in
pozitie intervocalica nu se sonoriza, adeseori era notat de cei vechi prin
geminata: caussa. Prin urraare, sunetul 5 din rosa se va pronunta ca in romane?te
in cuvintele: casa, nasul .
Literele j §i v au fost necunoscute romanilor. La acela§i Quintilianus gasim
indicaîa ca "iam se serie ca etiam, iar uos (pronuntat: vos) ca tuos" (I, 4-10).
Fonemul i, cu valoare consonantica in cuvinte ca: iugum, iudex, Traianus, se
pronunta ca i din cuvintele iasca, Traian.
Pentru fonemul u vocala ?i u consoana (= v), romanii au folosit o singura
litera: V (m ajuscula) §i u (m inuscula) . Deci se seria uaca (= vaca), uentus
(= ventus), dar Vestis, Vrbem, Vespasianus.
Deoarece fonemul u consoana sc pronunta ca v din vdntul §i deoarece litera v nu
a fost necunoscuta romanilor, chiar daca apare numai ca V majuscula sau in latina
tarzie^, in acest manual noi vom folosi litera v, pentru a u§ura citirea textelor latine§ti.
Consoanele c. g, t in latina clastca aveau acela§i timbru, indiferent de vocala ce
le uima: deci Cicero se citea ca §i Cato, gelidus ca §i Gallus, natio ca §i quaestio.
in §coala romaneasca insa s-a stabilit traditia de a pronunta aceste foneme
adapt^ndu-le specificului limbii noastre, deci se vor citi: cena ca cina, gelu ca
ger, natio ca natiune etc.
Consoana qu se pronunta cu\ de exemplu prcpozitia cum §i conjunctia quom
se pronunta identic.
* J. Marouzeau, Lc larin, p. 30 58.

J. Marouzeau. Le laiin, p. 53. Al. Graur, Sitidii de lingvisric» gencralii. Editura Academici R.P.R.,
Bucure§ti. 1955, p. 15,
J- Marouzeau. op. cit., p. 67,
4
A. M:ice. Lci pronoiidution dulutin, Paris, Klincksieck , 1911 p. 38.
INTRODUCERE
Clasiflcarea consoanelor
M oduI dc articularc Punctui de articulare
L abiaie Dentale Palatalc
Oclusivc Oralc sonore b d g

surde P t c, k, q
Nazalc sonore m n
Constrictivc Siflantc surde f s

(Continue)
Vibrantc sonore r
Laterale sonore 1
Intre consoane mai trebuie incadrata aspirata h ?i labiodentala « = v
CANTITATEA VOCALELOR
in limba latina, vocalele se deosebesc intre ele nu numai prin timbru, prin
gradui de mchiderc, ci §i prin cantitatc. Cantitatea este durata de tim p necesara
pentru rostirea unei vocale, in flinctie de aceasta durata, vocalele pot fi Iungi sau
scurte. Cantitatea vocalelor In limba latina este de o importanta deosebita,
deoarece poate dccide sensui cuvantului sau rolul sau in propozitie. Astfel:
malum (cu a scurt) inseamna raul, iar m alum (cu a lung) inscamna mar. Populus
cu o lung inseamna plop, cu o scurt populus inseamna popor; pendere cm e lung
inseam na a f i atdrnat, cu e scurt p endere = a atarna; silva (nom .) = padure,
silva - m padure.
Data fiind importanta cantitatii vocalelor, ea se indica prin semne grafice:
pentru vocala scurta, - pentru vocala lunga. Aceasta indicare a cantitatii nu
apartine antichitatii, ci e folosita in epoca moderna pentru a inlesni citirea.
CANTITATEA SILABELOR
in functie de cantitatea vocalelor, silabele pot fi §i ele Iungi sau scurte.

Silabele care cuprind o vocala lunga sau un diftong sunt Iwtgi prin natura:
tacere, mater.
Silabele a caror vocala este urmata de doua sau mai multe consoane sunt
Iungi prin pozitie: fenestra, frumentum.
Silabele care cuprind o vocala urmata de o alta vocala sunt scurte prin
pozitie: patria, dormio, video {Vocalis ante vocalem corripitur). Daca aceasta
vocala este insa precedata de o alta vocala, nu se scurteaza; diei, glaciei.
Silabele care cuprind o vocala scurta sunt scurte prin natura: fem ina, perdere.
Cunoa§terea cantitatii silabelor este nccesara pentru accentuarea corecta a
cuvintelor form ate din trei sau mai multe silabe.
10______________________GRAMATICA LIMBIILATINE________________________
A C C EN TU L
Regulile accentu5rii sunt urmatoarele:

1) Silaba ultim a nu poarta accent decat extrem de rar, §i anume in cuvintele
la care, e fm al disparSnd, accentui a ramas pe vechea penultim a lunga: adduc,
illlc, iUuc.
2 ) tn cuvintele bisilabice, accentui cade pe silaba penultima, indiferent de
cantitatea ei: pater, rado, s e c tu s .
3) in cuvintele de trei sau mai m ulte silabe, accentui cade: a) pe silaba
penultim a, daca este lunga:
laudare, sorores, aeternus, Rowanus, amicus;
b) pe silaba antepenultim a, daca penultim a este scurta:
mobilis, opera, gloria
in lim ba latina, accentui nu era indicat prin sem ne grafice.
Subliniem ca silabele se numSra de la sfar§itul cuvantului.
M O DIFICARI FO NETICE
Cele m ai frecvente modificari suferite de vocale in lim ba latina simt

urmatoarele:
1 ) inchiderea unei vocale scurte in silaba interioara:
ars —iners
arceo-exerceo
a> e
d a re -tra d e re
captum —acceptum
capio—acc/pio
a > i facio—coni?cio
facilis - difficilis
carmen —carm/nis
e > i hdieo - proh/beo
teneo - sust/neo
2) Trecerea vocalei scurte la înaintea unui r. voc, scurta + r > e :
funus - f i i n ^ s
cinis - c i n ^ s
vetus • vetcSis
3) Sincopa, suprim area unei vocale scurte in silaba interioara:
calidus • caldus
validus - valde
iuv& is - iimior
INTRODUCERE 11
4) Contragerea, reducerea a dou5 vocale sau a unui diftong intr-o vocala

lunga:
V ergilius, genitiy V ergil7< Vergil/i
poena — pwnire
clawdo — incl«do
CflMsa — incwso
ago — c ^ o < coago
PRINCIPALELE MODIFICARI SUFERITE DE CONSOANE
1) Disparilia unei consoane (prin slabirea articularii), de exemplu disparilia

lui d fmal, desinenta ablativului singular: causarf > causa.
Caderea lui v intervocalic sau inainlea lui o: d e lm in t pentru delevm int;
parum < parvom.
2) Simplificarea consoanelor geminate:
a) inainlea unei silabe Iungi:
cayralis < canna; sacellus < saccus
b) maintea unei consoane: ay>iro < a jjp iro < at/spiro
c) dupa 0 consoana: sensj < senyî < ’ sen/si
d) in pozitie flnala: os < oss\ m iles < m ile jj < mileft.
3) Asim ilarea, tendinta de a se nivela insu§irile articulatorii §i acustice ale
consoanelor. Asim ilarea poale fi de doua feluri:
a) p ro g resiva , daca sunetul precedenl influenêaza asupra celui urm ator:
fcr-se > ferre; vel-se > ve//e.
b ) regresivay daca sunetul al doilea influenteaza asupra celui dintai:
fli/-capere > accipere; ob-ftxo > oJftTO’, in-/ustris > i//ustris; teô-tectus; scriô-
scri/ptus.
4) Disimilarea, diferentierea unor consoane care se succed la mic interval,
una delerm inand schimbarea sau disparilia celeilalte:
cae/uleus > caeruleus (din cae/um);
auxilia/is > auxiliaris (din auxi/ium).
5) Epenteza, intercalarea unui sunel nou in inleriorul unui cuvant, mai aLes a
consoanei m tre m §i j , ^ sau exemplum din ex-emo; sum asi < sumsi;
su n ^ tu s < sumtus.
Ca o incheiere asupra acestei sumare incursiuni in fonelica latina, mentionam
ca analogia sau dorinta de mai m ulta claritate etimologica, precum $i alte cauze,
au determ inat destul de num eroase exceppi de la legile am intile mai sus.
MORFOLOGIA
Lim ba latina cunoa?te urmatoarele parti de vorbire {partes orationis)

Flexibile Neflexibile
\ . Nomen substantivum 6. Adverbium
2. Nomen adiectivum 1. Praepositio
1. Nomen numerale %. Coniunctio
4. Pronomen 9. Interlectio
5. Verbum
in limba latina nu exista articol, de aceea un substantiv poate fi tradus Tn
rom lne§te articulat sau nearticulat, sensui fiind indicat de context:
homo = un om, omul, sau om.
DefinitiiJe partilor de vorbire sunt acelea?i in limba latina ca §i in lim ba

romana.
RADACINA, TEM A , DESINENTA, TE R M IN A TIE
Pentni a putea intelege schimbarile suferite de cuvintele flexibile in functie

de rolul lor m propozitie, este necesar sa cunoa$tem partile distincte, altfel spus,
m orfem ele care intra in compunerea unui cuvant.
Elementul com un unor parti de vorbire diferite, unite intr-o familie de cuvinte
care au la baza un sens comun, se nume§te radacina (sau radical).
De exem plu, radacina voc - se gase^te in urmatoarele cuvinte:
I vox, vocis; vocabulum, - i
— substantive
[vocula, - a e ; vocatio, - o n is
uoco, - are; yociferor, - ari
— verbe
— adjective
iinuoco, - are
{vocalis, - e ; vocativus, —a, - u m
MORFOLOGIA 13
Partea stabila, neschim bata, care se gase§te in toate fom iele declinarii sau
conjugarii unui cuvant flexibil se nume§te terna. Terna este fom iata din radacina,
(radicai) la care se adauga uneori o vocala tematica, unul sau doua sufixe.
De exemplu, verbul vocare are radacina: voc §i terna voca- pe care o intalnim
in toata conjugarea verbului: vocamus = (noi) chem am ; vocabam = (eu)
chemam; vocabo ~ voi chema. Se mtampla cateodata ca terna sa coincida cu
radacina (radicalul), de exem plu la substantivui vox, - cis.
Substantivul, adjectivul §i pronum ele (cu exceptia Iui ego) prezinta m genera!
0 tema unica in toata declinarea ior; verbul, dim potriva, i§i m odifica tema de
baza, formandu-$i tem e diferite, caracteristice m odurilor §i timpurilor.
D esinenta este indicele m orfologic alcatuit dintr-un sunet sau grup de sunete
care, adaugat la tem a unui cuvant, exprima: cazul, num arul §i uneori genui,
pentru flexiunea nom inala, persoana, num arul §i diateza, pentm verb.
La num ele §i verbele care au tem a term inata !ntr-o vocala (cuvinte care
constituie m ajoritatea), desinentele vocalice s-au contras cu vocala
predesinentiala, astfel ineat in epoca istorica este aproape imposibil sa se faca o
demarcatie intre tem a §i desinenta.
De exem plu, cuvantul servus provenit din servos are tema servo-. La aceasta
tema adaugandu-se desinenta -i a genitivului singular, s-a obtinut form a servoi,
care in epoca istorica a devenit servi. In acest caz, -i este o term ina|ie provenita
din vocala tem atica —o, absorbita de desinenta cazuala.
Prin urm are, term enul desinenta nu este identic cu terminatie. Sub denumirea
terminatie intelegem toate elementele fonetice de la sfar§itul unui cuvant;
term inatiile cazuale sunt rezultatul m odificarilor fonetice provenite din
adaugarea desinentelor la tem a substantivului.
DECLINAREA SUBSTANTIVULUI
G E N E R A LITA TI, G E NURILE, N U M A R U L §1 C A ZU R ILE
In limba latina substantivul are:

— 3 genuri: m asculin, feminin ?i neutru;
— 2 numere: singular §i plural;
— 6 cazuri: nom inativ, vocativ, genitiv, dativ, acuzativ §i ablativ.
Genui substantivelor este indicat cu oarecare precizie de adjectiv: bonus
agricola. Aici adjectivul bonus, avand term inatia -us a masculinelor,
dem onstreaza ca substantivul agricola este de genui masculin. Sunt insa
adjective ca audax sau fo rtis care, neavand terminatii speciale pentru fiecare gen
in parte, nu pot da aceasta indicatie.
Genui gramatical nu trebuie confundat cu genui natural. In general sunt
masculine num ele fiintelor de sex barbatesc, ?i fem inine numele fiintelor de sex
J 4 ______________________GRAMATICA LIMBIILATINE________________________
femeiesc. N um ele lucruriior, al actiunilor §i al ideilor abstracte pot fi masculine,

fem inine §i neutre.
Genui neutru este caracterizat prin form e speciale la nominativ, acuzativ
vocativ singular plural, cazuri care sunt totdeauna identice; la restul cazurilor,
neutrele nu se deosebesc de flexiunea substantivelor masculine.
D in epoca cea mai veche se constata o anumita ezitare a limbii latine intre
neutru ?i masculin, fenomen ogUndit m frecventa dubletelor iexicaie ca: raster, -tri
§i rastrum, pluralul substantivelor locul §i iocus • loca §i ioca^ caseum. - caseus,
caelum - caelus, cu pluralul caeli etc.
N eutrul latin nu a supravietuit in lim bile rom anice, cu excepjia limbii
romane, unde el se prezinta sub forma substantivelor ambigene, adica
substantive care la singular sunt m asculine, iar la plural feminine. Confuzia
dintre genuri din latina vulgara care a facut ca in lim ba franceza neutrele
singulare latine sa dea substantive m asculine [ex. corpus (un) coips; templum
(un) tem ple; cerebellum (un) cerveau], iar neutrele plurale latine sa dea fem inine
fi^ceze [ex. arm a (une) arme; gaudia (une) jo ie ]; cerebella (une) cervelle] a
determ inat m limba romana aparitia substantivelor ambigene. Jin an d seam a de
sensui cuvantului neutru (care arata ca aceasta categorie de nume nu apartine
nici unuia dintre cele doua genuri), precum §i de faptul ca limba rom ana nu are
forme gram aticale distincte, speciale pentru genui neutru, substantivele
am bigene din lim ba rom an 2 sunt impropriu num ite neutre .
Num arul este indicat in limba latina prin aceea§i desinenta care arata in
acela§i tim p §i genui ?i cazul. Astfel, de exemplu, term inatia -um din adjectivul
largum indica num arul singular, genui neutru §i cazul nom inativ (sau acuzativ).
FELURILE SUBSTANTIVELOR
Substantivele proprii denum esc anumite fiinte, locuri, considerate izolat, sau
abstactiuni personificate, se scriu cu litera mare: Cicero, Italia, Fortuna. Sunt
considerate substantive proprii $i se scriu cu m ajuscula 51 num ele de popoare:
Romani, Graeci.
Substantivele comune denumesc obiecte, fiinte, notiuni de acela§i fel: aqua,
puer, vir, homo, labor.
Substantivele mobile i§i m odifica forma dupa gen: caper, capra; lupus, lupa;
Jilius, filia.
Substantivele epicene sunt num ele de animale cu aceea§i formS pentru
am bele sexe: vulpes, feles, aquila.
Substantivele defective au forme numai pentru singular sau numai pentru plural:
defective de plural: iustitia-ae; invidia-ae; sapientia-ae;
' V, G. Cayron - P. Laurent -M-Ue J. Lods, L e fr a n fa is d'aujourd'hui. Paris, Libraire A nnand CoHn, 1948,
p. 53.
1. Patrut, S u r le g e n r e "neutre” en roumain, ?n "M elanges linguistiques", Bucure$ti, Ed. dc V Acadimic de
la R.P.R., 1957, p. 2 9 1 |i urm.
MORFOLOGIA 15
defective de singular: arma, -orum; maiores (stramo§ii); manes (sufletele

mortilor); minae (amenintari); nuptiae (casatorie).
, Substantive cu sens diferit la singular §i plural
comitium, -ii = loc de adunare, piata comitia, -orum - adunarea poporului
littera, - ae = litera litterae, -arum = Utere, scrisoare,
literatura
rostrum, -i — cioc rostra, -orum = tribuna din for
tabula, -ae = scandura, tablita tabulae, -arum - testament, document
copia, -ae = bel§ug copiae, -arum = trupe
CAZURiLE
Cazul este forma pe care o ia un nume pentru a arata rapoiturile sale

gramaticale cu diferitele parfi ale propoziîei. Fata de cazurile existente In limba
romana, latina are un caz In plus, ablativul, care in afara de valoarea sa initiala
indicand punctui de plecare al actiunii, a mai preluat fiinctiile a doua cazuri indo-
europene §i anume: instmmentalul §i locativul. Cateva ram îê ale cazului locativ
se mai gasesc §i in epoca istorica a limbii latine: domi = acasa, Romae = la Roma.
Celelalte cazuri au in general acelea§i fimctii sintactice ca in limba romana
(v. Sintaxa cazurilor).
Nominativul §i vocativul, genitivul §i dativul se folosesc in limba latina fara
prepozitie. De asem enea nu are prepozitie acuzativul cu rol de complem ent
direct. Numai cazurile cu valoare concreta adm it folosirea prepozifiilor.
Tendinta spre sim plificare a form elor gramanticale §i alterarile fonetice ale
term ina|iilor au dus la reducerea numarului de cazuri de la §ase Ia doua in
lim bile romanice, cu excepjia limbii romane, unde se pastreaza §i genitiv-dativul
singular, feminin.
DECLINARILE
Gram aticii latini, tinand cont de formele de nom inativ §i genitiv ale
substabtivelor, au stabilit cinci tipuri de declinari. §tiinta moderna ia drept
criteriu de clasificare a substantivelor term inatia temelor.
Se disting urmStoarele categorii de substantive:
Caz Declinares 1 Declinarea a Il-a

Temeln -a- Teme m -o-/-e-
N. sg. aqua cervus magister scutum
G . sg. aquae ccrv/ magistri scut/
G. pl. aqua-rum ccrvo-rum magistro-rum scutu-rum
16 GRAMATICA LIMBIILATINE
Ca/. D eclinarea a Ill-a D eclinarca a iV-a D eclinarca a V -a |
Tcmc consonanticc Tem cin -i- T cm c in -u- Tcm c in -e- |
N. sg- hoiDO mare fruclus comu dies 1
G. sg. mar/.v fruclUA' comM-v di&i 1
G .p l. homi/>*um frucli/-um comfy-um die-rum |
D in tabelul de mai sus se poate observa ca terna unui substantiv se recunoa^te

la genitivul plural prin mlaturarca desinentei -rum sau -um.
Tabloul desinentelor cauzale

Singular
Declinare 1 Declinarea a II*a Declinarea a lll-a Declinarea a IV-a Declinarea a V-a

Ca% T em c tn -a- Tem c tn -o-/-c- T em c Tn Tcm e tn -i- T cm etn -u- T cm c Tn -e-
consoana
M .P. M .F. N. M .F. N. M .F. N. M .F. N. M.F.
N. zero '.V -m zero.s zero Zero •X zero -,K
A. -m -m -m -eni zero -m zero -m zero -m
G, •i •i -ix -X -i' -i
D. -i -i -i -i •i zero -i
4 bl. ••d •-d -e •■d •-(f
V. zero -m La fcl cu nominativul
Plural
Declinare 1 Declinarea all-a Declinarea a lll-a Declinarea a IV-a Declinarea a V*a

C az T cm c Tn -a- Tcm e Tn -o-/-e- Tcm c Tn TcmcTn -i- Tem c Tn •u- T em c in -c-
consoana
M .F. M.F. N. M .F. N. M .F. N. M.F. N. M .F.
N. -i -i -d ■ex -M -s -u -Cl -X
V. -i •i -tt •es -« •X -Cl •s ■a “.V
A. •-ns > s *-ns > s -et ■ex -a *-«s > -.v-« ■X -a -,s*
G. *-som > rum *-som > rum -um -um -um *-som > rum
Ab). • is • ix -ihus -hus •hus -hus

MORFOLOGIA 17
Pentru a mlesni msu§irea flexiunii nom inale latine, se vor retine cateva
particularilati ale declinarii:
1) La toate declinarile au fo rm e identice urm atoarele cazuri:
a) nom inativul §i vocativul singular §i plural (cu exceptia substantivelor de
declinarea a Il-a term inate In -us, care au forma proprie pentru vocativ);
b) nom inativul, acuzativui §i vocativul singular §i plural al substantivelor
neutre;
c) nom inativul, acuzativui §i vocativul plural al substantivelor neutre au
desinenta -a\
d) dativul §i ablativul plural.
2) Ablativul singular al tuturor declinarilor, cu exceptia tem elor
consonantice, a avut desinenta -d, care a cazut m epoca veche, astfel ineat la
ablativ singular apare tema pura a substantivelor cu vocala lungita compensator.
Numai tem ele consonantice au la ablativ singular desinenta -e, care prin analogie
a fost preluata §i de tem ele vocalice.
M odificarile fonetice ale desinentelor vor fi aratate la fiecare declinare m
parte.
T E M E L E iN -a- (D E C L IN A R E A I)
1) Declinarea I cuprinde substantive §i adjective feminine, precum §i cateva

substantive masculine.
Sunt masculine substantivele care arata fiinte de sex masculin: nauta, poeta,
pirata (im prum utate din limba graca), agricola, incola, precum ?i num e de
barbati ca: Cinna. Catilina, Numa.
Singular
E xplicarca m odiflcarilor foneticc

C azul Deciinarca $i obscrvafii a su p ra
d c clin irii
N. toga pura Nominativul cstc cgal cu tcma. Finala tcmci

V. cKtc scurta.
A. togam pura/M
G. togae; purae Desinenta

tO K a -j > tO } ia /> t o n a e
D. tOKt/e purae toga-/' > lo p .a i> tosae

Abi. toga pura - - • . ' Desinenta a fost -J\ prin cadcrca ci, s-a
lungit compensator finala tcmci.
topa-</> t0g a J > t0Ka
V-'
Ii. U l. o i.
os.
18 GRAMATICA LlMBll LATINE
P lural •
E x p lic a re s m o d ific a rilo r fo n etice

C azui D cc lin a re a $i o b sc rv a tjj a s u p r a
d e c lin ir ii
N. togue purat; Desinenda -i:

V. tORa-i > tORai > to g ae
A. togar pura.v D csincn^

toga-«.v > to(»a-/t5 > to g as
G. togarwm purarum Dcsincn(a ~som\

toga-jo/M > togarom
D. togw puri5 Desinenta -is:
Abi. toga-w > togii-
2) !n afara desinentelor de mai sus, declinarea I cuprinde §i cateva exceptii;

a) genitivul singular italic in -as s-a pastrat m expresiile p a te r §i mater
fam ilias;
b) la substantivele m obile, ca: dea, filia , asina, dativul-ablativul plural este
term inat in -abus, pentru a le deosebi de substantivele corespunzatoare
masculine de declinarea a ll-z: filiis et filiabus, deis deabusque = fiilor
fiicelor, zeilor ?i zeitelor;
c) cuvintele im prum utate din lim ba greaca Ia inceput erau adaptate declinarii
latine: machina, nauta, poeta. Acest procedeu frecvent m ai ales tn lim ba curenta
a fost concurat de sistemul folosit in literatura de a transcrie cuvintele grece?ti
intr-o declinare mixta, cu forme grece§ti ?i latine§ti, uneori cu forme hibride;
nici grece?ti, nici latine§ti.
Exemplu: gram atice. gcnitiv, gramatices; acuzativ, gramaticen; Aeneas,
genitiv A e n e ^ t, acuzativ AK-nezn;
d) declinarea I m ai pastreaza ram a§ite ale vechiului caz locativ, cu
desinenta la num ele de ora$e la singular: R om ai > R om ae $i la substantivul
m ilitia = serviciul m ilitar, in expresia: dom i m ilitiaeque ~ m tim p de pace sau
de razboi.
3) U nele substantive de declinarea I sunt substantive pluralia tantum (folosite
num ai la plural):
angustiae, -arum = stramtoare Kalendae, -arum = prim a zi a lunii

deliciae, - arum ~ placere Nonae, - arum = a 5-a sau a 7-a zi a lunii
divitiae, -arum = boga|ic reliquiae, -arum = rama§ite
insidiae, - arum = cursa Athenae, -arum
Thebae, -arum
MORFOLOGIA 19
EXERCITII DE TRADUCERE
Aulam... ex vicinia pete (Plt., A ul., 390-391) - p e te = cere.

(Lar) fortunatas faciat gnatae nuptias (Plt., Aul., 387) - fa c ia t - sa faca).
Incolae, adcolae, advenae...// date viam (Plt., Aul., 406-407).
V acare culpa m agnum est solacium (Cic., A d fa m ., 7, 3, b).
Historia est m agistra vitae (Cic., D e or., II, 9, 36).
Stellae rotundae sunt (Cic., De rep., 6 , 15).
Europam Libyamque dividit unda (Cic., Tuse., 1 ,2 0 ,4 5 ).
Ira initium insaniae (est) (Cic. Tuse., IV, 23, 52) - initium - mceput.
Honesta vita beata est (Cic., D e /in ., III, 8 , 28).
Umbras timet suas (Cic., Ad. A tt., 15,20, 4) - tim et = se teme.
M ulta in ea (silva) genera ferarum nasci constat (Caes., B. G., VI, 25) - eonstat =
se §tie; nasci - ca se nase.
M inime Germani agriculturae student {Caes., B.G., VI, 29, 1) - minime student
= nu se indeletnicesc {studere zx t com plem entul in dativ).
Gloriam invidia sequitur (Sali., lug., 55, 3) - sequitur = msote§te.
Avaritia neque copia neque inopia m inuitur (Sali. Cat., 1 , 3 ) - neque m inuitur =
nu se mic§oreaza.
De te fabula narratur (Hor., Sat., I, 1, 69-70) - de te = despre tine; narratur =
poveste§te.
Trahuntque siccas m achinae carinas (Hor., Od., 1,4 ,2 ).
Discite iustitiam (Verg., Aen., VI, 620) - discite - invaâti.
Quis aut in victoria aut in ftiga copias num erat? (Q.Curt. III, 17) - quis numerat
= cine numara?
Pecuniae im perare oportet, non servire (Sen., D e mor., 58) - oportet = trebuie;
imperare, non servire = sa poruncim , nu sa slujim.
N on scholae, sed vitae discim us (Sen., Ep., 106,12).
Dat veniam corvis, vexat censura colum bas (luv., Sat., II, 63) - corvis = corbilor;
vexat = supara.
Rara avis in terris (luv., Sat., VI, 165).
Alea iacta est (Suet., Caes., 32) - iacta est = a fost aruncat.
Aquila non capit muscas - (noM c<z/7/7 = nu prinde).
T E M E L E I n - o/e - (D E C L IN A R E A A Il-a )
Declinarea a Il-a cuprinde substantive ?i adjective m asculine ?i neutre, pecum

§i unele substantive feminine.
20 GRAMATICA UMBIILATINE
Declinarea a ll-a masculina

Singular
C azul DccUnarea Desinentclc m odiflcarile fonctice
N. bonuv amicav, puer, ager Dcsinen(a -s\

amicO'.v > amicus; pucro-i > puerx > puer/- >
nucr; aiiro-.v > acr.v > asyr > zar > aaer
V. bone amice, puer. ai»cr Forma in -e. numai pcntm subst. in -u.v
A. bonum amicum, puerum, agrum Desinenla -m;
amieo-flj > amicum
G. bon» amic/ Desinenda -i:
amico-i > amiei
D. bonw amic«, puero, agrw Desinenda -i:
amieo-i > amico
Abl- bono amicw, puero, agro Dcsinenja </:
amieo-</ > amico
Plural
C azul D eclinarea Desinentelc m odific£rile foneticc
N. bon» amici, puer/, agr/ Desinenda -i:

V. am ico-i> am ic/
G. bonoru/n amicorum, pucro/-u«j. Dcsinenta xoin:
affroruni an»c0‘S0m > amicorum
A. bono.v amico,V, puerae, agro.v Desinenda -/i.v:
amico*n.v > amicos
D. bon/.v amicis, pucrw, agrw Desincnja -is:
Abi. amicO'/.v > amiec/.v > amic/.v
Declinarea a Il>a neutra
C azul S ingular Plural Dcsincntcle $i m odiU carile foneticc

S in eu lar P lural
N. bonu/» bona -a
V. scutum scuta scuto*m > scufum Un vccbi singular colcctiv
A.
G. bon/ bonorum -/ -.vom
scut/ scaloruiii scuto-/ > scuti scuto-Aom > scutorwm
D. bono boni.v -/; scuto-/> scuto -is
Abi. scuto seuli.v -(/: scutot/ > scuto scuto-».v >
scutoe/.v >
scut/.v
'' l: A>: 'o<.

MORFOLOGIA 21
C a substantivui am icus se declina §i substantivele feminine. Sunt fem inine

numele de copaci: cerasus, fagus, prunus etc.; numele de tari §i insule: Aegyptus,
Rhodus etc.
M ajoritatea substantivelor in -us sunt masculine.
Sunt neutre: vulgus, pelagus §i virus.
Ca substantivui p u e r se declina substantivele: vir,-i; gener,-i; socer.~i;
adjectivele tener, liber.
Ca ager se declina magister, fa b e r, adjective ca p ulcher etc. Toate
substantivele in -er sunt masculine.
Flexiunea substantivelor cu tem a in -ro se prezinta cu anumite deosebiri fata
de cea a tem elor m ~o, datorita alterarilor fonetice suferite de fonemul r in
functie de sunetele care il preceda:
1) Astfel, cand r este precedat de vocala scurta: puero-, o este absorbit dc r,
apoi desinenta s se asimiieaza cu r §i, prin sim plificarea geminatei, se ajunge la
forma puer.
2) Cand r e precedat de consoana: ag^ro-, are loc acela§r proces de mai sus,
dar consoana ~r se vocalizeaza §i astfel se ajunge la form a analoga ager. Acest
-e-, introdus ulterior prin vocalizarea lui -r-, nu m ai apare Ia celelalte cazuri:
agri.
Finala -ros > -rus s-a m entinut in urm atoarele cazuri:
a) cand -r- e precedat de vocala lunga sau diftong: clarus, securus, austerus,
maturus, taurus",
b) cand -r- provine din rotacizarea lui -s- intervocalic: numesos > numerus;
humesos > humerus',
c) in cuvintele bisilabice cu penultim a scurta: erus, ferus, merus.
Vocativul in -e este in realitate tem a, cuvantului cu ait vocalism, fonemul e
fiind ait tim bru vocalic al lui -o- din tema iar desinenta cazuala, zero.
La tem ele in -ro-, acest -e nu apare, deoarece -r din tem a a absorbit vocala
fmala, in consecinta vocativul acestor substantive este identic cu nominativuL
Substantivele in -ius fac vocativul in -i\ Cornelius, Corneli; filius, fili.
Genitivul singular al acestor substantive este in -i, contractie din -ii: Corneli.
Substantivui deus nu are forma de vocativ, iar la plural prezinta forme
diferite: nom. dei, dii, di; dat. abi. deis, diis, dis; gen. pl. deorum, deum.
La declinarea a Il-a, ca §i Ia declinarea I, se pastreaza urm e ale cazului
locativ, cu desinenta -i; la numele de ora§e, ca: Brundisium, loc. Brundisii;
Corinthus, loc. Corinthi, §i Ia substantivui humus (pam ant), loc. humi.
Substantive "pluralia tantum "
fa sti = calendarul posteri — posteritatea

liberi = copiii arm a = a rm ele.
22______________________ GRAMA TICA LIMBIILA TINE__________________ -
Substantive cu sens diferit la singular plural
Singular Plural
auxilium = ajutor auxilia ~ trupe auxiliare
castrum ~ fort castra = tabara
comitium = loc de adunare comitia ~ adunarea poporului
impedimentum = piedica, obstacol impedimenta ~ bagaje
rostrum ~ cioc (de pasare, de corabie) rostra = tribuna pentru oratori
Substantive cu fo rm e diferite la p lu ra l
locus, -i = loc 1.
loca, -orum = locuri, iraprejurimi
2. loci, -orum = pasaje diri autori,
locuri comune
iocus, -i = gluma, b a ta ie d e jo c 1 . ioca, -orum

2 . ioci, -orum ~ glume
A SE M A N A R I IN T R E D E C L IN A R E A I § I A Il-a
1) Desinente com une: genitivul singular in -i, genitivul plural in -rum ( som),
dativul ?i ablativul plural in -is, acuzativul singular -m, plural -s (pentru m ascu
line §i feminine).
2) Cuprind adjective care formeaza clasa I de adjective (cu 3 terminatii).
3) Pastreaza rama§ite ale locativului cu desinenta -i, la num ele de ora§e,
singular.
E X E R C I j n DE T R A D U C E R E
Corvus cantat mihi nunc ab laeva manu (Plt., A u i, 624).

O, amice, salve! (Plt.., Trin., 48).
Corvus oculum corvi non eruit (non eruit = nu scoate).
Aurum in tuo luco et fano est situm (Plt., Aul., 615) - situm est = este a§ezat.
Bellum gerunt contra arma, verbis (Cic., A d fa m ., 12, 22, I) - gerunt = poarta.
Populus ludis delectatur (Cic.., Pro M ur., 19, 38) - delectatur = se desfata.
Puer, abige muscas! (Cic., D e o r , 2, 60) - abige = alunga.
Medici quoque saepe falluntur (Cic., na/, deor., 3 ,6 ,1 5 ) -falluntur = sein§eala.
Somniis credere non oportet (Cic., D e div., 1,44, 99) - non oportet = nu trebuie.
A rdent oculi (Cic., Ver., 5,161).
lucunda m em oria est praeteritorum m alorum (Cic., D e fin ., 2 , 23, 105).
G raeci ingenio et doctrina abundant (Cic., D e or., 1, 6 , 22).
Ex inim icitiis iurgia, maledicta, contumeliae gignuntur (Cic., Lael., 21, 78) -
gignuntur = se nase.
MORFOJ.OGIA 23
Est profecto animi medicina, philosophia (Cic. Tuse., 3, 3, 6 ).

Consilia saepe com m utantur (Cic., A d Att., 14, 20, 4) - comm utantur = se
schimba.
Saepe est etiam, sub pallio sordido, sapientia (Caecilius la Cic., Tuse., 3 ,2 3 , 56).
Est proprium stultitiae aliorum vitia cernere, oblivisci suorum (Cic., Tuse., 3, 30, 73)
- oblivisci suorum = a uita pe ale sale.
Bellum cum captivis et feminis gerere non soleo (Q.Curt., IV, 11,17).
M ultos agros egregie colere non expedit, propter latrocinia vicinorum (Varro,
D e re rust., 1, 16, 2) - non expedit = nu folose§te; egregie colere — a cultiva
foarte bine.
Eum locum vallo fossaque m univit (Caes., B.G., III, 1, 6 ).
Secreto amicos admone, lauda palam (Syr., 103) -a d m o n e = dojene?te.
Audacia pro m uro habetur (SalL, Cat., 58, 17) - habetur = este socotita.
N on imperium neque divitias petim us (Sali., Cat., 3 3 ,5).
N ihil in bello oportet contem nere (C. Nep., Thras., 2, 3).
Ante portas est bellum (T. Liv., III, 6 8 , 7).
Agnosco veteris vestigia flammae (Verg., Aen., IV, 23).
Vitiis nem o sine nascitur (Hor., Sat., I, 3, 6 8 ) - nemo nascitur = nim eni nu se
na§te, nu exista).
In silvam non ligna feras insanius (Hor., Sat., I, 10, 34) - non fe ra s - sa nu duci.
Angulus ridet (Hor., Od., II, 6 , 13).
In vilium ducit culpae fuga (Hor., Ep. ad Pis., 31).
N ec cupressi//nec veteres agitantur orai (Hor., Od., I, 9, 11-I2).
Somnus//lenis virorum non humiles domos/Zfastidit umbrosamque ripam... (Hor.,
-Od., III, 1,21-23) - non fa stid it - nu dispretuie§te.
Nullus argento color est avaris/Zabdito teris, inimice lamnae//
Crispe Sallusti... (Hor., Od., II, 2, 1-3) - argento est - argintul nu are; nullus
color = nici o fhimuseê; abdito avaris terris = ascuns m...: lamnae = banului).
Aliena vitia in oculis habemus, a tergo nostra sunt (Sen., D e ira, 2 , 28, 8 ).
Cara deum soboles (Verg., Buc., IV, 49).
Dis aliter visum (est) (Verg., A en, II, 428).
Donec eris felix, multos numerabis am icos (Ov., Trist., I, 1, 39).
Vivere, Lucili, m ilitare est (Sen., Ep., 96, 3).
M ollit viros otium (Sen., Contr., 18, 8 ).
Etiam sine magistro vitia discuntur (Sen., N .Q ., 3, 30, 8 ).
A vanis animus nullo satiatur lucro (Sen., Ep., 94, 37).
E t gaudium et solacium in litteris est (Plin., E p., 8 , 19,1).
N on m agister ad discipulum debet venire, sed discipulus ad magistrum (lul.
Capitol., Vita Ant. Pii, 10,4).
D isplicuit nasus tuus (luv., VI, 495).
Sine ira et studio (Tac., Ann., 1, 1),
T E M E L E C O N SO N A N T IC E §i T E M E L E IN -i (D E C L IN A R E A A IH -a)
Sistem ul unitar constituit de flexiunea tem elor In -a~ §i -o- se afla in opozitie
cu sistemul autonom al declinarii a Ill-a. Este cea mai com plicata dintre toate
declinarile, prin m area varietate de terne §i de genuri.
Declinarea a Ill-a cuprinde substantive, adjective, precum ?i terne integrate ia
un m om ent dat m paradigm a verbala; participiui prezenl.
Declinarea a Ill-a se im parte In doua grupe:
— teme consonantice;
— teme term inate in -i-.
La genitivul plural se poate afla tema fiecarui substantiv:
Finala temei N o m in ativ sin g u la r Genitiv sin g u la r Genitiv plural T e m a substantivului
dentala m ile s mililis mili/-um m ilit-

dcntala laus' la u d is lauÂum laud-
labiala p rin c c p s pnncipis prmci/7-um princip-
v c la r a dux ducis duc-um duc-
nazala homo hominis homiH-um homin-
lichida orator oratoris orator-um orator-
siflanta icmpiis temporis tcmpor-um tcmpor-
(rotacizat»)
vocaia c iv ts CIVIS civ/-um CIVl-
F lexiunea tem elo r consonantice

Desinentele cazuale
1 Nr. Nom inativ Acuzativ Genitiv Dativ A blativ

1 Singular zert) sau .v zeri) sau -nm -l.v -i -e
Plural ■es •es -iim -ihus
1 ■Cl -a
T em e m d en tala
Singular
Ca/. M asculinc Fem inine N eufre O bservatii a su p ra dcsincntclor

N. pcs virtus caput iieuirele: dcsin. zero
V. -.v: pcd-.v > pcv.v > pcs (/, cl din tema se
asimilcaza cu -.v, iar germinata se
simplifica).
A. pcdtYH virtut«f/ri caput
\- u (vocalizarea lui /n final)
neutre: zero
ped-om > pedem
G. pcd/.v virtut/.s' capit/.v
D. pcdi virtut» capit/
Abi. pede virtute capite
MORFOLOGIA 25
Plural
C az M asculine Fem inine N eutre O b serv atu a su p ra desinenfelor
N. pcdev virtutev capita m.f. • ns: pcdn.v, <>

V. pcdcffA- > pcdcs
A.
G. pcduni virtutM/»J capitum
D. pcdiV)u.v virtut/Au.v capit/VjM.v

Abi.
Terne in labiala in velara
Singular
Caz MascuHnc Fem inine M asculine Fem inine O bscrvatii a su p ra

d esinentelor
N. princcp.v op.v dux lex '.V.

V. due-.v > dux
leg-.v > Icj:
A. principew OpKflt ducem leg em
G. princip/.v op/.v duc/.v lcg/.v
D. princip/ op/ duc/ Icg/
Abi. principe ope duce; lege
Plural
C az M asculine Feminine M asculine Fem inine O bscrvatii a su p ra

d esinentelor 1
N. principe.v Ope.v duce.v legev A. -n.v > -ens > -es

V.
A.
G. principH/M Opu/II dUCUMi Icguni
D. principi7)M.s- op//>».v duci^M.v lcg/ft«.v

Abi.
....................................
26 GRAMA TICA LIMBIILA TINE
Terne tn nazala
Singular
Caz M asculine Fem inine N eutre O bsrvafii a su p ra desinentelor
N. homo natio nomcT» 'Z e ro

V.
A. hominem nationem nomen ntaitre: zero
G. homtnw nationu' nomini*-
D. homin/ nation/ nomin/
Abi. homine natione nomine
Plural
Caz M asculine Fem inine N eutre Obsrvaîi a su p ra desinentelor
N. homines nationer nominu A.-/ii' > -ens > -es

V. neutre: - a
A.
G. hominum nationum nominum
D. hominifriu' nation»Au.r nomin/Au.v

Abi.
Teme tn lichida
Singular
Caz M asculine M asculine Fem inine N eutre O bservatii a su p ra

desinentelor
N. pater consul mater cadavcr -zero

V.
A. patrem consulem matre/rf cadaver neutre: -zero
G. patru' consule matnV cadavcr/5
D. patri consuli' matri cadavcr/
Abi. patre consule matre cadavere

MORFOLOGIA 27
Plural
Caz M asculine M asculine Fem inine N eutre O bservatii asu p ra

dcsinen{elor
N. patrev consulcr.v matrav cadavera m.f.: -es

V. A. -ns > -ens > -es
A. ncutrc: -a
G. patru/n consulum matrum cadaverum
D. patnV>iu' consuIi7)u.f matriAi/.v cadavcri'iû5

Abi.
T erne in siflan ta -s
Singular
C a/ M asculine N eutre Desinende
N.V. flos cinis tempus genus os neutre: - zero
A. florem cincrem tempus genus os m.f.: -em

ncutrc: -zero
G. flor/.« cincru- tcmpor;\ gcncri.v oss/.f 'is
D. flor/ cincri tcmpor/ gcncr/ OSSI -i
Abi. flore cincre tempore genere osse -e
Plural
C az M asculine N eutre Desinente
N.V. florta cincre.y tempora genera ossa m.f.: -es

A. ncutrc: -a
G. florum cinen/m temporum generum ossum •um
D. floriAu.? cincri7»UvV tempon'Au.v gener/Au.v ossibus -ihus

Abi.
Substantivale cu tem a consonantica se mai pot imparti m doua mari grupe:

1) Cu desinenta -s la nominativ singular: miles, lux, pulvis.
2) Cu desinenta zero la nom inativ singular: homo, sol, agmen, calor,
multitudo.
28 GRAMATICA LJMBIJLATINE
Desinenl;a -s la m ajoritatea tem elor consonantice determ ina modificari

fonetice In fmala;
duc + s > dux
leg + 5 > lex
ped + s > pc55 > p es (gem inata in pozitie finala se simplifica)
m ilet -s > m ilej5 > mile^
Desinenta acuzativului -em provine din vocalizarea lui -m > em.
Desinenta -es a acuzativului plural provine din -ns, in care -n- s-a vocalizat; -ens,
apoi a cazut, cu lungirea compensatorie a vocalei -e-\ p ed -w > *pederti- > pedes.
Prin urm are, desinentele nom inativului §i ale acuzativului sunt de provenienta
diferita, de§i in epoca istorica ele apar identice.
Flexiunea temelor in -i
Singular
C az M asculine Fem inine N cutrc
N.V. civis mensis turris vulpes mare animal
A. civem mcnset/n turrim vulpem mare animal
G. civ/.v mcns/.v turr».v vulpi'.v mar;'.v animalf.v
D. civ/ mcnsi tum' vulp/ man' animal/
Ab). ave mense turri vulpe mari animali^
Plural
Caz MascuUnc Fem inine jNeutrc
N.V.A. cive.v mcnse.v turre.v vulpe.v mariu animalia
G. civium mcnsjum turr/um vulp/u«i mar/wm animal/um
D. civihu.s mensjAu.v turr/Au.v vulprAw.v mar<Ai^.v animaI/A«.v

Abi.
Desinenta acuzativului singular este -m\ navi-m. Prin analogie cu temele

consonantice, finala -im a fost mlocuitS cu -em: navem. Formele in -im se mai mentin
izolat la cateva substantive, ca: febris, tussis, puppis, securis. Aceste substantive
pastreaza §i vechiul ablativ al temelor vocalice; 'securi-d > securi. La unele
substantive, forma m -im coexista cu cea m -em: navim $i navem, secuTim ?i secur^wj,
^ Ablativul Tn -t (din -icf) s-a mai pastrat la neutre §i la adjectjyg.. A cuzatiyu 1
plural a avut desinenta -ns: ovi-ns > ovis, care,’ pfm analogie cu temele
consonantice, a devenit oves.
MORFOLOGIA 29
Tot din categoria temelor vocalice fac parte substantive ea mons, pars, gens, urbs,
care au pierdut pe -i la nominativ prin sincopare: montis > monts > mons. In
consecinta, aceste substantive au genitivul plural: montium, partium, gentium, urbium.
Prin analogie cu aceste substantive, o serie de terne consonantice, ca: dens, -ntis,
mus, muris, fra u s, -dis, nox, -ctis etc. se com porta ca cele vocalice, avand
genitivul plural in -ium. Uneori e imposibil de recunoscut daca form a In ium e
veche sau analogica.
F lex iu n ea tem elo r m ixte
(la singular se com porta ca terne consonantice, la plural ca cele m -/)
N om inativ sin g u lar G enitiv singular A blafiv sin g u lar G enitiv plu ral
a rs = m c$ tc$ u g , a rta art/.v a rte art/w m

d e n s = d in tc dcntf.v dcnUr d e n tiu m
fo n s = iz v o r font/.v fo n te fo n t/u m
fra u s = m ^ c la ciu n c fraud/.v fra u d e fraud/um (d a r fraudum )
m o n s = m u n tc mont/.v m o n te m o n tiu m
m o rs = m o a rtc mort/.v m o rte m ort/w m
m u s = ô a rc cc mur/.v m u re m u r/u m
n ix = z a p a d a n iv « n iv e niv/wOT
c lic n s = c lic n t clicnt/A' c lic n te clicnt<i//n
Tem e care par vocalice, dar se comporta ca cele consonantice.
N om inativ singular G enitiv singular A blativ singular G enitiv p lu ral
canis —cainc can/.v cane c anum

iuvcnis = tanar iuven/.v iiivcne iuvcniwT
scncx = batran scn/.v sene senum
vates = profct vat/.v vate v a tu m
La fel se declina §i substantivele pater, mater, frater.
T em e izolate
In -i: vis\ ?n -u: sus; m -ou: bos §i luppiter
C ai S ingular Plural
N.V. vis sus bos iuppitcr vire.v sues boves

A. v im suem bovem lovem vire.v sue.v bove.s-
G. - SU/.V bov/.s- lov/.s v iriu m suum houm
D. - su» bov/ lovi v irih u s su ih u s bcbu.v (bubu.v)
Abi. vi sue bove love virihu.v sxiihu.f bobu.v (bub«/.v)
Substantive imparisilabice parisilabice
Luand drept criteriu de clasificare numarui de silabe al unui substantiv la

genitivul singular raportat la numarui silabelor sale in cazul nom inativ,
substantivale declinarii a Ill-a pot fi grupate in doua categoril: im parisilabice §i
parisilabice. Substantivele im parisilabice au la genitiv singular o silaba m plus
fata de nom inativ; in buna parte, ele sunt terne consonantice. Parisilabicele au
acela§i num ar de silabe la toate cazurile §i corespund tem elor vocalice.
Substantive cu sens diferit la singular §i plural
Singular Plural
aedes, -is = templu aedes, -ium - casa

/inis, -is = sfar§it fines, -ium = teritoriu
(ops), opis = ajutor opes, -um = resurse
parens, -tis (m. sau f.) = tata sau parentes, -um = parinti
mama
pars, partis = parte partes, -ium = rolul unui actor, partid
politic
Substantive "pluralia tantum "
Unele substantive au forme numai pentru num arui plural:
maiores, -um = stramo?! moenia, -ium - m etereze
manes, -ium — zeii mani (sufletele Penates, -ium - zeii penati
mortilor)
ADJECTIVE §1 PARTICIPII
Adjectivele de declinarea a Ill-a au in general tema in -J. Ele pot fi:

— cu o singura terminatie: ingens, -ntis; atrox, -cis; i
— cu doua terminatii: fa cilis, ~e; tristis, -e; ^
— cu trei terminatii: celeber, celebris, celebre.
Declinarea adjectivelor cu o singura terminatie

ingens, -ntis = mare
M asculine $i N eutre M asculine $i N eutre

C az feminine feminine
singular p lu ral
N.V. ingens ingcn.s ingent&.v ingent/(/

A. inccnte/n inecns intzcntef incent/u
G. ingcntu ingcnUwrt»
D.Abl ingenti' ingcnti7>u.v
MORFOLOGIA 31
Ca ingens se declina §i participiui prezent {laudans, -ntis; videns, -ntis etc.),

cu deosebirea ca, daca e intrebuintat ca substantiv, are ablativul in -e: laudante.
Cu valoare de adjectiv are ablativul singular in constanti animo = cu suflet
statornic. ^
atrox, -cis = cumpHt
M asculine Neutre M asculine N eutre

C az feminine fem inine
singular p lu ral I
N. airox atrox atroce.v atrocici

A. atrocem atrox atroces- atroc/ci
G. atrocu' atroc/u/n
D. Abi. atroc/ atroc/A«.v
D e c H n a re a a d je c tiv e lo r c u d o u a te r m in a tu
utilis, -c = folositor
M asculine $i N eutre M asculinc $i N eutre

C az fem inine feminine
singular p lu ral
N.V. util/.v utile utiW utilic/

A. utilem utile utiles- utilia
G. utih.v util/i/m
D. Abi. ulili' util//>«.v
D e c lin a re a a d je c tiv e lo r c u tr e i te r m in a ti!

a c e r , a c r i s , a c re = a g e r
M asculine ;i N eutre M asculine $i N eutre

C az fem inine feminine
singutar p lu ra\
N.V. accr acris acre acrav iciia

A. acrem acre acre.v z a ia
G. acr/j acr/u/n
D. Abi. acTc acr/ftwN
....
Ca acer se declina 13 adjective, dintre care mai am intim pe:

campester, campestris, campestre —campenesc
celeber, celebris, celebre = renum it
celer, celeris, celere = iute
pedester, pedestris, pedestre = pedestru

saluber, salubris, salubre = sanatos
Aceste adjective au dobandit trei term inatii deoarece au suferit un proces de
m odificare fonetica analog substantivelor cu terna in -ro\ ele au pierdut flnala -is
la nom inativ m asculin §i au dezvoltat un -e Inaintea lui -r-.
Deci forma de masculin acer rezulta din vocalizarea lui -r- dupa sincoparea
lui -i. Numai adjectivul celer pastreaza acest -e m cursui declinarii.
Adjective cu terna consonantica
M asculine ;i N eutre M asculine ;i N eutre

C az feminine feminine
singular piu ral
N.V vetus vetus velcre.\' vctcru

A. vctcrew vetus vctcrev vctcru
G. vctcr/.v vctcrM/ji
D. vctcr/ velcr/V)M.v
vctcre vctcr//)M.v
Abi.
Ca vetus se declina urm atoarele adjective: dives, -itis = bogat; pauper -eris
sarac; particeps, -cipis - parta§ etc., precum §i comparativul adjectivelor.
C O N C LU ZII A S U P R A DE C LIN A R II A lll-a
Dcclinarea a Ill-a se caracterizeaza printr-o mare varietate a fmalei din terna,

precum §i prin numeroase confuzii mtre cele doua categorii de teme ale acestei
declinari. Diferite actiuni analogice §i fonetice au dus la crearea unor forme care
apar ca exceptii de la flexiunea regulata.
in m ulte cazuri nu se poate aflrm a cu certitudine daca forma unui cuvant la
ablativ singular sau genitiv plural este forma primitiva sau creata prin analogie.
Astfel este, de exemplu, participiul prezent considerat ca apartinand initial
tem elor consonantice §i trecut mai tarziu la tem cle In -i. Dubia forma la ablativ
singular: ferent/ ferente atesta cxistenta dublei flexiuni pe care a urm at-o
participiul.
Locativul se m ai mentine la un singur substantiv de declinarea a Ill-a: ruri =
la tara (de la rus, ruris, n.).
Genui substantivelor de declinarca a Ill-a nu se poate recunoa§te dupa
tem iinatia nom inativului singular, caci fiecarc regula arc num eroase exceptii. in
consecinta, m afara de cazurile m care genui se poate stabili dupa intelesul
substantivului sau dupa adjectivul care il inso|e§te, in celelalte cazuri se va
consulta dictionarul.
MORFOLOGIA 33
EXERCITU DE TRADUCERE
Hi mores m aiorum laudant (Plt., Trin., 295).

Salve, mi pater insperate! (Plt. Rud., 1175).
Tuam vult sororem ducere uxorem (Plt., Trin., 444).
Ubi amici, ibidem sunt opes (Plt., Truc., 885).
Aedes occlude! (Plt. A u i, 274).
D ecet vcrecundum esse adulescentem (Plt., A sin.., 833).
In m eile sunt linguae sitae vestrae atque orationes //facta atque corda in felle
sunt sita atque acerbo aceto (Plt., Truc., 178-179).
Ossa ac pellis totus est (Plt., Aul., 564).
Guttam haud habeo sanguinis (Plt., M ost., 508).
Quasi mures, sem per edimus alienum cibum (Plt., Capt., 77).
Mi homo, sanusne es? (Ter.,y4f/., 336).
Timet patris iram (Ter., 189). A ^ «
Arrige aures, Pamphile! (Ter., Andr., 933). ^
Ovem lupo com m isisti (Ter., 832). 4
M aioribus nostris praecipuam laudem graiiam quc debemus (Cic., In leg.. agr..
2 ,4 , 9).
O caelum, o terra, o m aria Neptuni (Ter., Ad., 790).
Serm o datur cunctis, animi sapientia paucis (Cato., Hisl., 1,10).
Parentes ama! (Cato, Sent., 2)
Ira odium generat, concordia nutrit amorem (Cato., Hist., 1, 36).
Multi sunt veritatis cultores, fraudis inimici (Cic., D e ojf., 1, 30, 109).
Homo est mundi pars (Cic., D e nat. deor., 2, 12,32).
Docto homini vivere est cogitare (Cic., Tuse., 5, 38, 111).
Nostrorum hom inum mgenia virtutesque soleo m irari (Cic., Tuse., 4, 1, 1).
Delectant homines luao1 (Cic., Pro Mur., 19, 40).
Tim or non est diuturnus m agister officii (Cic., PhiL, 2, 36, 90).
Doloris medicinam a philosophia peto {C ic.,A cad., 1 ,3 , II).
Non sem per viator a latrone, nonunquam etiam latro a viatore occiditur (Cic.,
P r o M il.,2 \,5 5 ) .
Homo locum ornat, non hom inem locus.
N on satis magnam homines tribuunt inventoribus gratiam (Cic., De fm .. 4, 5,13).
Quot homines, tot sententiae (Ter., Phorm ., II, 4, 14).
Quintum fratrem cotidie exspectam us (Cic., A d Att., 1, 5, 8).
Animi morbi sunt cupiditates immensae divitiarum, gloriae, voluptatum,
dom inationis {C \c .,D e fm ., 1, 18, 59).
Ex cupiditatibus odia, discordiae, seditiones, bella nascuntur (Cic., D e fm ., 1,13,44).
Boni nullo em olum ento im pelluntur in fraudem (Cic., Pro MU., 12, 32).
Honos, pretium virtutis (Cic., Brut., 81,281).
G loria virtutem tamquam umbra sequitur (Cic. Tuse., 1 ,4 5, 109).
V itia sunt virtutum contraria (Cic., D e fm ., 4, 24, 67).
34_____________________ GRAMA TICA UM BIILA TINE_________________________
Cibi condim entum est fames, potionis, sitis (Cic., D e fin ., 2, 28, 90).
Senectus haud procul abest a m orte (Cic., De sen., 5, 15).
M iseris licet contemnere m ortem (Cic., Phil., 1, 6 , 14).
Honos alit artes (Cic., Tuse., 1, 2 ,4 ).
Errorem cum lacte nutricis sugim us (Cic., Tuse., 3, 1, 2).
Stellae terrae, m aris, aquarum vaporibus aluntur (Cic., D e nat. deor., 2 ,4 6 , 118).
Interdum sub nomine pacis bellum latet (Cic., Phil., 2, 22, 55).
Liberae sunt nostrae cogitationes (Cic., Pro MU., 29, 79)
M agnum opus et arduum conam ur (Cic., De or., 10, 33).
Praeteritum tem pus numquam revertitur (Cic., D e sen., 19, 69).
O tem pora, o mores! (Cic., In Cat., I, 1, 2).
Sedemus in puppi et clavum tenemus (Cic., A d .fa m . 9, 15, 3).
Hominis utilitati agri et m aria parent (Cic., Tuse., 2, 15, 36).
O praeclarum custodem ovium, ut aiunt, lupum! (Cic., Phil., 3, 11, 27).
Corpora iuvenum labore firm antur (Cic., Tuse., 2, 15, 36).
Vulgus putat a love somnia m itti (Cic., D e nat. deor., 3, 40, 95).
M oderati senes tolerabilem agunt senectutem (Cic. De sen., 3. 7).
Adulescentes senum praeceptis gaudent (Cic., D e sen., 8,26),
Unde subito tanta mutatio? (Cic., Phil., I, 13, 33).
Punctum est quod magnitudinem nullam habet (Cic., Aead., 2, 36, 116).
A rm a mem bra m ilitis esse dicunt (Cic., Tuse., 2, 16, 37).
M agnus honos viri iucundus mulieri fuit (Cic., Pro Caec,. 12).
Divitias alii praeponunt, bonam alii valetudinem, alii potentiam, alii honores,
multi etiam voluptates (Cic., De am., 6,20).
M agna vis este conscientiae, iudices (Cic., Pro MU.. 23, 61).
Cupiditas honoris quam dura est dom ina (Cic., Parad., 5,40).
Somnus imago m ortis est (Cic., Tuse., 1, 38, 92).
Cuncti uno ore consentiunt (Cic., De am., 23, 8 6 ).
Toto ex ore crudelitas eminet (Cic. Ver., 5, 62, 161).
Et longum est iter et non tutum (Cic., A d fa m ., 14, 12).
Ignoras verum iter gloriae (Cic., Phil., 1, 14, 33).
N ullam virtus aliam m ercedem laborum periculorumque desiderat, praeter
mercedem laudis et gloriae (Cic., P roA rch ., 11, 28).
Segetes fecundae non solum fruges, verum herbas etiam effundunt inimicas
frugibus (Cic., D e or., 15,48).
Silent leges inter arma (Cic., Pro MU., 2, 10).
Etiam latrones suis legibus parent (Cic., D e off., 2, 13,40).
Sol cuncta sua luce lustrat (Cic., De rep., 6 , 17, 17).
Solis defectiones itemque lunae praedicuntur in multos annos (Cic., D e nat. deor.,
2, 6 , 17).
Lepores in Galia ad Alpes tot candidi sunt (Varro, D e rer., 2, 12).
In extrem o ponte turrim... constituit (Caes., B.G., VI, 29, 3).
MORFOLOGIA 35
Flumen Rhenum transierunt non longe a mari (Caes., B.G., VI. l, 1)

Conclamat omnis multitudo et suo more armis concrepat (Caes., B.C., VII, 21, 1) -
armis concrepat = izbcsc arm ele in scm n de aprobare.
Hoc se labore durant adulescentes (Caes., B.G., VI, 28, 3).
Galli spatia temporis numero noctium finiunt (Caes,, B.G., VI, 18, 2) - fin iu n t -
delimiteaza.
Plerumque in calam itate ex amicis inimici exsistunt (Caes., B. civ., III, 104, 1).
Libertatem nem o bonus, nisi cum anima simul am ittit (Sali., Cat., 33, 5).
Virginibus Tyriis m os est gestare pharetram (Verg., Aen., I, 336).
luvat novos decerpere flores (Lucr., IV, 3).
Rari nantes in gurgite vasto (Verg., Aen., I, 118).
Post equitem sedet atra cura (Hor., Od, III, 1,40).
Captivi m ilitum praeda fuerunt (T. Liv., XXI, 15, 2).
Bella matribus detestata (Hor., Od., I, 1, 24-25).
M iser homo noctes non sine multis // lacrimis agit (Hor., Od., 111, 7,7-8).
Ira furor brevis est (Hor., Ep., I, 2, 62).
In uno pede stare (Hor., Sat., 1,4 ,1 0 ).
Os homini sublim e dedit (Ov., Met., I, 85).
Gaudia principium nostri sunt saepe doloris (Ov. M et., VII, 796).
Invia virtuti nulla est via (Ov., Met., XIV, 113).
Pax Cererem nutrit, pacis alum na Ceres (Ov., Fasf., I, 1, 704).
Poma dat autumnus; formosa est m essibus aestas // ver praebet flores; igne
levatur hiems (Ov., Rem. am., 187-188).
Dum vires annique sinunt, tolerate labores (Ov., A rs am., II, 669).
Carmina morte carent (0-v.,Am ., I, 15, 32).
Cum feriunt unum , non unum fulmina terrent (Ov., Pont., III, 2, 9).
Immotaeque silent frondes, silet umidus aer // Sidera sola micant (Ov., Met., VII, 187).
Veris praenuntia venit hirundo (Ov., Fast., II, 853).
M unera... placant hom incsque deosque (Ov., A rs am., III, 653).
Navita de ventis, de tauris narrat arator //, enum erat m iles vulnera, pastor, oves
(Propert., II, 1,43).
Necessitatem ne dii quidem superant (T. Liv., IX, 4, 16) - ne quidem = nici macar.
Vana sine viribus ira est (T. Liv., I, 10,4).
Sic sine labore venter im pletur meus (Phaedr., 3, 7, 24).
Homines sumus, non dei (Petron., 75).
Lictores virgis caedunt proditores securique feriunt (T. Liv., 11,5, 8 ).
Venis in locum hominibus plenum, amicis vacuum (Sen., D e benef., 6 , 34, 4).
Post mortem nihil est, ipsaque mors, nihil (Sen., Troi., 398).
Grammatici - custodes Latini sermonis (Sen., Ep., 95, 65).
Apes debem us im itari (Sen., Ep., 84, 2). /
Anim alia sine fraudibus degunt, fruuntur voluptatibus (Sen., Ep., 74, 75).
Quid? tu ignoras arbores magnas diu crescere, una hora exstirpari? (Q. CurL, 7,8,14).
Diligere parentes prim a naturae lex est (Val. M ax., 5 ,4 , 7).
Vuipes pilum m utat, non mores (Suet., Vesp., 16).

Praeceptorum officium est docere (Quint., 2, 9 ,3 ).
Discipuli praeceptores et am ant et reverentur (Quint., 2 ,2 , 8 ).
M ens sana inc orpore sano // sit (luv., X, 356).
N octurnorum anim alium , veluti felium , in tenebris fulgent oculi (Plin., N.H.,
11,151).
Aures hom inum novitate laetantur (Plin., Ep., 8 , 18,12).
Veritas, tem poris filia (Geli., 12, 11, 7).
Frater m eus pedibus aeger est (GelL, 2, 2 6 ,1 ).
T E M E L E iN -u - (D E C L IN A R E A A IV -A )
D eclinarea a IV-a cuprinde teme in m ajoritatea masculine, cateva

feminine (identice ca flexiune cu masculinele) §i cateva neutre. Declinarea a IV-a
nu are adjective.
Singular
C azuriie M asculine Fem inine N eutre Desinente
N.V. fructiiv manus- comu m.f. : -s

n eutre: -zero
A. fructu/n manu/n comu m.f. : -m

neutro ; -zero
G. fructiif manus comiif -s
D. fructu/ manui comu 'i

manu neutre ; -zero
Abi. fructu manu comu * - d : *fructin/> fructw
Plural
C azuriie M asculine Fem inine N eutre Desinente
N.V. fructuy m an u y com ua m . f ; -es > -s

n e u tre : -a
A. f r u c tu j manu.? c o rn u a m . f : -• - r tj > -s
n e u t r e : -a
C. fructuw/M m anuum com uum -um
D. Abi. fru c ti 6 u j n ia n i 6 u.s comiAu.v •hus
Declinarea a IV-a prezinta un sistem flexionar foarte ?ubred, suferind

influenta declinarilor a Il-a §i a Ill-a §i fiind pana la urm a absorbita de aceste
declinari.
MORFOLOGIA 37
Un caz speciai este cel al substantivului dom us (= casa), care a mo§tenit din
indo-europeana o flexiune dubia (tema in -u- §i terna in -o-/-e>).
C az S ingular P lu ra l
T em a in -u* T em a in T em a in -u- T em a in -o-l-e-
N.V. domus domus

A. domum domus domos
G. domus domuum domorum
D. domui domibus
Abi. domr; domibus
Loc. domi'
La dativ §i ablativ plural, desinenta -bus- s-a adaugat direct la tema. Prin
analogie cu declinarea a Ill-a, u interior s-a transform at intr-un sunet interm ediar
intre u /; de aceea se mtalne§te ezitarea: manubus §i manibus. Unele
substantive, ca: acus (ac), arcus (are), lacus (lac) etc. au pastrat term inatia -ubus:
acubus, lacubus. M ulte substantive de declinarea a IV -a sunt defective §i nu se
folosesc decat la ablativul singular: iussu (ducis) = din ordinul (comandantuiui).
Rar se intalnesc §i genu §i cornu la singular §i atunci m ai m ult la ablativ.
Vitae brevis est cursus, gloriae, sempiternus (Cic., P ro Sest., 21,47).

A dom o abeundum est m ihi (Plt., A ul., 105) - abeundum est m ihi = eu trebuie
sa plec.
Sententiae nostrae m agnum in senatu pondus habent (Cic., A d fa m ., 1, 9, 19).
Sem per cum m agno m etu incipio dicere (Cic., Pro Clu., 18, 51).
A nim al om ne, ut vult, ita utitur m otu sui corporis (Cic., D e div., 1, 53, 120).. -
ut vult = dupa cum vrea; ita utitur = a§a se folose§te.
Ut m agistratibus leges, ita populo praesunt m agistratus, vereque dici potest
m agistratum legem esse loquentem, legem autem m utum m agistratum (Cic.,
D e leg., 3, 1, 2). - vereque dici p o test - §i intr-adevar se poate spune ca;
loquentem - care vorbe§te.
Ubi sunt superbae Carthaginis alta moenia? Ubi maritima>gloria incliti portus?
Ubi tot exercitus? U bi tantus equitatus?
Ubi immenso Africae spatio non contenti spiritus? (Val. M ax., 5, 6 ).
Voluptas sensibus nostris blanditur (Cic., Acad., 2, 45, 139).
Parva sunt foris arma, nisi est consilium domi (Cic., D e off., 1, 22, 76).
Est bos cervi figura, cuius a m edia fronte inter aures unum cornu exsistit (Caes.,
5.G ., VI, 26, 1).
Am plitudo cornuum m ultum a nostrorum boum com ibus differt (Caes., B.G., VI,
28, 5).
Haedui manus tendere incipiunt (Caes., 5.G ., VII, 40, 6 ).
38 GRAMATICA LIMBIILATJNE
V ercingetorix, ubi de Caesaris adventu cognovit, obviam Caesari proficiscitur

(C aes.,5 .G ., VII, 12, 1).
A lacu Lem anno... ad m ontem luram m urum fossam que perducit (Caes., B.G.,
I, 8, 1).
Sed ne om nino m etum reditus sui barbaris tolleret, partem ultim am pontis
rescindit (Caes., B.G., VI, 29, 2).
M anibus date lilia plenis (Verg., Aen., VI, 883).
Eventus, stultorum m agister (T. Liv., XXII, 39, 10).
Abusus non tollit usum {-non tollit = nu inlatura).
Ex ungue leonem, e fructu arborem cognoscimus.
Neque sem per arcum // tendit Apollo (Hor., Od., II, 10, 19-20).
Paupertas im pulit audax ut versus facerem (Hor., Ep., II, 2, 51-52).
Foenum habet in cornu (Hor., Sat., 1 ,4, 33).
Risum teneatis, amici? (Hor., Ep. a d Pis., 5).
Heu, quam difficile est crimen non prodere vultu (Ov., M et., II, 44).
M anus manum lavat (Petron., 46, 1).
Divites replent domos gemmis, m argaritis, auro, ebore (Q. Curt., 9, 1, 2).
Incolae dom uum - mures (Plin., N.H., 8 , 57, 221).
Ex vultibus hom inum mores colligo (Petron. 136).
TEMELE IN -e- (DECLINAREA A V-a)
Este declinarea cea mai saraca in cuvinte §i a avut aceea§i existcnta precara
ca ?i declinarea a IV-a. Toate substantivele acestei declinari sunt fem inine, in
afara de dies, care poate fi $i m asculin §i feminin, §i de compusul sau meridies,
care e masculin. Num ai res §i dies sunt intrebuintate §i la plural.
Caz S ingular Desincntc P1u rai Dcsincntc

N.V. dicf rc.v -.V dic.v rc.v -c s ; dice.v > diev
A. dic/n rc/w -m diav FC.V
G. dic( rc/ -i d \c ru m rc ru /n -rum
D. dici' rcj -i d \a b us Tcbus -hu.s
Abi. die re n/(?) dicAttv fcAm.v -hu.i
Unele substantive de declinarea a V-a prezinta tendinta de a trece la

declinarea I: ✓
canities — canitia
effigies — effigia
m ateries — materia
luxuries — luxuria
MORFOLOGIA 39
Altele au dubletc la declinarea a Ill-a:
plebes, -ei; plebs, ~is

fam es., -ei; fam es, -is
Aceasta ezitare are drept rezultat disparitia declinarii a V-a m latina populara,
situatie care se reflecta in limbile romanice. M ai toate substantivele acestei
declinari au dat na$rcre Ia substantive romane§ti de declinarea I: dies > dia > zi;
facies> facia> f 2Xa\ glacies> glacia>
1. Vocala -e din terna, substantivelor e lunga cand e precedata de i: diei,
faciei, g la cia §i scurta cand e precedata de o consoana: rei, spei.
2. Substantivul res are intelesuri diferite, dupa adjectivul care il msote§te:
res fam iliaris = averea mo§tenita de la parinti

res publica = averea publica, statui
res militaris = arta razboiului
res navalis = navigatia
res rustica = gospodarie taraneasca
res gestae = istoria
res prosperae (sau secundae) = norocul
res adversae = nenorocirea
res novae = revolutie, etc.
Quasi claudus sutor, domi sedet totos dies (Plt., AuL, 73).
Hic dies mi obtulit famem et pauperiem (Plt., AuL, 722).
Dies diem docet.
Curate fam iliarem rem (Plt., Stich., 145).
Faciam boni tibi aliquid pro ista re (Ter., Heaut., 763).
O faciem pulchram! (Ter., Eun., 296).
Nihil tam irridet Epicurus, quam praedictioncm rerum futurarum (Cic., De nat deor.,
2, 65, 162).
Spes sola hominem in m iseriis consolari solet (Cic., Cat., 4,4, 8 ).
Vectigalia nervi sunt rcipublicac (Cic., D e imp. Pomp., 7, 17).
Rempublicam vos vestris humeris sustinetis! (Cic., Pro Flac., 38, 94).
Disputare licet de om ni re in contrarias partes (Cic., De or., 1, 34, 158).
Amicus certus in re incerta cernitur (Cic., De am., 17, 64).
Horae cedunt et dies et menses ct anni ncc praeteritum tempus unquam revertitur
(Cic., D e sen., 28, 69).
Omnium rerum principia parva sunt (Cic., De fin ., 5, 21, 58).
Studia litterarum secundas res ornant, adversis perfugium ac solacium praebent
(Cic., .4rc/i., 7, 26).
Galli spatia om nis temporis non numeris dierum, sed noctium finiunt (Caes.,
5.G ., VI, 18,2).
40 GRAMATICA LIM BIIU TIN E
Im peratorum res adversae auctoritatem m inuunt (Caes., B.G., VII, 30, 3).
Sem per fraudi specim en iuris imponitis (T. Liv., IX, 11, 7).
Secundae res neglegentiam creant (T. Liv., XXI, 5 1 ,2 ).
Sunt lacrim ae rerum (Verg., Aen., I, 462).
Felix qui potuit rerum cognoscere causas (Verg., Ceorg., II, 489).
Est m odus in rebus (Hor., Sat., I, 106).
Decipim ur specie recti (Hor., Ep. a d Pis., 25) - decipim ur ~ suntem m§elati.
Luna lucet tam quam m eridie (Petron., 62).
O spes fallaces et cogitationes inanes m eae (Cic., Pro. M il, 3, 94).
Inter spem et desperationem haesitat (Q. Curt., 4, 15, 31).
Rem peragit nullam Sertorius, inchoat omnes (M art., 3, 79, 1).
N on ut hom inum vultus, sic locorum facies m utantur (Tac., Ann., XIV, 10).
Nulla dies sine linea (Plin., N.H., 35, 36).
ADJECTIVUL COMPARATIA LUI
Adjectivul (nomen adiectivum) este partea de vorbire care exprim a o calitate

a unui obiect. EI nu are forme proprii in declinare, ci le im prum uta de Ia
substantive. A djectivul variaza dupa gen, num ar §i caz, acordandu-se cu
substantivul pe care il determina.
C L A S IF IC A R E A A D JE C T IV E L O R
La pozitiv, adjectivele se im part in trei categorii:
N u m im l
Clasa T cm a adjectivului D eclinarea Excm plc
tcrm inatiilor
I in -o (m., n.) a il-a 3 bonus, -a, -um

-a (f.) I -«.V, -t/. -um pulcher, -ra, -rum
-er, -a. -um libe/", -era, -erum
a Il-a in -i a Ill-a a/2: campc.stcr, -iris, -ire

er, IS, e
hl2: is. e fortw, -e
d\ audax, cis
a Ill-a in consoana a Ill-a 1 vetus, -oris

inop5, -pis
Declinarea adjectivelor Ia gradul pozitiv s-a aratat la flexiunea tem elor carora
le apartin.
MORFOLOGIA 41
C O M P A R A TIA A D JE C TIV E LO R
in limba latina exista acelea§i grade de com paratie ca m lim ba romana:

— pozitivu l este gradul norm al al adjectivului calificativ;
— comparativul, dupa defmitia Iui Q uintilianus’, exprim a msu§irea a doua
lucruri com parate intre ele, adica faptul ca un lucru e superior altuia;
— superlativul exprima msu§irea in gradul cel.mai inalt, cand se compara intre
ele mai multe lucruri sau fiinte, sau calitatea considerata fara termen de com parare.
Aceste idei de com paratie se redau prin sufixe specifice, ata§ate fie la tema,
fie la nom inativul singular al adjectivului.
FORMAREA COMPARATIVULUI
Sufixul -io r, -ius
ComparativuI este un adjectiv cu tema consonantica, deci apartine declinarii a

Ill-a. Se form eaza adaugand sufixul -ior pentru m asculin §i feminin §i -ius
pentru neutru la tem a consonantica a adjectivului. D aca adjectivul are tema
vocalica, se suprim a vocala finala a tcm ei §i apoi se adauga sufixul.
--------------------------------------- ^ ^ ........................ ...... .........................^

C om parativuI
Pozitiv Nom inativ G enitiv A blativ N om inativ $i Genitiv
singular singular singular n Acuzativ p lu ral
clamv, m.f. m.f.

•a, -um clanor clarior/.v clariore clariorey clariorum
n. n.
clar/u5 clariora
niger, m.f. m .f
-gra, -grut}i nigrior nigrion.v nigriore nigriores' nigriorwm
n. n.
nigr/M.v nigriora
forlijr, m.f. m .f
-e fort/or fortiorw fortiore fortiorem fortiorum
n. n.
fort/uj fortiora
audax. m.f. m .f
-cis audacjwr audaciori.<r audaciore audaciore:? audacioru/n
n. n.
audaciu.s- audaciora
Q u in tilian u s, VII, 4, 21: “Q uaeritur ex duobus uter sil dignior, ex pluribus quis dignissimus".
Cazurile care nu sunt cuprinse m acest tabel pot fi formate cu ujurinta

adaugand la tem a comparativului desinentele corespunzatoare ale declinarii a III-
a consonantice.
FORMAREA SUPERLATIVULUI
1. Sufixul 'issim u s, -issim a, -issim um
Superlativul adjectivului se formeaza inlocuind desinenfa genitivului singular

cu sufixul -issimus (masc.), -issim a (fem.), -issimum (neutru). Superlativul are
deci trei terminaîi $i se declina Ia masculin §i neutru dupa declinarea a Il-a, iar
la femintn - dupa declinarea 1 .
AdjectivuI latin are o singura formS pentru superlativul relativ §i pentru cel
absolut, sensui lui fiind precizat de prezenâ sau absenta unui complem ent al
superlativului.
Superlativul absolut: homo sapientissimus - un om foarte intelept.
Superlativul relativ: homo omnium sapientissim us = omul cel mai intelept
dintre to|i.
Pozitivul
N om inativ singular Genitiv C om parativul S uperlativul I
clarus, -a, -um c!ar/ clar/or, -ius clar/j.Timus, -a, -um 1
longus, -a, -um lungj lo.ngio/. ‘ius longissimus, -a, -um

fortis, -c fort/5 fortior, -ius (onissimus, -a, -um
auciax. -ci^ audaci> audac/or, -ius audacmimHs, -a, -um
2. Superlativul cu s u fix u l-rim u s, -rim a , -rim u m
Adjectivele cu pozitivul in -er formeaza superlativul adaugand ia nominativul

srngular masculin sufixul -rim m (masc.), -rim a (fem.), ^rimum (neutru).
i-------------------------------------------
I Pozitivul C om parativul Superlativul
'ibcr, -a, -um libcr/o;-, -ius !ibcrr.'/7juj, -a, -um

pulcher, -a, -um pulchr/or, -ius puIcherWmwj, -a, -um
acer, acris, acre acrior, -ius nctTnmus. -a, -um
celer, -is, -e ccler/or, -ius celtTrimus, -a, -um
MORFOlOGIA 43
3. Superlativul cu sufixul -lim us, -lim a, -lim um
Urm atoarele jase adjectivc form eaza superlativul cu acest sufix pus in locul
desinenêi genitivului singular.
Pozitivui
N om inativ singular G enitiv C om parativul S uperlativul
facilis, -c facilw facilior, -ius izcWlimus, -a, -urn

difficilis, -c difficile difficil/o/-, -ius dificil///n«.v, -a, -um
similis, -c similw simil/or, -ius simil/«ff»M.9, -a, -um
dissiimilis, -c dissimil/.v dissimil/or, -ius dissimil//>7iw.v, -a, -um
gracilis, -c gracil/j graci!;«r, -ius gracil/«OTu.9, -a, -um
humilis, -c humil/.s hum ihor, -ius humil/iVMM5, -a, -um
Este de retinut faptul ca restul adjectivelor term inate Ia pozitiv in -lis fac
superlativul cu sufixul -issimus, -a, -um.
Pozitivui
N om inativ singular Genitiv C om parativuI Superlativul
utilis, -c util{.v util/or, -ius utilwj/mw.v, -a, -um

nobilis, -c nobili.v nobilior, -ju.v nobilj.wi/Kus, -a, -um
fidelis, -c fidcli'.v fidci/or, -ius M c h ssim u s, -a, -um j
4. Superlativul cu prefixe
Unele adjective capata valoare de superlativ cu ajutonil prefixelor:

praeclarus - foarte vestit; perm agnus = foarte mare; perelegans = foarte elegant.
CO M PARA TIA PRIN P ER IFRAZA
Adjectivele a caror vocala tematica este precedata de o alta vocala formeaza

gradele de com paratie cu ajutorul adverbelor magis (pentru com parativ) §i
maxime (pentru superlativ).
------------------------ ----------------- -
Pozitivui C om parativuI Superlativul
sobrius = cumpatat magis sobrius maxime sobrius

varius = fclurit magis varius maxime varius
promiscuus = vulgar magis promiscuus maxime promiscuus
idoneus = potrivit magis idoneus maxime idoneus
A ceste adjective se intalnesc uneori avand gradele de compara(ie form ate cu

sufixe, de exemplu: sobrior, strenuissimus.
C O M PARA TIA N E REG ULATA
UrmStoarele adjective formeaza gradele de com paratie in mod neregulat: de

ia terne diferite de terna pozitivului sau cu sufixe diferite. Gradele de coraparatie
ale adjectivului magnus sunt formate din radacina w ag- a pozitivului cu sufixele
corespunzStoare: m ag-ior > maior; mag- som o-s > maximus.
Pozitivul C om parativul S uperlativui
bonus, -a, -um, = bun melior, melius optimus, -a, -um

malus, -a, -um, = r2u peior, peius pessimus, -a, -um
magnus, -a, -um = mare maior, maius maximus, -a, -um
parvus, -a, -um = mic minor, minus minimus, ~a, -um
multi, *ae, -a = muili plures, plura plurimi, -ae, -a
A D JE C TIV E FARA P O ZITIV SAU CU PO ZITIV U L

R A R IN T R E B U IN T A T
U nele adjective derivate din adverbe sau prepozitii, frecvent intrebuintate, nu

au gradul pozitiv, iar altele !a superlativ au deseori cate doua forme diferite;
altele au §i pozitivul, folosit mai ales cu valoare de substantiv.
Prepozitia sau Pozitivul C om parativul S uperlativul

adverbul etimon
citra = dincoace — citerior, -ius —mai de citimus, -a, um

dincoace
ultra = dincolo — ulterior, -ius ultimus, -a, -um
prope = aproape — propior, -ius proximus, -a. -um
p ro = inainte — prior, -ius primus, -a, -um
ante - inainte — anierior, -ius —
de = de, din, de la, — deterior, -ius = de deterrimus, -a, -um =

despre calitate inferioarg foarte rau
intra = inSuntru internus, -a, -um inierior, -ius intimus, -a, -um
(derivat din /n)
extra = afarS externus, -a, -um exterior, -ius ~ care e exiremus, -a, -um:
(derivat din ex) exter (usj, -a, -um in afari extimus, -a, -um = cei
exteri = strainl din urma
MORFOLOGIA 45
Prepozifta sau Pozitivul C om parativul Superlativul

adverbui etimon
p o st = dupa posterus, -a, -um posterior, -ius postremus, -a, -um;

= care e tn urmd, postumus, -a. -um
posteri = urma§ii, urmdtorul
posteritatea
supra —deasupra superus, -a. -um superior, -ius = care supremus, -a, -um;
superi, -orum —zeii se afia mai sus, summus, -a. -um
de sus superior
infra = dedesubt inferus, -a, -um inferior, -ius = cel infimus, -a, -um;
inferi, -orum ~ zeii care se aflS mai jos, imus. -a. -um = cel
subp§m ^teni inferior mai d e jo s, ultimul
Observafii asupra intrebuiii|arii comparativului a superlativului
Comparativul se poate m trebuinta singur sau insotit de al doilea termen de

comparatie:
if/c fo rtio r est = Acesta este mai viteaz.
H ic fo rtio r est leone (sau quam led) = Este mai viteaz decat un leu.
in limba latina, numai com parativul de superioritate se exprim a printr-o
forma particulara a adjectivului, Comparativele de inferioritate §i egalitate nu au
forme proprii; ele se exprim a cu ajutorul adverbelor m inus (mai putin), minime
(de loc, foarte putin), tam (a§a de), puse maintea adjectivelor: M inus fo rtis est
quam oportet = Este mai puîn viteaz decat ar trebui.
Superlativul absolut exprima calitatea ?n cel mai malt grad, considerata fara
term en de comparatie: H ic fortissim us est = A cesta este foarte viteaz.
Superlativul relativ are aceea§i forma ca §i cel absolut, dar are un al doilea
termen de com paratie, de obicei un substantiv, safl un substitut al Iui la genitiv
plural, sau m alte cazuri precedat de prepozitie {inter + acuzativul, ex +
ablativul):
hominum
Felicissimus inter homines = cel mai fericit dintre oameni
ex hominibus
Uneori, gradele de comparafie sunt intarite prin adverbe ca: multo, tanto,
longe: longe nobilissim us = cu mult cel mai nobil; m ulto maior = cu m ult mai
mare.
Limba latina intrebuinteaza uneori comparativul acolo unde limba romana
folose§te superlativul: m aior natu = cel mai m varsta din doi; p rio r venit = a
venit cel dintai.
M ulte adjective nu pot avea grade de comparatie. Exemple: aureus = de aur;
ligneus = de lemn; p edester = pedestru; Graecus = grec; vivus = viu etc.
46______________________ GRAMATICA LIMBJI LATINE________________________
C A TE V A C O N C LU 2II A S U P R A FLEXIUNII NO M INALE,

E V O LU TIA C A TE G O R IILO R M O R FO LO G IC E N O M IN A LE !N
LIM BA RO M AN A
1. G enui. Dintre cele trei genuri ale limbii latine, limbile romanice au
mo§tenit numai doua: mascuUnul §i femininul. Slabirea articularii consoanelor
Unale §i m special amutirea nazaJei -m a facut ca genui neutru sa se confunde la
singular cu masculinul; desinenta -a de la pluralu! neutrelor a dus la confundarea
lor cu femininele. A§a se face ca in limbile romanice neutrul nu s-a transmis.
Substantivele neutre din limba romana sunt de fapt ambigene: ele se comporta
la singular ca masculinele, iar la plural ca femininele.
2. N u m a ru l. Cele doua numere, singular §i plural, s-au pastrat ?i Tn limbile
romanice. Pluralul romanesc reproduce pluralul latin cu desinenta care §i-a
pastrat valoarea vocalica numai dupa grupul de consoane oclusiva + r: codru -
codr/, socru - socr/. Dupa vocala, acest -/ a devenit semivocala: leu - le/, iar in
alte situatii, pluralul masculin se term ina in consoana muiata; carbune - carbun/.
Pluralul feminin pastreaza de asemenea caracterul latin; casa - cas^, m asa - mes^.
Pluralul neutru latin a dat in limba romanS doua terminatii:
a) -a > e: ligna > lemne; capita > capete;
b) -ora > uri: tempora > timpuri; frigora > friguri.
In limba romana, la plural mai apar unele resturi ale declinarii imparisilabice
latine: om - oamenl; sora - surori; cap - capete.
In limba latina, unele substantive erau defective de numar, situatie mo§tenita
In limba romana: lac, lactis (pluralul Tn romane§te are ait sens), viscera =
Niscere, maruntaie.
3. C azul. Tendinta latinei populare de a confunda toate cazurile intr-o forma
unica este evidenta in numeroase inscriptii §i atestata de scriitori. Astfel, limbile
romanice din apus nu mai diSting cazurile prin desinenta: raporturile gramaticale
sunt indicate cu ajutorul prepozitiilor. fn limba romana, la masculin §i neutru
nearticulat, toate formele cazuale latine s-au redus la una singura: lupus > lupu >
Inp, plural : lupi.
Exceptie face vocativul singular, a carui desinenta s-a pastrat in limba
romana: lupe. Substantivele feminine p^treava pentru genitivul-dativ singular forma
latina, deosebita de nominativ-acuzativ: casa - case, capra - capre, vulpe - vulp/.
4. D eclin arile din limba latina s-au redus treptat de la 5 la 3, declinarea 1
ingloband o parte din substantivele declinarii a V-a, declinarea a Il-a pe cele de a
1V-a, iar declinarea a Ill-a restul substantivelor de a V-a.
5. A djectivul. Cele trei categorii de adjective latine§ti s-au redus la doua in
Umba romana; I) adjective de tipul hun, bvna §i II) de tipul; verde, dulce.
In locul comparatiei cu sufixe, in limbile romanice s-a generalizat sistemul
comparatiei prin forme analitice (cu ajutorul adverbelor). Unele au pastrat pe
plus (fr. p lu s beau\ it. p iu b e llo \ altele pe magis (mai frumos, span. mas
MORFOLOGIA 47
hermoso). Spre deosebire de limba romana, unde com paratia se exprim a numai
prin forme sintetice, in limbile romanice se pastreaza §i sufixele.
Pauper sum (Plt., A ul., 8 8 ).

Quid tu es tristis? (Ter., Eun., 304).
{Filius meus) est sim ilis maiorum suorum (Ter. 4d., 4 1 1).
Dulce etiam nomen est pacis (Cic., T’/?//., 13, 3,
Om nia peccata sunt paria (Zeno ia Cic., Pro M ur., 29. 61).
Fortes non modo fortuna adiuvat, ut est in vetere proverbio, sed multo magis
etiam ratio (Cic., Tmjc., 2, 4, 11).
Stoici censent sapientes sapientibus eiiam ignotis esse amicos (Cic., De nat. deor.,
1 ,44, 121).
Pauci sunt acri memoria (Cic., D e or., 2, 87, 357).
N ihil tam volucre est quam maledictum (Cic., Plane., 23, 57).
Habet suum venenum blanda oratio (Syr., 243).
Nullum corpus immortale est (Cic., De nai. deor... 3, 12, 29).
Parvus ignis incendium ingens exsuscitat (T. Liv., XXi, 36).
Am icitiae immortales, m ortales inimicitiae debent e?se (T. Liv., X L, 46).
Non om nia possum us omnes (Verg., Buc., VIII, 63).
Non ignara mali, m iseris succurrere disco (Verg., Aen., I, 630).
Agnosco veteris vestigia flammae (Verg., Aen, IV, 23).
Dulcis amice! (Hor., Ep., 1, 7, 12).
N on omnis moriar (Hor. Od., III, 30, 6 ).
Dulcia linquimus arva (Verg., Buc., I, 3).
Omne tulit punctum qui m iscuit utile dulci (Hor., Ep. a d P is., 343).
Tu pias laetis animas reponis //sedibus (Hor., Od., I, 10).
Impia sub dulci meile venena latent (Ov., Am., 1, 8 , 104).
Pallida mors aequo pulsat pede pauperum tabernas // regumque turres (Hor., Od.,
1,4, 13).
M agna fuit quondam capitis reverentia cani (Ov., Fast., V, 57).
Vita brevis est, ars longa (Sen., De brev. vit., 1,1).
Longum iter est per praecepta, breve et efficax per exem pla (Sen., Ep., 6 , 5).
Omnis ars naturae imitatio est (Sen., Ep., 65, 3).
D ivitiae apud sapientem virum in servitute sunt, apud stultum in imperio (Sen.,
De vit. b., 26, 1).
Sol omnibus lucet (Petron., 100).
M endacem memorem esse oportet (Quint., 4, 2, 91).
N on multa, sed mullum (Plin., Ep., VII, 9).
Varia sunt hominum iudicia (Plin., £/?., 1,2).
Quod est facillimum facis (Plt. Trin., 630).
^ _____________________ GRAMA TICA LIMBll LA TINE________________________
Perditissim us ego sum omnium senum (Plt., Aul., 693).

N eque habet plus sapientiae quam lapis (Plt., MU., 236).
M eliorem agrum nemo habet (Ter., Heaut., 63).
Quis am icior (est) quam frater fratri? (Sal., lug., 10, 5).
O fficia alia sunt iuvenum, alia seniorum (Clc., D e off., 2, 34, 122).
Ignoratio futurorum malorum utilior est quam scientia (Cic., De div., 2, 9, 23).
Facta sunt verbis difficiliora (Cic., A d Q. Jr., 1 ,4 , 5).
N ostris consiliis et laboribus vitam hominum tutiorem et opulentiorem reddere
studemus (Cic., D e rep., 1, 2, 3),
Nihil est homini Romano foedius servitute (Cic., Phil., 12, 7, 15).
Nullus est locus domestica sede jucundior (Cic., A d fa m ., 4, 8 , 2).
Pax vel iniusta utilior est quam justissimum bellum {C \c,.,A dA tt., 7, 14, 3).
Om nia praeclara rara (Cic., De am., 21, 79).
N os quod Romae sumus, miserrimum esse duco (Cic., A d fa m ., 6 , 4, 3).
V ita rustica et honestissim a et suavissima est (Cic., Pro R . A m ., 17, 48).
Sunt et ova ovorum et apes apium simillimae (Cic., A cad., 2. 17, 54).
N ihil est agricultura m elius, nihil dulcius, nihil hom ine libero dignius (C ic., De
o # , 1 ,4 2 , 151).
Quid potest esse sole maius? (Cic., Acad., 2, 26, 82).
A bove maiore discit arare minor.
Usus m agister est optim us (C ic., Pro Rab., 4, 9).
Summum ius, summa iniuria (Cic., D e off., I, 10, 83).
Sumus natura studiosissimi, appetentissimique honestatis (Cic., Tuse., 2, 58).
Extremus anni mensis olim Februarius erat (Cic., De leg., 2, 21, 54).
In pierisque rebus mediocritas optima est (Cic., 1,36, 130).
Quid es tam furiosum, quam verborum vel optimorum atque ornatissimorum
sonitus insanis? (Cic., De or., 1, 12, 51).
Indignum est a pari vinci, indignius, ab inferiore (Cic., Pro Quinct., 31, 95).
Ex malis eligere minima oportet (Cic., De o ff, 3, 1, 3).
Posteriores cogitationes sapientiores esse solent prioribus (Cic., Phil., 12, 2, 5).
Crassus est aer qui est terrae proximus (Cic., Tuse., 1,18, 42).
Discipulus est prioris posterior dies (Syr., 143).
Dolor animi morbus gravior est, quam corporis (Syr., 163).
Gravissimum est imperium consuetudinis (Syr., 230).
Saluberrim um tem pus ver est; periculosior aestas; autum nus periculosissim us;
saluberrrim i sunt sereni dies; venti salubriores, septentrionales (Celsus,
2, I).
Sueborum gens est longe maxima et bellicosissima Germanorum (Caes., B.G-,
IV, 1,3).
Concordia parvae res crescunt, discordia maximae dilabuntur (Sali., lug., 10, 6 ).
Paulo maiora canamus (Verg., Buc., IV, 1).
O fons Bandusiae, splendidior vitro // dulci digne mero (Hor., Od., III, 13).
MORFOLOGIA 49
Homini cibus utilissim us est sim plex (Plin., I I , 117, 282).

Vilius argentum est auro, virtutibus aurum (Hor., Ep., 1, 1, 52).
Fertilior seges est alienis sem per in agris (Ov., Ars am., 1, 349).
Video meliora proboque, deteriora sequor (Ov., M et., VII, 20).
Liberis nihil carius humano generi est (T. Liv., I, 9, 14).
Supremum vale! (Ov., M et., X, 62).
Tela volant hiberna grandine plura (Ov., M et., 5, 142).
Indorum rex breviora itinera equo conficit; longior ubi expeditio est elephanti
vehunt currum (Q. Curt., 3, 9 ,2 9 ).
Firmissima est inter pares am icitia (Q. Curt., 7, 8 , 27).
Aetas dulcissim a adulescentia est (Plin., Ep., 2, 18, 1).
Homini plurim a ex homine sunt mala (Plin., N.H., 7).
Leo quoque aliquando minimarum avium pabulum fuit (Q. Curt., 7, 8 , 15).
Peior odio amoris sim ulatio est (Plin., Pan., 85, 1).
Optimi mortalium aitissim a cupiunt (Tac., Arm., 4, 38).
Non omnia apud priores m eliora (Tac., Ann., 3, 55).
Paucorum dom inatio regiae libidini propior est (Tac., A nn., 6, 42).
Honesta mors turpi vita potior (Tac., A gr., 33).
Acerrima proximorum odia. sunt. (Tac., Hist., 4, 70)
M aiorque v id e tu r/ / et melior vicina seges (luv., 14, 142).
Malum consilium consultori pessimum est (Geli., 4, 5, 2).
Spes est ultimum adversarum rerum solacium (Sen., Contr., 5, l).
Dentium, oculorum, aurium dolor acutissim us est (Sen., Ep., 78, 9).
Brevissima ad divitias per contemptum divitiarum via est (Sen., Ep., 62, 3).
Qui multum habet plus cupit (Sen., Ep., 119, 6 ).
Vulnerant omnes, ultima necat (inscriptie pe un cadran solar).
Dicique beatus //ante obitum nemo supremaque funera debet (Ov., M et., 3, 136).
DECLINAREA PRONOMINALA (I)
Pronum ele {pronomen) este o categorie m orfologica larga, servind fie sa

inlocuiasca un nume (de unde i se trage denumirea), fle sa indice o fiinta sau un
lucru, cu precizie sau in mod neprecis, fie sa puna o mtrebare, fie sa se refere la
un nume am intit anterior.
in functie de aceste variate valori, distingem in limba latina $apte feluri de
pronume, grupate, dupa flexiunea lor, in doua mari categorii, fara legatura tntre
ele;
I. Pronum ele persona!, reflexiv §i posesiv.

II. Pronumele dem onstrativ, relativ, interogativ $i nehotarat.
50 GRAMATICA LIMBIl LATINE
P R O N U M ELE P ER SO NA L
Intare§te ideea de persoana exprimata prin desinentele personale ale verbului.
C az Persoana 1 Persoana a Il-a Persoana a lll-a
S ingular Plurai S ingular Piural S ingular $i plurai
N. ego nos tu —
vos
A. me nos te vos se, sese = pe sine, se
C. mei —de nostri = de tui = de tine vestri = de sui = de sine

mine noi; voi;
nostrum = vestrum -
dintre noi dintre voi
D. mihi, mi nobis tibi vobis sibi
Abi. me nobis tibi vobis se (sese) = de sine
V. — — tu! vos!
in limba latina nu exista pronume personal de persoana a !Il-a nereflexiv,

dupa cum nu exista nici pronume reflexiv pentru persoana I §i a Il-a. Pentru a
reda ideea de reflexiv, Ia aceste persoane se foIose§te pronumele personal: me
defendo = eu ma apar, spre deosebire de me defendit = ei ma apara. Desinentele
cazuale ale pronumelui personal sunt diferite de cele ale flexiunii nominale.
Pronumele personal se caracterizeaza prin faptui ca I?i deriva formele de Ia mai
multe teme. Pronum ele personal nu are gen.
Spre deosebire de limba romana pronumele personal latin de persoana I §i a
Il-a are cazul genitiv; acest genitiv cu desinenta -i are rol de complement indirect
pe langa verbe §i adjective, uneori de genitiv obiectiv pe langa substantive de
origine verbala.
Exemple:
cura tui = grija de tine;
memor mei esto = adu-ti aminte de mine.
Formele mei, tui §i sui sunt imprumutate de Ia genitivul singular neutru al
pronumelui posesiv.
La plural, nostrum , §i vestrum se folosesc ca genitive partitive: pars
nostrum = o parte dintre noi; nostri §i vestri, ca genitive obiective = de noi, de
voi.
Cand formele de ablativ ale pronumelui personal sunt msotite de prepozitia
cum, aceasta se serie enclitic: mecum, tecum, secum, nobiscum, vobiscum.
Vocativul lui m eus este m i sau meus: m i fili, meus pater. Adeseori, formele
pronumelui personal sunt intarite prin particule enclitice: egome/.
MORFOLOGIA 51
P R O N U M E LE REFLE X IV
Nu are nominativ, deoarece el indica persoana care totodata savar§e§te §i

sufera actiunea, prin urmare nu poate avea decat cazurile oblice. Pentru a arata
persoana a Ill-a la nominativ, limba latina folose§te pronumele demonstrativi is,
ille, iste.
PR O N U M E LE PO SE S IV
Are, ca §i Tn romane§te, forme diferite pentru cele trei perscane, pentru

singular §i plural §i pentru genur».
Numar _ Obiectul posedat apartine

Persoanei I Persoanei a Il-a Persoanei a Ill-a
Singular meus, -a, -um tuus, -a. -um suus, -a, -um
Plural noster, -tra, -trum vester, -tra, -trum
SingularuI se declina ca bonus, -a, -um, pluralul ca liber, -era, -erum. In

limba latina, pronumele posesiv nu se intrebuinteaza cand el poate fi u§or
subinteles. Pronum ele suus se folose§te in general cu nuanta reflexiva, adica se
refera Ia subiect, altfel se folose§te pronumele is in genitlv: Puer amat patrem
suum (pe al baiatului) et amicos eius (pe ai tatalui).
Tu me amas, ego te amo (Plt., M ost., 305).

Salutem... // mihi atque vobis, spectatores, nuntio (Plt., Men., prol. 1-2).
Sanus tu non es qui furem me voces (Plt., AuL, 769);
Deos esse tui similes putas (Plt., Amph., 284).
Nostrum officium nos facere aequum est (Plt., Siich., 7).
Proximus sum egomet mihi (TeT.,Andr., 636).
Homo sum, humani nil a me alienum puto (Ter., Heaut., 77).
lam dudum mater vos exspectat domi (Ter., Eun., 917).
Facite quod vobis libet (Ter.,^^;^., 991).
De vobis ac de vestris liberis cogitate (Cic., In cat., 4, 1, 1).
Omnia mecum porto mea (Cic., Parad. 1, 1,8).
N unc me iuva, mi Attice, consilio (Cic., Att., 13, 37).
Luce sunt clariora nobis tua consilia omnia (Cic., In Cat.:, I, 3. 6 ).
Nobiscum versari iam diutius non potes (Cic., In Cat.., 1, 5, 10).
52______________________ GRAMATICA LIMBIILATINE________________________
Ama nos et vale (Cic., A d fa m ., 16, 8 , 2).

Respublica mihi vita m ea est carior (Cic., Ad. fa m ., 10, 12, 5).
N osce te (Cic., Tuse., l, 22, 52).
De malis nostris tu prius audis quam ego (Cic., A d A tt., 7 ,2 1 , 1).
N ullus locus tibi dulcior esse debet patria (Cic., Adfam .., 4, 9, 3).
Di inter se diligunt (Cic., D e nat. deor., 1,44, 122).
Aliena nobis, nostra plus aliis placent (Syr., 28).
Exoriare aliquis nostris ex ossibus ultor (Verg., Aen., IV, 625).
Debemur morti nos nostraque (Hor., Ep. a d Pis., 63).
M unera, crede mihi, capiunt hominesque deosque (Ov., A rs am., 653).
Caprae inter se cornibus pugnant (Varro., De re r., 2, 3, 8 ).
Homo doctus in se semper divitias habet (Phaedr., 4, 22, l).
Scis tu me non mentiri (Petron., 74).
N em o non benignus est sui iudex (Sen., De b e n e f, 2, 26, 1).
Fateor insitam esse nobis corporis nostri caritatem (Sen., Ep., 14, 1).
Pars est nostri oculus, manus, ossa, nervi (Sen., N.Q., 2, 3, 2).
Sibi imperare maximum imperium est, sibi servire, gravissima servitus (Sen. Ep.
113, 30).
Magnum est imperium sui (Plin., 35, 10, 8 6 ).
Admiratio antiquitatis crescit apud me (Plin., N.H., 27, 1).
N ec tecum possum vivere nec sine te (M art., 12,47, 2).
DECLINAREA PRONOMINALA (II)
A doua categorie de pronum e (demonstrativ, relativ, interogativ $i nehotaral)

prezinta Tn flexiune anumite particularitati care o deosebesc de flexiunea
nominala:
1) In general, nominativul singular masculin se term ina m -e\ iste, ille; Tn -s\
15, quij.
2) Nom inativul §i acuzativul singular neutru se term ina Tn -d: '\d, illuti, istuti,
quoc/, quic/ (dar §i in ~m: ipsum).
3) Desinente comune pentru toate genurile, caracteristice declinarii pronominale:
a) la genitiv singular; -rus\
b) la dativ singular: /.
PRO NUM ELE D E M O NSTRATIVE
Pronum ele demonstrative, denumite astfel pentru ca arata (= demonstrare)

lucrurile sau fiintele, scotand ?n evidenta apropierea sau departarea lor, sunt
urmatoarele:
MORFOLOGIA 53
Pronum eie Sensui pronum eliii P ersoana la care se referfin
hic, haec, hoc = acesta Indica lucmrile, fiintele apropiate sau persoana I
care aparfin persoanei care vorbe$te
iste, ista, istud = acesta Idem, pentru persoana cu care se persoana a INa
vorbe§te
ille, illa, illud = acela IndicS lucruri, fiinte deportate persoana a lll-a
is, ea, id = acesta, acela Este antecedentul pronumelui la toate
relativ: is., qui = cel... care
idem, eadem, idem = acelaî Este pronumeie de identitate la toate
ipse, ipsa, ipsum == msu;i Este pronumeie de Tnt5rire la toate
Pentru cea mai mare parte din flexiunea pronom inala, trebuie sa admitem o
terna m -o, illo, pentru a explica formele m asculine §i neutre, §i o tama tn -a,
illa, pentru formele feminine.
F LE X IU N E A PR O N U M E LU I HIC, HAEC, HOC
Este cea mai com plicata din cauza particulelor epidictice {= demonstrative)
postpuse §i a diverselor modificari fonetice.
Tem ele acestui pronum e sunt:
ho-, ha-, ho-
La aceste tem e s-au adaugat doua particule epidictice: -i §i -ce, avand rolul de
a indica mai precis persoana sau lucrul despre care e vorba. Particula / a absorbit
pe -0 din tema, iar vocala -e din particula -ce a cazut prin apocopa. L a feminin,
diftongui -ai > -ae, iar caracteristica -d a neutrului a cazut. Nominativul acestui
pronume este form at din tema §i particule fara desinende. Particula -ce nu apare
Ia genitivul singular §i plural §i ia cateva cazuri ale pluralului.
Singular
Caz M ascuiin Fem inin Neutru O bservati!
N. hic haec hoc * h o -i-c e > 'h o ic e > h ic

ha-i-ce> h a ice> h aec
*ho-d-cc > ‘hodce > hoc
A. hunc hanc hoc ho-m*ce > homce> hunc
ha-m-ce > hamce> hanc
G. huius *ho-i-ius > hoius> huius

D. huic *ho-ei-ce> huic
Abi. hoc hac hoc 'ho-d-ce > hoc
ha-d-ce > hac
54 GRAMATICA UMBII LATINE
Plural
Caz M asculin Fem inin N eutru O bservati!
N. hi hae haec 'ho-i > hoi Desinenla -/, ca la

substantive
’ha-i > hae
A. hos has haec ’ho-ns > hos

*ha*ns > has
G. horum hamm horum ho-som > horum

’ha-som > harum
* h o -is \
D.Abi. ) his
his
•h a -is j
Pronumele demonstrativ iste.ista. istud §i ille, illa, illud nu prezinta diflcultati

m flexiune. In afara de formele speciale ale declinarii pronominale (nom. sing.
masc. in -e, neutrul m -d precum §i gen. sing. tn -ius, iar dat. in -/), aceste
pronume se declina ca adjectivul bonus, -a, -um.
Caz Singular Plural
Mascuiin Feminin Neutru Masculin Feminin Neutru
N. isie ista istud isti istae ista

ille illa illud illi illae illa
A. istum istam istud istos istas ista
ilium illam illud illos illas illa
G. istius istorum istarum istorum

illorum illarum illorum
illius
D.
isti istis
illi iliis
Abi. isto ista isto istis
illo illa illo illis
P R O N U M ELE iS, EA, ID
Este folosit mai m ult ca antecedent al pronumelui relativ, dar are §i valoare
demonstrativ-calificativa; is homo est = este un astfel de om. Formele acestui
pronume sunt derivate din doua teme: i - la nominativ singular §i eo.-ea- Ia
celelalte cazuri.
MORFOLOGIA 55
!s. -€ a , r<L
Singular
1 Caz M asculin Feminin N eutru O bservatii
N. is ea id -5 desinenda masculinului
-d desinenta neutrului
A. eum eam id eo-m > eom> eum
G. eius 'eo-ius > eius
D. ei ‘co-i > e i
Abi. eo ea eo ’eo-d > eod > eo
*ea-d> *ead > ea
Plural
Caz M asculin Feminin N eutru O bservatii
N. e i, ii eae ea ,e o - i > , e e i > e i> ii

ea-i > e ai > eae
A. eos eas ea ^ e o -n s > e o s
e a -n s > eas
G. e o ru m e a ru m e o ru m ,e o - s o m > e o r u m
e a - s o m > e a ru m
D.Abl. eis, lis, is
P R O N U M ELE DE IDENTITATE IDEM, E ADEM , IDEM
E s te f o r m a t d in is, ea, id, iirm a t d e s u fix u ! de. i d e n tita te -dem. !n d e c lin a r e , -5--
m a i n t e a d e n ta le i c a d e : is + d e m > idem, i a r n a z a la l a b i a ia d e v in e n a z a ia d e n ta la :
eum + d e m > eundem.
Caz Singular Plural
M asculin Feminin Neutru M asculin Fem inin N eutru
N. idem eadem idem i idem eadem eadem

(idem)
A. eundem eandem idem eosdem easdem eadem
G. eiusJetn 'ôruniicm earundem eorundem

D. eidem
f eisdem
Abi. eodem eadem codcm
[(iisdem )
56_______________________GRAMA TICA LIMBU LA TINE______________
P R O N U M E LE DE TNTARIRE: IPSE, IPSA, IPSUM
Este form at tot -din is (far5 desinenda nom inativului m asculin) urm at de
sufixul -pse. La m ceput se decim a num ai is, sufixul fiind invariabil, form a sub
care se gase§te la scriitorii arhaici (ex. la Plautus: eapse, eumpse), sau m
adverbul reapse intr-adevar. Cu timpul, prin analogie cu declinarea lui iste
ille, a m ceput sa se flexioneze sufixul. Cu excep|ia formei pentru neutru m -m,
ipse se declina mtocmai ca iste §i ille.
OBSERVATU a s u p r a I n t r e b u i n t A r ii p r o n u m e l o r
DEM O N S TR A TIV E
H ic canis = acest caine de langa mine;

iste locus = acest loc unde stai tu;
ille hom o —acel om de langa el.
Ille mai poate exprim a §i o nuanta admirativa sau de respect:
ille Alexander = vestitui Alexandru.
Iste se intrebuinteaza uneori pentru a exprima d ispre^l:
iste m endax = m incinosul asta.
Pronum ele de mtarire poate inscti substantivele §i pronumele, accentudnd
fiinta sau obiectul determinat:
M edice, cura te ipsum! = lngrije§te-te pe tine insuti!
Ipsa scientia potestas est = $tiinta msa§i...
in general, toate pronum ele demonstrative pot determina ait nume, deci pot
avea rol de adjectiv.
Idem animus est tibi in paupertate, qui olim in divitiis fuit (Plt., Stich., 134).
Haec m ea culpa non est (Plt., Epid., 591).
Idem ego arbitror (P lt, 140).
Hi mores m aiorum laudant (Plt., Trin., 295).
Amicum te scio esse illius (Plt., M ere., 534).
Hic adulescens habitat hisce in aedibus (Plt., M ost., 950).
Senectus ipsa est morbus (Ter., Phorm., 575).
Ad eam rem tem pus non erat (Ter., Eun., 621).
Quis est dom inus harum aedium (Ter., Phorm., 753).
Hoc licet impune facere huic, illi non licet (Ter., Eun., 486).
Hae mihi patent sem per fores (Ter., Eun., 89).
Apparet servum hunc esse dom ini pauperis (Ter., Eun., 486).
MORFOLOGIA 57
Pater te am at plus quam hosce oculos (Ter., A d., 903).

Haec cum illi dico, tibi dico (Ter., A d., 96-97).
Se ipsos omnes natura diligunt (Cic., De fin ., 3, 18, 59).
Omne animal se ipsum diligit (Cic., De fm ., 5, 9, 24).
lubet nos Pythius Apollo noscere nosm et ipsos (Cic., D e fm ., 15, 16,44).
Una spes est salutis istorum inter ipsos dissensio (Cic., A d A tt., 2, 7, 3).
Ut in seminibus est causa arborum et stirpium, sic huius belli semen, tu Antoni,
fuisti (Cic., P h il, 2, 22, 5).
Rides: non sunt haec ridicula, mihi crede {Cxc.Âd Att., 1, 17, 11).
Perm ulti optim i viri valetudinis causa in haec loca veniunt (C ic., A d fa m .,
9, 14, 1).
Sed, amice, noli hanc epistulam Attico ostendere (Cic., A d fa m ., 7, 29, 2).
Ad has litteras statim mihi re sc rib e {C \c.,A d fa m ., I I , 20, 4).
De am icitia omnes ad unum idem sentiunt (Cic., D e am., 23, 86).
Cur res tam dissim iles eodem nomine appellas? (Cic., D e fm ., 2, 3, 9).
Leges cum om nibus semper una atque eadem voce loquuntur (Cic., De off., 2,
12, 42).
Sine metu is habendus est, non qui parva metuit, sed qui omnino metu vacat
(Cic., Tt/sc., 5 ,4 1 ).
Eius negotium sic velim suscipias, ut si esset res m ea {C \c .,A d fa m ., 2, 14, 1).
Omnes in eo quod sciunt satis sunt eloquentes (Cic.,Z>e or., 1, 14, 63).
Libenter hom ines id quod cupiunt credunt (Caes., B.G., 3, 18, 6).
Non omnibus aegris eadem auxilia conveniunt (Celsus, 3, 1).
Ignavia corpus hebetat, labor firmat; illa maturam senectutem, hic longam
adulescentiam reddit (Celsus, I, 1).
Non omnes eadem m irantur amantque (Hor., Ep., 2, 2, 56).
Ilii pro ultione, nos pro vita pugnamus (Petr., 108).
Is minimo eget m ortalis qui minimum cupit (Sen., Ep., 108, 11).
Qui filio beneficium dat, patri quoque eius dat (Sen., De benef., 5, 18, I).
Ille dolet vere qui sine teste dolet (M art., 1, 34, 4).
Verum est illud quod vulgo dicitur, mendacem memorem esse oportere (Quint.,
4 ,2 ,9 1 ).
Caecis hoc, ut aiunt, satis clarum est (Quint., 12, 7, 9).
PR O N U M E LE R E LA TIV
In flexiunea sa, pronumele relativ prezinta doua teme; quo - pentru masculin
§i neutru §i qua - pentru feminin.
C az S ingular Plur»! O bservatii
M. F. N. O bservatii M. F. N.
N. qui quae quod quo + i qui quae quae 'quo-i

epidictic > {dcsin.pt.
qui plura!) >
qui
A. quem quam quod qu-i-m > quos quas quae "quo-ns >
quem quos
*qua-ns >
quas
'quo-som >
G. cuius quorum quarum quorum
quorum
D. cui quibus
A bi. quo qua quo quibus
Acuzativul singular in -em: quem s-a format prin analogie cu tem ele Tn
pentru a evita confuzia dintre aceasta forma a pronumelui relativ §i conjunctia
quom. Ablativul singular are §i o form a veche, qui, folosita adverbial: qui = cum;
tn quicum (Tn loc de quocum). Exista §i o forma veche de dativ - ablativ plural
quis.
P R O N U M ELE IN TE R O G A TIV
Pronum ele interogative se declina ca pronumele relative, cu exceptia

nominativului singular, unde au forme dlferite.
C az P ro n u m e le folosit substîntivn' F o io sit a d je c tiv a l
M. F. N. M. F. N.
N. quis=cine? quis, quae? quid=ce? qui=carc? quae quod

A. quem quam quid quem quam quod
La restui cazurilpr, pronumele interogativ este identlc cu relativul.

Forma quis pentru feminin este arhaica; treptat, ea a fost Tniocuita cu quae.
Pronumele quis Intreaba numele, identitatea; qui mtreaba despre Insu§iriie unul
nume, felui, specia Iui. Ambele pronume pot fi folosite singure sau insotind
substantive. De exempiu:
a) Folosite singure:
Quis me est divitior? (Pit., Aul., 809 = Cine este mai bogat decat mine?).
MORFOLOGIA 59
Qui vocat? (PIt., AuL, 350 = Cine cheama?).

b) Insoiind substantive:
Quis homo est? (Plt., M en., 137 = Cine este?).
Quae cura boum, qui cultus habendo // sit pecori (Verg., Georg., I 3-4 = Ce
fe! cie ingrijire sa fle (data) cirezilor, ce ingrijire pentru o turma?).
Quis rex unquam fuit, quis populus qui non uteretur praedicatione divina?
(Cic., De div., 195 = Care rege, care popor?) - se mtreaba numele.
Un ait pronumc interogativ care poate fi folosit substantival sau adjectiva)
este uter? utra? utrum? = care din doi?
P R O N U M ELE N E H O TA r TT
Pronum ele nehotarate pot fi impartite m trei categorii:

1. pronume nehotarate compuse;
2. pronume nehotarate cu forma §1 valoare de adjectiv;
3. pronume nehotarate negative.
1. Pronumele compuse pot fl formate;
a) prin reduplicare: quisquis;
b) din tem a pronominala + quis: aliquis;
c) din pronum e + particula nedeflnita: quidam;
d) din pronume + forme verbale: quilibet.
Tabloul pronumelor nehotarate compuse
Pronum ele Sensui GenitivuI singular
M. F. N.
quis quae, qua quid cineva, ceva cuius

aliquis aliqua aliquid cincva, ceva alicuius
quidam quaedam quiddam un oarecare cuiusdam
quispiam quaepiam quidpiam un oarecare cuiuspiam
quisquam — quidquam un oarecare cuiusquam
quisque quaeque quodque fiecare cuiusquc
unusquisque unaquaeque unumquidque fiecare uniuscuiusque
quivis quaevis quidvis oricare (vrei) cuiusvis
quilibet quaelibet quidlibet oricare (i{i place) cuiuslibet
quicumque quaecumque quodcumque oricare cuiuscumquc
Toate aceste pronume pot fi m trebuintate adjectival, schimbandu-se numai

forma de neutru Tn quod. In ele se declina pronumele quis, ca pronume relativ;
numai la unusquisque se declina §i unus.
P R O N U M E LE NEHO TARA TE - AD JE C TIV E
Pronum ele cu forma valoare de adjective urmeaza declinarea adjectivelor

cu trei terminaîi, cu exceptia genitivului §i dativului singular, pe care 11 au
comun cu flexiunea pronominala.
Pronumele adjectiva! Sensui Genitivui singular D ativul singular
unus, -a, -um unul singur unius uni

ullus, -a,-um vreunui ulITus ulli
nullus, -a, -um nici unui nullius nulli
uter, -tra, -trum unul din doi utrius utri
neuter, -tra, -trum nici unul din doi neutrius neutri
alter, -era, -erum cel&lait din doi alterius alteri
alius, -a, -ud altui alius alii
solus, -a, -um singur solius soli
totus, -a, -um tot, intreg totius toti
Formele de genitiv dativ singular in -ius §i -/ au disparut din limba populara

fiind iniocuite de formele create prin analogie cu flexiunea tem elor in -o/-e §i ~a.
P R O N U M E LE N E HO TARA T N EG ATIV
in afara de nullus §i neuter, amiritite intre pronumele adjectivale, ?n limba

latina mai exista doua pronume nehotarate negative:
1) N em o (derivat din ne - homo) = nimeni - este declinat ca un substantiv cu
tema m nazala (de exemplu, homo, -inis). Scriitorii clasici folosesc m sa la
genitiv §i Ia dativ singular forme imprumutate de la nullus: nullius §i nulli (In loc
de neminis, nemini). N u are plural.
2) N ihil = nimie - este folosit numai la singular nominativ §i acuzativ neutru.
Ablativul nihilo provine de la forma neintrebuintata nihilum. Nemo §i nihil
precedate de non au sens afirmativ = cineva, cativa, ceva.
C O N CLU ZII A S U P R A DECLINARII PR O N O M IN A LE
Lim ba latina este bogata in forme pronom inale. F lexiunea lor constituie un
sistem care a suferit influenta declinarii nom inale §i la randul ei a influentat-o,
totu§i ea i§i pSstreaza anum ite caracteristici, Tntre care subliniem genitivui
singular m -m s §i dativul In -i. Lim ba rom ana a m o§tenit din limba latina
formele pronum elui personal de persoana I §i a Il-a, cu flexiunea lor din latina
vulgara, §i a form at un pronum e de persoana a Ill-a din dem onstralivul ille (el).
MORFOLOGIA 61
Pronum ele ipse da na§tere lui: insui (ipsus ille), care im preuna cu form ele
neaccentuate ale pronum elui persona! form eaza pronum ele de intarire: insum i,
insuti etc.
Pronum ele reflexiv roman i§i pastreaza in linii mari formele latinejti.
Pronum ele dem onstrative hic, haec, hoc §i is, ea, id dispar cu timpul;
pronumele iste §i ille in com punere cu ecce = "iata" §i cu particula ~a devin:
acesta §i acela. Din ille provine articolul h o t ^ t din limbile romanice. Din
pronumele relativ-interogativ au ramas in limba romana: quem (ne) = cine §i quid
= ce. O mare intrebuintare a luat pronumele qualis = ce fel de, ajuns in
romane§te la form a care. Pronum ele nehotarate latine au disparut in mare parte,
fiind iniocuite mai ales prin forme compuse: neque unus = nici unul. In limba
rom ana s-au pastrat totu§i $i forme simple, ca: altui = alter, unul = unus, tot =
totus etc.
Pronumele relativ
Quas herbas pecudes non edunt, homines edunt (PIt., Pseud., 825).
Dives sum, si non reddo eis quibus debeo (Plt., Cure., 373).
Quem di d ilig u n t// adulescens moritur (Plt., Bach., 816-817).
V ita ipsa qua fruim ur brevis est (Sali., Cat., 1, 3).
Lex universa est quae iubet nasci et mori (Syr., 329).
N on sem per bonum est illud quod cupimus ardentes (Cic., Tuse., 4, 17,39).
Q uo m inus honoris erat poetis, eo m inora studia fuerunt (Cic., Ti4sc., 1, 2, 3).
N ullae sunt occultiores insidiae, quam eae quae latent insimulatione officii (Cic.,
Verr., 1, 15,39).
N atura omnes ea quae bona videntur sequuntur, fugiuntque contraria (Cic.,
Tuse., 4, 6, 12).
Inventi sunt multi qui non modo pecuniam, sed etiam vitam profundere pro
patria parati essent (Cic., De off., 1, 84).
Esse ea dico, quae cerni tangique possunt (Cic., Top., 5, 27).
Praepositio enim in privat verbum ea vi quam haberet, si in praepositum non
fuisset: ut dignitas, indignitas, humanitas, inhumanitas, et cetera generis
eiusdem (Cic., Top., II, 48).
M agistratibus opus est, sine quorum prudentia ac diligentia esse civitas non
potest (Cic., Parad., 2, 18).
Felix qui potuit rerum cognoscere causas (Verg., Georg., II, 489).
Ridentur mala qui com ponunt carm ina (Hor., Ep., 2 ,2 , 106).
N on omnibus unum est quod placet: hic spinas colligit, ille rosas (Petron., 35).
M ollis illa educatio, quam indulgentiam vocamus, nervos om nes m entis et
corporis frangit (Quint., 1, 2, 6).
62_____________________ GRA MA TICA LIMBIILA TINE_________________________
Nem o am at quos tim et (Sen., De benef., 4, 19, I ).

Quod ego sum is tu non es: homo autem sum; homo igitur tu non es (Geli.,
18, 13).
Quae tua sunt, tibi habe; quae mea, redde mihi (Mart., 10, 51, 16).
Pronumele interogativ nehotarat
Qui om nia se sim ulant scire neque quicquam sciunt (Plt., Trin., 205).
Cave quemquam alinenum in aedis intromiseris.
Quod quispiam ignem quaerat, exstingui volo (Plt., Aul., 90-91).
N ullum est homini perpetuum bonum (Plt., Cure., 189).
Dic mihi, quaeso, quis ea est quam vis ducere uxorem? (Plt., Aul., 170).
Si quid peccat, // mihi peccat (Ter., 115-116).
Hereditas est pecunia quae morte alicuius ad quempiam pervenit iure (Cic., Top.,
6, 29).
Suus cuique mos (est) (Ter., Phorm., 454).
Id arbitror // in vita esse utile: ne quid nimis (Ter., Andr., 60-61).
Di nequc propitii cuiquam esse solent, neque irati (Cic., In Pis., 25, 59).
V ultus totus sermo quidam tacitus mentis est (C ic .,/n \, ]).
Consuetudine quasi altera quaedam natura efficitur (Cic., De fm ., 5, 25, 74).
In poetis non Homero soli locus est (Cic., D e or., 1, 4).
M ilvo est quoddam bellum quasi naturale cum corvo (Cic., De nat. deor.,
2 ,4 9 , 125).
Cuiusvis hominis est errare: nullius nisi insipientis in errore perseverare (Cic.,
Phil., 12, 2, 5).
Recordationes fugio, quae quasi morsu quodam dolorem efficiunt (Cic., A d Alt.,
1 2 ,1 8 ,1 ).
Si populo consulis, remove te a suspicione alicuius tui commodi (Cic., Jn leg. agr.,
8 , 2 2 ).
Ipse se quisque diligit (Cic., De am., 21, 80).
Populi Romani totiusque Italiae mira consensio est (Cic., fa m ., 12, 5 ,3 ).
In omni arte vel quavis scientia optimum quidque rarissimum est (Cic., De fin .,
2, 25,81).
Ita sum afflictus, ut nemo unquam {C'\c.,AdAtt., 3, 12, l).
N unc nec locus tibi ullus dulcior esse debet patria (Cic., A d fa m ., 4, 9, 3).
Appetit anim us agere semper aliquid, neque ulla condicione quietem
sempiternam potest pati (Cic., D eftn ., 5, 20, 55).
Omne quod gignitur ex aliqua causa gigni necesse est (Cic., Tim., 2).
Quid est sanctius quam domun uniuscuiusque civium? (Cic., Pro dom..
41, 109).
Cuivis dolori remedium est patientia (Syr., 108).
MORFOLOGIA 63
Quemcumque quaerit calamitas, facile invenit (Syr., 558).

Sui cuique mores fmgunt fortunam hominibus (C. Nep., 25, 11, 6).
Quilibet nautarum tranquillo mari gubernare potest (T. Liv., 24, 8, 12).
De nihilo, nihil (Pers., Sat., III, 24).
Trahit sua quemque voluptas (Verg., Buc., 2, 65).
Altissima quaeque flumina minimo sono labuntur (Q. Curt., 7 ,4 , 13).
Quidquid temptabam dicere, versus erat (Ov., Trist., IV,. 10, 26).
N atura aliud alii iter ostendit (Sali., Cal., 2, 9).
Formica ore trahit quodcumque potest (Hor., Sat., 1 ,1, 39).
Quidquid delirant reges, plectuntur Achivi (Hor., Ep., I, 2, 14).
Liberalis est qui, quod alteri donat, sibi detrahit (Sen., De clem., 1, 20, 3).
Suum cuiusque rei tempus (est) (Sen., De henef., 6 ,4 0 ).
Quidam vitiis gloriantur (Sen., Ep.., 28, 10).
B eneficium quod quibuslibet datur nulli gratum est (Sen., De bene/., 1, 14, 1).
Cotidie morimur, cotidie enim demitur aliqua pars vitae (Sen., Ep., 24, 20).
Utrum que vitium est et om nibus credere et nulli (Sen., Ep., 3, 4).
Hostis est quisquis mihi non monstrat hostem (Sen,. Here, fu r., 1167).
Turpe est aliud loqui, aliud sentire (Sen., Ep., 24, 19).
Quidquid discis, tibi d*scis (Petron., 46).
Malum nullum est sine aliquo bono (Plin., N.H., 27, 2, 9).
Praestat nemini imperare, quam alicui servire (Quint., 9, 3,95).
NUMERALUL
Limba latina are urmatoarele categorii de numerale:
N u m e ra lu i L a ce i n tr e b a r e ra s p u n d e Ce exprimS
Cardinal quot? = ca{i? cStc? Cantitatea precis^ a lucruriior

{cardinalis, -e ~ de cSpetenie,
fundamental).
Ordinal quotus? = ai calelea? Ordinca lucruriior inlr-o scric
Distributiv quoteni? = catc? cali? Grupiwea sau distribuirea lucruriior

in unitati numerice
Adverbial quolies? = de cate ori? Arata de cate ori sc repeta o aciiune
Multiplicativ quoties? = de cate ori? Arata de cate ori spore?te o

cantitate sau o ac(iune
IN D IC A R EA G R A FIC A A N U M ER ELO R
Pentru indicarea grafica a numerelor, romanii se foloseau de urm atoarele

semne, cunoscute sub numele de cifre romane:
1=1 10=X 100=C 1 000=M
5=V 50=L 500=D
Pentm a indica cifrele intermediare, romanii se foloseau de urmatoarele procedee:
a) Cifrele I, X, C, M se puteau repeta de doua-trei ori, indicand numarul
m ultiplicat, astfei:
2=11 20=XX 200=CC 2 000=M M
3=111 30=X XX 300-C C C 3 000=M M M
b) Cifrele I, X, C pu se m aintea cifrelor cu valoare mai m are indica scaderea
acelora cu 1, lO sau 100.
4 = IV; 9 = IX; 40 = XL; 90 = XC; 400 = CD; 900 = CM.
c) Cifrele I, C, X adaugate la cifre cu valoare mai mare se aduna:
6 = VI; 7 = VII; 8 = VIII; 11 = X I; 12 = XII; 13 = XIII; 15 = XV;
19 = XIX; 20 = XX; 31 = XXXI; 60 = LX; 80 = LXXX; 110 = CX.
Tabloul numeralelor
C ifre C ardinale O rdinale D istributive A dverbiale
l unus, -a, -um primus, -a, -um singuli, -ae, -a seme\
II duo, -ae, *o secundus, -a, -um bini, -ae, -a bis
III tres, tria tertius, -a, -um terni, -ae. -a ter
IV quattuor quartus, -a, -um quaterni, -ae, -a quater
V quinque quintus, -a, -um quini etc. quinquies
VI sex sextus etc. seni etc. sexies
VII septem septimus septeni septies
VIII octo octavus octoni octies
IX novem nonus noveni novies
X decem decimus deni decies
XI undecim undecimus undeni undecies
XII duodecim duodecimus duodeni duodecics
XIII tredecim tertiusdecimus ternideni ter decies
XVIII duodeviginti duodevicesimus octoni deni octies decies
XIX undeviginti undevicesimus noveni deni novies decies
XX viginti vicesimus viceni vicies
XXI unus et viginti primus et vicesimus viceni singuli semel et vicies
(viginti unus)
XXX triginta trigesimus triceni tricies
c centum centesimus centeni centies
D quingenti quingentesimus quingeni quingenties
CM nongenti nongentesimus nongeni nongenies
M mille millesimus sin |u la milia milies
MM duo milia bis millesimus bina milia bis milies
MORFOLOGIA 65
D EC LIN A R EA N U M ER A LE LO R
Dintre num eralele cardinale se declina urmatoarele:
C az U nus Duo T re s M tlia
M. F. N. M. F. N. M . F. N. M . F. N.
N. unus una unum duo duae duo tres tria — milia

A. unum unam unum duos duas duo tres tria — milia
G. unius duorum duarum duorum trium — milium
D. uni duobus duabus duobus tribus — milibus

A bi. uno una uno
Se mai declina num eralele de la 200 pana la 1 000 (ducenti, -ae. -a etc.) ca
adjectivele cu trei terminati! (cu terna in o §i a). Tot ca aceste adjective se
declina numeralul ordinal: primus, -a, -um etc.
Num eralul muUipIicativ este un adjectiv format cu sufixui -plex
(corespunzator sufixului romanesc -//): simplex, -plicis; duplex, -plicis; triplex, -cis,
centumplex, -icis.
Alaturi de acestea se gasesc §i formeie In -plus: simplus, duplus, triplus
folosite de obicei la neutru.
CO NCLU Zii A S U P R A N U M ER A LU LU I
Numeralul Cardinal latin s-a pastrat In limba romana cu putine modificari.

Unicul numeral rom anesc nelatin este suta. Procedeul de numarare de la 11 la 19
pastreaza elem entele latine: unus super decem = unsprezece.
Numeralul ordinal roman este format din cel Cardinal; exceptie face numeralul
intdiul care provine din antaneus, un derivat al prepozitiei ante = Inainte.
Numeralul ordinal latin s-a pastrat In cuvinte ca: primavara, var primar, antart
{armo tertio). Numeralele ordinale latine pana la 10 se folosesc In limba romana ca
neologisme. Din numeralul distributiv s-a pastrat numai singuli = singur, deci cu
valoare de adjectiv. Din numeralul adverbial §i multiplicativ se Intrebuinteaza
neologismele bis (cu derivatu! sau a bisa) §i adjectivele simplu §i dublu.
EXERCmi DE TRADUCERE
Fuit olim senex; ei filiae // duae erant; ea erant duobus nuptae fratribus (Pit.,
Stich., 539-540).
Fur. (est) homo trium litterarum (Plt., Aul., 325).
Cocus ille in nonum diem // solet ire coctum (Plt., AuL, 324-325).
66 GRAMA TICA LIMBll LA TINE
Minas tibi octoginta argenti debeo (Plt., M ost., 1).

Dies triginta in navi fui (Ter., Hec., 421).
Duo cum idem faciunt saepe non est idem (Ter.,v4i/., 823).
Lepores duos qui insequitur, is neutrum capit (Syr., 785).
Tribus rebus vita animantium tenetur: cibo, potione, spiritu (Cie., D e nat. deor.,
2, 54, 134).
M athematici solem amplius duodeviginti partibus confirmant esse quam terram
(Cic., Acad., 2 ,2 6 , 82).
Duodequadraginta annos Dionysius tyrannus fuit, opulentissimae civitatis (Cic.,
D e nat. deor.., 3, 33, 81).
Ex eo libro millesimam partem vix intellego (Cic., A d A tt., 2, 4, 1).
O terque quaterque beati! (Verg., Aen., I, 94).
Haec decies repetita placebit (Hor., Ep. a d P is., 365).
Bis dat qui cito dat.
Primus inter pares.
Tria verba non potest iungere (Sen., Ep., 4 0 ,9 ).
Senator post sexagesimum et quintum annum in curiam venire non cogitur nec
vetatur (Sen. Contr., 8).
VERBUL
Verbul {verbum ~ cuvantul prin excelenta) este partea de vorbire care

exprima actiuni sau stari. EI are acelea§i categorii gramaticale ca §i in limba
romana: diateza, modul, timpul, persoana §i numarul. In limba latina exista:
1) D oua diateze: activa §i pasiva
indicatmd - modul realitîi, al certitudinii

2) Trei moduri personale conjunctivul - modul subadonarii, al inten|iei §i al posibilitaîi
irrperativul - modul acîunii poruncite
1. infmitivul
2. gerunziul , substantive verbale
Cinci moduri nepersonale 3. supinul
(forme nominale)
4. gerundivul]
[adjective verbale
5. participale]
3) §ase timpuri
1. prezent 4. perfect
2. imperfect 5. mai mult ca perfect
3. viitor 6. viitor anterior
MORFOLOGIA 67
Cele §ase timpuri ale limbii latine se formeazS din doua terne:
M o m e n tu l T em a p re z e n tu lu i: T e m a p e rfe c tu iu i:
infectum (ceea ce nu s-a term inat) perfectum (sfS rît, realizat)
Prezent P rezen t: duco Perfectui: duxi
Trecut Im perfectul: ducebam Mai mult ca perfectui: duxeram
1Viitor V iito n il: ducam Viitorul a nterior: duxero
Aceste §ase timpuri se gasesc toate numai la indicativ; ceielake moduri au

mai putine forme:
Conjunctivul are patru forme (nu are tim purile viitorului).
Imperativul are numai doua timpuri (prezent §i viitor).
Infinitivul §i participiul, trei timpuri (prezent, perfect §i viitor).
Unele tim puri au valoare temporala, adica arata cand se petrece acfiunea in
raport cu momentul vorbirii sau momentul despre care se vorbe§te.
Anumite timpuri pot avea uneori §i valoare de aspect, adica prezintS acîunea
Tn desfa§urarea ei {infectum) sau sfSr§ita (perfectum).
4) Trei persoane (indicate prin desinenfe).
5) D oua numere (singular §i plural).
CO NJUG AREA
Flexiunea verbului se nume§te conjugare iconiungere = a uni, deci a uni

diferite forme verbale dupa diateza, mod, timp, persoana, numar).
Formele verbale pot cuprinde urmatoarele elem ente constitutive: tema,
sufixele, vocala tem atica §i desinenêle.
1.TEMA VERBULUI
In tim p ce declinarea unui substantiv pome§te m general de la o temS

unic^ conjugarea face apel la trei teme; tema prezentului, a perfectuiui §i a supinului.
Dupa term inatia temei prezentului, verbele latine§ti se Impart in patru
categorii, numite conjugari.
Calsificarea verbelor dupa terminatia temei prezentului
C o n ju g a re a In d cativ u l In fin itiv u l T em a F in a la tem ei
p re z e n t p re z e n t p re z e n tu lu i
I aro ara-re ara- -a-
a Il-a habeo habe-re habe- -e-
a Ill-a duco duc-e-re duc- -consoand-
statuo statu-e-re stalu- -u-
facio fac-e-re fa cl- -i-
a lV -a audio audi*re audi-
2. SUFIXELE MODALE §1 TEMPORALE
Sufixele variaza dupa tim puri §i moduri, uneori chiar dupa conjugari. De
exemplu, viitorul conjugarii I a Il-a se form eaza cu un sufix, al conjugarii a
Ill-a §i a IV-a cu altui.
Sufixele vor fi aratate la fiecare timp §i mod m parte. Cele mai
importante sunt urmatoarele:
Modul Indicativ Conjunctiv Infinitiv Participiu Gerunziu Modurile

gerundiv timpurile
derivate
T im p u I im p e rf. prcz. im p crf. prez. p rcz. — din tema
perfectului
Sufixul -ha- -e-, -a- •re- -re- -nt- •nd- ■is-
Sufixul -re- provine din -’se~, caci -s- in pozitie intervocalica se sonorizeaza,
apoi se rotacizeaza.
Sufixul tim purilor perfectului, -is-, sufcra o modificare fonetica similara: is +
vocala > 'ir, apoi i scurt inaintea lui r dcvine> e: 'fec-is-am > feceram .
Nu au sufix:
1) modu! indicativ, prezent §i perfect;
2) modul iinpcrativ, prezent :?i viitor.
La aceste timpuri, dcsincniclc sc adaiiga la lema direct sau cu ajutorul unci
vocale tematice.
3. VOCALA TEMATICA
Vocala cn ajutorul careia se adauga la terna sufixul sau desinenta sc

num c 5 tc vocala tem atica. Au vocala tem atica m spccial verbele cu tema
consonantica;
duc-e-re (vocala tematica este -e-)
duc-/-t (vocala tem atica este -i-)
duc-w-nt (vocala tematica este -u-)
4. DESINENTELE
in tim p ce tema verbului indica aspectui de infectum sau perfectum al

actiunii, iar sufixele arata modurile §i timpurile, desinentele sunt indici
m orfologici pentru diateza, persoana §i numar. Desinentele sunt com une tuturor
tim purilor §i tuturor m odurilor de la toate verbele, exceptand perfectui
indicativului §i impcrativul, care sunt caracterizate prin desinentele speciale sau
prin absenta desinentei.
MORFOLOGIA 69
Tabloul desinentelor personale
Diatcza Diateza Indicativ Imperativ

activa pasiva
Numanil Persoana (toatc (timpurilc Pcrfect prezent viitor
timpurilc, din prezent) activ
in ofara de activ pasiv activ pasiv
pcrfect)
Singular 1 -0 sau -m -or sau -/• -i - - - —
a II'a -i -re sau -hs -isti zcro •re -to -tor
a lll-a •t •tur •it — — -to -tor
Plural I -mus -mur -imus - - - —
a Il-a -Hs -mini -istis -te -mini -ro
alll-a -rU -nlur -arum — - -nto •n/or
FO R M E LE FU N D A M E N TA LE A LE V ER B U LU I
Deoarece tim purilc §i modurilc sunt derivate de la trei terne, pentru a putea
conjuga un verb este necesar sa cunoa§tem aceste terne. Ele se pot afla din
formele principale ale verbului sau form ele fundamentale, care se gasesc
indicate in dictionar, in felul urmator:
amo, -are, -avi, -atum
video, -ere, -di, -sum
duco, ere, xi, -ctum
audio, -ire, -ivi, -Itum
Tabloul formelor principale ale verbului
IndicativuI prement Infinitivul prezent IndicativuI perfcct Supinui
amo amare amavi amatum

video videre vidi visum
duco ducere duxi ductum
audio audire audivi auditum
Cele trei tem e din care sunt derivate toate tim purile ?i modurile se afla in
felul urmator:
a) Terna prezentului, prin inlaturarea sufixului -re de la infinitivul prezent; -
ama (-re). La verbele de conjugarea a Ill-a, tema se poate afla prin inlaturarea
desinentei -o de la persoana I a indicativului prezent: duc {-o),faci{-o).
b) Tema perfectului, prin inlaturarea desinentei -i de la perfectui indica
tivului: amav- (-i).
70 GRAMATICA LIMBllLATINE
c) Tema supinului, prin inlaturarea desinenêi -m de la supin; amatu- (-w).
T IM P U R IL E FO R M A T E DIN T E M A PR E Z E N T U L U I
1.Sistemui formarii m odurilorî a tim purilor din tema prezentului

(Diateza activa)
Timp Desinjufix Indicativ Conjunctiv Imperativ InfiniCiv Parricipiu Gerunziu $i

eenindiv
Prezentul sufix -zero- Conjug. I: -zero -re -M- nd
-e-
Conjug.
a Il-a,
a lll-a,
a IV-a:
-a-
desin. -o, -mus •m zero-te • -rt (t) s -nd-i
~s, -lis -s ■'Ht-iS -nd-o
•1, -nl •t, etc. -nt-i, ctc. -nd-us
-nd-a
-nd-um, etc.
Im perfectul sufix -ba- -re'
desin- ‘irt •m
-$, etc. -s, etc.
ViitoruI sufix Conj. zero (Se formea- (Se formea-
1, z2 de la alt3 zS de la altS
teini) temS)
a Il-a:
•b * i(-u~)
Conj.
a Ill-a,
a IV-a:
-a-, -e-
desin. Conj. -to
1, -tote
a Il-a:
-o, ‘S, ' 1, etc. -to
Conj. -nto
a III-8,
a[V-a:
-m-, -S-, ctc.
MORFOLOGIA 71
Conjugarea verbelor Ia timpurile derivate din prezent
Diateza activa
Conjugarea
I Ii III IV
Mod Timp -ama- -vide- rduC’ •audi-

Indicativ Prezenl
singular plural singular plurai singuiar plural singular plural
(iubesc) (vad) (duc) (aud)
amo amamus video videmus duco ducim us audio audimus
amas am itis vides videtis ducis ducitis audis auditis
amat amant videt vident ducit ducuRi audit audiunt
Imperfect (iubeam) (vedeam) (duceam) (auzeam)
amabam amabamus videbam videbamus ducebam ducebamus audiebam audiebamus
am âs amabatis videbas videbatis d u c ta s ducebatis audiebas audiebatis
am ât am ânt videbat videbant ducebat ducebant audiebat audiebant
Viitor (voi iubi) (voi vedea) (v o ^ u c e ) (voi auzi)
amabo amabimus videbo videbimus ducamT ducem us audiam audiem us
amabis amabitis videbis videbitis duces ducetis audies audietis
am abit am ûnt videbit videbunt ducet ducent audiet audient
Conjun- Prezen! (sa iubesc) (sa vad) (sa duc) (sa aud)
Cliv
amem amemus videam videamus duc^m’" ducam us audiam audiamus
ames ametis videas videatis ducas ducatis audias audiatis
am et ament videat videant ducat ducant audiat audiant
Impcrfto (a; iubi) (a? vedea) (a$ duce) (a$ auzi)
amarem amaremus viderem videremus ducirem duceremus audirem audiremus
amares am arîs videres videretis ducSres duceretis audires audiretis
amaret amarent videret viderent d u c ire t ducSrent audiret audirent

Conjugarea verbelor la timpurile derivate din prezent
Diateza pasiya
Conjugarea
I II 111 IV
Mod Tiinp singutar plural sinjzular plura! singular plurat singular plural
Indicativ [•rezenl
'sum iubil) (sunt vazut) (sunt dus) (sunt auzil)
amor amamur videor videmur ducor ducim ur audior audim ur
amaris amammi videris videmini duceris ducimini audiris audim ini
am atur amantur videtur videntur ducitur ducuntur auditur audiuntur
Imperfcc! (eram iubil) (emn vii::iH) (crain diis) (eram auzit)
nmabtir amabamur videbar videbamur ducebar ciiiccbaimir audiebar audiebaintir
amabaris amabsmini videbaris videbamini duccbaris ducebamini audiebaris nudiubamini
amab:iiiir amabantur videbatur videbantur ducebatur diiccbantur audiebatui audientur
(vni fi ivibii) (voi ti vazviV (voi fi.ou?) (voi fi aiizii)
amabor riTTiabnniir videbor videbimur duccDr.i' uiiccbamur audiar :-.udicr.vji
nmabcris amabiiiiTiii videberis videbimini duccbaris diiccbanilni audieris audicnnni
amcihUur amabuixtnr videb\t\ir videbuntwi ducebaKiT dyccbaTitUT OMdiclMT atoicntviv
Prezeitl (sa fiu iubil (sf. !1ii liu (su fiu

cliv vazut)
amer aip.cmuv vidorv videamur ducai' ducarinii audinr .'uicliamur
aiiicris am cinlri videaris videamini ducaris diicamii’! aiidi.-iris r(i;d;ar.iini
ametur amentur videatur videantur ducatur ducantur audiatur audiantur
Impmfcct (a? fi iubil) ( jj n vSzui; (a? fi tUis) (a$ fi au2 it)
am arer amaremur viderer videri:mur ducerer duceremur auditer audirem ur
am ariris amaremini videreris videremini ducereris duceremini audireris atidiictnliii
amaretur amarentur videretur viderentur duceretur ducerentur audiretur audirentur

MORFOLOGJA 73
ModuI imperativ
Prezent
Diateza NumSr II III IV

persoanS
Activa Sing. 2 ama vide duc lege audi

Pl, 2 amate videte ducite Icglle audite
Pasiva Sing. 2 amare videre ducere Icgcrc audire

Pl. 2 amamTni videmini ducimini tegimini audim ini
Viitor
Diatc?.!) N um ilr II III IV

pcrsoanii
Activ Sing. 2 amato videto ducito icgito audito

Sing 3 amato videto ducito legito . audito
i’l. 2 amatote videtote ducitotc legitate auditote
Pl. 3 amanto vidento ducunto legunto audiunto
i'n.siv Sing. 2 amator videtor ducitor legitor aiiditor
Sing. 3 amiltov vidcior liucTtijr legltoi auditor
ri 1 amnntor videntor ducunto; lci;iintor audiuntor
Fcrmcle nominale derivate din terna prczentulul
Infinitivul purticipiul prezenl
jViodul D iiiu/.a II Ili IV

Infintiiv Activ aniJirc videre ducere audire
Pasiv amari videri duci audiri
l’arltcipiii Cazul sg pl. sg pl. sg. pl. sg pl.
N. amans m.f. -ntcs videns m.f. -ntes duceiis m.f. -nles audiens m.f. -ntcs
(C2-e nibcjlc,
iubincl)
A. amantem n. -ntia videntem n. -ntia ducentcm n. -ntia audientem n. -ntia

n. amans n. videns n. duccns n. audiens
G. amantis -nlium videntis -nlium ducentis -nCium audientis -nlium
D. amanti videnti ducenti audienti
^ -ntibus ^ -ntibus ^ -ntibus ^ -ntibus
Abi. amante, -i vidente. -i ducente, -i audiente,-)
74 GRAMATICA LIMBII LATINE
M odul %erunziu gerundivul
Gerunziu G- amandi videndi ducendi audiendi

(de a iubi)
D. amando videndo decendo audiendo
(spre a iubi)
A. ad amandum ad videndum ad ducendum ad audiendum
(pt. a iubi)
A bi. amando videndo ducendo audiendo
(iubind)
Gerundiv amandus videndus ducendus audiendus
-a -a -a -a
-um 'Um •um -um
Gerunziul {gerundium) este un substantiv verbal care serve§te sa completeze

declinarea infinitivului. Se declina ca substantivele cu tema in o!-e.
Gerundivul {gerundivus modus) este modul acîunii care trebuie indeplinita.
Este un adjectiv verbal declinat ca bonus, -a, -um.
OBSERVATU A S U P R A TIM P U R ILO R DIN TE M A P R E ZEN TU LU I
1) Indicativul prezent se caracterizeaza prin absenta sufixului temporal.

2) L a conjugarea /, forma am o provine din ama-o^ probabil prin contractia
vocalelor a + o.
La conjunctivul prezent, amem < 'am a ~e -m, tot prin contracîa vocalelor.
Spre deosebire de conjugarile a ll-a, a IV-a, conjugarea I are la acest mod suflxul
-e-, pentru a evita confiizia cu indicativul prezent.
3) V erbele cu tem a consonantica prim esc o vocala tem atica intre tem a §i
desinenda, sau mtre sufix §i desinen{a. La indicativ prezent, vocala tematicS este -
aceasta vocala maintea nazalei din desinenda -nt- apare ca -u-: dic-/+t > dic-w-nt.
Prin analogie cu aceasta forma, se introduce un -u- mtre fmala a temei
conjugarii a IV-a §i desinenta: audi-w-nt. La celelalte timpuri, vocala tem atica
este -e-; leg-e-bam, leg-e-re-m.
4) Desinenta -ris a persoanei a Il-a singular, diateza pasivS, se folose§te paralel
cu desinenta -re\ abutere (pentru abuteris). La conjugarea a Ill-a indicativ prezent,
vocala tematica -i- se transforma in -e- maintea desinentei ris\ lege-e-ris.
5) Viitorul se formeaza in doua feluri:
a) tem a + suflxul b + vocala tem atica / + desinenta, la conjugarile I §i a Il-a:
!auda-^/-s; vide-^>/-t;
b) tem a + sufixul a/e + desinenta, la conjugarile a lll-a §i a IV-a: dic-o-m,
audi-<3-m, dic-e-s, audi-e-/.
MORFOLOGIA 75
V ocala tem atica nu apare la persoana I Tnaintea desinentei -o: laudabo, iar
!a persoana a Ill-a piural acest / apare ca u m aintea nazalei din desinenda:
laudabimt.
6) Im perativul prezent Ia diateza activa, persoana a Il-a singular, este egal cu
tema: ama, vide, audi.
Verbele cu tem a consonantica adauga la tema o vocala tematica: lege, scribe.
Excepîe fac verbele dico, duco §i facio, care au la acest mod formele: dic, duc, fa c ,
7) P articipiulprezent activ este Tnrudit cu adjectivul prin faptui ca se declina
$1 se acorda ca adjectivul, dar ramane verb prin faptui ca indica tlmpul §i diateza.
Se declina ca adjectivele cu tem a m dar la ablativ singular are doua forme: in -
/, daca e considerat adjectiv; in -e, daca prevaleaza sensui verbal: me absente. N u
exista participiu prezent la diateza pasiva.
8) Forme speciale ale unor verbe de conjugarea a Ill-a. La tim purile derivate
din tema prezentului, cateva verbe de conjugarea a Ill-a i§i am plifici tem a cu
vocala -i- ?i inaintea desinentelor vocalice; exceppe face imperativul prezept,
persoana a Il-a singular, unde acest i nu apare.
Cele mai folosite verbe din aceasta categorie sunt urmatoarele:
capio, capere, cepi, captum - a lua
cupio, cupere, cupTvi, cupitum = a dori
facio, facere, feci, factum = a face
fiigio, fugere, fugi, fugitum = a fugi
TIMPURILE FORMATE DIN TEMA PERFECTULUI
Lim ba latina cunoa§te o mare varietate de modalitati pentru a forma tema

perfectului:
1. Perfectui cu suflxul -v-
C onjugarea Prezentul indicativ Perfectui indicativ S ensuiverbuiui

$i inflnitiv
I laudo, -arc laudavi a lauda

aro, -arc aravi a ara
amo, -arc amavi a iubi
a Il-a dclco, -crc delevi a distrugc
fico, -crc flevi a plange
impico, -crc implevi a umplc
a Ill-a quicsco, -crc quievi a sc iini^ti
sucsco, -crc suevi a se obi^nui
peto,-crc petivi a eere
a lV -a audio, -Trc audivi a auzi
finio, -Irc finivi a sfarî
76 CRAMA TICA U M Bll LA TINE
2. P erfectu i cu suflxui -u-
C onjugarea PrezentuI indicativ $i Perfectui indicativ Sensui verbuiui

inflnitiv
I cubo, -arc cubui a s(a culeat

sono, -arc sonui a suna
a Il-a habeo, -crc habui a avca

moneo, -crc monui a povatui
a lll-a texo, -crc Icxui a tcsc
a IV-a aperio, -ire aperui a dcschide

salio, -Trc salui a sari
3. P erfectu] cu red u p licare

inflnitiv
1 sto, -arc steti a sta

do, -are dedi a da
a Il-a mordeo, -crc momordi a mufca

tondeo, -crc totondi a tunde
a in - a credo, -ere credidi a crcdc

curro, -crc cucurri a alcrga
(NIci un verb de conjugarea a IV-a nu are perfectui cu reduplicare).
4. P erfectu i cu sufixul -s- (p erfectu i sigm atic)

inflnitiv
a Il-a suadeo, -crc suasi (’suad-s-i) a sfatui

iubeo, -ere iussi a porunci
rideo, -ere risi a rade
manco, -ere mansi a ramane
a Ill-a duco, -ere duxi (duc-s-i) a duce
vivo, -crc vixi a trai
claudo, -crc clausi a inchide
mitto, -crc misi a trimitc
scribo, -crc scripsi a serie
a IV-a sentio, -Ire sensi a simii
vincio, -ire vinxi a lega
MORFOLOGIA 77
5. Perfectui cu alternan^ vocalica
a) de cantitate (lungirea vocalei din tema)
C onjugarea Prezentul indicativ Perfectui indicativ Sensui verbului

inflnitiv
I iuvo, -arc iilvi a ajuta

lavo, -arc iavi a spala
a ll-a faveo, 'crc favi a fi bincvoitor

moveo, -crc movi a miiîca
scdco, -crc sedi a ^cdea
video, -crc vTdi a vcdca
a ill-a lego, -crc legi a citi
edo, -crc edi a manca
fugio, -crc fugi a fugi
a IV-a venio, -Trc veni a veni
b) alternanta vocalica de timbru §i de cantitate
C onjugarea Prezentul indicativ fi Perfectui indicativ S ensuiverbului

inflnitiv
a Ill-a ago, -ere egi a manca, a face

frango, -ere fregi a frange
facio, -crc fcci a facc
iacio, -ere icci a arunea
6. Perfectui prin pierderea unei consoane din tema
C onjugarea Prezentul indicativ $i Perfectui indicativ Sensui verbului

inflnitiv
a lll-a fundo, -crc fudi a varsa

rumpo, -ere rupi a TLJpC
vmco, -crc VlCl a invmgc
7. Perfectui fara alta caracteristica decat desinentele
C onjugarea Prezentul indicativ $i Perfectui indicativ Sensui verbului

inflnitiv
a Ill-a bibo, -crc bibi a bea

mcluo, -crc metui a sc tcmc
defendo, -crc defendi a apara
vcrlo, -crc verti a inioarcc
78 GRAMATJCA LIMBIILATINE
II. Sistemul formarii modurilor timpurilor din terna perfectului
I: amav-. a Il-a : vid- a Ill-a ; dux- a IV-a: audiv-
Timp SuTix Indicativ ConjuRctiv Inflnitiv

Desinendi
Perfect Sufix zero •eri -isse

Desinenta -i; -isti; -it -m; -s; -t
-imus; -istis; -erunt -mus; -tis; -nt
(crc)
Mai mult Sufix -era- -issc-

ca perfect
Desinenda -m; -s; -t -m; -s; -t
ctc. ctc.
Viitor Sufix -cri~

anterior
Desinenta -o; -s; ‘t;
ctc.
Conjugarea verbeior la timpurile din terna perfectului
Mod Timp I: amav- a Il-a: vid- a Ill-a: dux- a IV-a: audiv-
Indicativ Pcrfcct amavi vidi duxi audlvi

amavisti vidisti duxisti audivisti
amavit vidit duxit audivit
amavimus vidimus duximus audivimus
amavistis vidistis duxistis audivistis
amaverunt viderunt duxerunt audiverunt
Mai m ult ca amav5ram videram duxeram audivSram
pcrfcctul amaveras videras duxeras audivCras
amaverat viderat duxerat audivSrat
ctc. ctc. ete. ctc.
Viitor amavero videro duxero audivero
anterior amaveris videris duxeris audiveris
amavCrit viderit duxerit audiverit
ctc. ctc. ctc. ctc.
Conjunctiv Pcrfcct amavCrim viderim duxerim audiverim f
amaveris videris duxeris audiveris
amaverit viderit duxerit audiverit
ctc. ctc. ctc. ctc.
MORFOLOGIA 79
Mod Timp I: amav- a Il-a: vid- a Ill-a: dux- a rV-a: audiv-
Conjunctiv Mai m ult ca amavisscm vidissem duxisscm audlvissem

pcrfcct amavisses vidisses duxisses audivisses
amavisset vidisset duxisset audivisset
ctc. clc. ctc. ete.
Infinitiv Pcrfcct amavisse vidisse duxisse audivisse |
O BSERVATU A S U P R A T IM P U R IL O R DIN TE M A PER FEC TULUI
1) Indicativul perfect Ia pesoana a Ill-a plural are douS desinente personale: -

a-e §i -aûnt: am av ê; h a b u ^ , d u x ^ e , audivê.
2) La tim purile perfectului se mtalnesc adeseori forme sincopate (fara -v-),
ca: am asti {in loc de amavisti), amarim (m loc de amaverim), amassem (in loc de
amavissem).
3) Pentru a exprima ideea de perfect, limba latina §i-a creat o formS
perifrastica din participiul perfect al verbului de conjugat, urmat de fomiele
verbului sum sau habeo. Aceasta forma a fost preluata de limbile romanice
pentru perfectui compus.
Exemplu. Siculi ad meam fidem quam habent spectatam et diu cognitam
confugiunt (Cic., Div. in Q. Caec., 11 = Sicilienii recurg la sprijinui meu pe care
1-au vazut §i 1-au cunoscut de mult).
T IM P U R IL E F O R M A T E DIN TE M A SU PIN ULUI
Supinul este un substantiv verbal format din tema verbului cu sufixul -tu- sau -su-:
I: lauda-ft^m
a Il-a: dele-rt>m;
a Ill-a; petT-/^m ; mergum
a IV-a: audi-/z/-m; sen5um.
Din tema supinului se form eaza urmatoarele timpuri §i moduri:
Conjugarea
Diatcza
Modul Timp I: amatu- a Il-a: visu- a Ill-a: ductu- a IV-a: auditu- i
Caz
Supin Acuzativ amatum visum ductum auditum 1

(pentru a iubi)
Ablativ amatu visu duetu auditu 1
{dc iubit)
(continuare)
Diateza
Modul Timp I; amatu- a Il-a: visu- a Ill-a: ductu- a IV-a: auditu-
Caz
Infinitiv Viilor amalurum visurum ducturum auditlirum

activ amaturam esse visuram • esse ducturam • esse audituram ■esse
amaturum visurum ducturum auditurum
(ca va iubi
Infinitiv Viitor amalum iri visum iri ductum iri auditum iri
pasiv (ca va fi iubit)
Pcrfcct amatum cssc visum ductum auditum

pasiv (ca a fost iubit) visam esse ductam • cssc audTtam • cssc
amatam cssc visum ductum auditum
am itum cssc
Panicipiii Viilor amaturus visurus ducturus auditurus

acfiv (care va iubi)
amatura visura ductiira auditura
amaturum visurum ducturum auditiirum
Pcrfcct amatus visus ductus auditus

pasiv (iubit, care a
fost iubit)
amata visa ducta audita
amalum visum ductum auditum
SISTEMUL FORMARII TIMPURILOR §1 MODURILOR

LA DIATE2A PASIVA
Timpurile §i modurile diatezei pasive sunt de doua feluri:

— cu forme simple
— cu forine compuse
\. Tim puriie derivate din tem a prezentului sur\Xfo rm e simple. Ele au aceleaî
sufixe temporale ?! modale ca Ia diateza activa, dar se inlocuiesc desinenteie
diatezei active cu cele ale diatezei pasive.
2. Timpurile care la activ se formeaza din terna perfectului au Ia diateza
pasiva fo rm e compuse din participiui perfect al verbului de conjugat §i din
timpurile verbului sum, esse. fu i.
MORFOLOGIA SI
Tabioui formarii timpurilor compuse la diateza pasiva
Mod Timp Conjugarea
a Il-a a Ill-a a lV -a
Indicativ Pcrfcct amatus sum VISUS sum ductus sum auditus sum
am ata cs visa ducta
cs cs audita es
amatum e st
visum est ductum est auditum est
ctc.
ctc. ctc. cte.
(aiTi fost iubit)
Mai mult amatus eram v isu s eram ductus eram auditus eram
ca pcrfcct ctc.
amata • eras visa eras ctc.
amatumj gj-at visum erat
CtC-
clc.
(fuscscm iiibil)
Viitor amatus ero visus cro ductus ero auditus ero

antcrior ctc.
amata eris visa eris ctc.
amatum erit visum erit
ctc. ctc.
(voi fi fost iubit)
Conjunctiv Pcrfcct amatus sim v is u s sim ductus sim auditus sim
amata • sis visa sis sis sis
amatum sit visum sit ctc. ctc.
ctc. ctc.
(sa ft fost iubit)
Mai mult amatus csscm (a^ visus csscm ductus csscm auditus csscm
ca pcrfcct fi fost iubit)
CtC-
ctc. ctc. ctc.
Infinitiv Pcrfcct amatum cssc visum cssc ductum cssc auditum cssc
amatam cs.sc visam cssc ductam esse auditam cssc
amatum cssc visum cssc ductum cssc auditum cssc
(ca a fost iubit)
Viitor amatum irt ductum iri auditum iri

(ca va fi iubit)
82 GRAMA TICA LIMBIl LA TINE
OBSERVATU A S U P R A DIATEZEI PASIVE
1) D iateza pasiva poate exprim a mai multe sensuri:

a) sensui pasiv propriu-zis (subiectul sufera actiunea):
Pecora atque iumenta siti consumebantur (Caes., B.G., 8, 41 = V itele erau
chinuite de sete);
b) sensui reflexiv:
Omnium rerum natura cognita, levamur superstitione, liberamur mortis metu
(Cic. De fm ., 1, 63 = Cunoscand natura, scapam de superstipe, ne eliberam de
teama morîi);
c) sensui impersonal:
Ab hora tertia bibebatur (Cic., Phil., 2, 104 = Se bea de la ora a treia).
Dos dabitur virgini (Plt., Trin., 612 = Fetei i se va da zestre).
Etiam sine magistro vitia discuntur (Sen., N.Q., III, 30, 8) = V iciile se invata
§i fara profesor).
VERBELE DEPONENTE
Unele verbe din limba latina au particularitatea de a se conjuga numai la

diateza pasiva. Ele au fost num ite de gram aticii latini verbe deponente, pentru
ca de§i au sens activ au abandonat ( = deponere) desinentele personale active.
V erbele deponente se gasesc la toate conjugarile. Ele pot fi tranzitive: im itari
= a im ita, §i intranzitive : loqui = a vorbi.
I a Il-a a Ill-a a lV -a
hortor, hortari, fateor, -cri. loquor, -loqui. ordior, ordiri.
horlatus sum fassus sum locutus sum orsus sum

(a indcmna) (a marturisi) (a vorbi) (a urzi)
imitor, -ari. vereor, vereri, utor, uti. partior, -Iri,
•atus sum veritus sum usus sum partitus sum

(a imita) (a se tcme) (a irtrcbuinja) (a imparî)
Verbele deponente se conjuga Tntocmai ca cele pasive, cu deosebirea ca au

unele forme active.
MORFOLOGIA 83
Formele nominale ale verbelor deponente
Modul Timpul Formc active Foim e deponente Forme pasive

(pasiv cu sens activ) (cu sens pasiv)
Participiu Prczcnt hortans

hortantis
(Indemnand)
Pcrfect hortatus, -a, -um
(indemnand)
V iitor hortaturus Gcrundivul
hortatura hortandus
hortaturum hortanda
(care va indemna) hortandum
(carc Irobuic sa fic I
indcmnat)
Infinitiv Prczcnt hortari (a indemna)
Pcrfect hortatum, -am, -um cssc
(ca a indcmnat)
Viitor hortaturum,
-am, -um esse
(ca va tndcmna)
Supin Ar hortatum (sprc a
indemna)
Abi. hortatu (dc indcmnat)
Gcrunziu G. hortandi (dc a indemna)
D. hortando ctc. 1
VERBELE SEMIDEPONENTE
Urmatoareie §ase verbe au timpurile derivate din terna prezentului active, iar
cele din tem a perfectului pasive (sunt deci numai pe jum atate deponente):
audeo, audere, ausus sum = a mdrazni
gaudeo, gaudere, gavisus sum = a se bucura
soleo, solere, solitus sum = a obi§nui
fido, fidere, fisu s sum = a se increde
confido, confidere, confisus sum = se mcrede
diffido, diffidere, diffisus sum = a nu se increde
Lim ba latina vorbita a avut tendinta de a Inlocui deponentele cu verbe active
corespunzatoare, de aceea verbele deponente ?i semideponente nu au lasat urme
in limbile romanice.
Conjugarea I activa: amo, amare, amavi, amatum
T in ^ Indicativ Conjunctiv Imperativ Infinitiv Participiu Geninziu
Prczent (iubesc) (sa iubesc) (iube?te) (a iubi, (iubind, C. amandi

ca iubesc) care iubc;te) (de a iubi)
amo amem amare N . amans D. am ando
amas ames ama G. amantis (spre a iubi)
am at amet etc. A. ad
amamus amemus am andum
amatis ametis amate (pentru a iubi)
amant ament Abi. amando
(iubind)
Imperfcct (iubeam ) (a$ iubi) Supin
amabam amarem Ac. am atum = spre a iubi
amabas amares Ab!. amatu = de iubit
am abat amaret
amabamus amaremus
amabatis amaretis
amabant amarent
Viitoi' (voi iubi) (sa iube$ti) (ca voi iubi) (care va iubi)
amabo anintUnini amaturus
amabis amato aniatiiram amatura
am abit amato amatunnn amaturum
amabimus esse etc.
amaturos
am:ib;tis amatote
nnulijrtis
am abunt amanto
amatura
Pcrfcct (am iubit) (sa fi iubit) (ca am iubit,

amavi amavSrim a fi iubit)
amavisti amaveris amavisse
amavit amaverit
amavimus amaverimus
amavistis amaveritis
am averunt amaverint
(amavere)
Mai m ult ca (iubiscm) fi iubit)

(3 5
pcrfcct amaveram amavissem
amaveras amavisses
amaverat amavisset
amaveramus amavissemus
amaveratis amavissetis
amaverant amavissent
V iilor antcrior (voi fi iubit)

am aveio
amavCris
amaverit
amaverimus
amavcrTtis
am averint
MORFOLOGIA 85
Conjugarea a Il-a activa: video, videre, vidi, visum
Timpul Indicativ Conjunctiv Imperativ Infinitiv Participiu G erunau
Prezent (v3d) (sa vad) (vezi) (a vedca, (vaz.ind, (de a vedea)

video videam ca vad) care vcdc) G. videndi
vides videas vide videre N. videns D. videndo
videt videat G. videntis etc.
videmus videamus etc.
videtis videatis videte
vident videant
[mperfect (vedeam) (a? vedea) Supin

videbam viderem (pcntru vedea)
videbas videres (de vazut)
videbat videret Ac. visum
videbamus videremus Abi. visu
videbatis videretis
videbant viderent
Vi itor (voi vcdea) (s.i vezi) (va voi \ edea) (care va vedca)
videbo visiirum visurus
videbis videto vis liram visura
videbit videto visiiruni visurum
esse
videbimus visiiros ctc.
videbitis videtote visfiras
videbunt vidento visfira
Pcrfcct (am vazut) (s3 fi vazut) (a fi vazut,

vidi viderim ca am vazut)
vidisti vid£ris vidisse
vidit viderit
vidimus viderimus
vidistis videritis
viderunt (-ere) vidfirint
M ai mult ca (vazusem) (a§ fi vazut)

pcrfcct vidSram vidissem
videras vidisses '
vldSrat vidisset
videramus vidissemus
videratis vidissetis
viderant vidissent
V iitor antcrior (voi fi vazut)
videro
videris
viderit
viderim us
videritis
vidSrint
Conjugarea a Ill-a activa: rego, reggre, rexi, rectum
Timpul Indicativ Conjunctiv Imperativ Iniinitiv Paiticipiu Gerxinziu
Prezent (condus) (s3 conduc) (condu) (a conduce, (care conduce, G. regendi

rego regam ca eu conduc) conducand) (de a conduce)
regis regas rege N. regens D. regendo
regit regat regire G. regentis (spre a
regimus regamus etc. conduce)
regitis regatis regite etc.
regunt regant
[mperfect (conduceam ) (a$ conduce) Supin

regebam regerem Ac. rectum (pentru a conduce)
r e g ia s regSres Abi. rectu (de condus)
regebat regSret
regebam us regeremus
regebatis regeretis
regebant regSrent
Viitor (voi conduce) (sa conduci) (ca voi (care va

regam conduce) conduce)
reges regito recturum recturus
reget regito recturam rectura
regemus recturum recturum
esse
regetis regitote recturos etc.
regent regunto recturas
reclura
Perfect (am condus) (sa fi condus) (a fi condus,

rexi rexCrim ca am condus)
rcx\sti rexisse
rexit rexSrit
reximus rexerimus
rexistis rexeritis
rexerunt (-ere) rexerint
Mai m ult ca (condusesem) (a? fi condus)
perfect rexSram rexissem
rexSras rexisses
rexSrat rexisset
rexeramus rexissemus
rexeratis rexissetis
rexJrant rexissent
Viitor anterior (voi fi condus)
rex5ro
rexSris
rex£rit
rexerimus
rexeritis
rexCrint
MORFOLOGIA 87
Conjugarea a Ill-a activa: capio, capere, cepi, captum
Tunpul Indicativ Conjunctiv Imperativ Infinitiv Participiu Ceninziu
Prezent («au) (sa iau) (ia) (a lua, ca iau) (luand, care ia) G. capiendi
capio capiam N. capiens (de a lua)
capis capias cape cap ire G. capientis D. capiendo
capit capiat etc. (spre a lu a )
capim us capiamus etc.
capTtis capiatis capite
capiunt capiant
Imperfect (luam) lua) Supin

capiebam capSrem Ac. captum (pentru a lua)
c a p id a s caperes Abi. captu (de luat)
capiebat capSret
capiebam us caperemus
capiebatis caperetis
c a p i^ a n t capSrent
Viitor (voi lua) (sa iei) (ca voi Iu a) (care va lua)
capiam csfitiirum capturus
capies capito capturam captura
capiet capito captuTum taptUTum
esse
capiem us capAros etc.
capietis capitote capturas
capient capiunto captura
Pcrfect (am luat) (sa fi luat) (a fi luat,

cepi cepErim ca am luat)
cepisti cep£ris cepisse
cepit ceperit
cepimus ceperimus
cepistis ceperitis
ceperunt (-ere) cep6rint
Mai m ult ca (luasem ) (a^ fi luat)

pcrfect cepiram cepissem
ceperas cepisses
c ep irat cepisset
ceperam us cepissem us
ceperatis cep iss^ is
ceperant cepissent
V iitor antcrior (voi fi luat)
cepero
cepSris
cepCrit
ceperim us
ceperitis
c ep irin t
GRAMATICA LIMBIlLATINE
Ccnjugarea a IV-a activa: audio, audire, audivi, auditum
Timpul [ndicativ Conjunctiv Impera tiv Infinitiv Participiu Gerunziu
Prczcnt [aud] (sa aud) (auzi) (a auzi, ca (auzind, care G. audiendi

audio audiam aud) aude) (de a auzi)
audis audias audi audire N- audiens D. audiendo
audit audiat G. audientis (spre a auzi)
audim us audiamus audite ete. ctc.
auditis audiatis
audiunt . audiant
Imperfect (auzeam) (a$ auzi) Supin

audiebam audirem Ae. auditum (pentru a auzi)
audiebas audires Abi. auditu (de auzit)
audiebat audiret
audiebam us audiremus
audiebatis audiretis
a u d ita n t audirent
Viitor (voi auzi) (sa auzi) (ca voi auzi) (carc va auzi)
audiam . auditurum auditurus
audies audito audituram auditilra
audiet audito audifiiruml auditurum
ii 'CSSC
;tudieiniis audituros ctc.
audietis auditote audituras I1
audient audiunto audiliira i
I*crfcct (am aiizit) (sa fi auzit) (a fi auzit,

nudivi audiverim ea am auzit)
audivisti audivSris audivisse
niidivit audiverit
nudivlmiis audi\ crimus
nu d i' ;siis audiveritis
audiverunt audiveriiil
( crc)
M:'i r r n i l i ct (?uîsciii) (a§ li ;uiîl)
prrfcct auuivCi.iMi nudivis&cin
nudivciaj. audivifiKc»:
nndivcrnt ni'divissof
ciiidivcroniiic ?iudjvisscm‘!s
rindivcinti'; audivisiciia
nudivirant audivisserit
Viiici mitcrior (vc: fi auzit)
atidi vcro
au d iv f: is
r.ariivti it
audiverTimis
aurlivcritis
audiverint
MORFOLOGIA 89
Conjugarea I pasiva: amo, -are, -avi, -atum
Timpul Indicativ Conjunctiv Imperativ Infinitiv Paiticipiu Gerunziu

Prczenl (sunt iubit) (sa fiu iubit) (fii iubit) (a fi iubit (carc trebuic
am or am er ca su n t iubit) iubit)
amaris ameris amare amari am andus
am atur am etur am anda
amam ur amemur amandum
amamini amemini amamini ctc.
amantur amentur
imperfcct (eram iubit) (a? fi iubit)
amabar am arer
amabaris amareris
am abatur amaretur
am abam ur amaremur
amabamini amaremini
am abantur amarentur
Viitor (voi fi iubit) (sa fii iubit) (ca voi fi
amabor iubit)
amabSris (-rc) am ator amatum iri
am abitur am ator
amabimur
amubimini
am abuntur amantor
Pcrfcci (am fost iubit) (sa fi fost iubit) (ca am fost (iubit,-a, care
.unSius ] simi :»mnnis ] sim iubit, a fi fost a fost iubit)
iubit) amatus
a)iin(a cs imiiiw i sis
nmatiim aiTiata
.unSiiMiiJ nmniumj ,;j| aniaium
amatam
ctc.
.imali sumus aniriil ] simus amaiiini
1 '•esse
all1at.^c êsiis nnintno psilis amalO!=
amrito i y,.,,, .iraFTla _ ,jn, nirilita?;

amala
‘^.'uscscrn iubil': fi fosl

.i-iv.uis I o; :■:! :(ii;!‘Viis 1ssm'"'
fuiiiiia ' cr*'*;
•j»j( C.-K.I
!iink.'.5rt crijiit tosCiii

[Viitov (voi fi fu^r iiibil)
aiilCfini' iilii?ihis j O"-»
! o 'I
. ii n l i i i 1 c r t n iii^
iiiiia lc ic c n iis
r itiin t;,
90 GRAMATICA LIMBI!LATINE
Conjugarea a Il-a pasiva: video, -ere, -di, sum
Tunpul Indicativ Conjunctiv Iropeiativ Iniinitiv Paiticipiu G eninau
Prezent (sunt Vazut) (sa fiu vazut) (fii vazut) (a fl vazut, ca (car trebuie
videor videar sunt v5zut) sa fie v5zut)
videris videaris videre videri videndus
videtur videatur videnda
videmur videamur videndum
videmini videam ini videmini etc.
videntur videantur
im perfect (eram vazut) (a$ fl vazut)
videbar viderer
videbaris videreris
videbatur videretur
videbam ur videremur
videbamini videremini
videbantur viderentur
Viitor (voi fi vazut) (sa fii vazut) (cJ voi fl
videbor v5zut)
videbfiris (-re) videtor visum iri
videbitur videtor
videbim ur
videbimini
videbuntur videntor
Perfect (am fost viizut) (sa fl fost vazut) (a fi fost (care a fost
vazut, c3 am vazut)
visus sum visus sim
fost vazut) visus
visa es visa sis visum visa
visum est visum sit visam visum
visum etc.
sumus visi simus esse
visi visos
visae sitis
visae estis visas
visa sint visa
visa sunt
Mai m ult ca (fusesem vazut) (a? fl fost vazut)
perfect
visus erani visus essem
visa eras visa esses
visum erat visum esset
visi eramus essmus

visi
visae eratis visae essetis
viso erant visa
essent
Viitor (voi fl vazut)
anterior visus ero
visa eris
visum eril
visi erTmus
visae eritis
visa erunt
MORFOLOGIA 91
Conjugarea a I I I -a pasiva: rego, -ere, rexi rectum
Timpul Indicativ G)njunctiv Imperativ Infinitiv Paiticipiu Gerunziu

Prezcnt (sunt condus) (sa flu condus) (fii condus) (a fi condus, (care trebuie
regor regar cS sunt sd fie condus)
regSris regaris regSre condus) regendus
regitur regatur regi regenda
regimur regamur
regendum
regimini regamini regimini
ctc.
recuntur recantur
Imperfcct (eram condus) (a$ fi condus)
regebar regerer
regebaris regereris
regebatur regeretur
regebam ur regeremur
regebamini regeremini
recebantur recerentur
Viitor (voi fi condus) (sa fii (c3 voi fl
regar condus) condus)
leg en s (-re) regitor rectum iri
regetur regitor
regemur
regemini
regentur rcKuntor
Pcrfect (am fost condus) (sa fi fost condus) (a fi fost con
(condus, care
re tus sum rcctus sim dus, ca am fost
a fost
condus) condus)
re ta es recta sis c rectum rectus
rc tum rectum sit c rectam recta
est
rectum rcctum
sumus simus esse etc.
re ti redi c rectos
re tae estis rectae silis c rectas
re ta recta c recta
sunt sint
Mai m ult ca (fiisesem condus) (a | fi fost condus)
perfect
rectus eram rectus essem
recta eras recta esses
rectum erat rectum esset
recti eramus recti essemus

rectae eratis rectae essetis
recta recta
erant essent
Viitor (voi fi Ibst condus)
------------
interior ero
rectus
recta eris
rectum
erit
recti erimus
rectae erilis
recta
erunt
92 GRAMA TICA LlMBll LA TINE
Conjugarea a I I I -a pasiva (categoria a ll-a): capio, -ere, cepi, captum
Timpnil Indicativ Conjunctiv Im p c rativ In fu iitiv Pardcipiu Gerunziu

Prezent (sunt luat) (sa fiu luat) (fii luat) (a fi luat, ca (care trebuic
capior capiar sunt luat) sa fic luat)
caperis capiaris capere capi capiendus
capitur capiatur capienda
capim ur capiam ur capiendum
capim ini capiamini capimini ctc.
capiuntur capiantur
Impcrfcct (eram luat) (a ; il luat)
capiebar capCrer
capiebaris capercris
capicbatur caperetur
capiebam ur capercm ur
capicbam ini capcrem ini
capiebantur caperentur
V iitor (voi fi lual) (sa fii luat) (ca voi fi
capiar uat)
capicris (-rc) capitor captum iri
capietur capitor
capicm ur
capiemini capiuntor
capientur
Perfect (a m f o s t lu a t) ( s a fi f o s t l u a t ) (a fi luat, ca (luat, care a
stim s im am tbst luat) fost luat)
c a p tu s c a p iiis
captum captus
c a p ta es c a p la sis
captam capta
captLim c a p tu m captum
est sit captum
ctc.
sum us
'captos
c a p ti c a p ti s im u s
captas
c a p ta e e s iis c a p la e s itis
capta
c a p la c a p ta
su n t s in t
Mai m ult ca (fusescm luat) (a? fi fost luat)

perfcct
c a p tu s ^ captus
capta capta esses
caplumj capljim
•' esict
c n p ti eram u s c a p ti essemus
C ap tae e r a tis c a p ta e essciis

c a p ta c a p ia
e ra n t essent
Viitor ( v o i fi f o s t l u a t )
anterior ero
c a p tu s
c a p la e r is
c a p tu m
e r it
crTm us
c a p ti
c a p ta e e r itis
c a p ta
eru n l
MORFOLOGIA 93
Conjugarea a IV-a pasiva: audio, -ire, -Ivi, -itum
Tim pul indicativ Conjunctiv Imperativ Infiniriv Participiu G erunziu

yprczciit (sunt auzit) (sa fiu auzit) (fii auzit) (a fi auzit, ca (carc trcbuic
audior audiar sunt auzit) sa fie auzit)
audiris audiaris audire audiri audiendus
auditur audiatur audienda
audim ur audiamur audiendum
audimini audiamini audimini etc.
audiuntur audiantur
[mperfcct {eram auzit) (a? fi auzit)
audiebar audirer
audiebaris audireris
audiebatur audiretur
audiebam ur audiremur
audiebam ini audiremini
audiebantur audirentur
Viitor (voi fi auzit) (sa fii auzit) (ca voi fi
audiar auzit)
audieris auditor auditum iri
audietur auditor
audiem ur
audiemini audiuntor
audientur
Pcrfcct (am fost auzit) (sa fi fost auzit) (ea am fost (auzit, care a
auzit) fost auzit)
p u d ilu s auditus
auditum auditus
n u d itn audiln audita
auditam
n u d iliim auditum auditum
est s il auditum
m id lli a m liti
sintus auditos
auditas
lu id itiie > c s lis aiidilnc s i li s
audita
a u d ita
sunt
ntidiln
s in t
Mai m ult ca (fusescm auzit) (a§ fi fost auzit)

perfect c sse in
a u d itu s auditiis
n tid iin cras audita esse s
a u d itu m au d itu m
crai esse t
c r lim u s a u d iii l« s c m u s
a u d iii
a u d itn u c r a tis a u d ita e e sse tis
a u d ita au d it»
eran t ■’ esse n t
Viitor (voi fi auzit)

interior
a u d itu s
a u d ita •cris
a u d itu m
eiil
a u d iti e r im u s
a u d iia c c r itis
a u d ila
eru n t
V ER B E LE NEREG ULATE
V erbele care i§i formeaza tim purile §i m odurile de la radacini diferite sau
verbele cu tem a consonantica la care desinentele se leaga direct de terna fara
vocala tem atica se num esc verbe neregulate (anomale).
In lim ba latina exista putine verbe neregulate, care pentm frecventa lor
mtrebuintare trebuie sa fie cunoscute.
Verbul sum , esse, fui = a fi
X E ste verbul cel m ai neregulat din limba latina.

Tem a prezentului apare in doua forme:
1) Tem a es - (form a mtreaga).
2) Tem a s - (in grad redus).
Cand -es este urm at de o vocala, -s- se rotacizeaza: esam > eram-,
conjunctivul prezent se form eaza cu sufixul -i-, un vechi sufix de optativ care se
mai mtalne§te la verbul volo §i compu§ii sai.
Din tem a perfectului Aj- se formeaza imperfectul conjunctivului forem
(alaturi de~ essem) §i viitorul infinitivului fore (alaturi de itu r u m , -am, -um
essi). V erbul esse nu are participiu prezent, gerunziu §i supin.
T im p u ! In d ie a tiv C o n ju n c tiv Im p e ra tiv In fin itiv P a rtic ip iu
P re z e n t su m sim
es sis es
est sit esse
su m u s sim u s
estis s itis e ste
sunt s in t
Im p c rfc c t e ram e sse m

(fo re m )
cras
e ra t e ss e s (fo re s)
e s s e t (fo re t)
e ra m u s
e sse m u s
c ra tis
e ra n t e ss e tis
e ss e n t
(fo re n t)
V iito r ero fu tu ru s
e ris e sto fu tu r a j
futurum
e rit e sto fu tu ru m
futuram esse
e rim u s f\i tu ru m
c ritis e sto te etc. etc.
e ru n t s u n to
m RFO LO G IA 95
T im p u I In d ic a tiv C o n ju n c tiv Im p e ra tiv In fin itiv P a rtie ip iu
P c rfc c t fu i fu e rim
fu isti fu e ris
fu it fu e rit
fu im u s fu e rim u s
fu is tis fu e ritis
fu e ru n t fiicrin t fu is s e
M a i m u h ca fu e ra m fu issen i
p c rfc c t fuCras fu isse s
fu S ra l fu is s e t
fu e ra m u s fu is s e m u s
fu e ra tis fu issetis
fu e ra n t fu is s e n t
V iito r fu e ro
a n tc rio r
fu e ris
fu e rit
fu e rim u s
fu e ritis
fu e rin t
Formele com puse ale verbului sum
V erbul sum se intrebuinteaza deseori compus cu diferite prefixe (majoritatea

prepozitii), care aduc verbului de baza anum ite modificari semantice:
absum, abesse, afui = a fi departe, a Hpsi
adsum, adesse, adfui = a fi de fata
desum, deesse, defui = a lipsi
obsum, obesse, obfui = a se opune, a vatama
praesum , praeesse. praefui = a fi in frunte
possum , posse. potui = a putea
prosum , prodesse, pro fu i = a fi de folos.
U ltim ele doua prezinta mai m ulte neregularitati m flexiune, de aceea dam
mai jos tabloul conjugarii acestor verbe:
V erbul possum , posse, p o tu i = a putea
T im p u I In d ic a tiv C o n ju n c tiv In fin itiv
P re z e n t p o ssu m p o s su m u s p o s sim
p o te s p o te stis p o s sis etc. p o s se
p o te s t p o s su n t p o s s it
Im p e rfe c t p o te ra m p o s se m
p o te ra s ete. p o s s e s etc.
T im p u l In d ic a tiv C o n ju n c tiv In f m itiv
V iito r p o te ro
p o te ris ctc.
P c rfc c t p o tu i p o tu e rim
p o tu is ti ctc. p o tu e ris ctc. p o tu is se
M a i m u lt c a p c rfc c t p o tu e ra m p o tu is se m
p o tu e ra s ctc. p o tu is s e s eie.
V iito r a n tc r io r pOtUC TQ
p o tu e ris ctc.
Verbul prosum, prodesse, profui = a fi de folos
inaintea vocalei initiale, dupa prefix, se intercaleaza consoana d.
T im p u ! In d ic a tiv C o n ju n c tiv In fin itiv
P re z e n t p ro s u m p ro s u m u s p ro s im p ro d e s se
p ro d e s p ro d e s tis p ro sis
p ro d e s t p ro s u n t p ro s it ctc.
Im p e rfc c t p ro d e ra m p ro d e s se m
p ro d e ra s ctc. p ro d e s se s etc.
La celelalte timpuri §i moduri sc conjuga regulat, tinandu-se scama de accaslS

particularitate.
Verbul volo §i compu§ii sai
Conjugarea verbului volo prezinta um iatoarele particularitati:

1) A ltem ante vocalice: -e-l -o-l -u- in radacina; la unclc timpuri sau persoanc
are forma vel-, la altele vol- sau vul-.
2) A re fonne verbale fara vocala tematica:
infmitiv: velle (din vel-se).
3) Are la conjunctivul prezent vcchiul sufix -i al optativului intalnit l;i
verbul sum: velim.
4) La indicativ prezent, persoana a Il-a singular, forma vis apartine unei alte
radacini, care se gase§tc in adjectivul invitus, -a. -um = fara voie.
5) Compu§ii lui volo: nolo = a nu vrea §i malo = a prefera, prezintii la
indicativ prezent un amestec de forme contrase §i necontrase: nolo < non volo:
magis volo > mavolo > malo.
Verbele volo, nolo §i malo nu au gerunziu, gcrundiv §i nici supin, prin urmarc
nu au nici timpurile derivate din tema supinului.
MORFOLOGIA 97
Conjugarea verbelor
volo, velle, volui = a vrea
nolo, nolle, nolui = a nu vrea
malo, malle, malui = a prefera
1 T im p u I In d ic a tiv C o n ju n c tiv In f in itiv
P rc z c n t v o lo n o lo m alo v e lim n o lim m a lim
v is n o n v is m a v is v e lis n o lis m a lis v e lle
v u lt n o n v u lt m a v u lt v e lit n o lit ctc. n o lle
v o lu m u s n o lijm u s m a lu m u s v e lim u s ctc. m a lle
v u ltis n o n v u ltis m a v u ltis v e litis
v o lu n t n o lu n t m a lu n t v e lin t
Im p c rfc c t v o le b a m n o le b a m m a le b a m v e lle m n o lle m m a lle m
v o le b a s n o le b a s m a le b as v elles n o lle s m a lle s
ctc. ctc. etc. elc. ctc. clc.
V iito r v o la m n o la m m a la m
v o le s n o le s m alcs
v o lc l n o le t ctc.
ctc. ctc.
P c rfcc t v o lu i n o lu i m a lu i voluC rim n o lu e rim m a lu 5 rim v o lu is s e
v o lu is ti n o lu is ti m a lu isti v o lu c ris n o lu e ris m aluC ris n o lu is se
v o lu it n o lu it m a lu it elc. ctc. clc. m a lu is se
c tc. ctc. etc.
M a i m u lt v o lu c ra m n o lu e ra m m a lu e ra m v o lu isse m n o lu is se m m a lu is se m
c a p c rfc c l
v o lu c ra s n o lu e ra s m a lu e ra s v o lu isse s n o lu is se s m a lu is se s
v o lu e ra t n o lu e ra t m a lu e ra t v o lu is s e t n o lu is se t m a lu is se t
ctc. ctc. etc. ctc. ctc. ctc.
V iito r v o lu e ro n o lu e ro m a lu e ro
a n tc rio r
v o lu c ris n o lu e ris m a lu e ris
v o lu e rit n o lu e rit m a lu e rit
etc. etc. elc.
Observatii:
1. Verbul noloaxQ imperativ: noh\ noUteî nohto, nolito, nolitote, nolunto.

2. Vb/o§i v7o/t»auparticipiuprezcnt: volens, -ntis; nolens, -ntis.
VerbuI fero, fe rre , tu li, la tu m = a purta, a suporta
Verbul fe r o este neregulat in urmatoarele privinte:

1) Are unele forme atematice, adica desinentele personale se leaga direct dc
terna, fara intermediul unei vocale, la indicativ prezent pers. a Il-a a Ill-a
singular §i a Il-a plural, la im perfectul conjunctivului, la im perativ la infinitiv
prezent.
2) i§i form eaza temele din radacini diferite: fer-, tui-, lat-.
Timpurile cu formele atematice
1 D ia tc z a In d ic a tiv C o n ju n c tiv Im p e ra tiv In fin itiv

p re z e n t im p c rfe c t p re z e n t
p re z e n t v iito r
A c tiv a fe ro fe rre m
fe rs fe rre s fe r fe r to
fe r t fe rre t fe rto
fe rim u s /e rre m u s fe rre
fe r tis fe rr e lis fe r te fe rto te
fe ru n t fe rre n t fe ru n to
P a siv a fe ro r fe rre r
fe r r is fe rre ris fe rre fe r to r
f e r tu r fe rre tu r fe r to r fe r r i
fe rim u r fe rre m u r
fe rim in i fe r r e m in i fe rim in i
fe ru n tu r fe rr e n tu r fe ru n to r
Toate celelalate forme ale verbului fero se formeaza regulat, urmand

paradigm a conjugarii a Ill-a. De exemplu: indicativ imperfect: ferebam, viitor:
feram, feres", perfect: tuli, tulisti\ mai m ult ca perfect: tulerametc.
C om puta verbului fe r o
Verbul fe r o are un mare num ar de "compu§i", care prezinta m conjugare

acelea§i particularitati ca §i verbul de baza.
Compu§ii acestui verb sunt; ‘
affero, afferre, attuli, allatum= a aduce

. aufero, auferre, abstOli, ablatum= a lua
confero, conferre, contuli, collatum= a aduna
MORFOLOGIA 99
defero, deferre, detuli, delatum - a duce, a denunta

differo, differre, distuli, dilatum - a arnana, a se deosebi
effero, efferre, extuli, elatum = a scoate
in ^ ro , inferre, intuli, illatum = a duce
offero, offerre, obtuli, oblatum = a oferi
praefero, praeferre, praetuli, praelatum - a duce Inainte
refero, referre, retuli, relatum = a duce inapoi, a raporta
suffero, sufferre, sustuli, sublatum - a pune sub, a suferi
transfero, transferre, transtuli, translatum = a transporta
VerbuI edo, edere, edi, esum = a m anca
Acest verb, pe langa formele regulate, are §i cateva forme atem atice, la
urmatoarele timpuri:
Indicativ prezent:
edis §i es = (tu) mananci;
edit §i est = (el) mananca;
edjtis §i estis = mancati.
Conjunctiv imperfect: ederem §i essem.
Infinitiv prezent: edere esse.
Imperativ prezent: edeî es, edfteî este.
VerbuI fio, fi6ri, factus sum = a deveni
Sc conjuga la timpurile din terna prczentului ca verbul audio la activ, cu

exccptia conjunctivului imperfect: fierem = a§ deveni; la tim purile perfectului se
conjuga regulat ca pasivui verbului facio, facere, feci, factum; factus sum, factus
eram etc.
Verbul eo, ire, Ivi (ii), itu m - a merge
Este un verb dc conjugarea a IV-a, care prezinta in flexiune urmatoarele

neregularitati:
1) Tcma acestui verb este i-, a§a cum se vede la im perativ prezent. La cateva
forme insa apare in locul acestei teme vocala e: la indicativ prezent, pers. I
singular ?i a Ill-a plural; la conjunctiv prezent, toate persoanele; la imperativ
viitor, persoana a Ill-a pjural, §i la participiu prezent, cazurile oblice. Acest e-
provine din vechea tema ei a verbului.
2) La im pcrfectul indicativului, sufixul -base adauga direct la tema fara
vocala tematica: ibam (spre deosebire de: audi-e-ba-m).
3) Viitorul indicativului are terminatia: bo, -bis; ibo (spre deosebire de
audiawi, -es).
C o n ju g a re a v erb u lu i eo, ire, ivi, (ii), itum
Timpuf Indicativ Conjunctiv Imperativ Infinitiv Participiu C erunziu Supin
P rcz c n t co im u s e am N . iens G .e u n d i
is ilis eas i ire G . e u n tis itu m
it curtt cat ite D . e u n ti D . eundo
ctc. ctc. ete.
Im pcrfcct ib a m irem
ib as ires
ib a t ctc.
ctc.
V iito r ib o ib im u s ito itu ru m itu ru s,
ib is ib itis ito itu ra m e ss e -a, -u m

itu ru m
ib it ib u n t ito te
c u n to
P c rfcc t iv i (ii) iv e rim iv isse
iv isti (ie rim ) (iisc)
iv it iv5ris
ctc. ctc.
V iito r iv e ro (ie ro )
a n tc rio r
iv e ris ctc.
Observafie:
Acest verb, de§i este intranzitiv, are cateva forme la diateza pasiva cu sens
impersonal: itur = se merge, itum est = s-a mers.
C om puta verbului eo
Ca verbul eo se conjuga §i compu$ii saii

abeo, -Ire, -i(v)i, -Ttuni = a pleca
adeo, -ire, -Itum- a m erge Ia
exeo, -Ire, -i(v)i, ~Itum= a ie§i
ineo, -ire, 'i(v)i, -Itum= a intra
pereo, -ire, perii, -Itum= a pieri
redeo, -ire, redii, reditum= a se inapoia
transeo, -Ire, transii, transitum= a trece dincolo
Tot ca verbul eo se conjuga §i verbele queo (a putea) nequeo (a nu putea).
MORFOLOGIA 101
V E R B E LE D E FE C TIV E
Vcrbele defective (deficere = a lipsi) sunt verbele carora le lipse§te o parte

din conjugare.
1. Verbele defective de timpurile derivate din prezent: coepi, coepisse -
am inceput; memini, meminisse = imi am intesc; odi, odisse = urasc; novi, novisse
~ cunosc.
Ultimelc trei se traduc prin prezent §i tim purile derivate din el. Coepi se
traduce cu perfectui; pentru a exprima prezentul verbului "a mcepe", se folose§te
verbul incipio, -tre .
Conjugarea verbelor defective
T im p u l In d ic a tiv C o n ju n c tiv In f in itiv
P c rfc c t mcmTni odi m e m in e rim o d e rim m e m in is se
m e m in is ti o d isti m e m in e ris o d e ris o d is s e
m e m in it o d it ctc. ctc. cocpi.ssc
m e m in im u s o d im u s
m e m in is tis o d is tis
m e m in e ru n t o d e ru n t
e o cp i c o c p c rim
c o cp isti c o c p c ris
ctc. C!C.
M a i m u lt ca m e m in e ra m o d e ra m m e m in is s e m o d is se m
p c rfc c t
m e m in e ra s o d e ra s m e m in is se s o d isse s
ete. ete. ctc. ctc.
V iito r a n tc rio r m e m in e ro o d e ro
m e m in e ris o d e ris
ctc. ctc.
Verbul m em m i are un imperativ viitor: m emento = aminte§te-ti; m em e n tê

= amintiti-va. Verbul coepi are participiu perfcct: coeptus, -a, -um = inceput, ?i
participiu viitor activ coeptibus, -a, -um = care va mcepe.
2. Verbe defective de anumite timpuri moduri:
a) inquam = zic. Se folosc?te numai intercalat m vorbirea directa. Indicativ
prezent: inquam, inquis, inquit, inquimus, inquftis, inquiunt. Imperfect;
inquiSyat, inquidânt. Viitor: inquies, inquiet.
b) aio = zic, afirm. Indicativ prezent: aio, ais, ait, aiunt. Imperfect: aiSyam,
ai3?as, aiS)at, aiebamus etc. Pcrfcct: ait.
V ER B E LE IM PERSO NA LE
V erbele im personale sunt de trei tipuri:

1) Verbe care exprima un fenomen al naturii: pluit, ningit, tonat, fu lg et. Se
conjuga la toate tim purile indicativului, conjunctivului, persoana a Ill-a singular,
la infinitivul prezent §i perfect.
2) Verbe care exprima un sentiment, o stare sufleteasca: (me) pu d et = (mi-)e
ru§ine; (me) m iseret = (mi-)e mila; (me) paenfiet = (ma) caiesc.
Aceste verbe apartin conjugarii a Il-a §i au toate tim purile indicativului §i
conjunctivului, infmitivului prezent §i perfect.
3) V erbe care exprima trebuinta, permisiunea etc.:
oportet, -ere, -uit= trebuie
licet, -ere, -ujt= este permis
decet, -ere, -uit = se cade
C O N JU G A R E A PER IFR A STIC A
Participiul viitor activ §i gerundivul (devenit ?i el participiu viitor, dar

pasiv, in secolul al Ill-Iea p. Chr.) au fost folosite ca num e predicative pe
langa verbul sum, esse, fu i, intr-o conjugare speciala, num ita conjugarea
perifrasticd.
Conjugarea perifrastica activa este formata din participiul viitor activ +
verbul sum $i exprima intentia de a face ceva. Conjugarea perifrastica pasiva este
form ata din gerundiv + verbul sum §i exprima necesitatea, obligatia de a face o
actiune.
Conjugarea perifrastica are toate modurile §i timpurile verbului sum, minus
imperativul.
Conjugarea perifrastica activa a verbului paro, - ^ e , -avi, -atum = a pregati
T im p In d ic a tiv C o n ju n c tiv In fin itiv
P re z e n t sum p a ra tu ru s sim p a ra fiiru m

paraturus
p a ra tu ra ' sis p a ra tu ra m ' c ssc
paratura 'es
p a ra tu ru m p a ra tu ru m
paralurum s it
est
(c a a rc d c g a n d sa
(s a fiu g a la s a p rc g a tc sc )
p rc g a tc a s c i)
paraturi
ctc.
ctc.
paraturae estis
paratura j
(a m d c g a n d s a p rc g a tc sc )
MORFOLOGIA 103
(c o n tin u a rc )
Im p c rfc c t p a r a tu r u s e ra m p a r a tu r u s essem
p a r a tu r a ' e ra s p a r a tu r a •esses
p a r a tu r u m era t p a r a tu r u m esset
(a v e a m d c g a n d sa (a$ a v c a d c g a n d sa
p rc g a tc sc ) p rc g a tc sc )
ctc. ctc.
La celelalte tim puri moduri, se conjuga de asemenea numai verbul esse.
C o n ju g a re a p e rifra stic a p asiva a v e rb u lu i paro^ -are.
P rc z c n t p a ra n d u s su m p a ra n d u s s im p a ra n d u m
p a ra n d a ■es p a ra n d a ‘s is p a ra n d am 'e s s e
p ara n d u m est p a ra n d u m p a ra n d u m
s it
sum us ( a r tr c b u i sa fiu p rc g a tit) (c a trc b u ic s a fiu p rc g a tit)

p a ra n d i
ctc. ctc.
p a ra n d ae e stis
p a ra n d a sunt
(trc b u ic s a fiu p rc g a tit)
Im p c rfc c t p a ra n d u s e ra m p a ra n d u s essem
p a ra n d a e ra s p a ra n d a >e sses
p a ra n d u m e ra t p a ra n d u m esset
(trc b u ia s a fiu p rc g a tit) (a r trc b u i sa fiu p rc g a tit)
ctc. ctc.
La celelalte tipuri §i moduri se conjuga numai verbul esse.

104_____________________ GRAMATICA LIMBIILATINE________________________
OBSERVATU
f A S U P R A EVO LU TIEI
» V E R B U LU I
1) Cele patru conjugari din limba latina se pastreaza m limba noastra: a lauda,
laudare; a vedea, vedere; a m erge, mergere; a auzi, auzire.
2) Desinentele personale romane§ti sunt unele mo§tenite din latine§te, altele
transformate din m aterialul mo§tenit.
3) Diateza activa s-a pastrat Tn esenta neschimbata m limba rom ana. Diatcza
pasiva a extins form ele compuse §i la tim purile prezentului, iar form ele simple
pasive au disparut.
4) M odurile verbului latin s-au pastrat in buna parte cu acela§i inteles.
Participiul prezent s-a confundat cu gerunziul. Supinul s-a pastrat cu rol de
substantiv verbal. A par moduri noi, pe care limba latina nu le-a avut, de exemplu
optati vul.
M odul conjunctiv ajunge sa se formeze m romane§te cu conjunctia sd ?i e
folosit adeseori in locul infinitivului. Forma latina a infm itivului se patreaza ca
substantiv, iar infmitivui ram ane in forma scurta, fara sufixul -re.
5) Tim purile in general s-au pastrat; apar insa §i la activ form e com puse ale
indicativului, de exem plu perfectui compus. V iitorul nu se mai form eaza cu
sufix, ci prin perifraza cu verbe auxiliare.
6) Tendinta fireasca a limbii latine de simplificare §i extindere a form elor
regulate a dus la elim inarea form elor atematice, arhaice {fero, edo, eo, volo) fie
prin regularizarea paradigmei, fie prin iniocuirea lor cu verbe noi.
EXERCITU DE TR A D U C ER E
V E R B E D E PO N E N T E
Cur ego vivo? cur non morior? (Plt., M ere., 471).

Nihil m entitus est (Plt., Mere., 944).
Amici quod polliciti sunt dabunt (Ter., Phorm., 703).
Qui mentiri aut fallere patrem // audebit, tanto magis audebit fallere ceteros
(Ter.,/4^/., 55-56).
Salus omnium non veritate solum, sed etiam fama xn\\txiv{C\c.,Ad Q .fr., 1,2, 2).
Aristippus, quasi animum nullum habeamus, corpus solum tuetur (Cic., Aead.,
2, 139).
Si probabis ca quae dices, libenter assentiar (Cic., D eJin., 1, 8, 28).
Tuum filium meus Cicero ut maiorem fratrem verebatur (Cic., Q .fr., 1, 3, 3).
Nemo ipsam voluptatem quia voluptas sit aspernatur, sed quia consequuntur
magni dolores (Cic., D e fm ., 1, 32).
Non sem per feriet cuicumque minabitur arcus (Hor., Ep. ad Pis., 350).
Veniet tempus quo posteri nostri tam aperta nos nescisse m irentur (Sen., N.Q.,
7, 2 5 ,5 ).
MORFOLOGIA J05
VERBE N EREGULATE .
Maius bonum malum cssc vult, ut sit sui similis (Plt.. Trin.. 285).
Ea quae tu vis, volo (Plt., Epia., 265).
Ego verum amo, vcaim volo mihi dici; m cndacem odi (Plt., Most., 181).
Si mihi perget quae vult dicere, ea quae non vult audiet (Ter.. Anch., 920).
Noli verberare lapidon, ne perdas manum (Plt., Cure., 197).
Si illud .quod volumus eveniet, gaudebimus; // sin sccus, patiem ur anim is aequis
(Plt., C«.v., 376-377).
Eliam si oppetenda mors esset, domi atque in patria mallem mori, quam in
externis atquc alienis locis (Cic., A d fo m ., 4, 7, 4).
M ulta videbis fortasse quae nolis (Cic., A d fam., 4, 9. 1)
Idem velle atque idem nolie ea demum finna am icitia est (Sali. Ca/., 20, 4).
pacem huc fertis an arma? (Vcrg., y4(?.. 8, 114).
T, bone, quo virtus tua te vocat, i pede fausto (Hor., Ep., 2, 2. 37).
It fama per urbes vircsque acquirit eundo (Verg., Aen... 4. 173).
Quod male fers, assuesce; feres bene (Ov., A rs <im., 2. 647).
Qui stultis videri eruditi volunt, stulti eruditis videntur (Quint.. 10. 7, 21).
Tamquam clausa sit Asia, sic nihil perfertur ad nos (Cic., A d fd/n., 12, 9, 1).
Aliena vitia repjchcndi quisque mavult, quam sua (Quint., 2. 5, 16).
Nequc enim quisquam est tam malus, ut videri velit (Quint.. 3, 8, 44).
Musae, si Latine loqui vellent, Plautino sermone loquerentur (Quint.. 10. 1, 99).
Vixi, quemadmodum volui; quare mortuus sim, nescio (inscriptie funerara).
M eminisse dulco est quae fuit durum pati (Scn., Here, fur., 655).
Formele nominale ale verbului
Vocem ego te ad me ad ccnam, frater tuus ni dixisset mihi // te apud se

conaturum esse hodie (Plt., S/icIi., 510-51 i).
Hic vigilans somniat (Ph., Capt., 848).
Scio te non sponte tua errasse, sed amorem tibi // pectus obscurasse (Plt., Trin.,
666-667).
Vi victa vis (Cic., Mi/., 1 1, 30).
Nihil difficile amanti puto (Cic., D e or., 10, 32).
Habet enim praeteriti doloris secura recoixJatio delectationem (Cic., Adfain, 5, 12,4).
Hominis mens discendo alitur et cogitando (Cic.. D e qff., 1, 30, 105).
Quod optimum factu videbitur, facics (Cic., A d A tt.. 7. 22, 2).
Os magna sonaturum (Hor., Sat., 1, 4, 3).
Audendo magnus tegitur timor (Lucan., 4, 702).
Oninia humana brevia et caduca sunt et infiniti temporis nullam partem
occupantia (Scn., A d More., 21, 1).
Quis tulerit Cracchos de seditione qucrentes? (luv., Sat.. II, 24).
106____________________ GRAMATICA LIMBIILATINE_________________________
Optimus est onitor qui dicendo animos audientium et docet et deicctat et

perm ovet (Cic., De opt. gen., 1, 3).
Gutta cavat lapidem, non vi, sed saepe cadendo (Ov., Pont., 4. 10. 5).
Tarde venientibus, ossa.
Difllciic csl dictu quanto in odio simus apud exteras nationes (Cic.. Le^. Mun.. 65).
Omnis loquendi elegantia augetur legendis omtoribus et poetis (Cic., De or., 3, 10.39).
In rebus tam severis non est iocandi locus (Cic.. De div., 2. 10, 25).
Q uis ignorat m axim am illecebram esse peccandi im punitatis spem ? (C ic..
P ro MU., 16, 43).
M ortalibus mos est ex magnis maiora cupiendi (Sen.. D e benef.. 3, 3, 2).
Plerisque in rebus gerendis tarditas odiosa est (Cic., Phi/.. 6, 3, 7).
Aceirimus ex omnibus nostris sensibus est sensus vivendi (Cic., De or.. 2. 87. 35).
Ut cubituin discessim us, me artior quam solebat somnus complexus est (Cic.,
D e r c p .,e , 10, 10).
Scribcndo dicimus diligentius, dicendo scribimus facilius (Quint., 10, 7. 29)
Nullum ad nocendum tempus angustum est m alis (Sen., Med., 292).
Hora mom entum que temporis evertendis imperiis sufficit (Sen., Ep.. 91. 6).
Conjugarea perifrastica
Apes cum iam evolaairae sunt, consonant vehementer (Varro, D e re r., 3. 16. 29).
Deliberandum est saepe, statuendum est semel (Syr.. 152).
Pro patria quis bonus dubitat mortem oppetere si ei est profutuiiis? (Cic.. D e of)..
1 ,1 7 ,5 7 ).
Tacitae magis et occultae inimicitiae timendae sunt, quam indictae et apertae
(Cic., Verr., 5, 71, 182).
Sunt rebus novis nova ponenda nomina (Cic., De nof. deor., 1, 17. 44).
Nulla possessio, nulla auri et argenti pluris quam virtus aestimanda est (Cic..
Parad., 6, 2, 48).
Reddenda terrae est (erra (Cie., Tiisc., 3, 25, 59).
Si unum diem morati essetis, moriendum om nibus fuit (T. Liv.. 2, 38, 5).
Audendum est: fortes adiuvat ipsa Venus (Tib., 1, 2, 16).
Iam non de gloria, sed de salute et, quod saluti praeponitis, de libertate
pugnandum est (Curt., 4, 14, 53).
Nemo est casu bonus. Discenda virtus est (Sen., De benef., 4, 10, 2).
M edicis non apparentia modo vitia curanda sunt, sed etiam invenienda quae
latent (Quint., 12, 8, 10),
Omnia quae ventura sunt, in incerto iacent; protinus vive (Sen., D e hrev. v.. 9. 1), ,
Verbul esse coinpuîi sai
M etuo ne artificium tuum tibi parum prosit (Cic.. A d fam ., 7. 13, 2).
Estis quod fuimus; quod sumus, hoc eritis (inscriptie funerara).
MORFOlOGlA 107
Tu fili, ego eris (inscriptie funerara).

Praeterita m utare non possum us (Cie., Pis., 25, 59).
Inopiae desunt multa» avaritiae om nia (Syr., 267).
M alus etsi obesse non potest, tamen cogitat (Syr., 381).
Vir bonus est qui prodest quibus potest, nocet nem ini (Cic., De off., 3 ,1 5 ,6 4 ).
Ut magistratibus leges, ita populo praesunt magistratus (Cic., De leg., 3, 1, 2).
Ego te afuisse tam diu a nobis et dolui et laetor (Cic., A d fa m ., 2, 12,2).
Creduia vitam // spes fovet ac melius cras fore semper ait (Tib., 2, 6, 10).
Ut am eris, am abilis esto (Ov., Ars am., 2, 107).
Deesse nobis terra in qua vivimus, in qua moriamur non potest (Tao., Ann., 13,56, 7).
Sit tibi terra levis, m ollique tegaris arena (M art., 9, 30, 11).
Quod hodie non est, cras erit (Petron., 45).
Dolorem si non potuero frangere, occu lu b o (Cic., Phil. 12, 8, 21).
ADVERBUL
AdverbuI este partea de vorbire neflexibila care arata o caracteristica a unei

actiuni sau a unei insuîri. Ea determ ina cel m ai adesea un verb, dupa cum arata
§i numele; adverbul poate tnsa aduce precizari §i in ceea ce prive§te calitatea
exprimata de un adjectiv §i poate determ ina chiar un ait adverb.
Adverbele pot fi clasificate in trei grupe principale:
a) dupa sens;
1. de loc; hic, intus, eo, qua',
2. de timp; olim, diu, postea, tum, nunc,
3. de mod: bene, ita, sic;
4. de negare sau de afirmafie: non. haud, ita. sane, nimirum;
5. de intrebare: num, nonne, -ne (enclitic).
b) dupa origine:
1. din adjective (adverbele de mod);
2. din pronume (adverbele de loc: hic, illuc);
3. din substantive (adverbele de mod);
4. din diverse alte origini.
c) dupa sufixul cu care sunt formate:

1. m -e: longe, bene, facile;
2. \n -o : modo, fa lso , secreto;
3. in -a: recta, qua, dextra;
4. in -um: multum, postremum;
5. in ‘ter, -iter: prudenter, breviter, celeriter;
6. in -am: clam, palam;
7. in -as: foras, alias;
8. in -tim :furtim , privaiim , separatim.
!08 GRAMA TICA UM BIILA TINE
A D V E R B E LE DER IV A TE DIN A D JE C TIV E
1) Din adjectivcic cii tcma in -o se formcaza adverbe:
C u su fix u i a d jc c tiv u f d c b a z a a d v crb u )
IOHgUS /(>yjâ’ = d c p a ric
lib e r //7 v a * = in n v id lib e r
p iih lic u s p //h J k 'c '= m p u h l k 1
b) -o: Ullus in s ig iira n la
ccnus a77f> = dcs!giir(:ji: cc( pulin ) I
falsu s Ih is o - 111 lu o d yrciîi
2) Din adjcctivclc dc dcclinarca a Ill-a se formcaza adverbe:
C u s u fix u l a d jc c tiv u l d c b a z a a d v c rb u l d e riv a t
;i) -ilcr Ib rtis /b r tilc r
felix tc /ic ilc r
c c lc r c c k r ilc r
i')) -icr d ilig e n s d ilig e n te r
p ru d e n s p r u d e n te r
c lc m cn s d c m e n ie r
a u d ax iiuciiietcr
3) Unclc adverbe sunt Ibnnate din neutrul singular al adjeciivelor; iacilc.

niiiltiini.
COWIPARATIA A D V ER B ELO R
Adverbclc derivate din adjective au Ibnne pentru comparativ §i superlativ.

Comparativul advcrbului este identic cu eomparativul neuiru al adjeciivului din
care ticriva. Supcrlalivu! advcrbului se tbnneaza din superlativul adjcctiviilui.
inloeuind tcrminatia -us cu sufixul e:
A d jc c tiv u l A d v c rb u l p o z iliv A d v c rb u l c o m p a ra tiv A d v c rb u ! s u p e rla tiv
lo n g u s , -a , -u m lo n g t lo n g iiis lo n g is s im e
ra n is , -a, -u m raro n t r ii» ra ris s /m c
fo riis, -c fo rlilc r I b r liiis /h r lis s in ii:
fiicilis. -c faciic /h c il/tis /h c ilJ im e
Iw tuis, -a , -urn bcnc m e liu s o p l/m e
MORFOLUGIA lOQ
EXERCITII DE TR A D U C E R E
Facilc omnes, cum valemus, recta consilia aegrotis damus (Ter., Ancir., 309).
Aliena melius vident homines quam sua (Ter., Hcaut., 504-505).
De suis laudibus homines iibenier praedicant (Caes., B. civ.. 2. 39).
Inopi bencllcium bis dat qui dat eeleritcr (Syr.. 266).
Omne lx'Ilum sum itur iaciie. aegerrime desinit (Sali., Iiig.. 83. 1).
Barbari quidam ferro decertare acerrim e possunt, aegrotare viriliter non queunt
(Cic., Tnsc., 2, 27, 65).
Corpus, etiam si m ediocriter aegrum est. sanum non est (Cic.. Tu.\c.. 3, 10, 22)
Rogo te ut cos qui mihi tam crudeliter inimici sum, si odisse non potes, aeeu.ses
tamen, ut tibi me eamm esse, sentiant {Cic.. A d A ti., 11. 20, 3).
Non facile diiudicatur am or verus et fictus (Cic.. A d fani.. 9, 16. 2).
Verae amicitiae difficillim e reperiuntur (Cic., Deam., 17, 64).
Pares eum paribus facillimc congregantur (Cic.. De scn., 5, 7).
Tem pora sic fugiunt pariter pariterque sequuntur // Et nova sunt sem per (Ov.,
Met., 15, 179).
Omnes stulti sunt sine dubio misemmi, maxime quod stulti sunt (Cic., De nai deor..
1,9 ,23 ).
Nihil est tam volucre quam m aledictum , nihil facilius em ittitur, nihil latius
di.ssipalur (Cic., Pro Piaac., 23, 57).
Homines impudentissime m entiuntur (Cic., Pro Chi.. 62, 174).
A proximis quisque minime anteiri vult (T. Liv.. 6, 34. 7).
Ex infestis liostibus plerum que socii fideles fiunt (T. Liv., 40, 46. 11).
Potius sero quam nunquam (T. Liv., 4, 2, 11).
Canis timidus vehementius latrat, quam m ordet (Q. Curt., 7, 4, ! 3).
Homines amplius oculis quam auribus credunt (Sen., Ep., 6, 5).
Nemo potest valde dolere et diu (Sen.. Ejj., 78. 7).
In omnibus fere minus valent praecepta quam experimenta (Quint.. 2. 5. 15).
Virtutes iis temporibus optime aestimantur, quibus facillime gignuntur (Tac.,
Agr., i).
Bene dorm it qui non sentit quam male donniat.
PREPOZITIA
Prepozitia este partea de vorbire netlexibila exprimand raporturi sintaetiee de

dependenta Intrc partile unei propozitii. Cele mai multe prepozi{ii latine§ti se
construicsc eu acuzativul, catcva cu ablativul, patru eu ambele eazuri.
1. P rep o zitille cu ncuzativui (arata de obicci mi?carea spre un punet,
direclia): aiife. apud, ad. adver.sus, circum, circa, citra, ci.s, erga, contra, inter,
e.xtra. infra, intra, iiixta, oh, pene.s, pone, po.^r, praeter, prope, propter, per.
IIP_____________________ GRAMATICA LIMBJILATINE________________________
secundum, .supni, versus, ultra, trans. (Pcntru sensui ficcareia sc va consulta

dictionarul).
2. P rep o zitiile cu ab lativ u i (arata dc obicei departarea, punctui de plecare);
a, ah. abs, ah.sque, de, coram, clam, cum, ex. e, sine, tenus, pro, prae.
3. P rep o zitii cu acuzativul cu ab lativ u i: in. sub. super, subter.
CONJUNCTIA
Conjunctia este partea de vorbire care exprima raporturi dc coordonare sau

subordonarc mtrc propozitii raporturi de coordonare intre doua parti de
propozitie. Conjunctiilc se impart in doua catcgorii:
1. Coordonafoare:
1. Copulativo: et, -que, atcjue, ac, neque, quoque.
2. Disjunctive: aut, vel, -ve. sive, seu.
3. Adersative: sed. autem, at, vero.
4. Cauzai-expiicativc: nam, enim.
5. Conclusivc: erô, igitur, itaque.
II. Subordonatoare: se vor vedca la sintaxa frazei.
INTERJECTIA
Intcrjcctia este partea dc vorbire netlexibila prin care se exprim a un

scntiment: o! heu! vae! etc., o vointa sau un indemn eia vero (= ei hai!); eho (ei),
heus! sau care imita diverse sunete: tux, tax! (= pleosc).
FORMAREA CUVINTELOR
Limba latina cunoa?te doua procedee de formare a cuvintelor:

— derivarea
— co/npunerea.
Derivarea este formarea cuvintelor noi cu ajutorul sufixelor sau prefixelor.
Coinpunerea este formarea dc cuvinte noi prin alaturarea unor cuvinte. la
origine indcpcndenlc.
MORFOLOGIA 111
D ER IVA R EA
(Sufixele cele mai frecvente)
I. VERBE DERIVATE
S u fix u l S c m n ifica ^ ia su fix u lu i C u v an t d c baza C u v a n tu l n o u
■tarc A c jiu n c a s av a r^ ita cu v c rb c an c rc ca n ta re

fo r(a s a u c u insistenda
-s a re v e rb veni v e rs a ri
(s u fix c in lc n siv c ).
• ila r c A c { iu n c a savarsîta in v c rb ro g a re ro g ita re

m o d re g u la t s a u fre c v c n t
v c rb v id e re v is ita re
(s u fix fre c v e n ta tiv )
v c rb a g ere a g ita re
v e rb d ic e re d ic ta ro
-a rc , -c rc A cîu n ea d e riv a ta d in tc m a c u ra c u ra re
s u b s ta n tiv (s u fix c
'Ir c , - I r i n o m in a la c o rtc x d e c o rtic a ro
d c n o m in a liv c )
(s u b st.) fin is fin ir e
m ens m e n tiri
donum d o n a re
sa lv u s s a lv e re
-SCO In c c p u tu l a c jiu n ii (su fix tc m a n o m in a la fla v u s fla v e s c o

in c o a tiv )
(a d j.) s a u tc m a gem o g e m is c o
v c rb a la
flo reo flo re s c o
h o rre o h o rre s c o
a rd c o a rd e sco
II. SUBSTANTIVE DERIVATE
S u fix u l S e m n ifie a tia s u fix u lu i C u v an t d e baza C u v a n tu I n o u
■tas e a lita te tc m a n o m in a la lib e r lib e rta s
pauper p a u p e rta s
c iv is c iv ita s
•tu d o e a lita te tc m a n o m in a la a liu s a ltitu d o

s a u v c rb a la
latu s 'la titU d o
v a le re v a le tu d o
112 GRAMA TJCA UMBJILA TINE
(c o n ln n iu rc i
S u fix u l S c m n ific a tia s u ilx u lu i C u v a n t d c b aza C u v a n tu l n o u
- iii c a lila tc Icmii n o n iin a la s;i|iiciis s iijv a U iii
p ru d e n s p n id c iu iii
m ile s / n / l i t i ii
iiisuis i ii s t i i ii i
• jiic n o b ic c t, r c /u lla l v c rb tlu c rc num en
n o scc rc nom ai
ic g c rc ifL n v c n
niim c lux tu m c n
• m c iiiiiin in siriiin c n l v c rb o rn a re o r n iiw c n u in t
scc a rc s c tz m c n iiim
p a v ire p n v im c n liim
‘ l io actiiiiic v crh a g crc n c lm
-s io in iltc rc m i.ssii)
o r:n c o n il/ i >
- liir m im c d c iijjcnl v c rb n a rra re iv ii m i o r
oraro o n iio r
-tr i.\ d c lc n d c rc tld c n s n r
ad iiiv a rc itd m ln s
3. ADJECTIVE DERIVATE
S ufixiil S c m n ific a tia s u ilx u lu i C uvant d c baza C u v a n tu l n o u
-H is • p o s ib ilita lc v c rb c rc d c rc a v d iliU is
• h ilis v c rb am a re n m n h iH s
v c rb laccrc tiic iiis
verb uti iili/i.'-
-:i.\ fn c lin a rc sp rc Vcrb a u d e re

- ii/ iis v c rb lociui loi]U i).\
vcrb tim e re tim id u s
v c rb c a p e re c u p id u s
-u ris in le g a tu ra cu siibsl. liuiiilia / h m i li j r i^
• ;ilis su b st. n a tu ra m iiiin i/is
- fm is siibsI. d iv u s d iv in t i'i
-;Tniis Mibsl. hom o h u n iiu m s
su b sl. u rb s u rh a n u s
MORFOLOGIA 113
4. DERIVAREA CU PREFIXE
(Prcvcrbcle inseparabile)
Unclc verbc sunt formate cii ajutorul prcvcrbclor, particulc carc nu au o

cxistcnta dc sine statatoare. Celc mai frecventc sunt: dis- î re-, pe care le
folosim !ji azi.
Prcvcrbul dis- exprima separarca. Tmpra«itierea: distribuo, di(s)miiii).
Prcverbul re- (red-) exprima repelarea actiunii: redire - a se intoarce. reficere
= a reface; uncori nu are scns precis: rcacco: scco "a taia" .
COMPUNEREA
Cxista difcritc tipuri dc cuvinle compusc:

1) Cu\'inle com pusc prin juxtapuncre. m care flecare cuvant pastreaza
forma dcclinarca:
respublica, genit, reipublicae: iiisiuranduin. genit, iurisiurundi.
2) Cuvinte compusc. carc nu se pot dcsface in ciem cnteic com ponente. deî
accstea sunt vizibilc:
ngr/cdJn (= qui agrum colil);
<icclifIc<Trc{= aedes facere);
j]:ivigiTrc(= navem agere);
Jiligium, -//(= litem + agere)
urtitlcium. -//'(= ailcm facere)
CUVINTE COMPUSE CU PREFIXE DEVENITE PREVERBE
Preftxclc sunt in mare parte prepozitii care aduc o nuant<i nouii Ia sensui de
baza al vcrbului, aâ cum s-a vazut la fonnele compusc ale vcrbclor .viwj,
sau eo.
Tata formclc com pusc ale verbului specio, care in forma sa simpla nu se mai
foiosc^te Tn latina cUisicri:
itdspicio (aspicio), -crc, -spaxi, -spcctum = a privi la
con.'ipicio, -crc. -spc.xi. -spcctum = a privi (impreuna)
in.-^picio. -crc. -spexi, -spcctum = a privi cu bagare de seama
dc.^picio. -crc. -.'ipcxi, -spcctum = a ccrceta
suspicio, -crc, -.spexi, -.spcctum ^ a privi in jos, a banui
V . Cih. P / v x / l i i l I V - , i» " S .M .F .C ." . i l , 1 9 6 0 , p. 6 7 «i iirn i.

N4 GRAMATICA LIMBIILATINE
FAMILII DE CUVINTE
Toatc cuvinlelc fonnate din acceaji radacina alcatuicsc o Jom ilie de cuvinte.
]ata catcva cuvintc din familia verbului sto. stare:
R a d a c in a C u v in tc fo rm a te
1 ) P rin d e riv a re c u su fix e 2) C u p re fix e $i su fix e
Stlh slaAi/.v. •«>-= a titu d iiic , rcp aiis ciiviiimxo. arc: cirsiumisiUi.i. -uc
s la /w o . - m ‘ = a s la t o m i c i fo /K lo . -nixr. conAlaniin. *.if
in.vw uo. - m * = n s t a b i l i t/« [a n s , -n tis; dMxanlui. •;c
fo /jsii/w o . - t r f = u in tc m c ia /n sto . -ure. ;/?sia/7////, -.7 c'(in sistcn ta)
sla/i/<7, - .7 f = s l a t u i c ohiUiciihim. -i
sia//Vj. -otjis= sliiru cic rc]i;uis /> /7 » tsia/j.s; -ntis
sxabiilum. - / = a d a p o s l suhiXTinlia. -uc
sta//'i7/.s'. -u. -///7; = s ta tio n a r .S7//MO, -a iv
s ta l/'ra (s u b in l- c a s lm = c a n to n a m c n t) >'<//>cvsio. ~nrc
s ta t w . (T/-/v= o rd o n a n ta sapcinwiio. -onis
sta/»/7w. - f = fc rm , fix ClC.
elc.
CO N CLU ZII A S U P R A FORMARII C U V IN TE LO R
Sistcmul latin dc formare a cuvintelor sc caractcrizeaza printr-o vasta

posibilitatc de a crea cuvinte noi cu ajutorul sufixelor ?i al pretlxelor. Mai ales
prefixarca vcrbala eontribuie la imbogatirea substantiala a vocabularului latin.
M ulte cuvinle derivate au in aeela§i tim p §i sufixe ?i pretlxe.
Sistemul dc a forma cuvinte noi cu ajutorul sufixelor §i prefixelor s-a pastrat
§i in limba noastra, prcponderenta fiind derivarea cu sufixe.
Compunerca latina este mai ales nominala. $i in limba latina, ca $i in limba
romana, posibilitatca dc a forma cuvinte prin eompunerc este mai rcdusa decat in
alte limbi.
SINTAXA LIMBII LATINE
t. DEFiNiTIE.
f
CO NSIDERATI!
f
G E N ER A LE
Form ele gram aticale - obiectul de studiu al m orfologiei - imbraca un continut

pe care !l studiaza sintaxa. Aceasta parte a gramaticii lucreaza, prin urmare, cu
acela§i material cu care lucreaza m orfologia, d ar cerceteaza formele limbii din
ait punct de vedere, anum e din acela al continutului lor.
Sintaxa - cuvant grecesc, folosit ca termen §tiintific pentru prim a data de
gram aticul Dionysios Tracul (sec. al Il-lea a.Chr.), este studiul regulilor
privitoare la m b in a rea cuvintelor in propozifii f / a propozitiilor in fraze.
Sintaxa este o categorie istorica, strans legata de intreaga structura
gram aticala a lim bii; ea se schimba treptat, pe nesimtite, pe masura ce noile
cerinje ale vie|ii fac tot mai necesara claritatea in gandire §i exprimare; in acest
scop se imbogatesc §i se nuanteaza tot m ai m ult m ijloacele de com unicare'.
Fiind form a de organizare a judecatilor, constructiile sintactice sufera modifi-
carile im puse de schirobarea felului de a gandi al oamenilor^. Ele se innoiesc
insa §i in fiinctie de psihologia subiectului vorbitor, precum §i in virtutea unui
"mecanism" al legii analogiei, al legii minim ului efort etcA De aceea, sintaxa
latina prezinta §i ea modificari de la o epoca la alta. Intre sintaxa lim bii latine
din perioada arhaica - reprezentatS mai ales de Plautus §i Terentius a limbii
latine din perioada clasica (sec. I a.Chr.) §i sintaxa limbii epocii imperiale
(prim ele cinci secole ale erei noastre) se constata deosebiri numeroase. Dar
tocmai fiindca factorul psihologic, afectivitatea, joaca un rol important in
structura sintactica, se pot observa deosebiri chiar m cadrul aceleia§i epoci, la
scriitori contemporani, ca: Cicero, Caesar, Sallustius, Lucretius. Sintaxa prozei
artistice, folosita de istorici, oratori §i filozofi, se deosebe§te de limba scrierilor
tehnice, cum este aceea folosita de M. Terentius Varro; de asemenea este un
Al. Crsur, Studii de lingvistica. Editura Academiei R.P.R., 1960, p. 276.

^ Al. Graur, op. cit..p. 155.
3. Marouzeau, Logiqtie, psychologie et mecanisme dans la syntaxe Uiline, ?n “Rcvue des etudcs latines”,
VII, 1. ian.-mart. J929, p. 75-85-
116 ________ GRAMATICA LIMBIILATINE________________________
lucru ?tiut ca sintaxa poetica este diferita de cea a prozci. Scriitorii considerati ca
reprezentanîi cei mai straluciti ai prozei latinc, in forma sa desavar§ita, sunt
Cicero §i Caesar. Proza lor a devenit modelul unie al scriitorilor de mai tarziu;
cu toate acestea, construchile sintactice folosite de ei nu sunt idcntice. Cicero
insu?i nu este acela§i in discursurile sale sau in bogata sa corespondcnta'. M ai
trebuie sa m entionam de asemenea ca §i sintaxa latinci populare se dcoscbc§te
simtitor de cea clasica.
Toate acestea demonstreaza libertatea §i supletea sintaxei latine, care nu
trebuie privita ca incremenita intr-un sistem sintactic rigid, inghetat^. Pe de alta
parte, variatiile multiple in constructiile sintactice latine nu trebuie considerate
nici ca o anarhie a sintaxei §i nici ca o transformare rapida §i profunda a limbii^.
M odificarile sintactice se produc pe nesimtite, in confonnitate cu legile interne
de dezvoltare a limbii; deosebirile nu sunt esentiale, ci numai de amanunt, chiar
intre epoci foarte dcpartate, cum este aceea a latinci clasice fi a limbii latine
tarzii.
Sintaxa latina este sintaxa unei limbi capabile sa exprim e cu cxactitate atat
prescriptiile juridice §i decretele unui stat putem ic cu o adm inistratie complicata,
cat ?i ideile cele mai profunde §i sentimcntele cele mai delicate ale m arilor poeti
§i prozatori.
Lim ba rom ana a mo§tenit structura sintactica latina, §i anum e a latinci
populare, suferind m odificarile impuse de legile generale ale evolutici lim bii,
im bogatindu-se cu noi fonne dc exprim are. D eosebirile cxistcnte fata de lim ba
latina se datoresc dcci, pe de o parte, unor tendinte de sim plificare §i de
claritate m anifestate inca din epoca tarzie a limbii latine, pe de alta parte,
num eroaselor influente care s-au exercitat asupra lim bii noastre in dccursul
istoriei, cum a fost influenta slavona, m aghiara, turea etc. D ar oricat de
num eroase ar fi aceste influente straine, limba rom ana §i-a pastrat fondui ci
originar de limba romanica.
Comparandu-se latina populara cu cea clasica, s-a putut constata ca limba
vorbita in epoca imperiala nu se deosebe§te in m od esential de lim ba operclor
literare, de aceea in aceasta gram atica se va studia structura sintactica a limbii
latine folosite in textele literare clasice, fara a insista asupra constructiilor
particulare, care apar ca exceptii la regulile generale. A ceste exceptii fiind foarte
numeroase, expunerea lor ar depa§i scopul acestei lucrari, care i§i propune sa
ofere studentilor principiile de baza ale sintaxei latine, necesare pentru insu?irea
pe baze $tiintifice a limbii romane.
Deoarece clasicismul nu e decat "un m om ent in istoria limbii latine"^, vom
cauta sa exemplificam flecare regula cu extrase din diferiti autori, pe epoci.
' o . Ricmann, Synlaxc latine, 7-e, ed., Paris. 1932, p. 1-12.

^ O. Ricmann, Synrm e laline, p. XllI.
Marouzcau. L e /« // h, 2-c cd. Paris, BiblioJhcquc des parents ct des m altrcs, 1927, p. 196.
4
A. M cillet, Esqttisse <i'une historie dc lu langue ialinc, Paris, {938, p. 2f i 51 280.
^ A. Ernout e t F. Thomas, .Syntaxc Intine, Paris, C. Klinckstcck, 1953, p. 4.
__________________________SINTAXA LIMBIILA TINE_______________________117
demonstrand astfc! caracterui unitar al latinei de-a lungul secolelor, cu toate

m odificarile inerente unei limbi vii, in dczvoltarea sa.
PR O PO ZITIA . PARTILE DE P R 0 P 0 2 IT IE
Propozitia este cea mai simpla unitate sintactica, repre 2 entand mijlocul
principal de exprimare a unei judecati sau de comunicare a unei idei cu continut
afectiv sau volitional prin cuvinte msotite de indici de predicatie. Ea este
constituita din acelea§i d em ente care intra in alcatuirea unei propozitii in limba
romana: subiectul §i predicatul, atributul §i complementul.
Subiectul $i predicatul sunt partile principale ale propozitiei, num ite astfel
deoarece, in general, fara ele nu sc poate concepe existenta unei propozitii;
atributul §i complementul sunt partile secundare ale propozitiei, in sensui ca sunt
subordonate altora, avand rolul de a preciza sau de a com pleta intelesul parîlor
principale sau chiar al celor secundare.
Propozitia formata numai din parti principalc se nume§te propozilie simpla:
— A t ego perii (Plt., Sticli., 340 = Dar eu am murit).
— Ille discessit (Cic., De rep., VI, 29) = EI a plecat).
— Fervet opus (Verg., Georg., IV, 169 = M unca clocote§te).
— Tem pestas m inatur (Sen., Ep., 103, 2 = Furtuna ameninta).
Propozitia in care se afla §i parti secundare, pe langa cele principale, este o
propozitie dezvoltata.
— ...nam vita humana prope uti ferrum est (Cato, la Geli., N.A., 11,
2, 2 = ...caci viata omeneasca este aproapc ca fierui).
— M axim a debetur puero reverentia (luv., Sat., XIV, 47) =
Copilului ii datoram cel mai mare respect).
III. O R D IN E A C U V IN TE LO R iN PR O PO ZITIE
Deoarece in limba latina flinctia gram aticala a unui cuvant este indicata prin
desinenta ?i nu prin a§ezarea cuvantului, ordinea cuvintelor nu are valoare
gramaticala. Ori vom spune Lupus agnum videt, ori Agnum videt lupus, sensui
propozitiei ram ane acela§i (Lupul il vedc pe miel).
Topica variaza dupa genui literar, dupa efectele stilistice urm arite de scriitor,
dupa necesitatea de a sublinia un cuvant sau altui; totufi, uzul limbii a stabilit
anum ite preferinte pentru ordinea cuvintelor in propozitie. Regula generala este
ca predicatul tinde sa se a§eze la sfar§itul propozitiei, in timp ce subiectul se afla
in fhintea ei.
— Am bitio multos m ortalis falsos fieri subegit (SalL, Cat., X, 5 =

Ambivia a silit pe multi oameni sa devina mincino§i).
— Brevitas autem laus est... (Cic., Brut., XIII = Concizia insa este
un merit).
Se poate observa msa ca la inceputul propozitiei este pus m general un cuvant
im portant, asupra caruia autorul vrea sa atraga atentia, indiferent de functia lui
sintactica. lata exem ple de propozitii m cepand cu:
— predicatul: Laudabant hunc patres nostri (Cic., Brut., XXXII = II
laudau pe acesta parintii no§tri);
— num elepredicativ: A ntiquior est huius sermo (Cic., Brut., XV II =
Stilul acestuia este cam arhaic);
— atributul: M iserior m ulier m e nec fiet, nec fuit (Plt., M ere., 700
= M ai nenorocita femeie decat mine nici nu va fi, nici n-a fost).
PREDICATUL
Predicatul (praedicatum = ceea ce a fost declarat) este in propozitie partea

esentiala prin care se face o afirm a|ie despre subiect. EI atribuie subiectului:
— o actiune: Pompeius... in Thesaliam pervenit (Caes., B. civ., III,
81 = P o m p e i... a ajuns m Tesalia);
— o stare: Sed nostra om nis vis in animo et corpore sita est (Sali.,
Cat., I, = D ar toata puterea noastra se afla in suflet §i in corp);
— o insuîre: Frater eius fo rtis fu i t (Petr., 43, 4 = Fratele lui a fost
grozav).
Tinand seama de partile de vorbire prin care este exprimat, predicatul - ca §i
in lim ba rom ana - este de doua tipuri: verbal §i nominal.
1. Predicatul verbal este exprimat printr-un verb predicativ:
— la modul indicativ (diateza actica): Verba volant (= Vorbele
zboara);
— la m odul indicativ (diateza pasiva): Om nia m utantur (= Toate se
schimba);
— la m odul conjunctivi N ihil tem ere credideris (Cato., Sent., 24 =
Sa nu crezi nimie orbe§te);
— la modul imperativ: M inim e iudica (Cato., Sent., 53 = N u
condam na cu u§urinta).
Despre predicatul verbal la infmitiv se va vorbi la intrebuintarea modurilor. ^
2. Predicatul nominal este - format dintr-un num e insotit de un verb
copulativ, num it astfel deoarece are rolul de a realiza legatura dintre numele
predicativ §i subiect.
a) N um ele predicativ poate fi exprim at, ca §i in limba romana, prin:
SINTAXA LIMBU LA TINE 119
— substantiv: Hom ines sumus, non dei (Petron., Sat., 75, 2 =

Suntem oam eni, nu zei);
— adjectiv: Otium , Catulle, tibi m olestum est (Catullus, 51 =
Trandavia, Catule, iti este vatamatoare);
— pronum e: H aec est nobilis ad Trasum enum pugna (T. Liv.,
XXII, 7, = Aceasta este vestita lupta de la Trasumenus).
b) Verbul copulativ cel mai intrebuintat este verbul esse = a fi, ca §i in Hmba
romana. In afara de acesta, se mai pot intalni, cu rol copulativ, §i verbe ca: fa cere
~ a face, fie r i — a deveni, evadere - a ajunge, videri = a parea, haberi = a fi
socotit, nasci = a se na§te, nominari = a fi numit, creare - a numi, eligere = a
alege etc.:
— Dom inus huic... nisi ego nem o natus'st (Plt., Rud., 970 =
Acestuia nu i s-a nascut ait stapan m afara de mine).
— (Phocion Atheniensis)... Bonus est appellatus (C. Nep., Phoc., 1
= (Phocion atenianul a fost num it cel Bun).
— (Cato) aedilis p lebis fa c tu s est... (C. Nep., Cato, 3 = (Cato) a fost
ales edil).
— Scaurum Triarius reum fe c it (Cic., A d A tt., IV, 17 = Triarius l-a
acuzat pe Scaurus).
— Deiotarus filius, qui re.x ab senatu appellatus est (cic., A d Att.. K,
17 = Deiotarus fiul, care flisese num it rege de catre senat).
— Igitur., consules declarantur M. Tullius et C. Antonius (Sal.,
Cat., 24, 1 = A§adar sunt proclamati consuli M. Tullius §i C.
Antonius).
— ...dum m ihi fia s... amica (Hor., Od., I, 16, 27 = numai sa-mi
devii prietena).
— D ictatorem Albani M ettium Fufetium creant (T. Liv., I, 22 =
Albanii num esc ca dictator pe M ettius Fufetius).
— Hoc perfice quod nobis., absolutum videtur (Plin., Ep., IX, 1 ,5 =
Fa ceea ce ni se pare desavar§it).
— Fortasse avarus videar aut inhumanus (M art., V, 5 18 = Probabil
par avar sau neomenos).
— Extem poralis fa c tu s est meus R hetor (M art., V, 54, 1 = retorul
meu a devenit improvizator).
Verbul esse precum §i celelalte verbe amintite mai sus pot form a $i predicate
verbale, cand au inteles de sine statator:
— Est lex apud nos (Plt., Rud., 724 = Exista o lege la noi).
— E st modus in rebus (Hor., Sat., I, 1, 106 = Exista o m asura m
toate).
Adeseori verbul copulativ nu este exprim at m limba latina, el fiind sublnteles.
Copula lipse§te mai ales m maxime, in zicatori, in general m propozi|ii care cer
ca expresia sa fie concisa:
— Dura lex, sed lex (Legea e aspra, dar e lege).
120_____________________ GRAMATICA LIM BIIUTINE___________________
— Summum ius, summa iniuria (Cc., De off., I, 10, 33 = Cei mai

inalt drept (devinc) cea mai m are nedreptate).
— Quid libertate pretiosius? (Plin., Ep., VIII, 24, 8 = Ce este mai
pretios decat libertatea?).
Adeseori locul vcrbului copulativ este m arcat prin virgula:
— Vox populi, vox dei = Vocea poporului (este) vocea lui Dumnezeu).
SUBIECTUL
S ubiectul (subiectum) este partea principala de propozitie care arata despre

cine sau despre ce se vorbe§te in propozitie. EI arata cine savar§e§te sau sufera
actiunea indicata de predicat sau cui i se atribuie o insu§ire.
Subiectul poate fi exprim at prin:
— substanliv:
Avaritia... sem per insatiabilis est (S a l, Cat., XI, 3 = Lacomia dc
bani este totdeauna nesatula);
-— pronum e demonstrativ.
Hic tamen vivit (Cic., In Cat., I, 1, 2 = Acesta totu§i traie§te);
— pronum e personal:
N on scis quis ego sim? (Plt., Men., 302 = N u §tii cine sunt eu?);
— verb la infinitiv:
H um anum amare'sX, humanum ignoscere'sX (Plt., M ere., 319 = A
iubi este omencsc, a ierta este omenesc));
— N am tacuisse nocet nulli, nocet esse locutum (Cato., Dist., 12 =
Caci a fi tacut nu vatam a pe nimeni, vatama a fi vorbit).
— Vivere militare est (Sen., Ep., 96, 5 = A trai mseam na a lupta).
SU B IEC TU L G R A M A TIC A L § I SU B IE C TU L LOGIC
Trcbuie sa facem distinctie mtre subiectul gram atical, care sta m mod
obi§nuit la nominativ, atat in limba latina, cat ?i m limba romana, $i subiectul
logic, care poate sta in difcrite alte cazuri.
Dupa cum in limba romana m propozitia: "Calatorului ii §ade bine cu
drumul", calatorului este un dativ cu rol de subiect logic, sau dupa cum in
expresiile "mi-e foame", "mi-e mila", mi este subiect logic, iarfo a m e §i mila sunt
subiecte gramaticalc, tot a§a in limba latina subicctul logic poate sta in cazul:
— daiiv. Longe alia mihi mens est (sal., Cat., 52, 2 = Eu am cu totul
alta parere) (v. Sintaxa dativului) - subiectul gramatical: mens;
— acuzativ: Plura m e ad te dc hac re scribere pudet (Cic., A d fa m .,
4, 5 = M i-e ru§ine sa-ti scriu mai m ulte despre aceasta) (v. Sintaxa
acuzativului) - subiectul gramatical: scribere'.
SINTAXA LIMBIILA TINE \ 21
— ablativ: Laetus sum laudari me... abs te... (C'\c.,Ad. fa m ., 3, 7, 10

= Ma bucur ca sunt laudat de tine (ca tu ma lauzi) (v. Sintaxa
a b h tiv u lu i) - subiectul gram atical: me.
S U B IE C TU L N E E X P R IM A T
Subiectul nu este exprim at in limba latina In acelea§i situatii ca §i m limba

rom ana, anumc:
1) Cand subiectul este un pronume personal, acesta nu este exprimat, deoarece
desinenta verbului este suficienta pentru a indica persoana (subiectul inclus).
— Habe^ om nia (Cic., A d Att., V, 20, 7 = Ai de toate) - subiect: tu.
Habemwj om nia (Avem de toate) - subiect: noi..
Totu§i pronum ele personal subiect este exprim at atunci cand se accentueaza
ideea de persoana, cand se subliniaza o antiteza sau se precizeaza subiectul.
— Etiam tu quoque adsentaris huic? (Plt., A m ph., 702 = §i tu il
lingu§e?ti?).
— Itaque ego illum exercitum... m agnopere contem no (Cic., In
Cat., II, 3 = Eu dispretuiesc acea armata).
— Contemnunt novitatem meam, ego illorum ignaviam (Sal., lug., 85 =
Ei dispretuiesc obar§ia mea umila, iar.eu le disprctuiesc nememicia).
2) Cand subicctul e subintelcs, fiind exprim at Intr-o propozitie anterioara.
— dcccdant improbi; secernant se a bonis; unum in locum congrcgentur
(Cic., In Cat., I, 32 = ... sa sc departeze cei necinstiti; sa se desparta de
cei buni; sa sc aduno Intr-un singur loc) - subiectul improbi, exprimat in
prima propozitie, c subintelcs in umiatoarele doua propozitii.
3) Cand subiectul e nedeterminat, fiind vorba de o gandire cu valoare generala.
— Sic itur ad astra = A§a sc ajunge Ia stele {V crg.,A en., IX, 641).
4) Cand predicatul arata un fenomen al naturii: pluit, ningit etc. (lipsa
subiectului).
A C O R D U L PR ED IC A TU LU I CU SU B IEC TU L
Regulile acordului dintre prodicat §i subiect sunt in general aceloa?i ca §i in

limba romana.
I) Prcdicatul vcrbal §i verbul copulativ sc acorda cu subicctul in persoana
numar:
— Tu cessas? (Hor., Sat., II, 3, 155 = Tu eziti?)
— Lugent om nes provinciae... (Cic., Verr., 111, 89 = Toate pro-
vinciilc plang).
122_____________________ GRAMATICA LIMBIILATINE ___________________
2) N um ele predicativ exprim at prin adjectiv sc acorda cu subiectul in gen,

num ar §i caz:
— Haec virgo orba est patre (Ter., Ad., 650 = Aceasta fata este
orfana de tata).
— Hic vitae exitus fuit Hannibalis (T. Liv., XXXIX, 51 = Acesta a
fost sfar§itul vietii Iui Hanibal).
— Pectora sunt ipso turbidiora mari (Ov., Trist., I, 11, 34 = Inim a e
mai zbucium ata decat m area msa§i).
— Facile remedium est ubertatis (Quint., I, 18 = U$or e remediul
stilului pompos [Abundenta stilului e u§or de remediat]).
3) Daca subiectul e form at din mai multi termeni, predicatul se pune Ia plural,
sau se acorda cu subiectul cel mai apropiat:
— Socer et medicus., aiebant (Plt., Men., 1046 = Socrui ?i
medicul... spuneau).
— Pauper et dives inimici erant (Petr., 48, 5 = Saracul §i bogatul
erau du§mani).
— Et eodem accedit servitus, sudor, sitis (Plt., M ere., 674 = §i la
aceasta se adauga sclavia, sudoarea, setea).
4) Cand subicctul multiplu e la persoane diferite, persoana I are precadere
asupra celorlalte, iar persoana a Il-a are precadere asupra persoanei a Ill-a.
— M eruimus // et ego et pater de vobis (Plt., Amph., 39-40 = Am
facut destul pentru voi $i eu §i tata).
— Si tu et Tullia... valetis, ego et... Cicero valemus (Cic., A d fa m .,
XIV, 5, 1 = Daca tu §i Tulia... sunteti sanatoase, eu..^ §i Cicero
suntem sanato§i).
— M itte tamen ad nos aliquem..., ut et tu... et nos., scire possimus
(Cic., A d Alt., IV, 18 = Trim ite la noi pe c in e v a ,... ca §i tu... §i noi...
sa putem §ti),
5) Cand subiectele sunt nume dc persoane de genuri diferite, masculinul are
precadere asupra celorlalte genuri, femininul asupra neutrului.
— Ibi Orgetorigis filia atque unus e filiis captus est (Caes., B.G., I,
26 = Aeolo a fost prinsa fiica lui Orgetorix §i unul dintre fii).
6) Cand subiectele sunt nume de lucruri de genuri diferite, numele predicativ
se punc la pluralul neutru:
— Valetudo (feminin), ingenium (neutru) et vigor (masculin)
sem per optanda sunt = Sanatatea, inteligenta §i puterea sunt
totdeauna de dorit.
— Libertas, divitiae, decus in oculis sita sunt (Sal., Cat., XX, 14 =
Libertatea, bogatia §i onoarea se afla sub ochii vo§tri).
7) "Constructio ad sensum" este un acord dupa inteles, logic, §i nu gramatical,
dupa forma. Acest acord, care constituie o particularitate a sintaxei acordului
latin, se gase§te in urmatoarele cazuri:
SINTAXA L i m i l LA TINE 123
a. Cand subiectul este un substantiv colectiv, ca: pars, civitas, m ultitudo etc.:
— (Orgetorix) civitati persuasit ut de finibus suis., exirent (Caes.,
B.C., 1, 2, 1 = A convins pe cetateni sa iasa din hotarele lor).
Subiectul civitas (= ob§tea) e la singular; predicatul la plural:
exirent.
— Pars magna... in aquam progressi, ... sese immergunt (T. Liv.,
XXII, 6 = 0 mare parte, Inaintand m apa, s-au scufundat). Pars =
singular fem inin; progressi = m asculin plural, fiind acordat cu
substantivul inclus m pars: soldatii; immergunt - plural.
b. Cand subiectul este exprimat prin pronumele nehotarat quisque sau uterque
(fiecare sau amandoi).
— Suam quisque partem piscium p oscant sibi (Plt., Rud., 980 =
Fiecare sa-§i ceara partea sa de pe$te).
— uterque eorum., exercitum educunt (Caes., B. c/v., III, 30, 3 =
Fiecare dintre ei i§i scoate armata).
— Ad liberandas suae quisque regionis civitates discesserunt (T.
Liv., = Fiecare a plecat pentru a elibera triburile regiunii sale).
C O N C LU ZII A S U P R A SIN TA XEI SU B IE C TU LU I §1

PREDiCATULU I
Lim ba rom ana a mo§tenit situatia din liraba latina in ceea ce prive§te sintaxa
subiectului §i predicatului, cu foarte putine exceptii.
SINTAXA CAZURILOR
Formele pe care le iau un nume sau pronum e pentru a exprim a raporturile

logice care se stabilesc intre acest nume §i diferitele parti de propoziîe se
numesc cazuri (in limba latina: casus, de la cadere = a cadea).
Limba indo-europeana avea opt cazuri, care m limba latina s-au redus la ?ase,
prin faptul ca functiile unor vechi cazuri, instrum entalui §i locativul, au fost
preluate de ablativ {sincretismul c a zu rilo r)\ Aceasta tendinta de reducere a
numarului lor a continuat sa se manifeste m tot cursui istoriei limbii latine.
Cauzele fenomenului sunt multiple: coincidenta sintactica partiala a unor cazuri
(de exemplu, §i genitivul §i dativul pot avea functie posesiva), coincidenta
form ala a unor desinente cauzale (de exemplu, -ae caracteriza atat dativul, cat §i
genitivul singular al declinarii I, ~is caracteriza atat dativul, cat §i ablativul plural
N . l . B a r b u . S in cretism u l cozu rilo r in iim b i/e Itirinei f i grcaca, i n " S t u d ii c l a s i c c " , v o l . I. 1 9 5 9 , p a g .

1 8 1 -1 8 7 .
124____________________ GRAMA TICA LIMBII lA TINE_________________________
al declinarilor I §i a Il-a etc.), confuzia altor desinente ca urmare a unor proccse

fonetice vulgare §i tarzii (caderea lui -m final rostirea indistincta a vocalelor finale).
Paralel cu slabirea capacitatii desinentelor de a m arca functiile sintactice s-a
dezvoltat folosirea prepozitiilor, care au preluat progresiv acest rol.
Astfel, corodarca pana Ia disparitie a desinenfelor cauzale $i predom inanta
uzului prepozitional au facut ca urma§ele limbii latine, limbile rom anice, sa fie
limbi aproape lipsite de flexiune cauzala §i caracterizate prin analitism '.
Functiile fundamentale ale cazurilor sunt in general acelea§i m lim ba latina
ca $i in limba noastra; al §aselea caz, pe care limba romana nu-1 are, ablativul,
este cazul com plem entelor circumstantiale.
Fata de aceste sensuri fundamentale, s-au dezvoltat num eroase alte intelesuri,
care imbogatesc valorile sintactice ale fiecarui caz in parte.
N O M INATIVUL
Termenul Nominativus casus (sau casus rectus, numit astfel !n opozitie cu

celelalte cazuri, zise oblice) este un derivat al lui nomen, deoarece Ia acest caz se
afla numele fiintelor, obiectelor, fenomenelor, cSnd sunt enuntate, fara a le declina.
In propoziue, nom inativul poate avea urmatoarele valori sintactice:
a. subiect:
— M are quidem commune certo est omnibus. (Plt., Rud., 975 = Cei
putin marea este comuna pentru toti).
— Nos Brundisi... fuimus (Cic., A d fa m ., XIV, 4 = N oi am fost la
Brundisium).
— Labor omnia vincit (Verg., Georg., I, 145 = Munca toate le mvinge).
— Similia similibus curantur (cele asemanatoare se vindeca prin
Icacuri asemanatoare).
b. atribut adjecttval al subiectului:
— Ut fortunati sunt fabri ferrariil (Plt., Rud., 531 = Cei fericiti sunt
me§terii fierari!)
— nam meus pater intus nunc est (Plt., Ampfi., 120 = ... caci tatal
m eu este acum inauntru).
— Solvitur acris hiems (Hor., Od., 1, 4, 1 = Se imblanze§te iam a
cea aspra).
c. apozitie a subiectului:
— Inde toro pater Aeneas sic orsus ab alto (Verg., En., II, 2 = Apoi,
de pe patui inalt, tatal Aeneas astfel a inceput).
A. Em out. F. Thoinas, Syniaxe liiiine. Paris, K lincksicck, 1953, p. 8-10.

SINTAXA LIMBIl LA TJNE 125
— Quis benefactis meus pater, / / deorum regnator, arhitectu'st

omnibus? (Plt., Am ph., 44-45 = prin ce binefaceri tatal meu,
stapanul zeilor, este un dem iurg pentru toti?)
— M ago, H am ilcaris filiu s..., in Italiam... traiecit (T. Liv., XXVIII,
46 = M ago, fiul lui Hamilcar, a trecut in Italia).
A pozitia poate exista chiar cand determ inatui nu e exprimat.
— M axima p a rs vatum decipim ur specie recti (Hor., Ep. ad Pis.,
24-25 = Cea mai m are parte dintre poeti suntem am agiti de aparenta
a ceea ce e drept). SubiectuI subinteles este nos, apozitia, maxima
p a rs (vatum).
Spre deosebire de lim ba romana, unde apozitia sta la nom inativ, indiferent de
cazul tem ienului determ inat, in limba latina apozitia se acorda totdeauna in caz
(iar substantivul m obil, §i m num ar §i gen) cu substantivul pe care il detem iina.
Apozitia in genitiv:
— ... cum praesertim m atris tuae, gravissim ae atque optimae
fem inae, ... studia perspexerim... (Cic., A d fa m ., XV, 7 = ...deoarece
am observat zelul mamei ta le ,... o femeie atat de respectabila §i atat
de buna...).
Apozitia in dativ.
— Persuadet Castico, Catamantaloedis filio , Sequano (Caes., B.G.,
I, 3 ,4 = Convinge pe Casticus, fiul lui Catam antaloedis, secvanul).
Apozitia in acuzativ:
— Inde Tullum H ostilium , nepotem H ostilii, regem populus iussit
(T. Liv., I, 22 = Apoi poporul a proclam at rege pe Tullus Hostilius,
nepotui lui Hostilius).
Apozitia in ablativ:
— Prohibetur ab Gobannitionc, patruo suo... (Caes., B.G., VII, 4, 2
= Este oprit de catre Gobannitio, unchiul sau).
d. Nume predicativ
— Virtus praem ium est optimum (Plt., Am ph., 648 = Virtutea este
cea mai buna rasplata).
— Syllaba longa brevi subiecta vocatur iambus (Hor., Ep., II, 3, 251
= O silaba lunga adaugata unei silabe scurte se nume§te iamb).
V O C A TIV U L
Denum irea acestui caz este derivata de Ia verbul vocare = a chem a, deoarecc
fiinctia lui sintactica este de "adresare" sau "chemare". V ocativul nu indepline§te
126_______________________ GRAM A TICA L IM B IIL A TINE_____________________________
rolul nici unei parti de propozitie, de aceea poate fi om is fara ca inêlesul

propozitiei sa se schim be. Intonatia §i inteijectia care il m sotesc uneori dau
vocativului u n conînut afectiv, el putand astfel exprim a dojana, durerea, revolta,
bucuria etc.
V ocativul latin nu are form e speciale, cu exccptia vocalei tem atice cu tim brul
-e la declinarea a Il-a m asculin, singular; la plural, precum §i la toate celelalte
declinari, vocativul este identic cu nom inativul, ceea ce a m lesnit uneori
folosirea nom inativului in locul vocativului, chiar §i la declinarea a Il-a.
— Anim e mi. M enaechm e, salve! (Plt., M en., 182 = M enechm e,
sufletul m eu, te salut!)
— Da, m eus ocellus, m ea rosa, m i anime, m ea voluptas II argenturn
mihi! (Plt., A sin., 664-665 = Ochi§orul m eu, trandafirul m eu,
sufletul m eu, bucuria m ea, da-m i banii!) In acest exem plu se va
observa nom inativul ocellus, in locul vocativului ocelle.
— Q uid est, C atilina! (Cic., In Cat., I, 13 = C e este, Catilina?)
— M iser Catulle, desinas ineptire {Cat., 8 = Sarm ane Catule,
inceteaza de a m ai fi nebun).
— A udi, tu, p o p u lu s A lbanus (T. Liv., I, 24, 7 = A sculta, tu, popor
alban). Se va observa ca p o p u lu s A lbanus este la nom inativ, in locul
vocativului: popule.
U neori vocativul este precedat de interjectii:
— O virgarum lascivia! (Plt., A sin., 298 = O (tu) ju carie a vergilor!)
— O tem pora! O mores! (Cic., In Cat., I, 2 = O , timpuri! O,
m oravuri!)
— O fons Bandusiae, splendidior vitro... (H or., Od., III, 13 = 0 ,
fantana a B andusiei, mai lim pede ca sticla).
C oncluzii asupra sintaxei nom inativului §i vocativului:
— Functiile sintactice ale nom inativului sunt in general acelea§i in lim ba

latina §i in lim ba romana.
— Vocativul se intrebuinteaza in ambele limbi cu acela§i scop: de a atrage atentia
asupra unei comunicari, de a exprima o anumita stare afectiva, adresand o chemare.
— Indiferent de topica, vocativul se desparte prin virgula de propozitia careia
ii apartine.
GENm VUL
T erm enul g en itivu s (subintelcs: casus) provine dc la verul geno, -ere, o

form a a lui gigno. -& e, genui, genitum = a na§te, a produce; deci gen itivu s
inseam na "care m archeaza originea, provenienta". A ceasta etim ologie ne
in d rep ta te jte sa afirm am ca genitivul era considerat de gram aticii latini in
prim ul rand drept cazul apartenentei, indicand legaturile de filiajie, inrudire
SJNTAXA LIMBIILATINE 127
etc. Functiile genitivului sunt foarte variate, fundam entala este m sa aceea de a
determ ina un substantiv, deci functia de atribut.
Ca atribut, genitivul exprim a num eroase raporturi. D intre acestea, cele mai
im portante sunt:
1.1. G en itiv u l posesiv arata posesonil sau obiectul posedat:
a. posesorul
— ... commoda praetereapatriai (= patriae) prima putare (LuciL, fragm.
= ... a avea in vedere m primul rand interesele patriei) - ale cui interese?
— ... form am cepi huius (Plt., Am ph., 266 = am luat mfati§area
acestuia) - a cui m fatijare?
— Pallam te hodie m ihi dedisse uxoris (Plt., M en., 398 = Tu m i-ai
dat astazi m antaua sotiei).
— ... quod inter fines H elvetiorum et A llobrogum ... Rhodanus fluit
(Caes., B.G., I, 6, 2 = ... pentru ca intre hotarele helvefilor §i ale
alobrogilor curge RonuI).
— A pparent rari nantes in gurgite vasto // A rm a virum (Verg., Aen.,
I, 118 = A par ici-colo naufragiati inotand m genunea m tinsa, armele
eroilor) - ale cui arm e? ; virum arhaic pentru virorum.
— ... a dom o N um itoris (T. Liv., I, 5 = ... din casa Iui N um itor).
— Cirta, caput regni Syphacis erat (T. Liv., X X X , 12 = Cirta era
capitala regatului Iui Syphax);
b. obiectul posedat
— Idem principes civitatum ... ad Caesarem reverterunt (Caes., B .C .,
I, 31 = Aceia$i frunta§i ai triburilor... s-au intors ia Cezar).
— Tu igitur ne de P ersarum quidem rege m agno potes dicere
beatusne sit? (Cic., Tuse., V, 12 = A§adar, tu nici m acar despre
m arele rege al per§ilor nu poti spune daca este fericit?).
1.2. G en itiv u l d e p en d en tei arata raporturilc de flliatie, de m rudire:
a. fllia tie:
— V ercingetorix, C eltilli filius... facile incendit (Caes., B .G ., VII, 4
= V ercingetorix, fiul lui C eltillius, ii m flacareaza u§or);
b. mrudire:
— Sophoniba, uxor Syphacis, filia H asdrubalis Poeni, occurrit (T.
Liv., X X X , 12 = Sophoniba, so|ia lui Syphax, fiica lui H asdrubal
cartaginezul, i-a ie§it mainte).
1.3. G e n itiv u l su b iectiv este atributul unui substantiv de origine verbala; el
arata subiectul acjiunii denum ite de substantivui determ inat.
— R iserunt om nes risu lo v is (En., A nn., 458 = A u ras toti la rSsul
lui lupiter).
128_____________________ GRAMATJCA LIMBIILATINE________________________
— Ego ante legatorum reditum ausus sum dicere (Cic., Phil., XII,
17 = Am indraznit sa spun mainte de intoarcerea solilor).
— Patris tui beneficia in mc sunt am plissim a (Cic., A d fa m ., XV,
10 = Binefacerile tatalui tau fata de m ine sunt foarte mari).
— In adeundis periculis consuetudo imitanda tnedicorum est...
(Cic., D e ojf., I, 24 = infruntand prim ejdiile trebuie sa im itam
obiceiul medicilor...).
— M ultum ille et terris iactatus et alto III... lunonis ob iram (Verg.,
A en., I, 3-4 = M ult a fost alungat $i pe uscat §i pc m are din cauza
urii lunonei).
— R edintegravit luctum in castris consulum adventus (T. Liv., IX, 4
= Sosirea consulilor a reinnoit jalea m tabara).
— ... nam et expositos iussu regis infantes sciebat (T. Liv., I, 6 = ...
caci §tia ca din porunca regelui au fost aruncati copiii).
Tot un genitiv subiectiv este §i genitivul autorului (genitivus auctoris):
— N ec ullus A sini aut M essallae liber tam illustris est quam M edea
Ovidi aut Vari Thyestes (Tac., Dial. de or., 12 = Nici o carte a lui
Asinius sau a lui M esala nu este a§a de vestita ca M edeea lui
Ovidius §i Thyestes a lui Varius).
1.4. G en itiv u l obiectiv detennina §i ei un substantiv de origine verbala sau
sens verbal, d ar este echivalent cu un com plem ent al actiunii verbale incluse in
substantivul determinat:
— Habeo senectuti m agnam gratiam, quae mihi sermonis
aviditatem auxit, potionis et cibi sustulit (Cic., D e sen.^ 46 = Am
mare recuno§tinta pentru batranete, care mi-a sporit dorinta de
conversatie §i m i-a Inlaturat pofta de bautura §i mdncare.
— ... tantus ardor occupavit animos hom inum desiderio libertatis
odioque servitutis (Cic., A d fa m ., XI, 8 = II... atat de mare
Inflacarare a cuprins sufletele oam enilor din dorinta de libertate §i
ura de sclavie).
— Tantus est innatus in nobis cognitionis am or et scientiae... (Cic.,
D e fin ., V, 48 = In noi este innascuta o atat de m are dragoste de
cunoa§tere §i de §tiinta...').
— ... p a c is sem per laudator (Cic., Phil., V II, 8 = laudator a l p a d i.
— Certe igitur ignoratio futurorum malorum Utilior est quam
scientia (Cic., D e div., II, 22 = De buna seama, ignorarea relelor
viitoare este mai folositoare decat cunoa?terea lor).
— Virtutum am icitia adiutrix a natura data est, non vitiorum comes
(Cic., D e am ., XXII, 82 = Prietenia a fost data de natura ca sprijin al
virtutilor , nu ca m sotitor al viciilor).
• — Laudis amore tumes [Hor., Ep., I, 36 = E§ti plin de pofta (setea)
de glorie].
SINTAXA LIMBIILATINE 129
— Aliis tim or hostium audaciam ingrediendi flumen fecit (T. Liv.,

XXI, 56, 5 = Unora team a de du^mani le-a dat indrazneala de a intra
In rau).
— Secuti... quibus m aior vitae quam gloriae cupido (Tac., Ann., IV,
50, 1 = A u urmat... cei pcntru carc era mai mare dorinta viatd
decat de glorie).
— ... medicus enim nihil aliud est quam animi consolatio (Petron.,
Coena., 43, 5 = ... caci mcdicul nu e altccva decSt o mangaiere a
sufletului).
II. G enitiv u l calitatii exprima o insu§ire a unci fiinte, rangul, clasa, varsta
unei persoane. Este form at totdeauna dintr-un substantiv msotit de un adjectiv §i
serve§te pentru a caracteriza o persoana sau un obiect.
— // cum fueris nostrae fa rin a e [Pls., Persa., 115 = ... deoarece e§ti
din aceea§i faina cu noi, (din acela§i aluat).
— ... C. Volusenus, tribunus militum, vir et consilii magni et virtutis
ad Galbam accurrunt (Caes., B.G., III, 5 ,2 = ... C. Volusenus, tribun
militar, un barbat de o mare m tclepciunc §i vitejie, alearga la
Galba).
— N am omnis iuventus, om nes etiam gravioris aetatis... eo
convenerant (Caes., B.G., III, 16 = Caci toata tinerim ea §i chiar toti
cei de o varsta mai inaintata... se adunasera acolo).
— M axim i ponderis saxis m orabantur (Caes., B.G., VII, 22 = Erau
opriti de pietre de foarte mare greutate).
— Ad Curium vero, suavissimum hominem et sum m i ojficii
summaeque humanitatis, m ulta scripsi (Cic., A d fa m ., XVI, 4 = Lui
Curius, un om foarte placut, de o foarte mare cinste §i politete, i-am
seris multe).
— At M. Porcius Cato... huiusce modi orationem habuit (Sal., Cat.,
52, 2 = D ar M. Porcius Cato a tinut o cuvantare de acest fel).
— Lex horrendi carminis erat (T. Liv., I, 26 = Era o lege cu
formule Ingrozitoare).
— Durae buccae fiiit (Petron., 43, 3 = A fost un om rau de gura).
— Si duri puer ingenii videtur, // Praeconem facias vel architectum
(Mart., V, 56 = Daca copilul pare greu de cap, sa-l faci crainic sau
arhitect).
Ca m ijioc dc exprimare a calitatii se folose§te paralel cu genitivul §i ablotivul
calitatii (v. Ablativuf).
III. I. G en itiv u l explicativ indica mtelesul concret al substantivului pe care-1
determina;
— Da hanc virgam lauri (Plt., M ere., 677 = Da aceasta creanga de
dafin).
— Haec urbs est Thebae (Plt., Amph., 97 = Acesta este ora§ul Teba).
130____________________ GRAMATICA LIMBllLATINE________________________
M entionam ca num ele de ora§e pot fi apozitii §i atunci ele se afla m acela§i
caz cu substantivul determinat.
— Haec urbs Epidamnus est (Plt., Men., 72 = Acesta este ora§ul E.)-
— Vitare m em ento crimen avaritiae (Cato, D ist., IV, 16 = Adu-ti
aminte sa te ferenti de pacatui lacomiei de bani).
— ... dulcc enim etiam nomen est p acis (Cic., Phil., XIII, 1 = ... caci
dulce e chiar cuvantui pace).
— Ab ilio belli pericula repelluntur (Cic., Pro M ur., 30 =
Prim ejdiile razboiului sunt indepartate de el).
— A rm orum officinas in urbe videtis (Cic., Phil., VII, 13 = Vedeti
in ora§ ateliere de arme).
— ... qui turpissimam servitutem deditionis nomine appellant (Caes.,
B.G, I, 16, 5 = Cei care numesc sclavia cea mai josnica cu numele de
supunere).
— Veneti... scientia atque usu nauticarum rerum reliquos
antecedunt (Caes., B.G., III, 8, 1 = Venetii.. ii intrec pe ceilalti prin
cunoa§terea §i experienta problem elor de navigatie).
— ... cuncta... nom ine principis sub imperium accepit (Tac., Ann., I,
1 = ... toate... le-a luat in stapanire sub numele de principe).
— ... tandem apud prom ontorium M iseni consedit (Tac., Ann., VI,
50 = ... in cele din u n n a s-a a§ezat Ia promontoriui M isenum).
— Non hodie buccam panis invenire potui (Petron., 44, 2 = astazi
n-am putut gasi o gura (imbucatura) de paine).
— ... ne... turis piperisve sis cucullus (Mart., III, 25 = ... sa nu fi ...
punga de tam aie sau piper).
III. 2. G enitivuI co n tin u tu lu i sau ai m ateriei este un atribut care indica
materia din care este facut un obiect sau continutul sau.
— Aulam auri... te reposco (Plt., A ul., 763 = Iti cer ... oala de aur).
— N on hominem m ihi, sed thesaurum... m emoras m ali (Plt., Mere..,
636 = Nu-m i descrii un om, ci un tezaur de uratenie).
— ... montes auri pollicens (Ter., Phorm., 68 = ... promitand munti
de aur).
— At inimici mei., flumine sanguinis meum reditum
intercludendum putaverunt (Cic., A d Quir. p ost red., 14 = Dar
du§manii mei... au socotit ca intoarcerea mea trebuie sa fie oprita cu
un rau de sange).
— Gallus... sebi ac p icis glebas... proliciebat (Caes., B.G., VII, 25 =
G a lu l... arunca bulgari de seu §i smoala).
— Flum ina iam lactis, iam flumina nectaris ibant (Ov., M et., 110 =
Ici curgeau fluvii de lapte, colo fluvii de nectar).
IV. G enitivuI p a rtitiv arata intregul din care se ia o parte. Se folose§te:
a) pe langa substantive colective ca: p ars = o parte, m ultitudo = m ultime,
manus = ceata, grex = turm a etc.
SINTAXA UM BIILA TINE 131
— ... si licet boni dimidium mihi dividere cum love (Plt., Am ph.,
1125 = ... daca m i-e ingaduit sa-mi im part jum atate din avere cu
lupiter).
— Eom m una pars ... initium capit (Caes., B.G., I, 1, 5 = O parte
dintre ace§tia ... i§i ia inceputul).
— ... m ultaquc in ea genera ferarum nasci constat (Caes., B.G., VI,
25 = ... se §tie ca in ea se nase m ulte feluri de fiare).
— Ne p abuli quidem satis m agna copia suppetebat (Caes., 5.G ., I,
16, 2 = Nici m acar bel§ugul destui de m are de nutret nu era de
ajuns).
— Magnum numerum hostium occidimus (Cic., A d Att., 5, 20 = A m
ucis un mare num ar de du§mani).
— ... iam continens agmen migrantium impleverat vias (T. Liv., I,
29 = ... convoiul neintrerupt al pribegilor um pluse drumurile).
— lam Sabinorum omnis multitudo... venit (T. Liv., 1, 9 = Sose§te
... toata multim ea sabinilor).
— ... crescente in dies grege iuvenum (T. Liv., I, 4 = ... crescand in
fiece zi m ultim ea tinerilor).
— Stipatus agm ine armatorum in forum irrrupit (T. Liv., I, 47 = A
navalit In for inconjurat de o m ultim e de oameni marmati).
— Parte tamen meliore mei su p e r... // astra ferar (Ov., Met., XV, 875-
876 = Prin partea mai buna din mine, voi fi inaltat deasupra stelelor).
— M ulta poetarum veniat manus ... (Hor., Sat., I, 4, 41 = Sa vina
ceata m are a poetilor).
— ... im m ensum argenti pondus et auri (Hor., Sat., I, 1, 41 = ... o
imensa cantitate dc argint §i aur).
— Dimidium fa c ti qui coepit habet (Hor., Ep., I, 2, 40 = Cei care
incepe are jum atate fapta);
b) pe langa pronum c (mai ales interogative §i nehotarate) §i numerale
(cardinale §i ordinale):
— Quid istuc novi est? (Plt., A sin., 50 = Ce e nou acolo?)
— Ea signa nemo horum fam iliarium H videre poterit (Plt., Am ph.,
146-147 = Aceste sem ne nu le va putea vedea nim eni dintre ace§ti
membri ai familiei).
— ... neque alius quisquam civium... (Plt., Am ph., 186 = ... nici un
altui dintre cetateni).
— Non reputat laboris quid sit (Plt., Am ph., 172 = N u se gande§te
ce munca este).
— M ilia passuum decem novem m urum, in altitudinem pedum
sedccim fossamque perducit (Caes., B.G., I, 8, 1 = Face un zid lung
de 19 000 de pa§i §i inalt de 16 picioare).
— Quorum alteri... non m ultum adiuvabant (Caes., B.G., VII, 17 =
Dintre ace 5 tia ... unii nu ajutau mult).
132____________________ GRAMA TJCA LIMBI! LA TINE_________________________
— Statuunt ut X m ilia hominum... subm ittantur (Caes., B.G., VII, 21

= Hotarasc sa trim ita in ajutor 10 000 de oameni).
— Quid ergo mei consilii est? [Caes., B.G.. VII, 77 = Care este
planul (sfatul) meu?]
— ... unus multorum (Hor., Sat., I, 9, 72 = ... unul dintre multi).
— ... ut nem o pugnantium ... senserit (T. Liv., XXII, 5, 8 = ... meat
nim eni dintre luptatori ... nu a simtit).
— Sex m ilia hostium caesa (T. Liv., XXI, 60, 7 = §ase m ii de
du§mani au fost omorati).
— Mille... fuere in navibus captis milites nautaeque, in his tres
nobiles Carthaginiesium (T. Liv., XXI, 50, 5 = In navele capturate au
fost 1000 de soldati §i corabieri, intre care trei nobili cartaginezi);
c) pe langa pronum e §i adjective luate ca substantive, exprim and ideea de
cantitate (genitivul de cantitate): multum, plus, plurimum, paulum , minus,
minimum, tantum, quantum, nimium, nihil, quid, aliquid etc.;
— N e quid animae forte am ittat dorm iens (Plt., AuL, 303 = sa nu
piarda ceva din rasuflare dormind).
— ... nihil pati vini reliquarumque rerum ad luxuriam pertinentium
in fe rri... (Caes., B.G., II, 15 = ... nu perm it sa se aduca la ei nici vin
§i nici alte lucruri).
— ... cui tantum in vita restet transire malorum (Lucr., V, 227 = ...
cui in viata li ramane sa treaca peste atatea nenorociri).
— ... id tem poris exquirerentur (Tac., Ann., XII, 8 = ... in acel tim p
sc cercetasera...).
— Post m ultum vulnerum, occidioni extempi sunt (Tac., Ann., XII,
56 = Dupa m ulte rani au fost scutiti de ucidere).
— N ihil stropharum est: jam salarium dandum est (M art., III, 7, 6 =
N u e nici o viclenie: trebuie sa se dea piata).
G en itiv u l cu ro l de com plem ent al v erb u lu i, adjectiv u lu i ad v erb u lu i.
Dupa cum in limba rem ana genitivul poate indeplini §i functia de com plem ent
pe langa un verb (atunci cand e cerut de anumite prepozitii §i locutiuni
prepozitionale), tot a§a §i in limba latina exista anum ite verbe, adjective §i
adverbe al caror complement se afla in genitiv. Prin nuanta pe care o exprima,
genitivul cu functie de complem ent poate fi posesiv, obiectiv sau partitiv,
inrudindu-se prin aceasta cu functia lui adnominala.
G enitivul obiectiv p e langa verbe exprim a diferite valori:
1) G enitivul memoriei (genitivus memoriae) determina verbele care inseam
na: a-î am inti sau a uita\ ^
— ... mearum miseriarum commones (Plt., Rud., 743 - ... imi
aminte§ti de nenorocirile mele).
— ... quod si veteris contumeliae oblivisci vellet... (Caes., B.G ., I,
14 = ... chiar daca ar vrea sa uite de vechea jignire).
SINTAXA LIMBIlLATINE 133
— ... quae te oblivisci laudis domesticae non sinant (Cic., In Ver., I,

52 = ... care nu perm it ca tu sa uiti gloria familiei).
— obliviscere caedis atque incendiorum (Cic., In Cat., I, 3, 6 = ...
uita de crim a §i incendii).
— Abi hinc... oblita fratrum mortuorum vivique oblita patriae (T.
Liv., 1 ,26 = Pleaca de aici, tu care ai uitat de fratii m orti, de cel viu,
de patrie).
— Etiam fera anim alia, si clausa teneas, virtutis obliviscuntur (Tac.,
Hist., IV, 64, 12 = Chiar §i animalele salbatice, daca le tii inchise,
i§i uita puterea).
— Vivorum m eminerim us (Petr., 43, 1 = Sa ne am intim de cei vii).
2) G enitivul vinei (criminis) determina verbele care exprima ideea de acuzare,
condam nare, achitare {verba iudicialia sau iudicandi), aratand motivul, cauza
acuzarii sau condamnarii:
— ... sed iam me ipse inertiae nequitiaeque condemno (Cic., In
Cat., 1,4 = ... ma condamn pentru o inertie criminala).
— (Them istocles) quod proditionis esset damnatus [C. Nep.,
Themist., II, 5 = (Temistocle) fiindca a fost condamnat pentru
tradare].
— ... postquam autem se capitis damnatum ... audivit (C. Nep.,
Alc., VII, 5 = ... dupa ce a auzit ca a fost condam nat la moarte).
— C. Silanum, ... repetundarum a sociis postulatum , ... corripiunt
(Tac., Ann., III, 66 = Pe C. Silanus, ... acuzat de aliati pentru
d elapid are,... il tarasc in judecata).
— N ec dubium habebatur saevitiae captarumque pecuniarum teneri
reum (Tac., Ann., III, 67 = Fara mdoiala ca era vinovat de cruzime
§i delapidare).
— L. Ennium... maiestatis postulatum (Tac., Ann., III, 70 = L.
Ennius... acuzat de violare a maiestatii).
3) Genitivul pretului (pretii) este complementul verbelor a p refui (aestimare,
facere, ducere, fieri, esse, habere etc.), a cantari (pendere), a cumpara, a vinde,
(emere, vendere)-, este exprim at prin genitivul unor adjective aratand cantiiatea
pretuirii sau a evaluarii: multi, parvi, magni, tanti, quanti etc., adjective pe langa
care se subintelege substantivul pretii. Raspunde la intrebarile: cat? cu cat? cat
de mult? cat de putin?
— Tanti quanti poscit, vin' (=visne) tanti illam emi? (Plt., M ere.,
490 = Vrei tu ca aceasta sa fie cumparata cu atata cu cat cere?)
-— Quid m e fiat p arvi pendis (Ter., H eaut., 715 = Putin iti pasa ce
se intam pla cu mine).
— Emit (hortos) tanti, quanti Pythius voluit (Cic., De off., III, 14 =
Puthius a cum parat gradinile cu atat cat a vrut).
— Dionysium... quotidie pbtris facio (Cic., A d Att., V, 9 = Pe
Dionysius in fiecare zi il pretuiesc tot mai mult).
134_____________________ GRAMA TICA LlMBll LA TINE________________________
— Quare non quantum quisque prosit, sed quanti quisque sit,

ponderandum est [Cic., Brut., 73 = De aceea trebuie sa cantarim nu
cat este de folositor fiecare, ci cat de valoros este (la ce grad de
perfectiune este)].
— Haec tu commoda tam beata, Furi, // Noli spernere nec putare
p a n n (Catullus, 23, 24, 25 = Aceasta fericita bunastare sa n-o
disprejuie^ti §i sa n-o socote§ti fara valoare).
— Sem per domos, villas, signa, tabulas vostras pluris quam rem
publicam fecistis (Sal., Cat., 52, 5 = Totdeauna ati socotit mai de
pret casele, mo§iile, statuile §i tablourile voastrc decat republica).
— Togulam pluris emo (Mart., IV, 26 = Imi cum par o togulita cu
mai m are pret).
— V endidit vinum quanti ipse voluit (Petron., 43, 4 = A vandut
vinul cu cat a vrut el).
— M inoris quam muscae sumus. N os non pluris sumus quam bullae
(Petron., 15 = P re ^ im mai putin decat o musca. Nu valoram mai
mult decat o ba§ica de aer).
Determinarile de pret se pot cxprima in limba latina §i prin cazul ablativ, mai
ales cand se exprim a p r e ^ l concret al unui lucru (vezi Ablativul).
Exemplu: Qui potius quam auro expendas; (Plt., M ere., 487 = Cum ai putea
s-o plate§ti mai degraba decat cu aur?)
4) G enitivul obiectiv poate fi com plem ent pe langa verbele impersonale care
exprim a un sentiment: (me) m iseret (mi-e m ill); (me) paenitet (m a caiesc); (me)
pudet (mi-e ru§ine); (me) p ig e t (ma supar); (me) taedet (ma dezgusta, ma
plictise§te).
A ceste verbe se construiesc cu acuzativul persoanei care traiejte sentimentul,
deci au subiectul logic m acuzativ {Subiectul logic), §i cu genitivul obiectului,
exprimand cauza care provoaca sentimentul:
— F ratris m e quidem pudet pigctque (Ter., Ad., 391 = M i-e ru§ine
?i sunt dezgustat de fratele meu).
— lam tc nil miseret, dure, tui dulcis amiculH (Catullus, 30, 2 =
Crudule, nu ti-e mila deloc de prietenul tau?)
— M e quidem m iseret parietum ipsorum atque tectoi-um (Cic.,
PhiL, II, 69 = Mi-e m ila de perctii in§i§i §i de acoperi§uri).
— Tamen me tui miseret (Cic., Phil., II, 36 = Totu§i mi-e mila de tine).
— N um ... senectutis suae cum paeniteret? [Cic., D e sen., 19 =
Oare... s-ar cai (ar fi nem ultumit) de batranetea sa?]
— Neque m e militum neque vos ducis paenituit (Tac., Agr., 33, 10 =
Nici eu nu m-am pians de soldati, nici voi dc comandant).
— Etiam illum qui libertatem publicam nollet tam proicctae
servientium patientiae taedebat (Tac., Ann., III, 65 = Chiar $i acela
care nu admitea libertatea publica era dezgustat de rabdarea atat de
josnica a unor sclavi).
SINTAXA LIMBI} LATINE 135
5) G eniiivul posesiv poate insoti verbul esse avand mêlesul "este datoria",
"este msu§irea cuiva", sau "este conform cu..."
— E st adolescentis m aiores natu vereri (Cic., D e off., I, 34 = Este
datoria unuui tanar sa respecte pe cei mai in varsta);
— Cuiusvis hominis est errare (Cic., Phil., XII, 5 = Este propriu
oricarui om sa gre§easca).
— In tranquillo tem pestatem optare dem entis est (Cic., De ojf., I, 24
= Este caracteristic unui nebun de a dori furtuna pe tim p frumos).
— Non minus est imperatoris consilio superare quam gladio (Caes.,
B. civ., I, 72, 2 = N u este mai putin potrivit pentru un com andant a
invinge prin chibzuinta decat prin sabie).
— Fortiun^ vivorum est m agis m ortem contem nere, quam odisse
vitam (Q. Curt., V, 9, 6 = Este o msu§ire a barbatiior viteji mai m ult
a dispretui m oartea, decat a uri viata).
G enltiv u l co m plem ent al ad jectivelor. Genitivul obiectiv determ ina §i
adjectivele care exprima:
a. dorinta sau aversiune:
— ... alieni appetens, sui profusus (Sal., Cat., V, 4 = ... lacom de
bunul altuia, risipitor cu al sau).
— ... natura m ortalium avida imperii... (Sal., Jug., V I, 3 = .. firea
oam enilor dom ica de putere...).
— Cupidissimus litterarum fuit [C. Nep., Cato., XXIV, 3 = A fost
foarte dom ic (iubitor) de literatura].
— Quare studiosos Catonis ad id volum en delegamus [C. N ep.,
Cato., XXIV, 5 = De aceea pe cei doritori (de a cunoa§te pe) Cato,
li trim item la aceasta lucrare].
— ... prodigi alieni, contemptores su i (Tac., Germ., 31, 3 = ...
risipitori cu bunul altuia, nepasatori cu al lor).
— vulgus., cuiuscumque motus novi cupidum (Tac., Hist., 1, 80, 11
= poporul dom ic de orice noua schimbare);
h. pricepere, cunoa^tere, ignoranta, participare:
— ... nam et agricola sollers et reipublicae peritus ... fuit (C. Nep.,
Cato., XXIV, 5 = ... caci a fost m acela§i tim p un agricultor iscusit
?i priceput in politica).
— ... aedis plenas convivarum (Plt., Most,^ 378 = ... casa plina de
musafiri).
— ... m arsupium /// plenum argenti (Plt., Rud., 547-548 = ... o
punga ... plina de argint).
— Legi litteras ... plenas humanitatis, officii, diligentiae (Cic., A d
fa m ., III, 9 = A m citit scrisoarea plina de politete, de zel §i buna-
vointa).
136_____________________ GRAMATICA LIMBIILATINE___________________
— ... haud ignara et non incauta fu tu ri (Hor., Sat., I, 1, 35 = ...

cunoscatoare §i prevazatoare a viitorului).
— Terentius Varro peritissim us linguae Latinae et omnis
antiquitatis fiiit (Quint., X = Terentius Varro a fost foarte bun
cunoscator al limbii latine §i al mtregii antichitati).
— ... nam et universi servitutis expertes ... [Tac., A grie., 30, 4 = ...
caci toti (sunt) necunoscatori ai sclaviei... (nim eni nu cunoa?te
sclavia)].
— Capito, humani divinique iuris sciens... (Tac., Ann., III, 70 =
Capito, cunoscator al dreptalui uman §i divin...
— Ipse dom inus dives operis et laboris expers (PIt., Am ph., 170 =
stapanul bogat, scutit de m unca ;i osteneala).
c. aducere am inte sau uitare:
— Beneficii accepti esto mem or (Cato., Sent., 50 = Sa-ti aduci
am inte de binefacerea primita).
— ... veterani pristinae virtutis memores (Sal., Cat., LX, 3 = ...
veteranii amintindu-§i de vechea lor vitejie).
— Omnes cives hominem immemorem beneficii oderunt (Cic., De
qff., II, 28, 63 = Toti cetatenii urasc pe om ul care uita de bine-
facere);
d. p e langa adjective la superlativ.
— Disertissim e Romuli nepotum (Catullus, 49 = Tu, cel mai
elocvent dintre nepotii lui Romulus).
— Ait fuise navium celerrim us (Catullus, 4, 2 = Spune ca a fost cea
mai iute dintre corabii.
— Horum omnium fortissimi sunt Belgae (Caes., B. C.., I, 1 = Dintre
toti ace§tia, cei mai viteji sunt belgii).
— Sem per ego optarem pauperrim us esse bonorum (Hor., Sat., I, 1,
79 = Eu a§ dori sa fiu foarte sarac m aceste bunuri);
e. dupa participiul prezent al verbelor tranzitive:
— (C atilinae) corpus patiens inediae, algoris, vigiliae ... erat
[Sal., Cat., V, 3 = corpul (lui C atilina) era rabdator la foam e, frig,
veghe];
f. p e langa adverbe:
— Ubi sum? Nusquam gentium (Plt., M ere., 606 = Unde sunt?
Nicaieri).
— V bi istuc est terrarum loci'] (Plt., Asin., 32 = in ce loc al lumii
este acesta?)
— Ubinam gentium sumus? (Cic., Jn Cat., I, 9 = La ce neam ne
aflam? (unde suntem?)
SINTAXA LIMBII LATINE 137
— qui ubicumque terrarum sunt, ibi est omne reipublicae

praesidium (Cic., Phil., II, 44 = ... care in orice parte a lumii ar fi,
acolo este sprijinul republicii).
— Plerique mortales ... satis ingenii habent aut simulant (Sal., Ep.
ad Caes., I, 7, 919 = Cei mai inulti oameni ... au sau se prefac ca au
destula minte).
C O N C L U 2 IIA S U P R A SIN TA XEI G ENITIVULU I
1. Precum s-a vazut, valorile genitivului adnorainal advcrbal sunt acelea§i,

chiar daca m plan sintactic un cuvant la genitiv poate ju ca fie rol de atribut, fie
rol de complement.
2. Data fiind polivalenta functionala a genitivului §i caractem l abstract al
valorilor sale, unelc dintre acestea sunt susceptibile de interpretare diferita; de
exemplu, genitivul materiei este integrat de unele gramatici in sfera
explicativului, de altele in cea a partitivului; genitivul dupa verbele acuzarii este
integrat fie in explicativ, fle m genitivul relational. De asemcnea, un context dat
poate lasa loc dubiului in analiza: m cupiditas regni se poate recunoa§te fle un
genitiv de relatie, fie unul obiectiv.
Genitivul latinesc nu poate fi totdeauna tradus prin genitiv m limba romana;
adeseori trcbuie tradus cu ajutorul prepozitiilor:
— partitiv, cu dintre: optimus hominum = cel mai bun dintre oameni;
— explicativ, cu de: piperis cucullus = punga de piper;
— obiectiv, cu de: amor patriae = dragostea de patrie;
— materiei (continutului), cu de: marsupium argenti = punga de argint.
3) Necesitatea preciziei in exprimare, grija de a evita confuziile a dus la
siruatii de inlocuire a genitivului cu acuzativui sau ablativul precedate de
prepozitii, chiar la scriitorii clasici.
Astfel, alaturi dc genitivul materiei gasim ablativul cu prepozitie; signum ex
ehore pulcherrim um (Cic., Brut., 73 = o statuie de filde§ foarte frumoasa).
Alaturi de genitivul obiectiv gasim acuzativui cu prepozitie: Neminem huic
praefero... in patriam amore (C. Nep., VIII, 1 = Pe nimeni nu pun mai presus de
acesta... in privinta iubirii de patrie).
Paralel cu genitivul partitiv era folosit ablativul cu prepozitia ex: unus e
m ultis (Cic., Brut., 79, 274), ca §i: unus multorum.
4) A cest proces de exprim are a raporturilor sintactice cu ajutorul prepozitiilor
se extinde in latina populara §i in limbile romanice ca o consecinta a pierderii
desinentelor cauzale. A§a se explica genitivul francez cu de (ex. in genitivul
explicativ: la ville dc Paris, le sentim ent de bonheur) §i formele sim ilare
romane§ti: sentimentul de mandrie, in loc de sentim entul mdndriei, sau
posesivul: proprietar de casa^ in loc dc proprietar a l casei.
DATIVUL
D ativus casus este num it astfel deoarece el arata persoana careia i se atribuie
ceva (do, dare = a da). Dativul poate arata scopul actiunii verbale sau indica
fiinta in interesul ori in dauna careia se mdepline§te lucrarea exprim ata de verb,
sau careia i se atribuie o insu§ire. Dativul poate determina verbe, adjective §i
interjectii, avand variate valeri.
1) D ativul de a trib u ire sau adresare raspunde la intrebarea cmi? §i determina:
a. Verbe tranzitive active sau pasive, msotind uneori acuzativul obiectului
direct, ca in lim ba romana;
— Ea cotidie... dat m ihi coronas (Plt., Aul., 25 = Ea Imi da zilnic
coroane de flori).
— = Homini misero plus quingentos colaphos infregit m ihi (Ter.,
Ad., 199 = Nenorocitului de m ine m i-a trantit mai mult de cinci sute
de palme).
— Quando enim huic hom ini ac liberis eius, quando om nes mei
gratiam referent? ( Cic., P ost red. in sen., 24 = Cand toî ai m ei vor
aduce multumiri acestui om §i copiilor Iui?)
— H is legationibus responsum est... (T. Liv., XXXI, 2 = Acestor
solii li s-a raspuns...).
— ... roganti M etti imperat Tullus (T. Liv., I, 26 = ... Iui M etius, care
il intreba, li porunce§te Tullus).
— M axim a debetur puero reverentia (luv., XIV, 47 = Copilului ii
datoram cel mai mare respect).
b) Verbe intranzitive in Iatine§te, dar tranzitive in limba rom ana ca: suadeo =
a persuadeo = a convinge, invideo = a invidia, j?arco = a cvxtz, fa v e o - a
ajuta, studeo = a iubi (a nazui spre ceva), ignosco = a ierta etc.:
— Omnes natura parit liberos // Et omnes libertati natura student
(Plt., Aul., 809-810 = Natura pe toti ii na§te liberi §i toti din fire
nazuiesc spre libertate).
— ... litteris studere incipit (Cic., Post red. in sen., 14 = ... incepe sa
studieze literatura).
— ... cives enim civibus parcere aequum censebat (C. Nep., Tras., 2,
2, 6 = ... caci socotea drept ca cetatenii sa erute pe cetateni).
— An Trebonio persuasi? (Cic., Phil., II, 27 = Oare 1-am convins
pe Trebonius?)
— Invidetur praestanti jlorentique fo rtu n a e (Cic., D e or., II, 210 =
Se invidiaza o situatie inalta §i infloritoare).
— Invideo tibi (Cic., A d fa m ., VIII, 4 = Te invidiez).
— Tibi favemus (Cic., Brut., 97 = Noi iti tinem partea).
— Festinationi m eae brevitatique litterarum ignosces (Cic., A d Alt.,
IX, 6 = Vei ierta graba mea §i scurtim ea sensorii).

— ... (Germ anii) agriculturae non student ... (Caes, B.G., VI, 22 =
... nu se ocupa de agricultura).
— = A t vos, exiguo p ecori fliresque lupique // Parcite ... (Tib., I,
35 = D ar voi, hoti §i lupi, crutati turm a mica).
— ... m ale om inatis parcite verbis (Hor., Od., III, 14, 11 = ... feriti-
va de cuvinte rau prevestitoare).
— Primum ignosce patrio dolori (T. Liv., 48, 4 = M ai intai iartS
durerea de tata).
— Unde potest avidus captae leo parcere praedae'! (M art., I, 4 =
Cum ar putea lacomul leu sa erute prada prinsa?).
c) Verbele compuse cu prepozifiile: ad. ante, cum (con-), in, inter, ob, post,
prae, sub §i super, daca nu se repeta prepozitia devenita preverb:
— Etiam tu quoque adsentaris huic7 (P lt, Am ph., 702 = §i tu o
lingu§e§ti?)
— Lucrum praeposui sopori et quieti (Plt., Rud., 916 = A m pus
ca§tigul mai presus de somn §i Iini§te).
— Praestat honesta mors turpi vitae (C. Nep., Chabr., 4, 3 = E mai
de dorit o m oarte onorabila decat o viata ru§inoasa).
— De Vennonianis rebus tibi assentior (Cic., A d Alt., VII, 13 = in
problem ele lui Venonius sunt de aceea§i parere cu tine).
— ... (M agnitudo animi) qui preferret m ortem servituti (Cic., PhiL,
XII, 2 = ... (curajul) care va prefera sclaviei moartea).
— Ego vos hortari tantum posssum ut am icitiam omnibus rebus
humanis anteponatis (Cic., De am., V, 17 = Eu atat pot sa va
sfatuiesc: sa puneti prietenia maintea tuturor lucrurilor omene§ti).
— Est autem unus dies bene... actus... im m ortalitati anteponendus
(Cic., Tuse., V, 5 = O singura zi traita bine trebuie pusa mai presus
de nemurire).
— ... qui sum m o m agistratui praeerat (Caes., B.G., I, 16 = ... care era
m fruntea celei mai maltc m agistraturi).
— ... Neque illi tam en ad cavendum dolus aut astutiae deerant (Sal.,
Cat., X XVI, 2 = Pentru a se pazi, acestuia nu-i lipsea nici viclenia,
nici iscusinta).
— ... om nis homines, qui sese student praestare ceteris animalibus
(Sal., Cat., I, 1 - ... toti oamenii care nazuiesc sa stea mai presus de
celelalte viefuitoare).
— Congestis undique saccis II indorm is (Hor., Sat., I, 1 = Dormi pe
sacii cu bani adunati de pretutindeni).
— Principiis obsta (Ov., Rem. am., I, 91 = im potrive§te-te ince-
puturilor).
— Personam capiti II detrahet illa tuo (M art., III, 43, 4 = Va trage
jo s de pe capul tau masca.
140____________________ GRAMATICA LIMBIILATINE________________________
d. D ativul cu esse sau dativul posesiv arata persoana sau, prin msufletire,
lucrul posesor. Aceasta sintagma, asemanatoare cu expresiile mi-e dor, m i-e mila
etc. din lim ba romana, este echivalenta ca sens cu o prepozitie in care predicatul
verbal ar fi verbul habere, in locul lui esse, iar subicctul, cuvantul pus in dativ.
Dativul posesiv are deci rol de subiect logic:
— H uic filia una est (P lt, A u l, 23 = Acesta are o singura fiica).
— H uic item M enaechmo nomen est (Plt., M en., 1096 = Acesta are
de asemenea numele de Menaechmus).
De rem arcat ca in expresia "mihi nomen est" (eu am numele, ma numesc),
numele se pune adeseori ia dativ, prin atractie de caz. Aceea§i atractie de poate
observa §i in propozitia urmatoare:
— luvcntus nom en fecit Peniculo m ihi (Plt., Men., 77 = Tineretul
m i-a dat num ele de Periuta).
— N on enim tibi cum Pompeianis, sed cum universa republica
bellum est [Cic., Phil., XIII, 45 = Caci tu nu ai (nu porti) razboi cu
pom peianii, ci cu intreaga republica].
— Longe alia mihi mens est (Sal., Cat., 52, 2 = Eu am cu totul alta
parere).
— Suam cuique fortunam in manu esse (T. Liv., XXIV, 14 =
Fiecarc are in m ana soarta proprie).,
— Sed lis est mihi de tribus capellis (Mart., VI, 19, 2 = D ar eu am
un proces pentru trei caprite).
2) D ativ u l folosului sau al pagubei {commodi vel incommodi) arata persoana
In folosul sau in dauna careia se indepline§te actiunca verbului. Raspunde la
intrebarea; pentru cine?
— Mihi, tibi atque illi iubebo iam adparari prandium (Plt., M en.,
174 == Voi porunci sa se pregateasca un pranz pentru mine, pentru
tine ?i pentru el).
— Verba fiunt mortuo (Ter., Phorm., 1015 = Se fac vorbe pentru un
mort).
— N on m odo proditori, sed ne perfugae quidem locus in meis
castris cuiquam fuit (Cic., Ver., I, 98 = In tabara m ea n-a fost loc
nu numai pentru nici un tradator, d ar nici m acar pentru vreun
transfug).
— His Caesar im p e ra t... frumentum exercitui (Caes., B.C., V, 20 =
Acestora Cezar le porunce§te ... grau pentru armata).
— M ihi cane et populo (Cic., Brut., 50 = Canta pentru m ine §i ;
pentru popor).
— Non omnibus dormio (Cic., A d fa m ., VII, 24, 1 = N u dorm pentru
toti - Nu am aceea§i indulgenta pentru toti).
— At nobis, pax alma, veni... (TibuL, I, 2, 67 = V ino pentru noi,
pace binefacatoare).
SINTAXA LlMBIl lA TINE 141
— V ellunt tibi barbam lascivi pueri (Hor., Sat., I, 3, 133 = Copii

obraznici iti smulg barba).
— ... qui societatem ... novo populo peterent (T. Liv., I, 9 = ... care
sa ceara alianta pentni noul popor).
— Sed, ut sol, vox illa praeceptoris universis idem lucis calorisque
largitur (Quint., I, 2 = D ar glasul profesorului, ca soarele, daruie§te
tuturor aceea§i lumina §i caldura).
— Em i ergo nunc puero aliquot libra rubricata (Petr., 46, 7 = Am
cumparat acum pentru copil cateva carti de drcpt); (neutrum librum
e folosit in latina populara in locul formei masculine liber).
— Sol omnibus lucet (Petr., 100 = Soarele straluce$te pentru toti).
— Q uicquid discis, tibi discis (Petron., 46, 8 = Orice inveti, pentru
tine inveti).
3.a. D ativul de scop (finalis) este com plem entul aratand scopul pentru care
se indepline§te actiunea verbala. EI este exprimat m general prin substantive
abstracte: auxilio = ca ajutor, dono ~ in dar, detrimento = spre paguba, curae =
spre grija, solacio = ca m angaiere etc., pe langa verbe ca: esse, habere, mittere,
dare, vertere etc.
— Id solacio est (Plt., Amph., 643 = Aceasta este spre mangaiere).
— ... quod viro esse odio videas, tute tibi odio habeas (Plt., M en.,
I I I = ... ceea ce ai vedea ca este obiect de ura pentru sotul rau, tu
insati ai socoti ca obiect de ura pentru tine).
— Suis saluti fuit (Caes., B.G /, VII, 50, 6 = A fost spre m antuire
pentru ai sai).
— Dies colloquio dictus est (Caes., B.G., I, 42, 3 = S-a stabilit o zi
pentru convorbire).
— Locum castris deligit (Caes., B.G., VII, 16 = Alege loc pentru
tabara).
— ... (virtus) sola neque datur dono neque accipitur (Sal., fug.,
LXXXV, 38 = ... (virtutea) singura nici nu se dS ca dar, nici nu se
prime§te).
— Qui labores... facile toleraverant, eis otium , divitiae, oneri
miseriaeque fuere (Sal., Cat., X, 2 = Pentru cei care au suportat u§or
ostenelile, odihna §i bogatiile au fost spre povara §i nenorocire).
— M ihi autem non minori curae est, qualis res publica post mortem
m eam futura, quam qualis hodie sit (Cic., De am ., XII, 43 = M ie nu-
mi este spre mai putina grija cum va fi republica dupa m oartea mea
decat cum este astazi).
— M ulta poetarum veniat manus auxilio quae // Sit mihi... (Hor.,
Sat., 1 ,4, 141-142 = Sa vie ceata poetilor care sa-mi fie de ajutor).
— V ulgatior fama est ludibrio fratris Remum novos transiluisse
m uros (T. Liv., I, 7 = Este mai raspandita versiunea ca Remus a
sarit peste zidurile noi spre batjocorirea fratelui).
142_____________________GRAMATICA LIMBIILATINE________________________
— Erat Sertorio cerva candida... Quae ipsi magno usui fliit (A.
GelL, XV, 22 = Sertorius avea o cerboaica alba, care i-a fost de
m are folos).
3.b. D ativ u l d u b lu . Dupa cum s-a observat §1 m unele exem ple de m ai sus,
adeseori dativul final este msotit §i de un dativ al persoanei interesate, formand
impreuna dativul dublu.
— De Tirone video tibi curae esse (Cic., A d A tt., VII, 5 = Vad ca ai
grija de Tiro).
— Devolant de tribunali ut lictori auxilio essent (T. Liv., II, 29 =
Sar jo s de pe tribuna, ca sa fie spre ajutorul lictorului).
— M ora eius diei satis creditur saluti fuisse Urbi atque imperio (T.
Liv., XXII, 51 = Parerea generala este ca zabava acelei zile a fost
spre m antuire Romei §i puterii romane).
4. D ativ u l etic {ethicus) arata o participare morala la actiune din partea
persoanei care vorbe§te. Acest com plem ent este exprimat num ai prin pronum e
personal (de obicei la persoanele I §i a Il-a) §i se m trebuinteaza mai m ult In
limba populara, familiara sau in poezie. Din punct de vedere logic, el poate lipsi
din propozitie.
— Quid tu m ihi tristis es? (Plt., Men., 607 = De ce-mi e§ti trist?)
— N on potuisti magis p er tempus mihi advenire, quam advenis
(Plt., M en., 139 = N-ai fi putut sa-mi vii mai la timp decat vii).
— At tibi repente venit ad me Caninius (Cic., A d fa m ., IX, 2, 1 =
D ar Caninius iti vine pe nea§teptate la mine).
— A pud exercitum m ihi fueris, inquit, tot annos? (Cic., Pro M ur.,
21 = Tu mi-ai putut ramane, zise el, atatia ani in armata?
— ... qui m ihi accubantes in conviviis ... (Cic., In Cat., II, 5, 10 = ...
care standu-mi tolani|i la ospete...).
5. D ativul p u n ctu lu l de v ed ere {judicantis) arata persoana din punctui de
vedere al careia se face o afirmatie.
— M iserrim a istaec m iseria est servo bono II ... si id vi verum
vincitur (Plt., Am ph., 590-591 = Cea mai mare nenorocire este
pentru un sclav bun ... daca adevarul este invins prin forta).
— Suum cuique pulchrum est (Cic., Tuse., V, 63 = Pentru fiecare
este frumos ceea ce e al sau).
— M ihi quidem Scipio, quamquam est subito ereptus, vivit tamen,
sem perque vivet (Cic., D e am., XXVIII, 102 = in ce m a prive§te
(pentru m ine), Scipio, de§i a fost smuls pe nea§teptate, totu§i
traie§te $i va trai totdeauna).
— Quintia formosa est multis, mihi candida longa // recta est
(Catullus, 86 = Quintia este frumoasa in ochii multora, pentru m ine
este alba, lunga, dreapta).
— Gom phi, prim um oppidum Thessaliae est venientibus ab Epiro

(Caes., B. c/v., III, 80, 1 = Gomphi este prim ul ora§ al Tesaliei
pentru cei ce vin din Epir).
— Anim o cupienti nihil satis festinatur (Sal., /wg., LXIV, 6 = Pentru
un suflet nerabdator, nim ie nu m erge destul de repede).
6. D ativul de ag en t {auctoris) arata pcrsoana pentru care exista obligatia de a
m deplini actiunea exprim ata de verb. EI este subiect logic §i apare mai ales in
preajm a conjugarii perifrastice pasive. Uneori este folosit, mai ales de poeti, §i
ca un com plem ent de agent al verbelor la diateza pasiva, m locul ablativului.
— Pereundum est m ihi (Plt., A sin., 244 = Eu trebuie sa pier).
— Faciundum este m ihi illud... (Plt., A m ph., 891 = Trebuie sa fac
aceasta).
— Valde hercule vobis laborandum e s t ... (Cic., P/i//., XII, 4 = M ult
trebuie sa suferiti voi).
— Putas utile fuisse ... scire s i b i ... cum ignominia et dedecore esse
pereundum ? (Cic., D e div., II, 22 = Crezi ca ar fi fost folositor ... sa
§tie ... ca va muri in ru§ine §i dczonoare?)
— Caesari om nia uno tempore erant agenda (Caes., B.G ., II, 20 =
Cezar toate trebuie sa le faca tn acela§i timp).
— ... (Puella) am ata nobis quantum am abitur nulla (Catullus, 8, 5 =
iubita de noi cat nu va mai fi iubita alta).
— N am ut tibi ambulandum, ungendum, sic m ihi dorm iendum (est)
[ Cic., A d Att., IX, 7 = Caci dupa cum tu trebuie sa te plim bi §i sa te
freci cu ulei, tot a§a eu trebuie sa dorm (am nevoie sa)].
— Suo cuique iudicio utendum est (Cic., D e nat. deor., III, 1 =
Fiecare trebuie sa urm eze propria sa judecata).
— ... omnes consulares, qui tibi persaepe ad caedem constituti
fuerunt (Cic., In Cat., I, 7, 16 = ... toti fo§tii consuli care au fost
hotarati de tine pentru a fi om orati; tibi - dativul m locul
ablativului).
— Pangentur carmina nobis (M art., III, 38, 6 = V or fi compuse de
noi poezii).
7. D ativul com plem ent al ad jectiv elo r raspunde la m trebarile cui? pentru
cine?. Dativul poate determ ina adjective care exprima;
a. sentim ente de bundvointd sau du§mdnie\
— Quid m ihi m olestus? (Plt., M ere., 767 = De ce ma plictise§ti?)
— ... tibi quam fidelis fuerim (Plt., Mil., 1364 = ... cat de credincios
ti-am fost).
— Sibi inim icus magis quam aetati tuae (Plt., Men., 675 = Du§man
pentru sine mai degraba decat pentru varsta ta).
— Otium , Catulle, tibi m olestum est (Catullus, 51 = Trandavia e
pagubitoare pentru tine).
144______________________ CiRAMATICA LIM BIILATINE____________________
— Unum genus est adversum infestumque nobis (Cic., Pro M il., II,
3 = 0 singura clasa imi este adversara §i du§manoasa).
— Stoici censent sapientes sapientibus etiam ignotis esse amicos
(Cic., De nat. d., I, 121 - Stoicii cred ca inteleptii sunt prieteni cu
inteleptii chiar daca sunt necunoscuti).
— ... si inimicissimus essem C. Caesari... (Cic., D e prov. cons., 40
= .. daca a§ fi foarte du$manos fata de Cezar).
— Pax multitudini tam en gratior fuit quam patribus (T. Liv., I, 15 =
Pacea a fost mai placuta m ultimii decat nobililor).
— ... genus humanum potentibus infidum, sperantibus fallax (Tac.,
H ist., I, 22, 7 = ... un neam de oam eni necredincios fata de cei
putem ici §i in§elator fata de cei care spera);
h .fo lo s sau paguba:
— Ego, quod existim abam nos neque reipublicae utiles neque
praesidio esse posse, ... litteras misi (Cic., A d Att., 12 = Eu am
trim is scrisoarea, pentru ca am socotit ca noi nu putem nici sa fim
folositori republicii, nici dc ajutor).
— Populus Romanus didicit nihil esse homini Rom ano foedius
servitute (Cic., Phil.^ XII. 16 = Poporul roman a invatat ca pentru un
rom an nimie nu este mai m grozitor decat sclavia);
c. asemanare sau deosebire:
— N am ego hominem hom ini sim iliorem num quam vidi alterum
(PIt., Men., 1088 = Caci cu niciodata nu am vazut un om mai
asem anator cu ait om...).
— ... ne quid simile huic esto (Hor., Sat., II, 3, 21 = sa nu fie ceva
asem anator acestuia).
— lam vero videtis nihil esse morti tam simile quam somnum (Cic.,
D e sen., 81 = Intr-adevar, vedeti ca nimie nu este a§a de asem anator
cu m oartea ca somnul).
— O rem m inim em aptam meis moribus! (Cic., A d A tt., V, 10 = Ce
situatie nepotrivita cu firea mea!);
d. apropiere sau departare:
— Flam m aJum o est proxuma (Plt., Cure., 53 = Flacara este aproape
de fum).
— Erant M enapii propinqui Eburonum fin ib u s (Caes., B.G, VI, 5, 4
= M enapii erau vecini cu hotarele eburonilor).
— Belgae proximi sunt Germanis (Caes., B.G., 1, 3 = Belgii sunt
foarte apropiati de germani).
— = ... quanto quis servitio prom ptior ... (Tac., Ann., I, 2 = ... cu cat
cineva era mai inclinat spre sclavie).
— Pronum deterioribus principem exstim ulabant (Tac., Agr.^ 4 1 ,1 5
= Im boldeau pe imparatul m clinat spre rcle).
SINTAXA LJMBIILATINE 145
8. D ativ u l d u p a in terjectii. Ca §i in limba rom ana, dativul poate avea §i

functia de com plem ent al inteijectiei.
— Vae capiti tuo! (Plt., Men., 418 = Vai de capul tau!)
C O N C LU ZIl A S U P R A SINTAXEI DATIVULUI
1) Functia sintactica a dativului este mtrcita: de a arata atribuirea §i adresarea,

scopul actiunii sau persoana m interesul sau in dauna careia se face actiunea
exprimata de verb, functie mo§tenita in parte de limba noastra. C a functie
prim ordiala trebuie socotita cea de atribuire.
2) Ca §i in cazul genitivului, interpretarea unui dativ intr-un context dat poate
fi anevoioasa: uneori este greu de distins, spre exemplu, un dativ de interes de un
dativ etic. D ar traducerea textului nu are in general de suferit de pe urm a acribiei
filologice.
3) Dativul latinesc nu corespunde totdeauna unui dativ din limba romana;
adeseori, el trebuie tradus cu ajutorul unei prepo 2 itii, mai ales cu prepozitia
pentru.
4) Dativul mai poate servi §i pentru a exprima subiectul logic in constructii
asemanatoare cu expresiile romane?ti: m i-e dor, m i-e mild.
5) Dativul adnominal (complement al adjectivelor), sccundar fata de cel
adverbal, are acelea?! valori ca ?i acesta din urma. U nele adjective care cer
dativul se pot construi §i cu genitivul, fara deosebire de sens: sim ilis tibi / similis
tui. De asemcnea, dativul poate fi concurat de acuzativ precedat de ad: utilis
alicui / utilis a d aliquid.
6) Aceasta ezitare in folosirea cazurilor (dativul sau acuzativul cu ad) apare §i
in limba romana, unde folosirea acuzativului precedat de prepozitia la
indepline§te adeseori functia dativului in exemple ca: da apd la cai sau corb la
corb nu-§i scoate ochii.
A CU ZATIVU L
Termenul accusativus {casus) este derivat de la substantivul causa, cuvant

care a fost la origine un termen juridic: causa era procesul care se pleda in fata
tribunalului (de aici provin verbele causari §i accusare = a invinui).
Acuzativul arata deci fiinta sau lucrul afectat, atins in mod direct de
conceptui verbal, cu alte cuvinte arata persoana sau lucrul asupra caruia se
exercita in m od nem ijlocit actiunea verbala. N um cle acestui caz arata ca cea mai
veche functie a acuzativului este aceea de obiect direct dupa verbele tranzitive,
fle ele active sau deponente. D ar in limba latina, ca §i in limba romana,
146____________________ GRAMATICA LIMBIILATINE________________________
acuzativul are m ai multe fiinctii sintactice, care nu se pot reduce la o formula

unica. D iferitele valori sintactice exprim ate de acuzativ se pot grupa In jurul a
doua functii principale:
— com plcm ent direct;
— com plem ent circum stantial aratand extinderea actiunii m tim p §i spatiu.
I. A C U Z A T IV U L ■ C O M P L E M E N T D IR E C T
I . A cuzativul ca obiect d ire c t poate determ ina urmatoarele tipuri de verbe:

a. verbe tranzitive, adica verbele a caror actiune trece direct (transire) asupra
unei fiinte sau asupra unui lucru. in general, in latine§te sunt tranzitive cam
aceleaji verbe ca §i in limba romana, unele avand in acelaî timp §i intrebuintare
tranzitiva §i intranzitiva. (Ca ilustrare a acestui fenomen, sa se com pare valoarca
verbului a bate in lim ba rom ana in expresiile a bate un cui §i bafe vdntul.):
— Certa amittimus, dum incerta petimus (Plt., Pseud. 685 =
Pierdem cele sigure, in tim p ce cautam cele nesigure).
— Hoc tem pore // obsequium amicos, veritas odium parit (Ter.,
Andr., 67-68 = in tim pul acesta, ingaduinta iti aduce prieteni,
adevarul, ura).
— Virtus et conciliat am icitias et conservat (Cic., D e am., XXVII,
100 = V irtutea face sa se nasca prietenia §i o pastreaza).
— Absentem qui rodit amicum ... hic niger est (Hor., Sat., I, 4, 81-
85 = Cei care critica pe prietenul absent este un om negru la suflet).
— M anus manum lavat (Petron., 46, 1 = O mana spala cealalta
mana).
— Vulpes pilum mutat, non mores (Suet., Vesp., 16 = Vulpea i§i
schimba parui, nu naravurile).
— Ecce iterum nigros corrodit lividus ungues (M art., IV, 27 = lata,
vanat de m anie, din nou i§i roade unghiile negre);
b. verbe intranzitive in limba romana, dar tranzitive m latine^te, ca: metuo,
timeo, vereor (a se teme); fu g io (a fiigi de); caveo (a se pazi de); vito, evito (a
evita, a se feri de) etc.
— Nec calor nec frig u s metuo, neque ventum, neque grandinem
(Plt., M ere., 860 = Nu ma tem nici de caldura, nici de frig, nici de
vant, nici de grindina - Se va observa ca Plautus folose§te aici
substantivul calor ca §i cum ar fi neutru).
— M etuo insidias (Cic., Brut., 74 = M a tem de curse).
— Nos autem ... satisfacere reipublicae videmur, si istius furorem
ac tela vitem us (Cic., In Cat., I, 2 = N oua ni se pare ca facem destul
pentru republica, daca ne ferim de nebunia §i armele acestuia).
— Hunc, tu Romane, caveto (Hor., Sat., 1, 4, 85 = De acesta, tu,
romane, sa te fere§ti).
SINTAXA L im ilL A T IN E 147
— Timeo Danaos et dona feren tes (Verg., Aen., II, 49 = M a tem de

danai, chiar daca aduc daruri).
— Quis fortunae mutationes ... satis m irari queat? (Vel. Patere., II,
75, 2 = Cine ar putea sa se m ire destul de schim barile soartei?)
— Longe fugit quisquis suos fugit (Petron., 4 3 ,4 = D eparte fuge cel
care fuge de ai sai);
c. verbe deponente:
— N on igitur utilitatem am icitia, sed utilitas secuta est (Cic., De
am., XIV, 51 = A?adar, nu prietenia urm eaza folosul, ei folosul
urm eaza prietenia).
— Gloria ... virtutem tamquam um bra sequitur (Cic., Tuse., I, 109 =
G loria ... urm eaza virtutea ca o umbra).
— Sum Cn. Pom pei virtutem et animi magnitudinem admiratus
(Cic., D e prov. cons., 27 = Am adm irat virtutea §i maretia
sufleteasca a lui Pompei).
— Im itantur hamos dona (M art., V , 18, 8 == D arurile im ita unditele).
2. A cuzativul d u b lu consta dintr-un acuzativ al persoanei ca obiect direct §i
un acuzativ al lucrului sau al actiunii insotind pe cel al persoanei; al doilea
acuzativ indepline?te uneori flinctia de nume predicativ. Pot fi urm ate de
acuzativul dublu verbele care inseamna:
a. a fa ce, a numi, a considera, a socoti:
— Eam laudem hic ducit maximam (Ter., Ad., 18 = A ceasta lauda el
o socote?te foarte mare).
— Viros eos ... m agnos arbitrabar (Cic., A d fa m ., IV, 3, 7 = Pe acei
barbati ii socoteam mareti).
— Necessitudo etiam timidos fo rte s facit (Sal., Cat., LV IIl, 19 =
N evoia ii face viteji chiar §i pe cei fricoji); {timidos - acuzativul
persoaneiiybrrc^ - num e predicativ pe langa fa cit).
— Dictatorem Albani M ettium Fufetium creant (T. Liv., I, 22 =
Albanii il num esc dictator pe M etius Fufetius).
— Ego hanc primam et praecipuam causam arbitror ... (Tac., Dial. de
or., 32 = Eu aceasta o socotesc prima §i cea mai importanta cauza).
b. a cere, a ruga, a invdta (pe altui):
— M ilesios navem poposcit ... (Cic., Verr., I, 86 = A cerut
m ilesienilor o corabie).
— Hos ego ... de republica sententiam rogo (Cic., In Cat., I, 4, 9 =
Acestora ... le cer parerea despre republica).
— Interim cotidie Caesar H aeduos frum entum flagitare (Caes.,
16 = Cezar zilnic cerea de la hedui graul).
— .. ut pueros elementa docentem occupet (Hor., Ep., I, 20, 17 = ..
sa te ia sa inveti pe copii buchile).
148_____________________ GRAMATICA LIMBIILATINE________________ '
— lovem aquam orabant ... (Petron., 44, 18 = Se rugau Iui lupiter

pentm apa).
— N um quam divitias deos rogavi (Mart., IV, 77 = Niciodata n-am
cerut bogatii de la zei).
3. A cuzativul in te rn este com plcm entui cerut de unele verbe intranzitive, cu

care este m rudit ca forma §i ca sens, sau numai ca sens. ComplemcntuI direct
intem exprim a continutui actiunii verbului intranzitiv:
a. acuzativ intern din aceeaî rddacind cu verbid:
— M irum ... somnium som niavi (Plt., Rud., 597 = Am visat un vis
minunat).
— Cantilenam eandem canis (Ter., Phorm., 495 = Tu canti acela§i
cantec).
— ... vivere ... eam ... vitam quae est sola vita nominanda (Cic., De
sen., 77 = ... a trai ... o astfei ... de viata care singura m erita sa fic
num ita viata).
b. acuzativ intern din aceea§i sferd sem anticd cu verbul:
— ... dum edormiscat unum somnum (Plt., Am ph., 697 = ... pana sa
dearm a un somn).
— Sola sibi, sem per longam incomitata videtur III Ire viam ...
(Verg, Aen., IV, 467-468 = I se pare ca singura, neinsotita de
nim eni, m erge cale lungS).
4. A cuzativul de relatie este complementul unor verbe intranzitive, aratand,
limitativ, in ce privinta se mdepline§te actiunea unui verb sau exista calitatca
unui adjectiv. EI se exprima:
a. prin neutrul pronum elor demonstrative: id - m aceasta privinta; quod = in

ce prive§te faptul ca:
— ... quod non argentum, quod non tibi m isim us aurum (M art., 50 =
... in ce prive§te faptul ca nu ti-am trimis argint §i aur).
b. prin substantive denum ind parti ale corpului omenesc; aceasta este o
constructie mai m ult poetica, neintalnita la Plautus, Cicero §i Caesar. Fiind
considerat ca o imitatio a constructiei sim ilare din lim ba greaca, a fost denum it
accusativus graecus:
— ... perculsae corda tua vi (Lucr., 1, 13 = ... lovite in inima dc
forta ta).
— ... non contecta levi nudatum pectus amictu (Catullus, 64, 64 = ...
neacoperita la piept cu haina u§oara).
— ... omnia M ercurio sim ilis vocemque coloremque H E t crines
flavos et membra decora iuventa (Verg., Aen.^ IV, 558-559 - ...
_________________________ SINTAXA LIMBI!LATINE______________________ ^
asem anator lui M ercur in toate, la glas §i la culoarc, la parui galben

§i la trupul stralucitor dc tinerete).
— ... m iles ... fractus membra labore (Hor., Sat., I, I, 5 = ... soldatul
... cu trupul frant de oboseala).
— ... m ulta gem ens magnoque animum labefactus amore (Verg.,
Aen., IV, 395 = ... gemand mult §i cu inima sfa§iata de m are iubire).
— Illinc cucullo prospicit caput tcctus (Mart., V, 14, 6 = De acolo
prive§te acoperit pe cap cu o gluga).
— ... qui recitat lana fa u ces et colla revinctus (M art., VI, 41 = ... cel
care recita legat cu lana la gat).
— contectus humeros ferina pelle (Tac., A nn., II, 13 = acoperit pe
um eri cu blana unui animal salbatic).
5. A cuzativul exclam ativ arata pcrsoana sau lucrul care este obiectul
exclamatiei.
— Heu m e miserum! (Plt., Mere., 624 = Vai, nenorocitul de mine!)
— O lupiter, // hancine vitam! hoscin mores! hanc dementiam!
(Ter., Ad., 757-758 = O, lupiter, ce viata, ce m oravuri, ce nebunie!)
— O urhem venalem et mature perituram ! (Sal., lug., XXXV, 10 =
O, ora? de vanzarc, care vei pieri in curand!).
— O tempora, o mores! (Cic., In Cat., I, 2 = O, timpuri, o,
moravuri).
— O praeclarum custodem ovium lupum! (Cic., Phil., III, 27) =
Grozav paznic de oi, lupul!
— O homines ad servitutem paratos! (Tac., Ann.^ III, 65 = O,
oameni gata pcntru robie!)
6. A cuzativul cu functie de subiect logic sc folose$te m urmatoarele cazuri;
a) pe langa verbele impersonale ale afectului (v. Genitivul obiectiv):
— M e haud paenltet (Plt., AuL, 434 = N u m a caiesc).
— Cuius facti celerius Athenienses quam ipsum paenituit (C. Nep.,
Cimon, V, 2 = Ateriienii s-au cait de aceasta fapta mai degraba decat
el).
— Neque enim decet te ornatum uberrim is artibus ... numerari in
vulgo patronorum (Cic., Brut., 97 = Caci, nu ti se cade sa fii socotit
m m ultim ea avocatilor, tu cu spiritui im podobit prin cele mai
pretioase cuno§tinte).
— Deflere non te vernulae pudet mortem? (Mart., V, 37, 20 = Nu ti-e
ru§ine sa plangi m oartea unei sclave?)
b) in acuzativul cu infmitiv. (vezi Completiva infinitivala)
1. Acuzativul ca subiect gramatical §i ca num e predicativ apare In propozitia
com pletiva infinitivala. (vezi Completiva infinitivala).
ISO_____________________GRAMATICA LIMBIILATINE________________________
II. A C U ZA TIV U L CU FU N C TiE DE C O M P LE M E N T

C IR C U M S TA N TIA L
Acesta exprim a extinderea actiunii verbale in spatiu §i m timp.
A C U Z A T IV U L E X T IN D E R II IN S P A T I U
Este un com plem ent circum stantial de loc care poate avea urm atoarele valori:
1. A cuzativuI direcîei este com plem entul circum stanjial care determ in
verbe de mi§care §i arata tinta spre care se mdreapta actiunea verbului. Raspunde
la intrebarea quo? = mcotro? EI poate fi exprim at in mai multe feluri:
a) insotit de prepozitia in:

— In patriam redeamus ambo (Plt., M en., 1152 = Sa ne intoarcem
in patrie amandoi).
— Repulsi ab equitatu se in silvas abdiderunt (Caes., B.G., V, 10 =
Respin§i de cavalerie, s-au ascuns in paduri).
— Venisti paulo ante in senatum (Cic., In Cat., I, 7, 16 = Ai venit
putin mai inainte in senat).
— M agonem cum classe sua... in Hispaniam mittunt (T. Liv.,
XXIII, 32, 11 = Pe M ago il trim it cu flota sa in Spania).
— Ita sic armatus in Tiberim desiluit (T. Liv., II, 10 = Astfel
inarm at a sarit in Tibru).
b) insotit de prepozitia ad sau apud, pentru a arata fiinta sau zona din preajm a
unei localitati catre care se indreapta actiunea verbala:
— Ego ibo ad medicum (Plt., Men., 996 = Eu voi m erge la medie).

— N escio quoia vox ad aurem mihi advolavit (Plt., Mere., 864 =
N u §tiu ce glas m i-a zburat la ureche).
— In G alliam ulteriorem contendit et ad Genavam pervenit (Caes.,
5 .C ., I, 7 = Se indreapta spre Galia transalpina §i ajunge la Geneva).
— Equites a Q. Atrio ad Caesarem venerunt (Caes., B.G., V, 10 =
Au venit calareti de la Q. Atrius la Cezar).
— Caesar ad portum Itium cum legionibus pervenit (Caes., B.G., V,
5 = Cezar a ajuns cu legiunile la portui Itium).
c) Jara prepozitie, cand circum stantialul de loc este exprim at prin num e de
ora§e, de insule mici, precum §i prin substantivele domus, humus §i rus\ acestea
menîn constructia initiala a acuzativului directiei fara prepozitie:
Quamobrem nunc Epidamnum venim us? (Plt., M en., 230, - De

ce am venit acum la Epidamnus?
SINTAXALIM BIIUTINE 151
— ... nam rus ut ibat forte ... (Plt., M en., 63 = ... caci cum mergea
din m tam plare la tara...).
— M e a portu praem isit domum (Plt., Am ph., 195 = Pe m ine din
port m-a trim is mainte acasa).
— Kalendis sextilibus veni Syracusas (Cic., Phil., I, 7 = La 1 august
am venit la Siracusa).
— Romam vade, liber (M art., III, 4 = Carte, m ergi Ia Roma).
— Cenit Athenas philosophus Athenodorus (Plin., Ep., VII, 10 = A
venit la A tena filozofui Atenodorus).
2. A cuzativul sp atiu lu i p a rc u rs sau al distanêi intre doua puncte se exprima
fara prepozitie.
— ... si tu ... ex istoc loco // Digitum transversum aut unguem latum
excesseris ... (Plt., Aul., 56-57 = ... daca ... vei pleca de aici distanta
de un deget sau cat un lat de unghie...).
— M ilia passuum tria ab eorum castris castra ponit (Caes., B.G, I,
22, 5 = A$aza tabara la trei mii de pa§i de tabSra lor).
— Huius Hercyniae silvae ... latitudo novem dierum iter ... patet
(Caes., B.G., VI, 25, 1 = Latim ea padurii H ercinia se intinde cale de
noua zile).
— Circiter passus sescentos ab his castris idoneum locul delegit
(Caes., B.G., I, 49 = A ales un loc potrivit pentru tabara, departe de
ace?tia cam la §ase sute de pa§i).
3. A cuzativul com p iem ent al v erb elo r m i^carii com puse cu prepozitiile ad,
circum, praeter trans.
— Graeciam exoticam // orasque Italicas om nes // ... sumus

circumvecti ... (Plt., M en., 236-238 = A m vizitat G recia M are §i
toate tarm urile italice).
— Ipse reliquas civitates adit (Caes., B.G., V III, 38, 2 = EI insu§i
merge la celelalte triburi).
— Caninius ... munitiones circum dare m oratur (Caes., B.G., VIII,
34, 4 = Caninius ezita sa inconjure fortificatiile).
— Nonnulli ...fo ssa m transire et maceriam transcendere conantur
(Caes., B.G., VII, 70, 5 = Unii incearca sa treaca §antul, altii, sa
treaca peste zid).
— ... cum omnes regiones Galliae Togatae Caesar percucurrisset
(Caes., B.G., VIII, 52, 1 = ... dupa ce Cezar a strabatut toate
regiunile Galiei romane).
— ... ne extemplo transirent flum en (T. Liv., XXII, 45, 4 = ... sa nu
treaca fluviul numaidecat).
— M ulta senem circum veniunt incomm oda (Hor., Ep. a d Pis., 169
= M ulte necazuri II impresoara pe omul batran).
152_____________________GRAMATICA LIMBIILATINE_______________________
ACUZATIVUL EXTrNDERII IN TIMP
A cesta este un complem ent circum stantiai de tim p cu mai multe nuante:
A cuzativuI d u ra te i exprima ddurata actiunii indicate de verb. EI se folose§te
in general fara prepozitie §i poate raspunde la urm atoarele mtrebari:
a. quamdiu?. = cat timp?
— Pervigilat noctes totas ... H quasi claudus sutor domi sedet totos
dies (Plt., A ul., 72-73 = Vegheaza toate nopîle. Ca un cizm ar
$chiop $ade acasa toata ziua).
— Ita dies circiter quindecim iter fecerunt (Caes., B.G.^ I, 15, 5 =
A u facut un mar§ tim p de aproape cinsprezece zile).
— Hunc sibi ex animo scrupulum qui se dies noctesque stim ulat ac
pungit, ut evellatis postulat. (Cic., Pro Rose. Am., VI, = EI cere sa-i
scoateti din suflet aceasta grija care ziua §i noaptea il rane$te §i II
impunge).
— L. Tarquinius Superbus regnavit annos quinque et viginti (T.
Liv., 1, 60 = L. Tarquinius Superbus a dom nit douazeci §i cinci de
ani).
— Quinque dies aquam in os suum non coniecit (Petron., 43, 5 =
Cinci zile n-a luat apa m gura).
b. ex quo tempore? sau quam dudum? = de cand? de cat timp?
— Expectabam ibi iam quartum diem (Cic., A d Ati., V, 10 = A^tept
acolo de patru zile).
— Iam annum esuritio fliit (Petron., 4 4 ,2 = Foametea dura de un an).
AcuzativuI mai poate avca $i fiinctia unui complement circumstantiai de cauza.
CONCLUZH A S U P R A SINTAXEI A C U ZA TIVU LU I
1) Functiile sintactice ale acuzativului latin au fost pastrate m buna parte dc

limba romana, atat functia de complcm ent direct dupa verbe tranzitive, cat §i
aceea de circumstantiai de timp, de loc ?i cauza.
2) AcuzativuI a fost intrebuintat initial fara prepozitie, nu numai m functia de
obiect direct, ci §i ca determinare circum stantiala, situatie m entinuta m
constructia num elor de ora§e ?i a substantivelor domus, humus ?i rus.
Prepozitiile s-au introdus din necesitatea de a spori precizia exprimarii.
3) Prepozitia in urmata de acuzativ poate arata urmatoarele:
a) subiectul patrundc mauntrui obiectului catre care se indreapta actiunea:
— C ur non intro eo in nostram domum? (Plt., Amph., 409 = De ce
nu intru aici m casa noastra?)
SINTAXA LIMBH LA TINE 153
b) num ai directia:
— Pom peius ... in Sardiniam cum classe venit (Cic., D e imp. Cn.
Pomp., 35 = Pom peius a venit eu flota in Sardinia).
c) cu nume de fiinte exprima o idee de adversitate:
— Ipse ... in M orinos proficiscitur (Caes., B.G., IV, 21, 3 = EI ...
pleaca impotriva morinilor).
4) Deosebirea dintre constructia num elor de ora§e §i num elor de tari pentru a
exprima directia se m entine §i in lim bile romanice:
— In Italiam venit = A venit in Italia.
— Romam venit = A venit la Roma.
Acecaî deosebire se poate observa in limba franceza: R P aris §i en France.
5) Acuzativul dublu a fost mo§tenit in sintaxa limbii romane: invata p e copii
gramatica (acuzativul persoanei urm at de al obiectului).
ABLATIVUL
Ablativul este cazul pe care Varro il nume§te "casus Latinus", deoarece grecii
nu-1 aveau. Numele de ablativus i-a fost dat de Quintilianus; termenul este derivat
de la verbul aufero, auferre, abstuli, ablatum = a scoate, a indcparta, intmcat
functia principala a acestui caz este de a arata punctui de plecare al unei actiuni,
locul de unde un lucru este indepartat sau separat. Acest caz, foarte intrebuin^t in
limba latina, dar pc care limba romana nu 1-a pastrat, serve§te in general spre a
determina un verb, avand mai totdeauna functia de complement circumstantial.
Uneori insa ablativul determina §i substantive §i adjective. In afara de functia sa
fundamcntala, ablativul mai indepline§te functiile pc care le-a preluat de la doua
cazuri stravechi, Tn urm a fenomenului de sincretism al cazurilor:
a. instrumentalul, caz care arata mijlocul, instrumentul prin care se realizcaza
actiunea verbala:
b. locativul, caz care localizeaza actiunea in timp $i spatiu. Aceste trei
categorii de functii prezinta numeroase valori derivate, cu deosebiri de sens,
dintre care vom expune pe cele mai importante:
I. ABLATIVUL PROPRIU-ZIS
Ablativul propriu-zis arata punctui de plecare al actiunii, m special pe langa

verbelc de mi§care, avand functia de com plem ent circumstantial. in aceasta
functie deoscbim num eroase nuante:
154_____________________ GRAMA TICA LIMBIILA TINE________________________
1. A b lativuI de se p a ra tie (ablativus separationis) este un circum stantial de

loc, indicand locul de unde pome§te acîunea exprim ata de verb. Raspunde la
intrebarea unde? = de unde? §i se construie§te in general cu prepozitiile a, ab, e,
ex, de\ fac exceptie num ele de ora?e §i substantivele domus, humus §i rus, care
mentin constructia initiala fara prepozitie.
— Abigam illum ... ab aedibus (Plt., Amph., 150 = il voi alunga de
la casa).
— Sed M egadorus .. incedit a fo r o (Plt., A ul., 473 = D ar M egadom s
se mtoarce din for).
— ... si .. tu ex istoc loco ... excesseris ... (Plt., Aul., 56-57 = ...
daca... vei pleca din acest loc).
— Nunc defaecato ... animo egredior domo (P lt, A ul., 79 = Acum,
cu sufletul u§urat, plec de acasa).
— lam m ater rure rediit? (Plt., M ere., 810 = S-a §i intors m am a de
la tara?).
— ... ex Asia rediens, cum ab Aegina M egaram versus navigarem ...
(Cic., Ad. fam., IV, 5 = ... intorcandu-ma din Asia, pe cand navigam
dinspre Egina spre Megara).
— Brundisio profecti sumus ... (Cic., A d fa m ., XIV, 4 = Am plccat
din Brundisium).
— Cum ... multitudinem hom inum ex agris m agistratus c o g e re n t...
(Caes., B.G., I, 4, 3 = Pe cand ... m agistra|ii adunau din ogoare o
m ultim e de cameni...).
— ... manu tangi // De nostris Novius potest fen estris (Mart., I, 86 =
... Novius poate fi atins cu m ana de la fereastra noastra).
2. De Ia conceptui concret, spatial, local, al ablativului separatiei, s-a ajuns la
intelesuri mai abstracte, in care ablativul separativ apare pe langa verbele care
arata indepartare {movere, pellere, arcere), eliberare {liberare), separare
{secernere, dividere, prohibere) precum §i pe langa verbele com puse cu
prepozitiile a. ab {abeo, abscedo etc.), de {deicio), e, ex {eido, exeo, expello
etc.), sau cu prefixul re- {redeo, recedo etc.)
— Quam primum hoc me libera m iserum metu (Ter., Andr., 351 -
C at mai degraba scapa-ma pe mine, nenorocitul, de aceasta frica).
— ... vera a fa ls is diiudicare (Cic., Part. orat., II, 139 = ... sa
deosebim adevarul de minciuna).
— ... quare ... improbi ... secernant se a bonis (Cic., In Cat., I, 13,
32 = ... sa se desparta ticaloîi de cei buni).
— A legibus non recedamus (Cic., Pro. Clu., 155 = Sa nu ne
departam de legi).
— A qua prohibere hostem tentare coepit (Caes., B.G., VIII, 40 = A
inceput sa tncerce a opri pe du§man de Ia apa).
— Belgae ... a cultu atque humanitate longissime absunt (Caes.,
B.G., I, 1, 3 - Belgii sunt foarte departe de traiul civilizat).
— N ec gem ino bellum Troianum orditur ab ovo (Hor., Ep., ad Pis.,

147 = N ici razboiul troian nu incepe de la oul Ledei).
— Exigis a nobis operam sine fine togatam (M art., III, 45 = Ceri de
la noi o m unca de client fara sfar§it).
3. A blativu l o rig in ii {ablativus originis) este tot un com plem ent al punctului
de plecare, determ inand verbe ca: nascor, orior (a se na§te, a rasari) sau parti-
cipiile natus, ortus (nascut), pentru a arata fam ilia, rangul, originea cuiva. Se
exprim a prin ablativ fara prepozitie, uneori cu prepozitia ex.
— ... hum ana m atre natus, hum ano p atre (Plt., Am ph., 28 = ...
nascut dintr-o m am a §i un tata de neam omenesc).
— Hacc est nata Athenis ingenuis parentibus (Plt., Rud., 738 =
Aceasta s-a nascut la A tena din parinti liberi).
— ex me hic natus non est, std fra tre ex meo (Ter., A d., 40 = Acesta
nu e nascut din mine, ci din fratele meu).
— Quibus ortus sis, non quibuscum vivas, considera (Cic., Phil., II,
118 = Gande§te-te din cine te-ai nascut, nu cu cine traie§ti).
— ...me libertino p a tre natum // cum referre negas ... (Hor., Sat., 1,
6, 6-7 = ... fiindca tu spui ca nu te intereseaza ca m -am nascut din
tata libert).
— Nata es, Lesbia, rege Numa? (M art., VIII, 39 = Lesbia, te-ai
nascut din regele Num a?)
4. A blativu l c o m p a ra d e i {ablativus comparationis) arata punctui de plecare
al com paratiei, adica lucrul sau fiinta cu care se face comparafia. Este un
com plem ent al adjectivelor la gradul comparativ $i se exprim a prin ablativ fara
prepozitie (com plem entul adjectivului la gradul com parativ se poate exprima §i
prin quam = decat, ca, urm at de cazul prim ului termen de comparatie).
— Omni malo, om ni exitio peior servitus ... (Plt., A ul., 810 = Robia
este m ai rea decat orice rau, decat orice nenorocire).
— O m eile dulci dulcior mihi tu es (Plt., Asin., 614 = O, e§ti pentru
m ine m ai dulce decat m ierea cca dulce).
— Luce sunt clariora nobis tua consilia (Cic., In Cat., I, 3 =
Planurile tale sunt pentru noi mai lim pezi decat lumina).
— N ihil est enim virtute amabilius (Cic., D e am., VIII, 28 = Nimie
nu este mai frumos decat virtutea).
— Vilius argentum est auro, virtutibus aurum (Hor., Ep., I, I, 52 =
Argintul este mai ieftin decat aum l, aurul mai ieftin decat virtutile).
— N on mihi uxor aut filius patre et republica cariores sunt (Tac.,
Ann., I, 42 = N ici sotia, nici fiul nu-mi sunt mai dragi decat tatal
republica).
— Sed morte m agis metuenda senectus (luven., XI, 44 = D ar
batranetea este cu m ult mai de tem ut decat moartea).
5. A blativu l cauzei {ablativus causae) este un com plem ent circumstanîal de
cauza care arata motivul actiunii indicate de verb; poate fi, prin urmare,
156_____________________ GRAMATICA LIMBIILATINE_______________________
considerat tot ca un com plem ent al punctului de plecare al actiunii. Se exprima

cu sau fara prepozitie:
a. fara prepozitie:
— (Pater) aegritudine ... Tarenti em ortuu'st (Plt., Men., 35-36 =
Tatal a m urit de suparare la Tarent).
— lovis iussu venio (Plt., Amph., 19 = Eu vin din porunca lui lupiter).
— N eque neglegentia tua, neque odio id fecit tuo (Ter., Phorm .,
1016 = N-a facut lucrul acesta din indiferenta sau ura fata de tine).
— cum ... labore fessi venimus larem ad nostrum (Catullus, 3 1 ,9 =
cand venim la caminul nostru obositi de munca).
— Sed omni sunt mea culpa com missa (Cie., A d fa m ., XIV, 1 = D ar
toate s-au petrecut din vina mea).
— ... quo malo perterriti oppidani ... (Caes., B.G., VIII, 42 = ...
ora§enii m spaim antati din cauza acestei nenorociri).
— fu riis accensus et ira H Terribilis (Verg., Ae., XII, 946 = ... aprins
de flirie §i mfrico§ator din cauza maniei).
— Senescit civitas otio (T. Liv., 1, 22 = Statui imbatrane§te din
cauza lipsci de activitate).
— P a lle t... turba fa m e (M art., III, 38, 12 = M ultimea este palida de
foame).
— Dona auctoris pereunt garrulitate sui (M art., V, 52 = Darurile
autorului pier din cauza flecarelii).
b. cu prepozitia ex:
— Insanire occipiunt ex iniuria (Ter., Ad., 197 = Incep sa
innebuneasca din cauza nedreptatii).
— M ulti postea ex vulneribus periere (T. Liv., XXII, 7, 3 = M ulti au
pierit dupa aceea din cauza ranilor);
c. cu prepozitia prae, mai ales cand cauza este o piedica a actiunii:
— Exsurgite ... qui terrore meo occidistis p rae metu (P lt, Am ph.,
1066 = Ridicati-va, cei care ati cazut de frica mea).
— N eque prae imbri satis decernere possent (T. Liv., XXI, 56, 3 =
Din cauza ploii nu puteau deosebi destul).
— lam moveri nequibant p ra e lassitudine ac vulneribus (T. Liv.,
XXI, 56, 9 - N u mai puteau sa se mi§te din cauza oboselii §i a
ranilor);
d. com plem entul circumstantial de cauza mai poate fi exprim at §i prin cazul
acuzativ precedat dc prepozitiile ob, propter.
— Ob eam causam a civitate erat interfectus (Caes., B.G., V II, 4 =
Din cauza aceasta fusese ucis de tribui lui).
— (Tironem) propter humanitatem et modestiam m alo salvum
quam propter usum meum (Cic., A d Att., VII, 5 = Doresc ca Tiro sa
SINTAXA L im U LA TINE 157
fie salvat mai m ult din cauza culturii §i m odestiei lui, decat din
cauza interesului meu).
6. A blativuI a u to ru lu i {auctoris) arata ca punct de plecare al actiunii pe
autorul ei; este com plem entul de agent al verbelor la diateza pasiva, deci
subiectul logic al propozitiei. Se poate exprim a cu sau fara prepozitie:
a. cu prepozitia a, ab se exprim a atunci cand actiunea verbala este indeplinita
de o fiinta.
— Recte etiam a Theophrasto est laudata hospitalitas (Cic., D e off.,
II, 18 = Cu drept cuvant, ospitalitatea este laudata de Teofrast).
— Brevis a natura nobis vita data est (Cic., P hil., XIV, 32 = Scurta
viata ne-a fost data de natura).
— Item Lentulus com prehenditur a rege (Caes., B. civ., III, 104 =
De asem enea, Lentulus este prins de rege).
— In sum m o colle ab hostibus conspiciebantur (Caes., B.G., II, 26,
3 = Pe varful dealului erau vazuti de du§mani).
— ... ductum se a creditore non in servitium, sed in ergastulum esse
(T. Liv., II, 23 = ... ca a fost dus de catre creditor nu m robie, ci in
inchisoarea de robi).
b. fara prepozitie, cand actiunea verbala este indeplinita de un lucru.
— Varie sum affectus tuis litteris', valde priore pagina perturbatus,
paulum altera recreatus (Cic., A d fa m ., XVI, 4 = Am fost
im presionat m chip diferit de scrisoarea ta: foarte tulburat de pagina
intai, ceva mai mviorat de a doua).
— G utta cavat lapidem, consum itur anulus usu (Ov., Pont., IV, 10,
5 = Picatura gaure?te piatra, inelul este ros de mtrebuintare).
II. A B LA TIV U L IN S TR U M E N TA L
in cadrul functiilor preluate de ablativ de la vechiul caz indo-europen

instrum ental, deosebim urm atoarele valori:
1. A blativuI in stru m e n ta l p ro p riu -z is {ablativus instrumenti) arata m ijlocul,
lucrui sau fiinta prin care se realizeaza actiunea verbului. Este exprim at in felui
urmator:
a. fara prepozitie, cand instrumentul este un lucru (concret sau abstract):
— Certo pedibus, non tunicis venis (Plt., Am ph., 369 = Sigur, vii cu
picioarele, nu cu m antalele).
— Adporto vobis Plautum lingua non manu (Plt., M en., 3 = Vi-1
aduc pe Plautus prin vorbe, nu cu mana).
— Altera m anu fert lapidem, panem ostentat altera (Plt., Aul., 195
= Cu o m ana fine o piatra, cu cealalta im i arata painea).
158_____________________GRAMA TICA LIMBIILA TINE________________________
— ... pudore et liberalitate liberos // Retinere satius esse credo

quam metu (Ter., Ad., 57«58 = ... cred ca e mai bine sa infranam
copiii prin sim tul cinstei §i prin blandeê decat prin frica).
— Se ita a patribus didicisse ut magis virtute quam dolo
contenderent (Caes., B.G., 1, 13 = Ca ei astfel au mvatet de la
parinti sS lupte mai degraba prin vitejie decat prin vicle§ug.)
— Lacte atque pecore vivunt (Caes., B.G., IV, 1 = Ei traiesc cu
lapte §i cu came).
— ... neque omnis morte deleri (Cic., De am., IV, 13 = ... §i ca nu
toate se distrug prin moarte).
— N ihil est enim quod studio et benevolentia vel amore potius
effici non possit (Cic., A d fa m ., III, 9 = N u exista nimie care sa nu
poata fi facut prin zel, bunavointa sau mai degraba prin iubire).
— V icit ergo Hannibalem non populus Romanus ... sed senatus
Carthaginiensis, obtrectatione atque invidia (T. Liv., XXX, 20 = Pe
Hanibal 1-a mvins nu poporul roman, ci senatui cartaginez, prin
ponegrire §i invidie.
— Parva necat morsu spatiosum vipera taurum (Ov., Rem. am., 421
= M ica vipera ucide cu o mu§catura taurui mare).
— Pellibus et sutis arcent mala frigora bracis (Ov., Trist., III, 10,
19 = Alunga frigul aspru cu piei ?i itari).
— Oculo ludos spectat (M art., V, 14, 7 = Cu ochiul privc§te
jocurile).
b. cu prepozitia p e r = prin, urmata de acuzativ, cand instrum entul este o
persoana.
— ... postquam p e r Ubios exploratores com pcrit (Caes., B .C ., VI,
29, 1 = ... dupa ce a aflat prin iscoade ubiene).
— Patres in curiam p e r praeconem ... citari iussit (T. Liv., I, 47 = A
poruncit ca senatorii sa fie chemati Ia adunare prin crainici.
c. ablativul instrumental cu valoare de com plem ent al verbelor: utor = ma
foloscsc, y ru o r = m a hucnv, fu n g o r = Indeplinesc, potior = pun stapanire, vescor
= m a hranesc:
— U tor aetatis vitio (Cic., A d fa m ., II, 16 = Cad in defectui obi§nuit
al varstei).
— Te tua frui virtute cupimus (Cic., Brut., 97 = Dorim sa te bucuri
de virtutea ta).
— Utuntur aut aere aut nummo aureo (Caes., B.G., V, 12 = Se
folosesc sau de bani de arama, sau de aur).
— ... totius Galliae imperio potiri (Caes., B.G., II, 1 = ... a pune
stapanire pe conducerea intregii Galii).
— Libentius enim novis et recentibus, quam remotis et obliteratis
exemplis utor (Tac., D ial de or., VIII = Mai cu placere m a folosesc
de exemple noi §i proaspete decat indepartate §i uitate).
2. A blativ u l sociativ (sociativus) arata flinâ sau lucrui care msoêsc

subiectu! sau com plem entul Ia savarîrea unei acîuni. Se exprimS prin ablativul
precedat de prepozi|ia cum, pentru sociativul cu aspect pozitiv, cu prepoziîa
sine = fara, pentru sociativul cu aspect negativ.
— Hodie in Epidamnum veniet cum servo suo (Plt., Men., 70 =
Astazi va veni in Epidam nus cu sclavul sau).
— M ecum cenavisti (Plt., A m ph., 735 = Ai cinat cu mine).
— M arsupium // M essenioni cum argento concredidi (Plt., A/en.,
701=702 = A m incredintat lui M essenio o punga cu arginî).
— Sic cum inferiore vivas, quem admodum tecum superiorem velis
vivere (Sen., A d Luc., 47 = A§a sa te porti cu inferiorul cum ai vrea
sa se poarte cu tine superiorul).
— ... nam sine doctrina, vita est quasi m ortis imago. (Cato., D ist.,
III, 1 = ... caci fara m vatatura viata este ca o im agine a morîi).
— Uxor sine dote ven iet... (Ter., Ad., 759 = Sotia va veni fara zcstre).
— Nec sine virtute am icitia esse ullo pacto potest ... (Cic., De am.,
20 = Prietenia nu poate exista fara virtute).
— Nec sine te quicquam ... II exoritur (Lucr., I, 22-23 = Fara tine
nim ie nu se na§te).
— Vitiis nem o sine nascitur (Hor., Sat., I, 3, 68 = N im eni nu se
na?te fara cusurori).
— Sine me, liber, ibis in urbem (Ov., Trist., I, 1, 1 = Carte, fara
m ine vei m erge la Roma).
3. A blativul de m od (ablativus modi) este complem entul circum stantial de
mod care arata cum sau in ce m asura se desfaôara sau apare la un m om ent dat
actiunea verbala. EI poate fi exprimat:
a. fara prepozitie:
— Nos nostras m ore nostro instruximus legiones (Plt., Am ph., 221
= Noi ne-am randuit legiunile dupa datina noastra).
— M iris modis di ludos faciunt hominibus (P lt, M ere., 225 = In
ciudate feluri i§i bat jo c de oameni zeii).
— Quaeso ut benigne accipiatis auribus (Plt., M en., 4 = Va rog sa
ascultati cu urechi binevoitoare).
— Omnes homines ... summa ope niti decet ne vitam silentio
transeant, veluti pecora ... (Sal., Cat., I, 1 = S-ar cuveni ca top
oamenii sa se straduiasca din toate puterile sa nu-§i petreaca viata m
tacere, ca animalele).
— M ore maiorum supplicium sum psit (Caes., B.G., V I, 44, 2 = A
fost pedepsit dupa obiceiul stramo?ilor).
— Flum en .. influit incredibili lenitate (Caes., B.G., I, 12 = Fluviul
curge cu o Incetineala de necrezut).
— ... nam neque nos agere ... possumus aequo animo [Lucr., I, 41-
42 = .. caci nici eu nu pot lucra (serie) cu sufletul lini§tit].
— Interea tacito passu labentibus annis (Ov., Trist., IV, 10, 27 =

intre tim p anii scurgandu-se cu pas tacut).
— M agna voce sonas manuque tota (M art., VI, 19, 8 = Vorbe§ti cu
glas tare §i cu toata mana).
— A nte stolatae ibant nudis pedibus in clivum, passis capillis,
vestibus p u ris (Petron., 44, 18 = Inainte, femeile nobile suiau la deal
cu picioarele goale, cu parui despletit, cu hainele curate);
Se poate observa din exemplele de mai sus ca adesea com plem entul de mod
este expriniat nu num ai printr-un substantiv, ci printr-o sintagm a form ata dintr-
un substantiv §i un adjectiv acordat cu el.
b. cu prepozitia cum = cu, sau sine - fara:
— N unc sine om ni suspicione ... hic adsidam (Plt., AuL, 606 =
A cum fara vreo banuiala m a voi a§eza aici).
— Putam utile fuisse ... scire s i b i ... cum ignominia et dedecore esse
pereundum ? (Cic., D e div., II, 22 = Crezi ca i-ar fi fost folositor sa
§tie ca va trebui sa m oara m mod nedemn §i cu ru§ine?)
— ... cum sine fe b r i laborassem ... (Cic., A d Att. V, 8 = ... fiindca
am fost bolnav fara febra).
— am bo incolum es ... sum a cum laude sese intra m unitiones
recipiunt (Caes., B.G., V, 44-13 = Amandoi nevatam ati se retrag in
fortificatii cu m are glorie).
— M agno cum strepitu atque tumultu castris egressi sunt (Caes.,
B.G, II, 11 = Au ie§it din tabara cu mare vuiet §i tumuit).
— ... ut... sine vulneribus ac periculo vitae neque ... possent (Caes.,
B.G., VIII, 4 0 ,4 = ... m eat... fara rani §i fara pericolul vietii nu puteau).
4. A b iativ u i p re tu lu i {pretii) este un complem ent instrum ental pe langa
verbele care inseam na a cumpara, a vinde {emere, vendere). Se exprim a prin
ablativ fara prepozitie.
— Q uattuor minis ego emi istanc ... (Plt., M en., 205 = Am
cum parat-o cu patru mine).
— Diem, aquam, solem, lunam, noctem, haec argento non emo
(Plt., Asin, 198 = Ziua, apa, soarele, luna, noaptea, acestea nu le
cum par cu bani).
— A sse panem quem emisses, non potuisses cum altero devorare
(Petron., 44, 1 1 = Painea pe care o cumpari cu un as n-ai fi putut s-o
mananci cu altui).
5. A b iativ u i de relatie {relationis sive limitationis) arata obiectui la care se
refera o actiune sau o calitate. Se mai nume?te abiativui de limitare, deoarece
restrange sfera unei notiuni. Acest com plem ent este o derivatie din instrumental
§i se folose§te intotdeauna j^ra prepozitie, deterrainand verbe sau adjective pe
langa care se poate pune intrebarea: in ce privinta? In limba rom ana se traduce
cu locutiunile prepozitionale: in privinta, in m aterie de. din p u nct de vedere.
— Pem ix sum manibus, pedibus mobilis [PIt., MU., 630 = Sunt

sprinten la maini, iute la picioare (sprinten de mana, iute de picior)].
— Homines captivos qui catenis vinciunt // Nimis stulte faciimt,
mea quidem sententia (P lt, M en., 79-81 = Cei care leaga in lanturi
pe prizonierii fac o mare prostie, cel putin dupa parerea mea).
— Incredibile'st quantum erum ante eo sapientia (Ter., Phorm., 247
= Este de necrezut cat il intrec pe stapanui meu m m |elepciune).
— ... cum virtute om nibus praestarent ... (Caes., B.G., I, 2 = ...
deoarece stateau in fruntea tuturor prin vitejie).
— Hi omnes lingua, institutis, legibus inter se differunt (Caes.,
B.G., I, I = Ace§tia se deosebesc intre ei m ce prive§te limba,
institutiile, legile).
— Is anteibat aetate (Cic., D e am., XIX, 69 = EI il intrecea in ce
prive§te varsta).
— non tardus sententiis, non inops verbis ... (Cic., Brut., 70 =
sprinten in idei, bogat in cuvinte).
— Illam Terra ... progenuit pedibus celerem (Verg., Aen., IV, 188 =
Pe ea Pamantul a nascut-o sprintena la picioare).
— ... ipse Hannibal, aeger oculis ex verna ... intemperie (T. Liv.,
XXII, 2, 10-11 = ... insu§i Hanibal, bolnav la ochi din cauza
vantului de primavara).
— Et fiat patrio vox mea m uta sono (Ov., Trist., V, 7, 63 = §i sa nu
devina glasul m eu m ut in ce prive§te limba stramo§easca).
— Elegia quoque Graecos provocamus (Quint., X, 93 = N e luam Ia
intrecere cu grecii §i in privinta elegiei).
6. A blativ u l calitaîi {qualitatis) este considerat tot ca o d eriv are a
instrumentalului, aratand insu§irile fizice sau morale ale unei fiinte. Se exprima
prin ablativ fara prepozitie. Ablativul calitatii concureaza genitivul calitatii;
adeseori sunt folosite concomitent.
— ... ut animo sis quieto (Plt., 396 = ... sa fii cu sufletul
lini§tit).
— ... M ulier quae ingenio est bono (Plt., Stich., 116 = 0 femeie care
are un caracter bun).
— ... vir magni ingenii sum m aque prudentia, C otta (Cic., D e leg.,
III, 45 = ... Cotta, un barbat de mare talent §i de mare intelepciune).
— ... adolescens incredibili virtute (Cic., D e am., III, 11 = ... im
tanar de o virtute de necrezut).
— ... silvam esse ibi infinita magnitudine (Caes., B.G., VI, 10, 5 =
... ca acolo este o padure de intindere nesfar§ita).
— Britanni capillo sunt prom isso atque om ni p a rte corporis rasa ...
(Caes., B.G., V, 14 = Britanii poarta parui lung §i-§i rad toate par|ile
co rp u lu i...).
— Salve, nec minimo, puella, naso H N ec bello p ed e nec nigris

ocellis (Catullus, 43 = Salutare, fata care n-ai nici nasul mic, nici
piciorul frumos §i nici ochii negri).
— Frater eius fortis fuit, amicus amico, manu plena [Petron., 43, 4
== Fratele lui a fost un om de treaba, prieten pentru prieten, cu mana
plina (dam ic)].
Se poate observa din exem plele de mai sus ea aceasta specie de ablativ,
exprim ata printr-un substantiv §i un adjectiv acordat, determ ina un nume, nu,
cum se mtampla in m area m ajoritate a celorlalte cazuri, un verb.
7. A blativuI locului de tre c e re (prosecutivus) este un complem ent
circum stantial de loc raspunzand la mtrebarea qua? = pe unde? Este o functie
derivata din instm m ental §i se exprima prin ablativ fara prepozitie.
— Toto m e oppido quaerere (Ter., Andr., 342 = M a cauta in tot
ora§ul).
— Rhodanus ... vado transitur (Caes., B .C ., I, 6, 2 = R o n u l... trece
prin vad).
— Patenti via ad verum perges (Sal., Ep. a d Caes., I, 5, 1 = Vei
merge spre adevar pe un drum deschis).
— M anat tota urbe rum or (T. Liv., II, 49 = Zvonul circula prin tot
ora§ul).
— ... ut in te hac via grassarem ur (T. Liv., II, 12 = ... sa ajungem la
tine pe acest drum).
— Ibam forte K/a Sacra (Hor., Sat., I, 9 = M ergeam din intamplare
pe Calea Sacra).
Ideea de strabatere se exprima §i prin p e r cu acuzativul:
— ... eos per Provinciam nostram iter facere conari (Caes., B.G., I, 7
= ... ca ei incearca sa treaca prin provincia noastra).
— ... postquam p e r Pyrenaeum saltum traduci exercitus est coeptus
... (T. Liv., XXI, 23, 4 = ... dupa ce armata a inceput sa trcaca prin
trecatorile Pirineilor).
Constructia cu p e r a fost mo§tenita de limba romana (per + in > prin).
8. A blativuI belûgului sau al lipsei (copiae vel inopiae) este un
instrumental care determ ina verbe legate de ideea de belfug sau lipsa. Se
exprima prin ablativ fara prepozitie:
— Quid opus est verbis? (Plt., Aul., 468 = Ce nevoie este de
vorbe?)
— Pater // oneravit navem m agnam m ultis mercibus (Plt., M en., 24-
25 = Tatal a incarcat o corabie mare cu m ulte marfuri).
— A nim us imbutus malis artibus haud facile libidinibus carebat
(Sal., Cat., XIII, 5 = Sufletul invatat cu apucaturi rele nu se lipsea
cu u§urinta de placeri).
SINTAXA UMBIILATINE 163
— Hom inibus opus est eruditis ... (Cic., D e or., 3, 95 = Este nevoie
de oam eni m va^ti).
— A lter fre n is eget, aiter calcaribus (Cic., A d A tt., VI, 1 = Unul are
nevoie de frane, altui de pinteni).
— Id esse facile, qVioA equitatu ipsi abundent (Caes., 5.(7., VII, 14,
3 = A cest lucru este u§or, deoarece ei au din bel§ug calarime).
— Cupas sebo, pice, scandulis com plent (Caes., B.G., VIII, 42, I =
Ei un\plu butoaie c u seu, smoala, §indrila).
— P ane egeo iam mellitis potiore placentis (Hor., Ep., I, 10, 11 =
Am nevoie de paine, mai buna decat placinta cu miere).
— Illud aureum saeculum ...p o etis et vatibus abundabat (Tac., Dial.
de or., XII = Acel secol de aur era bogat m poeti §i In oameni
inspirari).
9. A blativul d u p a adjectiv e poate fi ablativ al punctului de plecare sau
instrumental.
— Dignus es verberibus m idtis (P lt, MU., 342 = E§ti vrednic de
m ulte nuiele).
— Rem ... commovisti nova disputatione dignam (Cic., Brut., 297 =
Ai ridicat o chestiune vrednica de o noua discutie).
— M ihi a spe, metu, patribus reipublicae animus iiber erat (Sal.,
Cat., IV, 2 = Sufletul imi era liber de speranta, frica §i partide
politice).
— ... nudus agris, nudus nummis ... (Hor., Sat., II, 3, 184 = ... lipsit
de mo§ii, lipsit de bani...).
— .. atrium plenum fu m o sis imaginibus (Sen., Ep., 44 = ... un atriu
pHn de statui afumate).
— Nam optimus quisque praeceptor ... maiore se theatro dignum
putat (Quint., I, 2 = Orice profesor bun se socote§te vrednic de un
auditor mai numeros...)
— ... contentus modicis meoque laetus (Mart., IV, 77 = ... m u l^ m it
cu putin §i bucuros de ceea ce e al meu).
III. ABLATIVUL LOCATIV
Ablativul a preluat de la vechiul caz locativ determ inarile actiunii in tim p §i

spatiu;
1. A blativ u l locului {loci) este o determinare spatiala, aratand locul unde se
petrece actiunea (starea pe loc). Raspunde la m trebarea ubi? (= unde) §i se
folose§te:
a. Jara prepozitie, pentru num ele de ora?e, precum §i pentru substantivele
care exprim a ideea de loc, ca: loco, parte, litore, regione etc.:
— M ercator fuit Syracusis senex ( P lt, M en., 17 = A fost odata un

negustor batran la Siracuza).
— (Poetas) omnes res gestas esse Athenis autumant (Plt., M en., 8 =
Poetii pretind ca tcate s-au petrecut la Atena).
— N em o ... // vidit ... tempore uno // homo idem duobus locis ut
sim ul sit (Plt., Am ph., 566-569 = N im e n i... nu a vazut ca acela§i om
sa fie deodata in doua locuri).
— Ego volebam loco magis deserto esse ... (Cic., A d fa m ., XIV, 1 =
V oiam sa fiu intr-un loc m ai parasit).
— U num obiicitur, natum esse Gadibus ('Cic., Pro Balbo, 5 = I se
repro§eaza un singur lucru, ca s-a nascut la Gades).
b. cu prepozitia in sau sub pentru celelalte substantive:
— C entum in C ilicia //... occidisti ... (Plt., M ih, 42-45 = A i omorat
o suta m Cilicia).
— Sub m onte consedit (Caes., B.G., I, 48 = S-a a§ezat la poalele
muntelui).
— Ipse in m u n itio n e... consedit (Caes., 5 .C ., VII, 89 = EI s-a a§ezat
mauntrui intariturilor).
— ... ut locis frigidissim is laverentur in flum inibus (Caes., B.G., IV,
1, 10 = ... meat in locurile cele mai reci se spalau In rauri).
— Febris dorm it et in plum a purpureoque toro (Mart. XII, 17 =
Febra doarm e §i in puf, §i in pat de purpura).
— Hic est ... toto notus in orbe M artialis (M art., I, 1 = A cesta este
M artial, cunoscut in toata lumea).
— In p u n cto fugientis tem poris pendeo (Sen., N.Q., VI, 32 = Stau
atam at mtr-un punct al timpului care fuge).
2. A b lativ u l tim p u lu i {temporis') exprima timpul, mom entul cand se petrece
actiunea sau cat timp se desfa§oara ea. Se exprima prin ablativ fara prepozitie §i
poate raspunde:
a. la m trebarea quando? ~ cand?
— Illa nobis alio tem pore ... explicabuntur (Cic., D e inv., 1, 86 =
A cestea le vom expune alta data).
— Eodem die castra prom ovit (Caes., B.G., I, 48 = In aceea§i zi a
ridicat tabara).
— Prim a luce, hostium equitatus ad castra accedit (Caes., B.G., V,
50 = In zori de zi, cavaleria du§manilor s-a apropiat de tabara).
— N octe volat ... // luce sedet custos (Verg., Aen., IV, 184-186 =
N oaptea zboara, ziua sta de straja).
— yere prius flores, aestu numerabis aristas (Ov., Trist., IV, 1, 57 =
M ai degraba vei num ara florile prim avara §i spicele vara).
— Itaque illo tem pore annona pro luto erat (Petron., 44, 10 = In
tim pul acela, hrana era foarte ieflina).
SJNTAXA LIMBIILATINE 165
— Sexto consulatu^ Caesar Augustus, quae triumviratu iusserat,

abolevit (Tac., An., III, 28 = In al §aselea consulat, Caesar Augustus
a suprim at m asurile pe care le luase in timpui trium viratului sau).
— Saturnalibus ambulat togatus (Mart., VI, 24, 2 = La Satum alii
um bra im bragat in toga).
b. la intrebarea quanto tempore? = in cat timp
— Sexaginta M acedones // ... occidisti uno die (Plt., MU., 44-45 =
Ai ucis 60 de m acedoneni intr-o singura zi).
— Ego vero m etuo ... ne illi brevi tempore nimis m ulti ... videantur
(Cio., Phil., VII, 18 = Ma tem ... sa nu para prea multi in scurt
timp).
— Tribus horis Aduatucam venire potestis (Caes., B.G., VI, 35, 8 =
In trei ore puteti ajunge la Aduatuca).
— Pugnatur uno tempore, omnibus locis (Caes., B.G., VII, 84 =
Lupta se da in toate locutile, in acela§i timp).
— Parvo tem pore nigra redit (Mart., VII, 13, 4 = In scurt timp
redevine neagra).
LO C A TIV U L PRO PR IU -ZIS
Vechiul caz indo-european, ale carui functii au fost preluate de ablativ, s-a
mai pastrat in limba latina la num ele de oraê de declinarea I §i a Il-a singular, la
substantivele domus, humus §i rus §i m cateva expresii, ca: dom i m ilitiaeque = in
tim p de pace §i de razboi. Este un complem ent circum stantial de loc ?i raspunde
la intrebarea ubi? = unde?
— ... parentem pueri Tarenti esse emortuum (Plt., Men., 39 = ...
tatal copilului a m urit la Tarentum).
— Dom i m aneto me (Plt., M ere., 490 = sa m a a§tepti acasa).
— ... is filium negat esse ruri (Ter., A d., 542 = ... spune ca fiul lui
nu este Ia tara).
— M axim e mihi fuit optatum Rom ae esse tecum (Cic., A d fam .,
XV, 13 = A? fi dorit foarte m ult sa fiu la Roma cu tine).
— Nos Brundisi, apud Laenium Flaccum dies X III fuimus (Cic., A d
fa m ., XIV, 4 = Am fost 13 zile la Brundisium, la Laenius Flaccus).
— Arma quae fixa in parietibus fuerunt, ea sunt humi inventa (Cic.,
D e div., I, 74 = Armele care fiisesera prinse pe pereti au fost gasite
pe jos).
— ... A lesiae obsidebantur ... (Caes., B.G., VII, 77 = ... erau asediaji
la Alesia...)
— A t Romani dom i m ilitiaeque ... libertatem, patriam parentisque
armis tegere (Sal., Cat., VI, 5 = Dar rom anii, in tim p de pace §i de
ra z b o i... i§i aparau cu arm ele libertatea, patria ?i familia).
166______________________ GRAMATICA LIMBI!LATINE__________________________
— V itam Literni egit sine desiderio urbis (T. Liv., XXXVIII, 53 =

§i-a petrecut viata la Liternum, ftra dorui de Roma).
— Serpit humi tutus nim ium tim idusque procellae (Hor., Ep. ad
Pis., 28 = Se tara?te pe pamant cel prea prevazator §i tem ator de
fartuna).
— N unquam se cenasse domi Philo iurat (Mart., V, 47 = Philo jura
ca niciodata n-a cinat acasa).
C O N C L U Z n A S U P R A SINTAXEI ABLATIVULU»
1) Cazul ablativ !ndepline§te functiilc a trei cazuri:

— functiile ablativului propriu-zis, aratand punctui de plecare al actiunii;
— iunctiile preluate de la cazurile vechi, instrumentalul §i locativul.
Acest sincretism al cazurilor a fost posibil datorita inrudirii de sensuri ale
celor trei cazuri. De exemplu, cauza sau autorul unei actiuni poate fi considerat
§i ca punct de plecare al actiunii §i ca instrumentul prin care se realizcaza
actiunea.
2) Cu toata larga intrebuintarc a ablativului in limba latina, el nu a fost
mo§tenit de lim bile romanice. Limba rom ana a pastrat exprimarea com plem en-
telor circum stantiale prin constructii prepozitionale §i prin adverbe.
CO NCLUZn GENERALE A S U P R A SINTAXEI CA ZU R ILO R
1) Functiile principale ale cazurilor sunt acclea§i in limba latina ?i in limba

romana.
2) Aceste functii s-au exprim at initial prin desinente.
3) Pentru exprimarea raporturilor sintactice concrete spatiale a intervenit
prepozitia: pentru raporturile abstracte, ca ale genitivului posesiv, latina clasica
nu folosejte prepozitia. In latina populara insa pierderea desinentelor §i
necesitatea preciziei m exprimare au determ inat folosirea prepozitiei ?i pentru
aceste cazuri, de aceea apar forme ca: liber de Petro, m loc de liber P etri (cartea
lui Petru). A§a se explica genitivul posesiv francez cu de sau prepozitia de cu
sens posesiv m romane§te, in sintagme ca: proprietar de casa, de vite etc. De
asemenea de aici pome$te mlocuirea dativului cu acuzativul cu prepozitie, in
propozitii ca aceasta: "Corb Ia corb nu scoate ochii".
4) Concurenta dintre constructiile sintetice $i cele analitice este un proces
foarte indelungat; el Incepe inca din epoca clasica, se extinde tot mai m ult In
latina populara, pana ce ajunge la caderea desinentelor $i trecerea functiilor
sintactice pe seam a prepozitiilor, fenomen generalizat in limbile romanice.
SINTAXA LIMBI! LATINE 167
TABLOU RECAPITULATIV
COMPLEMENTUL CIRCUMSTANTIAL (/oc, tim p, cauza)
A. Complementul de loc
fntrebarea Ce aratS Cazul prin care se exprim i Exemple
I. ubi? a) Locul in intcrioail caruia I ) Ablntiv precedat de prepozitia — In silvis latebant (Caes., B.C.,
(unde?) se pctrcce actiunca II, 190 = Se ascundcau in
paduri).
— In aperto loco stationes
videbantur (Caes., 5 ,G-, II, 18 =
in loc deschis se vedeau straji).
2)A bltitiv fara prcpozitie — Syracusis habitat (Plt,, M en.,
69 = Locuie^te Tn Siracuza).
— Cohortes Sulm one collocavit
(C ie , VIII, 1 2 * A a |e 2 a t
cohorte la Sulmo).
3) Locativ, {domi, hinni, n u i. — Alesiae obsidebantur (Caes.,
Romae. Corin/lif) B .C ; VII, 77 = Erau asediati la
Alesia).
— Brundisi essem (Cic., A d Au.,
4, 1.3 0 = Eram la Brundisium).
— Ea sunl hiuni inventa (Cic., De
div.. 1,74 = Au fost gasite pe jos).
b) Apropicrca, tmprejurimilc Aciizativ prcccdat de prepwzitia — A pud carbones adsident (Plt,,

unci localitati sau numele etd. apud, po st etc. Rud., 532 = §ed langa jaratic.
unci persoane langa care arc — A d Alesiam castra fecit (Caes.,
loc actiunca B.C-, VII, 68 = in fata Alesiei a
pus tabara).
— Posl equitem sedet atra cura
(Hor., Od., III, 1,40 = La spatele
cSlare^lui sta grija...).
— A pud Parthos latet (M art., V,
5 8 ,4 = Se ascunde la parfi).
II. quo? Oirectia, tinta spre care se 1) Acuzutiv fara prepozijic — Domum abeam us (Plt,, Poen.,
(incotro?) indreapta acfiunea vcrbala 814 = Sa mergem acasa).
— Romam \cr\\ {C \z.,A d Att.,
IV, 1 = Am venit b Roma).
— Redeam ad Parthos (Cic., A d
2) Acttzativ precedat de /a m ., II, i 0 = Sa mii intorc la
prepozitia in. od parî).
— In Iialiam proficiscitur (Caes.,
B.G., VI, 1 = Pleaca in Italia).
—■Ad senalum concurrissent
(Cic., A d An., 4, 1 = Au alcrgat Ia
senat).
intrebarea Ce aratS Cazul prin care se exprim i Exem ple
111. unde? Punctui de plecare al actiunii I) Ablativ iar5 prcpozi|ie — ru re redierit (PU., Atferc., 586
(de unde?) = s-a Intors de la tara).
— Loco ille motus est (Cic., !n
Cat., II = Acela a fost scos de pc
pozifie).
— Brundisio discessit (Cic., A d
fam., XIV, 4 = A plecat din
Brundisium).
2) Ablutiv cu prepozitia e. ex. — Exi e fa n o (Plt., Rud., 706 * ...
de. ab. Am ie$it din templu).
— Ex Asia rediens, cum ab
Aegina... navigarem (Cic.. A d
fa m ., IV, 5 = Pc cand c51atoream
pe mare dinspre Aegina,
rctntorcandu*ma din Asia...).
— (Venis) d e regione Aemiliae
viae [Mart., III, 4 = (Vil) din
regiunea C3ii Emilia].
IV. qua? Ideea de strabaterc l) Ablaiiv fara prepcziîe — Via Appia iter facias (Cic., A d
(pe unde?) Alt., 8 = Sa faci drumul pe Calea
Appia).
— vadis Rhodani perrumpere
(Caes.,B.(?., 1, 8 = astr3batc prin
\ ’adurile Ronului).
2) AciiM liv cu p er — P er Macedoniam Cyzicum
petebamus {C\c..,Adfam ., XIV, 4
= N e indreptam spre Cyzicum
prin Macedonia).
B. ComplementuI de !oc exprimat fara prepozitie
fn tre b a re a C azul N um eie de oraê dom us, h u m u s, ru s A lte c uvinte
ubi? 1. A blaiivul localiv Athenis. Syracusis. — locus (m ai ales

D elphis, Carthagine precedat d e totus),
2. Localivul Romae. Brundisi, domi, humi, ruri dom i m ilitiaeque (in
Corinthi (acas5, pe pamant, tim p de pacc $i dc
la jara) razboi).
quo? Acuzalivul Romam, Athenas, domum, rus —

Carthaginem
unde? Ablaiivul propriu- Roma, Athenis, domo, rure (de ComplementuI

zis Carthagine acasS, de Ia ;ai5) verbelor de separare
<}ua? Ablativu! — — via. ponte, p o n a ,

instrumenta! vado
SINTAXA LIM BIIU TIN E 169
C. Complementul de timp
in tr e b a r e a C a z u ! p r in c a re se e x p rim i E x e m p le
I. quando? Ablativ fira prcpozitie — Eodem die castra promovit (Caes., B.G ., I,
(cand?) 48, =in aceea$i zi a mutat tabara mai
dcpartc).
— Multi ca nocte comprehensi sunt (T. Liv.,
XXXIX, 17 “ Multi au fost prinî In acea
noapte).
— H oc tem pore... unus est cursus ad gloriam
{Cic., A d fu m ., X, 1 “ In acest timp este o
singura cale spre glorie).
U . qiuimdiu? Acuzalivul duratei — Ibi quinque dies morati sumus (Cic., A d

(cat timp?) Alt., 5, 20 » Acoio am zSbovit cinci zile).
n i . ex quo 1. A blaliv cu prcpoziîa ab, ex — A b urbe condita = De la intemeverea

(tempore?) (cxprima punctui de plecare) ora$ului
(dc cand?) 2. Acuzaiiv inso;jt de un numeral — T e a p uerilia ... dilexerim (Cic., A d fa m .,
quam dudum ? ordinal (exprimS durata) XV, 9 = Din copilirle te-am iubit).
(de cat timp?) — Exspectabam ibi iam quartum diem (Cic.,
A d A lt., V, 10 = Ajtcptam acolo de patru
zile).
IV. quando lem poiv? Ablativ fara prcpozitie — brevi tem pore videantur (Cic., Phil., VII,
in cat timp? 18 = in scurtS vreme...)
— G raecia vix decem annis unam cepit
urbem (C. Nep., Ep., V = G recia a cucerit
abia un singur o ra; in tim p de zece ani).
D. Complementui de cauza
C azu i p rin c a re se e x p rim i E xem ple
1. A blativ fara prcpozijie ne posses ... perire /t/mc (M art., V , 7 6 ,4 = sa nu p o ^ i... pieri
de foame).
Fraude perit virtus (O v., F asl., II, 227 = Din cauza vicleoici
piere virtutea).
2. A blaliv cu prepozijia p ra e exprimS o Iam moveri nequibant p ra e lassitudine a c vulneribus (T. Liv.,
piedica, Intr-o propozifie negativa). XXI, 56, 9 = Nu se puteau mi$ca din cauza obosclii $1 a
ranilor).
3. AcuzuUv cu prepozifia per. ob, propter — gener ob indolem animi ascitus (T. Liv., X X I, 2, 3 = luat ca
ginere, din cauza caracterului sau).
— Per aetatem ad pugnam inutiles viderentur (Caes., B.G ., II,
16 = D in cauza varstei pareau nefolositori in lupta).
— In eu m lo c u m ... p ro p ter p aludes exercitui aditus non esset
(Caes., B.G ., 11, 16 = in acei loc, aim ata nu putea pStrunde din
cauza mla^tinilor).
170 GRAMA TJCA U M B ll LA TINE
C a 2 u l p rin c a r e se e x p rim i E xem ple
4. C eniiiv urm at sau precedat de causa, — Non licel su i com m odi causa nocere alteri (C ic., D e off., 3,
gratia 23 = Nu e p en n is sS faci r3u altuia pentru folosul tSu
pcrsonal).
— M ulta facim us causa am icorum (C ic., D e am ., 57 = M ulte
... facem din cauza prietenilor) (pentru prieteni).
— Hominum gralia (= D in cauza sau In favoarea oam enitor).
MODURILE TN PROPOZmiLE INDEPENDENTE
M odul (modus, -i = fel, chip) este forma verbala care exprim a felul cum
vorbitorul considera actiunea indicata de verb sau forma care arata cum se face
actiunea.
in propozitiile independente, predicatul poate sa se afle la:
— un m odpersonat, indicativ, conjunctiv, imperativ;
— un m od nepersonai. infmitiv
I. INDICATIVUL
Este modul certitudinii, al realitatii; el exprima un fapt, o actiune reala sau

prezentata de scriitor ca adevarata.
Se folose§te m urm atoarele propozitii:
1. P ro p o zitia e n u n tiativ a (a flrm a tiv a sau negativa): relatarea in mod
obiectiv a unei constatari sau a unei observatii.
— Cautus enim m etuit foveam lupus (Hor., Ep., I, 16, 50 = Lupul
prevazator se tem e de capcana).
— M ens agitat molem (Verg., Aen., VI, 727 = Spiritui pune in
mi^care materia).
— Non om nia possumus omnes (Verg., Buc., VIII, 63 = N u fiecare
poate face de toate).
2. P ro p o zitia exclam ativa: exprima in m od spontan o stare afectiva;
a. admiratio: Quam multos scriptores magnus ille A lexander sccum habuisse
dicitur! (Cic., Pro Arch., X, 24 = C at de multi scriitori se spune ca a avut cu sine
A lexandru cel Mare!).
b. indignarea: At ut scelesta sola secum murmurat! (Plt., A ul., 52 = Cum
bombane§te singura, ticaloasa!)
c. mania: Quotiens tibi iam extorta est ista sica de manibus! (Cic., In Cat., I,
6, 16 == De cate ori ti-a fost smuls acest pumnal din maini).
SINTAXALIM BIIUTINE 171
d. disprefui. N unc vero quae tua est ista vita! (Cic., In Cat., I, 7, 16 = Acum
insa ce fel de viata e viata asta a tal)
3. P ropoziîa in te ro g a tiv i, prin care se face o intrebare, este de doua feluri;
sim pla sau dubia (disjunctiva);
A. Propozifia interogativa sim pla poate fi introdusa prin:
a. pronum e interogative:
— Q uid tu est tristis? (Ter., Eun., 304 = De ce e?ti trist?)
— Hora quota est? (Hor., Sat., II, 6 ,4 4 = Cat e ceasul?)
b. adverbe interogative:
— O, quando faba ... sim ulque // ... ponentur holuscula ...? (Hor.,
Sat., II, 6, 63-64 = O, cand mi se va servi bob §i legume?)
— Grandia verba ubi sunt? (Mart., II, 6 9 ,8 = Cuvintele mari unde sunt?)
c. particule interogative:
— Haecciwe tua domu'st? (Plt., Amph., 362 = Oare aceasta e casa ta?)
particula enclitica -ne nu precizeaza felul raspunsului a§teptat.
— Num m e fefellit, Catilina .. dies? (Cic., In Cat., I, 3, 7 = Oare m-a
in§elat ziua?) - se a^teapta raspuns negativ.
— N onne hunc in vincula duci ... im perabis? (Cic., In Cat., I, 11, 27
= Nu vel porunci oare ca acesta sa fie dus in la n a ri? ) - se a§teapta
raspuns afirmativ).
— N onne verendum igitur ... ne philosophiam falsa gloria exornes?
(Cic., Tuse., II, 12 = Oare nu va trebui sa ne tem em ca impodobe§ti
filozofia cu glorie falsa?)
B. Propozitia interogativa dubia cxprima o altem ativa intre doua membre
care se exclud. Prim ul mem bru al interogatiei se introduce prin particula utrum
sau cu enclitica -ne, al doilea prin an. Uneori utrum poate lipsi.
— Utrum tu m asne an femina es? (Plt., Rud., 104 = Oare e§ti barbat
sau femeie?)
— Haec utrum tandem lex est an legum om nium dissolutio? (Cic.,
Phil., 1 ,21 = Oare este aceasta o lege sau negarea oricarei legi?)
4. In d ic a tiv u l latin cu v alo are de co n d itio n al rom anesc. Cand predicatul
este exprim at prin verbe ca: p osse - a putea; oportere, debere = a trebui, velle =
a vrea, sau prin expresii impersonale form ate cu est, indicativul se traduce in
romane§te prin conditional;
— Pro Pom peio emori possum (Cic., A d fa m ., II, 15 = Pentru
Pompei a$ putea sa mor).
— Tempus erat iam te, Sosibiane, legi (M art., IV, 133 = A r fi fost
tim pul sa fii citit, Sosibian).
— Quis p o test negare? (M art., I, 64 = Cine ar putea nega?)
172______________________GRAMATICA LIMBIILATINE_______________________
II. CONJUNCTIVUL
Considerat de latini modul care indica subordonarea {coniunctivus = m odul

care une§te), conjunctivul in propozitiile independente exprima o actiune dorita,
voita sau posibila.
1. C o n ju n ctiv u l o p ta tiv poate avea diverse nuante de sens:
a. o dorintd realizabila: se exprima mai ales prin prezentul conjunctivului:
— lupiter te dique perdant! (PIt., AuL, 658 = De te-ar nimici lupiter
§i zeii!)
— Di tibi dent quaecumque optes (Plt., Asin., 44 = Zeii sa-ti dea ce
dorejti).
— U tinam tibi istam mentem di immortales duint! (Cic., In Cat., I,
19 = O, de ti-ar da zeii nemuritori gandul acestal) - duint = dent.
— Valeant cives mei, sint incolumes sint beati! (Cic., Pro. M il.,
93 = D e-ar fi concetatenii mei sanato§i, de-ar fi nevatamati,
fericiti!)
— Huic utinam aliquando gratiam referre possim us! (Cic., A d fa m .,
XIV = A, de-a§ putea vreodata sa-i multumesc!)
— O m ihi praeteritos referat si lupiter annos! (Verg., Aen., VIII,
560 = O, de m i-ar aduce mapoi lupiter anii care au trecut!)
— Augeat im perium nostri ducis: augeat annos (Ov., Fast.^ I, 613 =
Sa creasca puterea conducatorului nostru, sa-i sporeasca anii).
— Sic eat, quaecumque Romana lugebit hostem (T. Liv., I, 26 =
A§a sa piara orice rom ana care va jeli pe du$man).
b. o dorintd nerealizabild, un regret se exprima de obicei prin im perfectul §i
mai m ult ca perfectui conjunctivului dar §i prin prezent:
— Utinam ... istam calliditatem hominibus dii ne dedissent (Cic.,
D e nat. d., 373 = A r fi de dorit ca zeii sa nu fi dat oam enilor aceasta
iscusinta).
— m odo valeres! (Cic., A d Alt., XI, 23, 1 = macar de-ai fi sanatos).
— Q uae tu viva possis sentire favilla (Propert., I, 19, 19 = De-ai
putea tu, vie, sa simti, din cenu§a mea, acestea).
— Utinam in Tib. Graccho ... talis mens ad rempublicam bene
gerendam fu isse t (Cic., Brut., XXVII = O, de-ar fi aratat Tiberius
Gracchus atata intelepciune in conducerea treburilor publice).
— Utinam quidem illi principes v iveren t... (Cic., Phil., XIV, 7 = 0 ,
de-ar trai acei principi!)
— U tinam liberorum nostrorum mores non ipsi perderem us!
(Quint., I, 2 = M acar de n-am strica noi in§ine caracterul copiilor
no§tri!)
SINTAXA LIMBIILA TINE 173
2. C on ju n ctiv u l h o rta tiv exprima un indemn, o vointa:

— Taceas, m e spectes (Plt., Asin., 680 = Sa taci, sa te uiti la mine).
— Prim us cubitu surgat, postremus cubitum eat (Cato, Agr., V, 5 =
Prim ul sa se scoale, uUimul sa se culce).
— Vincamus odium, pacem que patiam ur (Cic., PhiL, XIII, 7 = Sa
invingem ura, sa lasam sa vie pacea).
— Fruam ur victrice republica [Cic., PhiL, XIIII, 7 = Sa ne bucuram
de republica victorioasa (de victoria statului)].
— Vivamus, m ea Lesbia, atque amemus (Catullus, 5 = Sa traim,
Lesbia m ea, $i sa iubim).
— Sed in consilio capiendo, om nem Galliam respiciamus! (Caes.,
B.G., VII, 77 = D ar luand hotararea, sa avem in vedere toata Gallia).
— Sapias, vina liques et spatio brevi // spem longam reseces (Hor.,
Od., I, 11, 6-7 = Fii inteleapta, filtreaza vinul §i nu spera prea mult,
timpul fiind scurt).
— Attale, ne quod agas desit, agas anim am (Mart., I, 75 = Atale, ca
sa nu-ti lipseasca de dat, sa-|i dai sufletul!).
?). C on ju n ctiv u l p ro h ib itiv (indeosebi perfectui conjunctivului, §i mai ales la
peri-oana a Il-a singular) este folosit pentru a formula o porunca negativa;
— N e m e gnoveris (Plt., M il., 576 = Sa nu m a recuno§ti)
— Ne difficilia optemus (Cic., Ver., 2, 4, 15 = Sa n u dorim lucruri
greu de realizat).
— Ac ne forte roges ... (Hor., Ep., I, 1, 13 = Sa nu cumva sa ma
mtrebi).
— Nullum proelium timueris (T. Liv., II, 12 *= Sa nu te temi de nici
o lupta).
— N e m e dixeris esse contumacem (M art., II, 68, 3 = Sa nu spui ca
sunt trufa§).
O forma politicoasa de prohibitiv este aceea in care se foIose§te imperativul
noli urm at de un infinitiv:
— Noli putare (Cic., Pro Lig., 33 = Sa nu crezi).
— Noli m e tangere (C.I.L., I, 2 = Sa n u ma atingi).
4. C o n ju n ctiv u l d u b ita tiv sau delib erativ exprima o indoiala, o deliberare,
0 nehotarare:
— ... qui m inus // eadem histrioni sit lex quae summo viro? (Plt.,
Am ph., 76-77 = ... de ce sa nu fie aceea§i lege pentru actor ca §i
pentru nobil?).
— Quid ego facerem ? (Plt., M ere., 633 = Ce era sa fac?)
— Ei mihi, quid faciam ? quid agam? quid clamem aut quid querar?
(Ter., Ad., 789 = Vai de mine, ce sa fac? ce sa pun la cale? ce sa
strig sau de ce sa ma plang?)
— Utrum superbiam prius commemorem an crudelitatem? (Cic., Ver.y

II, 1,122 = Oare sa amintesc mai intai trufia lui, sau cruzimea?)
— Quid tibi pro meritis et tantis laudibus optem? (M art., IV, 51, 5 =
Ce sa-î doresc fata de m eritele §i gloria ta atat de mare?)
5. C o n ju n ctiv u l potentia] serve?te pentru a arata posibilitatea unei acjiuni
sau m odestia cu care se face o afirma|ie:
p o sib ilita tea m p re ze n t se exprim i prin conjunctivul prezent sau perfect:
— Ubi ... istum invenias, qui honorem amici anteponat suo? (Cic.,
D e am., 65 = Unde ai putea sa gasc 5 ti pe acel om care sa puna
gloria prietenului mai presus de a sa?)
— Hoc ... sine ulla dubitatione confirmaverim (Cic., Brut., 25 =
Acest lucru a$ putea sa-1 afim i fara nici o ôvaire).
— Risum teneatiSy amici? (Hor., Ep a d Pis., 5 = Aî putea sa va
tineti rasui, prieteni?)
— M igrantes cernas totaque ex urbe ruentes ... (Verg., Aen., IV,
401 = I-ai fi pum t vedea ie§ind grabiti din ora?).
— Quis credat? (Mart., V, 44, 3 = Cine ar putea sa creada?)
— Nec tamen hoc tribuens dederim quoque cetera (Hor., Sat., I, 10, 15
= Acordandu-i aceasta calitate, nu a§ putea sa i le dau §i pe celelalte).
b. posibilitatea m trecut se exprima prin conjunctivul im perfect sau m ai mult
ca perfect:
— An ego occasionem //... amitterem? (Ter., Eun., 604-6 = Puteam
eu sa scap ocazia?)
— Tum vero cerneres quanta audacia ... fuisset in exercitu Catilinae
(Sal., Cat., 61, I = Atunci ai fi putut vedea cata indrazneala ... a fost
in armata lui Catilina).
— Putasses (= putavisses) illum sem per mecum habitasse
(^habitavisse) (Petron., 76, 11 = Ai fi putut crede ca acela a locuit
totdeauna cu mine).
III. IMPERATIVUL
Modul im perativ exprima o porunca $i are doua timpuri:

di. prezent, numai cu persoana a Il-a (singular §i plural):
— Paulisper tace (Plt., Mil., 196 = Taci putin).
— Plaudite! (Ter., Ad., 996 = Aplaudati!)
b. viitor, persoanele a Il-a §i a Ill-a (singular §i plural). Se Intalne§te mai ales
m stilul solemn al legilor, al tratatelor, in precepte, dar ?i in alte scrieri. Se
traduce prin conjunctivul prezent:
— Solis occasus suprem a tem pestas esto (Leg., XII Tab., 1, 6 =

Apusu! soarelui fie ultimul term en de judecata).
— Hominem m ortuum in urbe ne sepelito neve urito (Leg., XII
Tab., 10,1 = Omul m ort sa nu-1 mgropi m ora§ §i nici sa nu-1 arzi).
— V os hic hodie cenatote ambo (Plt., Rud., 1423 = A stazi voi sS
cinaî aici amandoi).
— N on satis est pulchra esse poemata: dulcia sunto II Et
quocum que volent, anim um auditoris agunto (Hor., Ep. ad Pis., 99-
100 = N u e destul ca poemele sa fie frumoase: sa fie §i mi§catoare
sa conduca dupS plac sufletul auditorului).
IV. INFINITIVUL
De§i este un m od nepersonal, infmitivul este folosit uneori ca predicat al

propozijiei principale, avand doua valori:
1. Infinitivul istoric sau descriptiv, intrebuintat in naratiuni m locul
imperfectului indicativ, spre a reda mai viu §i mai variat o succesiune de fapte.
£1 arata repctarea actiunii, ca §i imperfectul.
— Im perator utrim que hinc et illinc lovi // vota suscipere, hortari
exercitum (Plt., Amph., 229-230 = Generalul, dc am bele parti, la noi
$1 la ei, adresa fagaduinte lui lupiter, dadea curaj armatei).
— At Romani domi m ilitiaeque intenti festinare, parare, alius
alium hortari, hostibus obviam ire, libertatem, patriam parentesque
armis tegere (Sal., Cat., VI, 5 = D ar romanii, neadormiti in tim p de
pace §i de razboi, se inflacarau, se pregateau, se indemnau unii pe
alîi, ie§eau in calea du§manilor, aparau cu arm ele libertatea, patria
§i familia).
— Interim cotidie Caesar Haeduos frum entum ...fla g ita re ... Diem
ex die ducere Haedui: conferri, com portari, adesse dicere (Caes.,
B.G., I, 16 = In timpul acesta, Cezar cerea zilnic de la hedui g ra u l...
Heduii amanau zi de zi: spuneau ca graul este adunat, se transporta
sose§te).
2. Inflntivul exclamativ, folosit ca predicat m propozitii care exprim a o stare
afectiva: revolta, repulsia, m ila, admiratia. Insote§te adeseori un acuzativ
exclamativ. Scaderea valorii expresive a propozi|iei infinitive exclam ative a dus
la sublinierca acestei valori prin interjectii sau prin particula -ne.
— Ah, tantam ne rem tam neglegenter agere! (Ter., Andr., 252 = Sa
trateze el cu atata u§urinta un lucru atat dc insemnat!)
— Te nunc, m ea Terentia, sic v.exari, sic iacere in lacrimis (Cic., A d
fa m ., XIV, 2 = Tu, Terentia mea, sa fii lovita astfel, sa te afli astfel
in lacrimi!)
176_____________________ GRAMATICA LIMBIlLATINE________________________
— E t quam benignus resalutare, nomina omnium reddere,

tamquam unus de nobis! (Petron., 44, 10 = §i cat de binevoitor
saluta el, cum spunea pe nume tutoror, ca unul dintre noi!).
V A LO A R E A § 1 IN TR E B U IN TA R E A TIM P U R ILO R IN
PROPOZITHLE IND E P EN D E N TE
Semniflcatia tim purilor folosite in propozitiile independente este m general

aceeaî m limba latina ca §i m limba romana.
1. P re z e n tu l arata o actiune in curs de desfa§urare, simultana cu mom entui
cand e exprimata:
— Vera dico (Plt., Amph., 395 = Spun adevarul).
— H om o sum: humani ni(hi)l a me alienum puto (Ter., Heaut., 11 =
Sunt om §i nimie din ce e omenesc nu m i-e strain).
— Litteras tuas vehem enter exspecto (Cic., A d fa m ., X, 22 = A§tept
cu nerabdare scrisoarea ta).
a. Precizat printr-o particula sau adverb, prezentul arata o actiune care i§i are
originea in trecut §i dureaza §i in momentui vorbirii:
— H anc domum iam m ultis annos est cum possideo (Plt., AuL, 4 =
Casa asta, sunt multi ani de cand o stapanesc).
— Iam diu ignoro quid agas (Cic., A d fa m ., VII, 9 = De mult timp
nu §tiu ce faci).
b. in proverbe, in m axim e, in adevaruri scoase din experienta vietii, prezentul
are valoare atem porala (prezentul gnomic).
— Lege dura vivunt mulieres (Plt., M ere., 797 = Sub aspra lege
traiesc femeile).
— Credulitas enim error est magis, quam culpa (Cic., A d fa m ., X,
22 = A crede u$or orice e mai m ult gre§eala decat vinovatie).
— M ors ultim a linea rerum est (Hor., Ep., I, 16, 79 = M oartea este
sfar§itul lucrurilor).
— Im ponit finem sapiens et rebus honestis (luv., VI, 444 =
Inteleptul pune m asura chiar §i lucrurilor frumoase).
— Spes vitae cum sole redit (luv., XII, 70 = Speranta vietii se
intoarce odata cu soarele).
c. In povestiri, prezentul este folosit adeseori in locul perfectului, pentru a
actualiza actiunea, a face mai convingatoare expunerea. A cest fel de prezent se
nume§te prezentul istoric:
— Amphitryo castris 'illico // producit om nem exercitum; contra
Teleboae ex oppido // legiones e d u c u n t... (Plt., Am ph., 216-218 =
Amfitrio iî scoate toata armata din tabara; de partea cealalta,

teleboenii I§i scot legiuniJe din ora?).
— Vercingetorix deditur, arm a proliciuntur (Caes., B.G., VII, 89 =
Vercingetorix se preda, arm ele sunt aruncate in fata).
2. Imperfectui arata o actiune neimplinita in trecut, o actiune care se
desfaôara ?i dureaza concomitent cu m omentul la care se refera vorbirea, sau o
actiune care s-a repetat in trecut.
— M ultae res eum hortabantur (Caes., B.G., I, 33 = M ulte lucruri il
indemnau).
— Sed et bellum Volscum im minebat et civitas ... intestino inter
patres plebem que Jlagrabat odio ... (T. Liv., II, 23 = D ar pe de o
parte ameninta razboiul cu volscii, pe de alta parte statui ardea de
ura interna intre senatori §i plebei).
— Princeps in proelium ibat, ultimus conserto proelio excedebat (T.
Liv., XXI, 4 = Primul m ergea Ia iupta, ultim ul se retragea dupa
inceperea luptei).
3. Perfectui arata doua laturi ale unei acîuni: acfiunea care s-a indeplinit in
trecut §i rezultatul ei, sau numai o actiune term inata in trecut fara nici o legatura
cu prezentul.
— Pacem fe c i, fccdus fe c i (Plt., Am ph., 395 = A m facut pace, am
incheiat o alianta).
— Exegi m onumentum aere perennius (Hor., Od., III, 30 = Ara
inaltat un m onum ent mai trainic ca arama).
— A lea iacta est (Suet., Caes., 32 = Zarul a fost aruncat).
Uneori perfectui are valoarea unui prezent:
— Cognovi enim ex m ultorum am icorum litteris [Cic., A d fam .,
XIV, 5 = A m aflat din scrisorile m ultor prieteni {cognovi ~ §tiu)].
— Oderunt peccare boni virtutis amore (Hor., Ep., I, 16, 52 =
Oamenii buni se feresc sa gre§easca din dragoste de virtute).
Pentru a exprim a cu mai m ulta pregnanta rezultatele ac|iunii, lim ba latina
populara a creat la diateza activa o forma de perfect com pusa din verbul habeo §i
participiul perfect al verbului in cauza: habeo scriptum pentru scripsi, perfect
transm is In lim bile romanice.
4. Mai muJt ca perfectui exprima o actiune indeplinita inaintea altei actiuni
trecute.
— Sed in eis erat Sempronia, quae m ulta saepe virilis audaciae
facinora com m iserat (Sal., Cat., XXV, 1 = D ar intre ele se afla
Sempronia, care adeseori savar§ise m ulte fapte de o indrazneala
barbateasca).
178_____________________ GRAMATICA UMBIILATINE________________________
5. V iitoruI aratS o acîune care se va desf3$ura dupa mom entul vorbirii.

— Q ui m etuens vivet, liber mihi non erit unquam (Hor., E p., 1 , 16 =
Cei care va trai tem andu-se nu va fi liber niciodata in ochii mei).
6. ViitoruI anterior exprima acfiunea care va fi term inati inaintea altei
actiuni viitoare.
— Quid egero, continuo scies (Cic., A d A lt., IX, 15 = Orice voi
face, te voi |ine la curent).
C O N C LU ZII A S U P R A IN TR E B U IN TA R II M O D U R IL O R §1 A
T IM P U R IL O R IN PROPOZITULE IN D E P E N D E N TE
1) V aloarea m odurilor §i sem nificatia tim purilor este m parte aceea§i in limba
latina ca §i tn lim ba rem ana.
2) Conjunctivul latin este mai bogat In sem nificatii, avand §i valoarea
optativului romanesc. In afara de valorile sale de sens, conjunctivul latin devine
o "unealta de subordonare"‘, avand rolul de a m arca dependenta unei propozitii.
Tendinta aceasta de gram aticalizare a conjunctivului se constata §i in limba
franceza, unde adeseori el nu este decat "o forma de subordonare"^.
3) Modul infinitiv cu functie predicativa este rar folosit in limba romana, §i
anum e in locul indicativului sau al imperativului. In lim ba franceza insa
m trebuintarea infinitivului narativ este considerata "corecta §i chiar eleganta"^.
4) Notiunea de aspect verbal nu a fost tratata in acest capitol, deoarece ea este
m ai mult o problem a de vocabular §i de stilistica, nu o categorie gramaticala^.
SINTAXA FRAZEI
Fraza este o forma complexa de exprim are a unei gandiri, constand dintr-o
im binare de propozitii intre care se stabilesc anum ite raporturi.
Propozitiile unei fraze pot fi legate intre ele in trei feluri:
— prin juxtapunere (parataxa);
— prin coordonare;
— prin subordonare (hipotaxa).
' A. Hmout, F. Thom as, Syntaxc latine, Paris, p. 292.

^ F. Brunot, L a p e n see c t la langue, Paris, Masson, Ed. i 922, p. 520.
’ F. Brunot Op. c ii.. p. 11.
* A . E r n o u i, F.TVtomas, Op. c it.,p .7 )9 .
SINTAXA LIM BIIU TIN E 179
I. JUXTAPUNEREA
Juxtapunerea, cea m ai veche forma de alcatuire a frazelor, este alSturarea

non-m ediata a propozitiilor, fara intermediul vreunui cuvant.
Juxtapunerea' este folositS de scriitori pentru calitaîle ei stilistice. Este o
forma de exprimare concisa, vie, m enita sa im presioneze pe cel c5ruia i se
adreseaza, sau sa sublinieze o antiteza; alteori este o sim pla enumerare, rece,
indiferenta, a unor fapte.
a. o inîrare de fapte:
— Lingua poscit, corpus quaerit, animus orat, res m onet (Plt., Asin.,
512 = Limba cere, corpui obtine, inima vorbe§te, interesul
povaîe§te).
— Nam efficit hoc philosophia: m edetur animis, inanes
sollicitudines detrahit, cupiditatibus liberat, pellit tim ores (Cic.,
Tuse., II, 11 = Caci filozofia face acest lucru: vindeca sufletele,
inlatura grijile de$arte, elibereaza de patim i, alunga spaimele).
b. o exprimare cu o vie coloratura afectiva:

— Abiit, excessit, evasit, erum pit (Cic., !n Cat., II, 1 = A plecat, s-a
dus ca un du§man, a scapat cu ^ g a , a rupt lanmrile).
Aici juxtapunerea in gradatie ascendenta exprima viu bucuria lui Cicero ca a
scapat de Catilina.
— Ego m ulta tacui, multa pertuli, m ulta concessi ... (Cic. Jn Cat.,
IV, J = Eu m ulte am trecut sub tacere, m ulte le-am suportat, multe
le-am admis...).
c. o antiteza:
— Ira odium generat, concordia nutrit amorem (Cato., Or., 36 =
M ania genereaza ura, buna m telegere hrane§te iubirea).
— Veritas saepe laborat, exstinguitur nunquam (T. Liv., XXIII, 39,
19 = Adevarul adeseori sufera, nu piere niciodata).
— Languebam, non habui febrem. Summache, nunc habeo (Mart.,
V, 9 = Tanjeam, n-am avut febra, acum am ,Summachus).
11. COORDONAREA
Este raportul dintre propozitiile de acela?i fel, legate m tre ele prin conjunctii
care lasa propozitiilor independenta lor. Deci coordonarea poate exista atat intre
propozitii principale, cat §i Intre cele secundare.
'N . I. Qxixb\i..luxiapunerea (panitaxii) in greaco, latina, romiitiu, in L.L. VI 1962, p. 53 urm.

180_____________________ GRAMA TICA LlMBll LA TINE________________________
Propozitiile coordonate pot fi, ca §i in limba rom ana, copulative, adversative,

disjunctive, conclusive §i cauzale-explicative.
1. P ro p o zitiile copulative sunt legate mtre ele prin conjunctiile :et, -que,
atque, ac = §i, neque. nec ~ nici, conjuncjii care unesc propozitii de valoare
egala sau exprim and idei care se intrcgesc, fara a influenta una asupra alteia.
— Caput dolet, neque audio, nec oculis prospicio satis (Plt., Amph.,
1059 = M a doare capul, nici nu aud, nici nu vad destul de bine).
— Horae cedunt et dies et m enses et anni nec praeteritum tempus
unquam revertitur (Cic., D e sen., 19, == Trec ceasurile, §i zilele, §i
lunile, $i anii, §i timpul trecut nu se mai intoarce niciodata).
— Scimus et hanc veniam petimus^we damus^we vicissim (Hor.,
Ep. a d Pis., 11 = §tim §i cerem aceasta tngaduinta §i o dam Ia
randul nostru).
— Ad m aiora quaedam nos natura genuit et conform avit (Cic., D e
fin ., I, 23 = N atura ne-a creat ?i ne-a form at pentru scopuri inalte).
2. P ro p o zitiile d isju n ctiv e exprim a idei care se exclud sau se contrazic. Ele
se leaga prin conjunctiile aut - sau, vel, -ve = ori, j/ve. seu = fie ca.
— Lege vel tabellas redde (Plt., Pseud., 31 == Cite§te ori da-mi
jnapoi scrisoarea).
— Proinde a ut exeant, aut quiescant (Cic., In Cat., II, 35 = Prin
urm are, sau sa plece, sau sa se lini§teasca).
— Ad decus et libertatem nati sumus; aut haec teneam us, aut cum
dignitate m oriam ur (Cic., Phil., III, 14 = Suntem nascuji pentru
glorie ?i libertate: sau le pastram, sau m urim cu demnitate).
— Sive habes quid, sive nihil habes, scribe tam en aliquid (Cic., A d
Att., X II, 12 = Ori ai ce, ori nu ai nim ie, scrie-mi totu§i ceva).
— A u t prodesse volunt aut delectare poetae // A u t sim ul et iucunda
et idonea dicere vitae (Hor., Ep. a d Pis., 333-334 = Poeîi sau vor sa
m vete, sau vor sa placa, sau sa spuna in acela§i tim p lucniri placute
§i foiositoare vietii).
— 5/ve favore mli, sive hanc ego carm ine famam, // iure tibi grates,
candide lector, ago (Ov., Trist., IV, 10, 131-132 = Fie ca prin
bunavointa am dobandit gloria, fie ca pe drept, prin versurile m ele,
iti m ultum esc tie, cititor nepartinitor).
— Carpere vel noli nostra, vel ede tua (M art., I, 91 — Sau sa nu le
critici pe ale m ele, sau publica-le pe ale tale).
— A ccipe, sive legas, sive patronus agas [Mart., II, 27 = AscultS, fie
cite§ti (versuri), fie pledezi procese].
3. P ro p o z i^ ile ad v ersativ e exprim a idei care se opun una alteia, sau idei
dintre care a doua m ic§oreaza intelesul celei dintai. Ele se leaga de regenta prin
conjunctiile autem ~ insa, sed, vero, verum, a t ~ Tnsa, ci, dar.
— Ea signa nemo horum fam iliarum // videre poterit, verum vos

videbitis, (Plt. Am ph., 146-147 = Aceste semne nimeni din ai casei
nu le va putea vedea, dar voi le veti vedea).
— Hoc m alum m anavit non solum per Italiam, etiam transcendit
Alpes ... (Cic., In Cat., IV, 4 = Aceasta pacoste s-a raspandit nu
numai in Italia, ci chiar a trecut Alpii).
— N on enim solum ipsa Fortuna caeca est, sed eos etiam plerumque
efficit caecos, quos com plexa est. (Cic., D e am., XV, 54 = Nu
numai ca norocul este orb, dar ii orbe§te §i pe aceia pe care i-a
im bratijat).
— Gyges a nullo videbatur, ipse autem om nia videbat (Cic., D e off.,
III, 38 = Gyges nu era vazut de nimeni, el insa toate le vedea).
— Sum, fateor, sem perque fui, Callistrate, pauper // sed non
obscurus ... (M art., V, 13 = Sunt, m arturisesc, §i intotdeauna am fost
sarac, Calistrate, dar nu necunoscut).
4. Coordonarea conclusiva este raportui care leaga Intre ele doua propozijii,
dintre care a doua se prezinta ca o concluzie, ca o urm are decurgand din actiunea
prim ei propozitii. Ele se leaga prin conjunctiile: ergo, igitur = a§adar, deci, prin
urmare; itaque = astfel; quare, quamborem - de aceea. Adesea coordonarea
conclusiva apare intre fraze. Conjunctiile itaque §i igitur anunta reluarea
discutiei asupra unei teme, discutie Intrerupta prin digresiuni.
— Duas a te accepi epistolas; respondebo igitur priori prius (Cic.,
A d Att., 15, 13, 1 = Am prim it de la tine doua scrisori, deci voi
raspunde mai mtai celei dintai).
— Quamobrem defensionem in novo consilio non statui parare
(Sali., Cat., XXXV = Prin urmare, in noul consiliu nu am hotarat sa
se prelungeasca apararea).
— Capto tuam ... cenam //, tu captas aliam: iam sumus ergo pares
(Mart., II, 18, 1-2 = Eu um blu dupa cina ta, tu dupa a altuia; suntem
deci egali).
— Nem pe sapiens factus est, antequam carm ina ulla cognosceret:
ergo illa discam us, quae Homerum fecere sapientem (Sen., Ep.,
LXXXVIII = H om er n-a devenit intelept inainte de a cunoa§te vreo
poezie: prin urm are, sa invatam ceea ce a facut intelept pe Homer.
— ... lovem aquam exorabant, itaque statim urceatim plovebat
(Petron., 44, 18 = il rugau pe lupiter pentru apa §i astfel num aidecat
ploua cu galeata).
5. Coordonarea cauzala-explicativa dintre doua propozitii este raportui prin

care a doua propozitie serve§te ca o justificare, ca o explicare sau ca o
confirm are a ideii expuse in propozitia anterioara. Se leaga prin conjunctiile:
nam, namque, enim, etenim - caci, intr-adevar. Acest raport se stabile§te §i intre
fraze, de aceea adeseori dupa punct propozifiile cauzale incep cu nam.
— Nam m are haud est mare, vos mare acerrumum.
182_____________________ GRAMA TJCA LIMBIILA TINE________________________
— Nam in mari repperi, hic elavi bonis (Plt., Asin., 134-135 = Caci
m area nu e mare, voi sunteti marea cea mai lacoma. Caci pe mare
mi-am gasit averea, aicea am pierdut-o).
— H aec eadem ratio est in summa totius Galliae; nam que omnes
civitates in partes divisae sunt duas (Caes., B.G., VI, 11 = A cest
sistem exista \n toata G alia; caci toate statele sunt im partite m doua
tabere).
— Itaque populus minutus laborat; nam isti m aiores m axillae
sem per Saturnalia agunt [Petron., 44, 3 = Astfel poporul marunt
sufera, caci aceste mari falci (bogatii) au totdeauna sarbatoare].
— N em pe enim duo genera m ateriarum apud rhetores tractantur:
suasoriae et controversiae (Tac., Dial. de or., 35 = Caci intr-adevar
doua gcnuri de subiecte sunt tratatc in §colile retorilor; deliberarile
$i controversele).
Trebuic sa insistam asupra deosebirii dintre cauzala principala §i cauzala
subordonata, circumstantiala. in tim p ce subordonata cauzala arata din ce cauza
se produce actiunea din regenta, coordonarea cauzala constituie in general numai
o expHcatie, o motivare.
III. FRAZA FORMATA PRIN SUBORDONARE
Raportul de subordonare (hipotaxa), de dependenta a unei propozitii fata dc

actiunea din regenta consta m faptul ca subordonata indepline§te functia unei
parti de propozitic din regenta sau adauga o precizare Ia mtelesul unei parti de
propozitie. Raportul de subordonare este exprim at cu ajutorul conjunctiilor, al
pronum elor relative sau al adverbelor de relatie.
Clasificarea traditionala a subordonatelor m limba latina este urmatoarea:
S u b o rd o n atele com pletive, propozitii care com pleteaza in m od absolut
necesar mtelesul predicatului din regenta. Ele pot avea rol de propozitii
subiective, predicative fi completive.
S u b o rd o n atele circu m stan tiale, propozitii care au rolul com plem entelor
circum stantialc din propozitie, adica indica o circumstanta care msote§te sau
explica predicatul regentei.
S u b o rd o n atele relative, propozitii legate de regenta prin pronum e relativ sau
adverb de relatie; ele pot indeplini functia de atribut sau de com plem ent
circumstantial pe langa regenta.
A. SU B O R D O N A TELE CO M PLETIVE
Propozitiile completive sunt propozitiile subordonate care aduc o com pletare

indispensabila pentru a'intelege ideea exprimata de verbul propozitiei regente
(complere= a completa). Ele corespund fie unui subiect al propozitiei regente, fie
unui complement direct.
Luand drept criteriu de clasificare modul la care se afla predicatul propozitiei,

subordonalele com pletive sunt de trei feluri:
1) infmitivale;
2) conjunctivale;
3) cu indicativul.
PROPOZITIILE COMPLETIVE INFINITIVALE
Propozitia com pletiva infmitivala se caracterizeaza prin trei trasaturi

specifice, care o deosebesc de toate celelalte subordonate:
a) este legata de regenta fara intermediul vreunui elem ent jonctional (deci
poate fi considerata ca un aspect al juxtapunerii) ;
b) are subiectul la acuzativ;
c) are predicatul la modul infmitiv.
Aceasta subordonata se mai nume§te acuzativul cu infm itiv (accusativus cum
infinitivo). Este o veche im binare sintactica - o intalnim §i in lim ba greaca, chiar
in poem ele hom erice - §i are o foarte larga intrebuintare m toate epocile de
dezvoltare a limbii latine.
I. Acuzativul cu inflnitiv cu rol de subiect. Com pletiva infinitivala

indepJine?te functia de subiect dupa expresii impersonaJe (predicatele form ate cu
esse) §i verbe impcrsonalc ca: decet, licet, constat etc.
— D ecet te vera proloqui (Plt., AuL, 139 = S-ar cadea ca tu sa spui
adevarul).
— Traditum est etiam Homerum caecum fu isse (Cic., Tuse., V, 39,
114 = Se poveste§te ca H om cr a fost orb).
— V erum est amicitiam, nisi inter bonos, esse non posse (Cic., De
am., XVIII, 65 = Este adevarat ca prietenia nu poate exista decat
intre cei buni).
— Creditur Pythagorae auditorem fu isse Numam (T. Liv., XL, 29 =
Se crede ca Num a a fost discipolul lui Pitagora).
— Certum est hominem natura libertati studere et condicionem
servitutis odisse (Caes., B.G., III, 10 = Este sigur ca omul, prin firea
sa, nazuie§te spre libertate §i ura§te sclavia).
— Omnes hom ines qui de dubiis rebus consultant ab odio, amicitia
atque m isericordia vacuos esse decet (Sali., Cat., LI, 1 = Toti
oamenii care judeca un proces trebuie sa fie lipsiti de ura, prietenie
§i mila).
— Non potest beneficium manu tangi (Sen., D e ben., I, 5 = N u este
cu putinta ca binefacerea sa fie atinsa cu mana).
' Jacqucs Michel, Gnimmaire de btiscdu lutin, Paris. Klincksieck, 1962, p. 224.
184_____________________ GRAMATICA LIMBIILATINE________________________^
2. A cuzativuI cu infinitiv cu ro l de com plem ent. Com pletiva infinitivala

indepline§te functia de complement direct dupa urm atoarele categorii de verbe:
a. Verba dicendi (declarandi): dicere = a spune, narrare = a povesti, nuntiare
= a anunta etc.:
— Dic hominem lepidissimum esse me (Plt., Men., 71 = Spune ca eu
sunt om ul cel mai placut).
— Cultrum , securim, pistillum, m ortarium ... Fures venisse atque
abstulisse dicito (Plt., AuL, 95-97 = Sa spui ca au venit hotii §i au
furat cutitul, securea, pisalogul, piulita).
— Thales dixit aquam esse initium rerum (Cic., D e nat. deor., I, 10,
25 = Thales a spus ca apa este principiul lucrurilor).
— Ego fateor multos homines fu isse animo excellenti ac virtute sine
doctrina (Cic., Pro Arch., VII = M arturisesc ca au existat mulî
oam eni de caracter §i virtuo§i fara invatetura).
— Negavi m e esse facturum ! ... (Cic., In Cat., III, 7 = Am spus ca
eu nu voi face).
— Domitius .. in concilio pronuntiat Pompeium celeriter subsidio
venturum (esse) (Caes., B. civ., 1, 19 = Dom itius anunta in adunare
ca Pompei va veni repede in ajutor).
— Crassum sem el ait in vita risisse Lucilius (Cic., D e fin ., V , 30,
92 = Lucilius spune ca Crasus a ras o singura data m viafa).
— Frem ebant se ... captos et oppressos esse tutioremque inter
hostes ... libertatem plebis esse (T. Liv., II, 23 = Strigau ca au fost
prin§i §i asupriti, §i ca libertatea plebei este mai sigura intre
du§mani).
— N unquam se cenasse domi Philo iurat (M art., V, 47 = Philo ju ra
ca el niciodata n-a cinat acasa).
— N ullos esse deos, inane caelum // affirm at Segius (M art., IV, 2
1= Segius afirm a ca nu exista zei, ca cerul e de§ert).
b. Verba voluntatis: velle = a vrea, nolle = a nu vrea, malle = a prefera,
cupere = a dori, iubere = a porunci etc.:
— Araneas mihi ego illas servari volo (Plt., A u i, 87 = Vreau ca
acele panze de paianjen sa-mi f\e pastrate).
— C upio... me esse clementem (Cic., In Cat., 1,2 ,4 = Doresc sa fiu bland).
— M aluit se diligi quam metui (C. Nep., TimoL, 3, 4 = A preferat
(ca el) sa fie iubit, decat temut).
— A cco ... iubet in oppido multitudinem convenire (Caes., B.G., VI,
4 = A cco porunce§te ca multimea sa se adune in ora§).
— Si vis me flere, dolendum est // primum ipsi tibi (Hor., Ep. ad Pis.,
189-190 = Daca vrei ca eu sa plang, mai mtai trebuie sa suferi tu msuti).
— lam vicina iubent nos vivere M ausolea (M art., V, 64, 4 =
M ausoleul vecin ne mdeamna sa traim).
c. Verba sentiendi: sentire - a simti, audire = a auzi, videre = a vedea, scire ~
a §ti, credere = a crede, accipere = a afla; meminisse = a-§i aminti etc.
— Memento promisse te (P lt, Cure., 490 = Aminte§te-ti ca ai promis).

— Credo ego hac noctu N octurnum obdormisse (Plt., Am ph., 271 =
Cred eu ca in aceasta noapte zeui noptii a adormit).
— Sentimus calere ignem, nivem esse albam, dulce m ei (Cic., D e
fm ., I, 9, 20 = Simîm ca focul e cald, zapada e alba, m ierea e
dulce).
— Philosophi sem per beatum censent esse sapientem (Cic., Tuse.,
V, 119 = Filozofii cred ca inteleptul este totdeauna fericit).
— Scis m e m inim e esse blandum (Cic., A d Att., XII, 5, 4 = §tii ca nu
sunt deloc lingu§itor).
— Bibulum A ntiochiae esse cognovi (Cic., A d fa m ., XV, 4 = A m
aflat ca Bibulus se afla ia Antiohia).
— Ex quo intellegi potest nullum esse imperium tutum nisi
benevolentia m unitum (C. Nep., Dion., X, 3 = Din aceasta se poate
mtelege ca nu exista alta stapanire sigura decat cea a p m ta de iubire).
— Caelo tonantem credidimus lovem H regnare (Hor., Od., III, 5, 1
= Am crezut ca lupiter, cel care tuna, domne§te in cer).
— N escin (= nescisne) tu populum quod tacet ille loqui'1 (M art., II,
82 = O are nu §tii ca poporul vorbe?te ceea ce acela tace?)
— Nam que quis nescit // avidum vorate decipi scarum musca?
(M art., V, 18, 7-8 = Caci cine nu ?tie ca lacomul pe§te este pacSlit
de m usca inghitita?)
— Saepe audivi inter os et offam multa intervenire po sse (Cato la
Aul. Geli., X III, 18 = A desea am auzit ca intre gura §i bucata de
paine m ulte pot interveni).
d. Verba affectuum sunt verbele care exprima o stare sufleteasca: dolere = a

suferi, gaudere = a se bucura, m irari = a se mira, sperare - a spera etc.; dupa
accste verbe, com pletiva infinitivala are valoarea unei com pletive directe.
— Dolebam ... rempublicam ... brevi tempore esse perituram (Cic.,
Phil., II, 37 = Sufeream ca republica va pieri In scurt timp).
— Valetudinem Porciae m eae tibi curae esse non m iror (Cic., Brut.,
288 = Nu m a m ir ca sanatatea Porciei mele iti este in grija).
— V ehem enter gaudeo te m eam .... accepisse excusationem (cic..
A d fa m ., XVI, 21 = Tare ma bucur ca mi-ai prim it scuza).
— Sperat adulescens diu se victurum (esse) (Cic., De sen., XIX, 68
= Tanarul spera ca va trai m ult timp).
— Ariovistus neminem secum sine pernicie contendisse gloriabatur
(Caes., B.G., I, 36 = Ariovistus se falea ca nimeni nu s-a m asurat cu
el fara propria primejduire).
— Quae sentim us ipsi, reliquos sentire speramus (Caes., B. civ., II,
27 = Cele ce simtim noi in§ine speram ca §i altii simt).
— Illacrim abunt quondam florentem et tot bellorum superstitem
muliebri fraude cecidisse (Tac., Ann., II, 71 = (To|i) vor plange ca
un om putem ic odinoara §i scapat din atatea razboaie a cazut prin
viclenia unei femei).
186____________________ GRAMA TICA UM BIILA TINE________________________
— E t m iraris opus displicuisse tuum? (M art., V, 40, 2 = §i te miri

ca opera ta a displacut?)
— Librorum istic inopiam esse quereris (Sen., Ep., XLV = Te
plangi ca acolo e lips§ de carî).
3. N om in ativ u l c u in iln itiv este tot o propozitie com pletiva infinitivala,

depinzand de acelea§i verbe ca §i acuzativui cu infinitiv, cu deosebirea ca
acestea se afla la diateza pasiva. Subiectul in nom inativ al propozitiei regente
este m acela§i timp §i subiectul completive!. Nom inativul cu infinitiv este o
construc|ie personala, dar In limba romana verbul regentei se traduce cu o forma
impersonala (reflexiva), urmata de o propozitie subiectiva:
— Lycurgi tem poribus H om erus Juisse traditur (Cic., Tuse., V, 3, 7
= Se poveste§te ca Homer a trait in timpul lui Licurg).
— Adolescens filiu s ... accurrisse Romam e t ... Pomponii domum
venisse diciftir (cic., De ojf., III, 112 = Se spune ca tanarul fiu a
alergat la Roma §i a venit Ia casa lui Pomponius).
— Thales prim us defectionem solis praedixisse fertur (Cic., D e div.,
I, 49, 112 = Se poveste§te ca Thales a prezis cel dintai o eclipsa de
Soare).
— M ora eius diei satis creditur saluti fu isse urbi atque imperio (T.
Liv., XXII, 51 = Parerea generala este ca ?ovaiala din acea zi a fost
spre m antuire pentru Roma §i pentru tara).
— Consules iubentur scribere exercitum (T. Liv., III, 30, 3 = Se
ponince§te consulilor sa recruteze armata).
— Semiruto vallo, humili fossa, accisac iam reliquiae consedisse
intelligebantur (Tac., Ann., I, 61 = Din valui pe jum atate ruinat, din
§antul putin adanc se intelegea ca aici s-au adapostit resturile
zdrobite ale armatei).
— Versiculos in me narratur scribere Cinna (M a rt, III, 9 = Se
poveste§te ca Cinna serie impotriva mea ni§te poezioare).
— Cogita te m issum in provinciam Achaiam, illam veram et meram
Graeciam, in qua primum humanitas, litterae, etiam fruges inventae
esse creduntur (Plin., Ep., VIII, 24 = Gande$te-te ca ai fost trimis in
provincia Ahaia, acea adevarata §i curata Grecie, m care se crede ca
au pentru prima data cultura, literatura $i chiar lucrarea pamantului).
P R O P O Z IT IIL E C O M P L E T IV E C O N JU N C T IV A L E
Propozitiile com pletive construite cu modul conjunctiv se pot imparti in doua

mari categorii, dupa elementul de jonctiune prin care se leaga de regenta:
1) com pletive conjunctivale introduse prin conjunctii;
2) com pletive conjunctivale introduse prin pronume, adverbe sau particule
interogative {interogativele indirecte).
SUBORDONATELE COMPLETIVE CONJUNCTIVALE

INTRODUSE PRIN CONJUNCTU
1. ut = sa, ca; ne = sa nu, cS nu
Cand predicatul regentei exprima ideea de a cere {petere), a ruga {orare,

rogare), a perm ite (permittere), a indemna {hortari, monere), a face (facere) etc.,
com pletiva conjunctivala se introduce prin ut sau ne. Dupa verbe luate
im personal ca: accidit, evenit, f i t = se intam pla, com pletiva conjunctivala are
flinctia unei propozitii subiective.
— Deos quaeso ut salva pariam filiu m (Plt., Am ph., 720 = ii rog pe

zei sa nase sanatoasa un fiu).
— Tu pro illa ores ut deus sit propitius (Plt., A sin., 783 = Sa te rogi
pentru ea ca zeul sa-i fie favorabil).
— Tu fac ut tuam valetudinem cures (Cic., A d fa m ., XIV, 17 = Tu
fa sa ai grija de sanatatea ta).
— Cura, mi frater, ut valeas {C \c.,A d Q fr ., II, 3 = Ai grija, dragul
meu frate, sa fii sanatos).
— Quare omni studio a te, mi Brute, contendo ut Ciceronem meum
ne dimittas, tecumque deducas (Cic., A d Brut., 14 = De aceea te rog
staruitor, dragul m eu Brutus, sa nu-1 indepartezi pe Cicero al m eu $i
sa-1 duci cu tine).
— Verum tam en precor ut his infinitis nostris malis (dei) contenti
sint (Cic., A d Q. fi-., I, 305 = M a rog de zei sa fie mulpamiti cu
nenorocirile noastre fara sfar§it).
— Peto ut eum diligas, in tuis habeas (Cic., A d fa m ., X III, 78 = Te
rog sa-1 iube§ti, sa-1 socote?ti unul dintrc ai tai).
— Provideant ne quid statui detrim enti accipiat (Cic., Phil., V, 34 =
Sa bage de seama ca republica sa nu sufere vreo vatamare).
— Ego vos hortari tantum possum ut amicitiam omnibus rebus
humanis anteponatis (Cic., D e am., V, 17 = Eu atat pot sa va sfituiesc,
sa puneti prietenia mai presus de toate lucrurile omene§ti).
— M onet ut ignes in castris fieri prohibeat (Caes., B.G., VI, 29 = Ii
sfatuie§te sa interzica focurile in tabara).
— O rabat deinde ne se ... orbum liberis fa c e re n t (T. Liv., I, 26 =
Apoi i-a rugat sa nu-I lipseasca de copii).
— Exhortor moneoque te, libcilc // V t docto p laceas Apollinari
(M art., IV, 86 = Te indemn §i te povatuiesc, carticica, sa fii pe
placui Invatatului Apollinaris).
Completive conjunctivale cu rol de subiective
— Ita fit ut omnino nemo esse p o ssit beatus (Cic., Tuse., II, 17 =
A?a se face ca nimeni nu poate fi cu totul fericit).
— Ex quo efficit ut, quod sit honestum , id sit solum bonum (Cic.,
Tuse., V, 15 = Din aceasta rezulta ca numai ceea ce este cinstit este
bun).
— Eadem nocte accidit ut esset luna plena (Caes., B.G., IV, 291 =
in aceea§i noapte s-a mtamplat sa fie luna plina).
— Qui fit, M aecenas, ut nemo ... // ... contentus vivat? (Hor., Sat., I,
1,1-3 = C um se face, M ecenas, ca nimeni nu traie§te mulûmit?)
2. Ne, n e ... non = si nu, ca nu cumva sa, ca nu
C and tn regenta se afla u n verb al tem erii, com pletiva se introduce prin ne sau
ne non urm ate de conjunctiv.
— Sed m etuo ne sero veniam (PIt., M en., 900 = D ar ma tem sa nu
vin tarziu).
— Illud magis vereor ne, ignorans verum iter gloriae, gloriosum
putes plus te unum posse quam omnes ... (Cic., Phil., I, 14 = De
acest lucru m a tem mai mult; ca nu cumva, ne§tiind adevaratul
drum al gloriei, sa socote§ti glorios a deveni tiran).
— Etiam illud verendum est ne brevi tem pore fa m e s in urbe sit
(Cic., A d fa m ., XIV, 14 = Trebuie sa ne tem em §i de acest lucru, ca
nu cum va sa fie foamete in ora§ in scurt timp).
— Tu dies noctesque cruciaris, cui nec sat est quod est, et id ipsum
ne non diuturnum sit fu tu ru m times (Cic., Parad., 18 = Te chinuie^ti
ziua $i noaptea tu, caruia nu-ti este destul averea ce-o ai te temi
ca nu cum va sa nu dureze).
— N cque enim verebar ne laboriosum esset (Plin., Ep., V, 6, 41 =
N u m a tem ca este obositor).
Uneori dupa verbele temerii se intalne§te subordonata com pletiva legata $i cu
ut, dar cu oarecare deosebire de sens.
— V ereor ut Dolabella ipse satis nobis prodesse possit (Cic., A d
fa m ., XIV, 14 = M a tem ca Dolabella msu§i nu poate sa ne fie de
folos).
— Omnes labores te excipere video, timeo ut sustineas (Cic., A d
fa m ., XIV, 2 = Vad ca toate m uncile le iei asupra ta; m a tem ca n-ai
sa le poti duce pana la capat).
3. quin sau quominus = ca, ca
Dupa verbcie care exprima ideea de piedica sau indoiala {impedire, abesse,
obstare, dubitare, dubium esse etc.) atunci cand acestea sunt negate, com pletiva
se introduce prin quin sau quominus.
SINTAXALIMBII LATINE 189
— N on dubito quin apud te mea commendatio p rim a satis valeat

(Cic., A d fa m ., XIII, 75 = N u m a indoiesc ca prim a mea
recom andare are destula valoare in faâ ta).
— Non dubito quin tu idem existimaturus sis (Cic., A d Att., XIV,
1 7 .4 = N u m a indoiesc ca tu vei gandi la fel).
— Erat nemini dubium quin is in regnum restitueretur (Cic., Pro Rab.
Post., IV = Pentru nimeni nu era indoiala ca el va fi restabilit pe tron).
— Non dubitari debet quin fuerint ante Homerum poetae (Cic., Brut.,
1 \ —Nu trebuie sa ne Tndoim ca au existat poeî inaintea lui Homer).
— N ec aetas im pedit quominus agri colendi studia teneamus usque
ad ultim um tem pus senectutis (Cic., D e sen., 60 = N ici varsta nu ne
im piedica sa pastram dragostea de a lucra pam antul pana Ia adSnci
batraneti).
— N on abest suspicio quin ipse mortem consciverit (Caes., B.G., I,
4 .4 = N u lipse§te banuiala ca §i-a provocat singur m oartea).
— Neque illis (maioribus) superbia obstabat quominus aliena
instituta, si m odo proba erant, im itarentur (Sali., Cat., 5, 37 =
Trufia nu-i im piedica pe stramo§i sa im ite institutiile straine, daca
erau bune).
— N ec dubito quin sint et in hoc non pauca libello / / barbara
(verba) (Ov., Trist., V, 7, 59-60 = N u m a indoiesc ca exista §i in
aceasta carte cuvinte barbare).
— Ceterum plurim is m ortalium non exim itur quin prim o cuiusque
ortu ventura destinentur (Tac., Ann., VI, 22 = De altfel, celor mai
m ulti oam eni nu li se schimba parerea ca viitorul fiecaruia e hotarat
de la na§tere).
— Veranius quin ultra bellum proferret, m orte prohibitus est (Tac.,
Ann., XIV, 29 = Veranius a fost im piedicat de m oarte sa continue
razboiul).
— Scio quae tibi causa fuerit im pedim ento quo minus praecurrere
adventum meum in Campaniam posses (Plin., Ep., VI, 29, 1 = §tiu
ce cauza te-a im piedicat sa poji ie$i inaintea m ea in Campania).
Dupa verbele de piedica, subordonata com pletiva conjunctivala se introduce
cu ne, daca regenta e afirmativa.
— Regulus ne sententiam diceret recusavit (Cic., D e off., III, 37 =
Regulus a refuzat sa-§i spuna parerea).
PROPOZmiLE INTEROGATIVE INDIRECTE
Propozitiile interogative indirecte sunt o categorie larga de subordonate

com pletive conjunctivale. [Limba vorbita adm ite totu§i, in toate epocile, modul
indicativ in interogativele indirecte: Videamus qui hinc egreditur (Plt., M en., .349
= Ia sa vedem cine iese de aici); Dic, quaeso, num te illa terrent (Cic., Tuse., I,
10 = Spune-mi, te rog, daca nu te sperie toate acestea); Tantum quod m ihi non
dixerat qui prid ie cena veram (Petron., 76, 11 = D oar ca nu m i-a spus ce-am
m aneat in ajun)]. Ele completeazS intelesul acelor verbe care adm it dup5 sine o
mtrebare, foncîa lor este deci cea de propozitii com pletive directe. Termenul
indirecte se refera la faptul ca ele sunt subordonate altei propozifii, redand m stil
indirect o interogativa independenta: Quis es? -> Querit quis sis (Cine e§ti?
Te intreaba cine e§ti). Interogativa indirecta poate fi de doua feluri: sim pla §i
dubia (disjunctiva).
In te ro g a tiv a in d ire c ta sim pla
Propozitia interogativa indirecta sim pla se leaga de regenta prin:
a. pronum e interogative:
— Non scis quis ego sim? (Plt., Men., 302 = N u §tii cine sunt eu?)
— Scis quid acturus siem (Plt., Mere., 572 = §tii ce am de gand sa fac).
— Q uid agam nescio (Plt., MU., 863 = Nu §tiu ce sa fac).
— ... si scis quot digitos habeas in manu (Plt., Pers., 187 = Daca
§tii cate degete ai la o mana).
— N ec quid consilii capiam, nec quid fa cia m scio (Cic., A d fa m .,
XIV, 9 = N u §tiu nici ce hotararc sa iau, nici ce sa fac).
— Quid senatus censuerit exponam (Cic., In Cat., III, 13 = Va voi
spune ce a hotarat senatui).
— Capras et oves quot quisque haberet dicere posse, amicos quot
haberet non posse dicere (Cic., D e am., XVII, 62 = Poate spune cate
capre §i oi are fiecare, dar nu poate spune cati prieteni are).
— Declaravit quantum haberet odium servitutis (Cic., Phil., V, 38 =
A aratat cata ura are impotriva sclaviei).
— Avaritia vero senilis quid sibi velit, non intelligo; potest enim
quicquam esse absurdius quam, quo viae m inus restet, eo plus
viatici quarere? (Cic., D e sen., XVIII, 66 = Nu inteleg ce urm arejte
avaritia batranilor; caci ce poate fi mai absurd decat a aduna cu atat
mai m ulte merinde cu cat iti mai ramane mai putin drum de facut?).
— Qui sis, non unde natus sis, reputa (T. Liv., I, 41 = Gande§te-te
ce fel de om e§ti, nu din cine te-ai nascut).
— Videamus uter plus scribere possit (Hor., Sat., I, 4, 16 = Sa
vedem cine poate serie mai mult).
— Q uid sit futurum cras, fiige quaerere .... (Hor., Od., I, 9, 13 = Nu
cerceta ce va fi maine).
— Q uae mihi praestiteris memini (Mart., V, 42, 1 = im i amintesc
ce mi-ai dat).
— Cui tradas, h\xpQ, filiu m magistro // Quaeris sollicitus ... (Mart.,
V, 56, 1-2 = Intrebi ingrijorat. Lupus, carui profesor sa-ti
incredintezi fml).
— Quanti libertas constet mihi tanta, requiris (M art., VI, 88, 3 =
M a intrebi cat ma costa o libertate atat de mare).
— N escis quid vesper serus vehat (Varro la A. Geli., XIII, 11, 1 =

Nu §tii ce aduce seara tarzie).
b. adverbe interogative:
— R ogitabit unde illam emeris (Plt., M ere., 221 = Va m treba de
unde ai cumparat-o).
— Ego illum scio quam cordi sit carus meo ^ I t , Men., 246 = Eu
atata §tiu, cat de drag este inimii mele).
— ... rogitas // quo ego eam (Plt., M en., 114-115 = M a tot intrebi
incotro m a duc).
— Incertum est quam longe cuiusque nostrum vita fu tu ra sit (Cic.,
iêr., I, 153 = N u §tiu cat de lunga va fi viata fiecaruia dintre noi).
— Cogita quantum nobis exempla bona prosint (ên., Ep., CII =
C ugeta cat de m ult ne folosesc exem plele bune).
— N on refert quam multos (libros), sed quam bonos habeas (Sen.,
Ep., XLV = N u intereseaza cat de multe, ci cat de bune carti ai).
— Expertus es quam caduca felicita s esset (Q. Curt., V III, 14 = Ai
cunoscut cat de trecatoare este fericirea).
— Te quando expectemus fac u t sciam (Cic., A d fa m ., XVI, 18 =
Da-mi de §tirc cand sa te-a§teptam).
C. Particule interogative: -ne (enclitic), num ?i nonne = daca:
— Tu igitur ne de Persarum quidem rege magno potes dicere
beatusne sit? (Cic., Tuse., V, 12, 25 = Tu nici m acar despre m arele
rege al per§ilor nu poti spune daca este fericit?)
— Socrates, cum esset ex eo quaesitum A rchaelaum ... nonne
beatum putaret: "Haud scio" inquit (Cic., Tuse., V, 12, 35 =
Socrates, fiind intrebat daca il socote§te fericit pe Archelaus, zise:
"Nu §tiu").
— Ac prim o Callistus ... et Narcissus ... agitavere num M essalinam
secretis minis depellerent (Tac., Ann., XI, 29 = La inceput, Calistus
§i Narcis s-au m trebal daca s-o indeparteze pe M esalina prin
amenintari ascunse).
— Ab hoc Stilpon philosophus interrogatus, num quid perdidisset:
"Nihil, inquit, omnia nam que m ea m ecum sunt" (Sen., D e const.
sap., 5 = Stilpon filozofiil, fiind intrebat de acesta daca a pierdut
ceva, a spus: "Nimie, caci toate ale mele sunt cu mine").
In te ro g a tiv a in d ire c ta d u b ia {disjunctiva). A ceste subordonate se introduc,
ca §i interogativa directa disjunctiva, prin: utrum sau -ne m primul termen §i an
sau -ne in al doilea termen. Uneori, particula interogativa poate lipsi in primul
termen.
— Pluma haud interest patronus an cliens probior siet (Plt., Most.,
407 = N u este diferenta nici de urt fulg daca patronul sau clientul
este mai cinstit).
192____________________ GRAMA TICA LIMBJILA TINE________________________
— B onine an m ali sint, id haud quaeritant (Plt., M en., 575 = N u se

intereseaza daca sunt buni sau rai).
— Sed tu delibera utrum colloqui malis, an p e r litteras agere quae
cogites (C. Nep., Conon., IX, 3 = D ar tu gande§te-te daca preferi sa
vorbe§ti sau sa expui in seris ceea ce gande§ti).
— Is cum interrogaretur utrum pluris patrem matremne faceret.
"M atrem " inquit (C. Nep., Iph., XI, 3-4 = Fiind m trebat daca
prefeie$te m ai m ult pe tata sau pe mama, zise: "pe mama").
— N escio utrum aliquid teneas, an p la n e sis spoliata (Cic., A d fa m .,
XIV, 4 = N u §tiu daca mai ai ceva, sau ai fost com plet jefliita).
— Sed mihi ... in incerto iudicium est fa to n e res mortalium et
necessitate immutabili, an fo r te volvantur (Tac., Ann., VI, 22 = Nu
§tiu daca faptele m uritorilor sunt hotarate de un destin §i de o
necesitate imutabila, sau se desfa§oara la intamplare).
— M ultum interest utrum peccare aliquis nolit, an nesciat (Scn.,
Ep., 90, 46 = E de m are interes daca cineva nu vrea sau nu §tie sa
pacatuiasca).
S U B O R D O N A T A C O M P L E T IV A C U IN D IC A T IV U L
{Completiva cu quod)
Subordonata com pletiva introdusa prin conjunc|ia quod se construie§te cu

m odul indicativ §i indepline$te fie rol de subiect, fie rol de obiect pe langa
verbul regentei. Com pletiva cu quod determ ina urm atoarele categorii de verbe:
1) verbele: facere, accidere, evenire, cand acestea sunt insotite de un adverb
{Bene fa c is quod).
2) verbele afectului: laetari = a se bucura, gaudere = a se bucura, m irari = a
se m ira etc.
C onjunctia quod este Ia origine un pronum e relativ neutru in acuzativ de
relatie, cu intelesul de: relativ la fa p tu l cd, in ce prive§te fa p tu l ca. Folosirea
com pletivei cu quod s-a extins foarte m ult in latina populara, iar m epoca de
trecere catre lim bile rom anice a ajuns sa inlocuiasca acuzativul cu infmitiv.
Verba affectuum (care exprima un sentim ent) sunt cele dintai care incep sa se
construiasca cu quod, paralel cu acuzativul cu infinitiv, inca Ia Cicero:
— D olet m ihi quod tu nunc stom acharis (Cic., A d Brut,, 288 = Ma
doare ca acum e§ti suparat).
— Bene facis quod m e adiuvas (Cic., De fin ., III, 4, 16 = Bine faci
ca m a ajuti).
— Bonis viris quod ais probari, quae adhuc fecerimus ... valde
gaudeo (Cic., A d Att., IX, 7 = M a bucur m ult ca spui ca cele ce am
fa c u t... sunt aprobate de oamenii buni).
— Incolum is laetor quod vivit in urbe (Hor., Sat., I, 4, 98 = M a
bucur ca traie§te teafar in ora§).
— CUr ego aliquis ad hoc stupet quod aes unius s ta tu a e ... diruptum
est (Sen., N.Q., VI, 30 = Pentru ce se m ira cineva de faptul ca arama
unei statui ... s-a crapat).
— Egregie facis ... quod iustitiam tuam provincialibus multa
hum anitate commendas (Plin., Ep., IX, 5 = Bine faci ... ca daruie§ti
dreptate provincialilor, cu m ulta omenie).
— Non tem ere est quod corvos cantat mihi nunc ab laeva manu
(Plt., A ul., 624 = N u e intam plator faptul ca u n corb im i cantS acum
dinspre stanga).
— Accedit quod tibi certamen est tecum (Plin., Ep., VIII, 24, 8 = S-£
adaugat faptul ca ai o lupta cu tine insuti).
— Gaudeo et gratulor quod Fiifeo Salinatori filia m tuam destinasti
(Plin., Ep., VI, 26 = M a bucur §i te felicit ca ai hotarat sa casatore§ti
pe fiica ta cu Fufetus Salinator).
C O N C LU ZII A S U P R A SU B O R D O N A TELO R C O M P LE TIVE
1) Subordonata com pletiva este indispensabila pentru m tregirea Intelesului

regentei, fie ca serve§te ca subiect al acesteia, fie ca obiect.
2) Clasificand subordonatele com pletive dupa modul lor, se pot distinge trei
categorii:
a. cu indicativul — com pletiva cu quod;
b. cu conjunctivul — com pletiva conjunctivala propriu-zisa, legata de re-
genta prin: ut, ne, quin, quominus;
— interogativele indirecte, introduse prin pronume sau
adverbe interogative
c. cu infinitivul — acuzativul cu infmitiv
— nominativul cu infmitiv
3) Dintre aceste categorii de complctive, cea mai viabila a fost completiva cu
quod, care s-a extins §i s-a pastrat in limbile romanice, iniocuind in m are parte
celelalte completive (in romane§te quod ~ ca).
4) Acuzativul cu infinitiv a supravietuit totu§i in limbile romanice in
constructii ca acestea: je le vois dorm ir / il vad dorm ind/ sau: omul se poate
schimba; copilul se ^tie ju ca singur.
5) In latina populara §i chiar la scriitorii clasici, completiva conjunctivala se
intalneste adeseori fara elem entul de jonctiune, deci ca o completiva juxtapusa,
construita cu modul conjunctiv.
— A te id peto, me absentem diligas atque defendas (Cic., A d fa m .,
XV, 8 = T e rog sa m a iube§ti §i sa m a aperi cat timp lipsesc).
194_____________________ GRAMA TICA LIMBIILA TINE________________________
— Cetera, uti facto opus sit, ita agant, permittit. (Sali., Cat., 45, 1 =
Le ingaduie sa ia celelalte masuri precum va fi nevoie).
B. S U B O R D O N A TELE CIRCU M STA N TIA LE
Spre deosebire de propozitiile completive, subordonatele circum stantiale nu

sunt indispensabile pentru intelesul propozitiei regente; cie determ ina predicatul
regentci, indicand o imprejurare, o circum stanta, care il explica sau il insote§te.
in lim ba latina exista urm atoarele propozitii circumstantiale;
1. temporale;
2. cauzale;
3. finale;
4. comparative;
5. consecutive;
6. conditionale;
7. concesive.
S U B O R D O N A T A T E M P O R A L A
Propozitia circum stantiala de tim p arata m care m om ent se petrece actiunca

denumita de predicatul regentei; ea arc deci functia unui complem ent
circumstantial de timp. Se leaga de regenta prin urmatoarele conjunctii:
a) cum temporal = cand; arata m omentul precis cand se petrece actiunea
regentei §i sc construie§te cu modul indicativ. Acest cum are uneori In regenta
corelativul tum sau tunc = atunci.
— N am cum pugnabant maxume, ego tum fugiebam m axum e (Plt.,
Amph., 199 = Cand luptau ei mai tare, atunci fugeam eu mai tare).
— Facile omnes, cum valemus, recta concilia aegrotis damus (Ter.,
Andr., 309 = Cand suntem sanatori, u?or dam sfaturi bolnavilor).
— Ira vero, cum diu perturbat animum, dubitationem insaniae non
habet (Cic., Tuse., IV, 77 = Mania, cand tulbura m ult tim p sufletul,
este fara indoiala o nebunie).
— Cum tacent, clamant (Cic., In Cat., I, 21 = Cand tac, striga).
— Nulla est haec amicitia, cum alter verum audire non vult, alter ad
mentiendum paratus est. (Cic., De am., XXVT, 98 = Nu exista prictenie
cand unul nu vrea sa auda adevarul, iar celalalt este gata la minciuna).
— Sex (libros) de republica... tunc scripsimus, cum gubernacula
reipublicae tenebamus (Cic., D e div., II, l, 3 = §ase carti despre stat
le-am seris atunci, cand tineam carma statului).
— Longe alia mihi mens est, cum res atque pericula nostra
considero (Sali., Cat., 52, 2-3 = Eu am cu totul alta parere cand iau
in considerare situatia §i primejdiile noastre).
SINTAXA LlMBJl LA TINE 195
— Bis peccas, cum peccanti obsequium accom odas (Pubi., Syr., 8 =

De doua ori gre§e?ti cand dai ajutor celui care gre§e§te).
•— Voluptas tunc, cum maxime delectat, exstinguitur (Sen., D e vita,
beat., VII = Placerea se stinge atunci cand te desfatcaza cel mai
mult).
— Hic renam urbanarum status erat, cum Pannonicas legiones
seditio incessit (Tac., Ann., I, 16 = Aceasta cra situatia din Roma
cand rascoala a cuprins legiunile panonice).
b. cum iterativ = ori de cate ori; arata repetarea actiunii. Se constm ie§te Tn
general cu indicativul.
— Cum rosam viderat, tunc incipere ver arbitrabatur (Cic., Ver., V,
10, 27 = Ori de cate ori vedea un trandafir, atunci socotea ca incepe
primavara).
— Cum vero aetas summa esse iam coeperat... iste ... imperator,
pulcherimo Syracusarum loco stativa sibi castra faciebat (Cic., Verr., V,
12, 29 = Ori de cate ori venea toiul v e rii... a c e st... comandant t§i aêza
tabara de odihna m cel mai fnimos loc al Siracuzei).
— Cum subit illius tristissima noctis imago //... Cum repeto noctem,
qua tot mihi cara reliqui, // L abitur ex oculis nunc quoque gutta
meis (Ov., Trist., I, 3, 1-7 = Ori de cate ori imi vine in minte
imaginea trista a acelei nopti ... ori de cate ori rechem in amintire
noaptea in care am parasit atatea lucruri dragi mie, imi curg §i acum
lacrim ile din ochi).
— Plerique, cum aut aere alieno, aut m agnitudine tributorum aut
iniuria potentium prem untur, sese in servitutem dicant nobilibus
(Caes., B.G., VI, 13 = Cei mai multi, ori de cate ori sunt apasati sau
de datorii, sau de marimea impozitelor, sau de nedreptatea celor
putem ici, se predau ca sclavi nobililor).
c) cum invers = cand, cand iata, §i tocmai atunci; introduce in aparenta o
propozitie subordonata tem porala.care din punct de vedere logic este insa o
propozitie principala, inversandu-se astfel rolul propozitiilor. tn regenta
propozitiei introduse prin cum invers se afla de obicei adverbe ca: iam, nondum,
vix, vixdum.
— Vix agm en novissim um extra m unitiones processerat, cum Galli
... flum en transire ... non dubitant (Caes., B.G., VI, 8, 1 =
Ariergarda abia ie§ise din fortiflcatii, cand galii... nu ezita ... sa
treaca fluviul).
— Dies nondum decem intercesserant, cum ille alter fd iu s infans
necatur (Cic., Pro Clu., 28 = Inca nu trecusera zece zile, cand
celalalt fiu, un copii, este ucis).
— Vixdum finierat M atern u s,... cum Vipstanus M essalla cubiculum
eius ingressus e s t ... (Tac., Dial., XIV, 1 = Abia sfar§ise Maternus,
... cand Vipstanus M esala a intrat in odaie).
d) cum narativ (historicum) arata m ai m ult raportul tem poral dintre actiunea
subordonatei §i cea a regentei. Se construie§te cu im perfectul conjunctiv
pentru a arata raportul de sim ultaneitate (m lim ba rom ana = pe cand, in tim p
ce) cu mai m ult ca perfectui conjunctiv pentru a exprim a o actiune
anterioara regentei (dupa ce).
a. simultaneitate:
— Cum esset Caesar in citeriore Gallia, ... ad eum rumores
adferebantur ... (Caes., B.G., II, 1 = Pe cand Caesar se afla in Galia,
ii soseau 5tiri).
— Nam cum inambularem in xysto et essem otiosus domi, M. ad me
Brutus .... venerat (Cic., Brut., III = Caci pe cand ma plim bam in
gradina §i m a odihneam , a venit la m ine M. Brutus).
— Rom ulus cum ... contionem haberet, tem pestas ... denso regem
operuit nim bo ... (T. Liv., I, 16 = Pe cand Romulus tinea o adunare,
0 fartuna ... 1-a acoperit pe rege cu un nor des).
b. anterioritate:
— (Alexander) cum interemisset Clitum, fam iliarem suum, vix a se
m anus abstinuit (Cic., Tuse., IV, 79 = Alexandru, dupa ce 1-a
om orat pc Clitus, prietenul sau, cu greu s-a abtinut de la sinucidere).
— Cum venissem a d portam Capenam, gradus templorum ab infima
plebe completi erant (Cic., A d Att., IV, 1 = Dupa ce am ajuns la
poarta Capena, treptele tem plelor erau pline de oameni de rand).
— H i, cum a d munitiones ... accessissent, flentes ... orabant (Caes.,
B.G ., VII, 78 = Ace§tia, dupa ce s-au apropiat de fortificatii, se
rugau plangand).
— V ercingetorix, cum a d suos redisset, proditionis insimulatus, ...
respondit (Caes., B.G., VII, 20 = Vercingetorix, dupa ce s-a intors la
ai sai, acuzat de tradare a raspuns).
— Et, cum im p ro vid i... insidias ... superassent (= superavissent), ...
subito ex insidiis consurgitur (T. Liv., II, 49 = §i, dupa ce au trecut
neprevazatori peste curse ... pe nea§teptate se ridica din curse ...).
e) dum, donec, quoad, quamdiu - sunt conjunctii temporale care indica in
general ca actiunea din subordonata este sim ultana cu cea din regenta. Aceste
conjunctii au inêles diferit, in functie de modui cu care se construiesc;
1. cu indicativul - pana cand, cat timp, in tim p ce, pana ce:
— D um eius exspectamus m ortem , ne nos m oriam ur fame ... (Plt.,
A sin., 531 = In tim p ce ii a?teptam m oartea, sa nu m urim noi de
foam e...).
— D um fu it, dedit (Plt., Truc., 217 = Cat tim p a avut, a dat).
— Q uod sibi volunt, // dum id impetrant, boni sunt (Plt., Capt., 232
= Sunt buni cat tim p cauta sa obîna ceea ce vor).
— Gracchus tam diu laudabitur, dum memoria rerum Romanarum

manebit (Cic., D e ojf., II, 12-42 = Gracchus va fi laudat atata timp
cat va dainui am intirea puterii romane).
— Dum haec a d Gergoviam geruntur, Haedui ... nullum sibi ...
spatium relinquunt (Caes., B.G., VII, 42, 1 = in timp ce se petrec
acestea Ia Gergovia, h e d u ii... nu-§i lasa timp...).
— Imm ortali m em oria percepta retinebat beneficia; quae autem ipse
tribuerat, tam diu meminerat, quoad ille gratus erat, qui acceperat
(C. Nep., Att., XI, 5 = N u uita niciodata binefacerile prim ite; insa
cele pe care el le facea §i le amintea atata timp cat era recunoscStor
cel care le primise).
— Dum loquimur, fugerit invida // aetas (Hor., Od., I, II, 7-8 = in
tim p ce vorbim, tim pul du§manos a §i trccut).
— Dum iuga montis aper, Jluvios dum piscis am abit //, Semper
honos nomenque tuum laudesque m anebunt (Verg., Eclg., VI, 76-78
= Cat tim p m istretul va iubi crestele m untilcr §i pe?tele fluviile,
gloria numelui tau va dainui de-a pururea).
— Donec eris fe lix , multos numerabis amicos (Ov., Trist., I, 9 = CSt
tim p vei fi fericit, vei avea m ulti prieteni).
— Nec quisquam tibi fidelior m ilitum fuit, dum amari meruisti
(Tac., Ann., XV, 67 = Nici un soldat nu ti-a fost mai credincios cat
tim p ai m eritat sa fii iubit).
— Voluptas, dum incipit, spectat ad fm em (Sen., D e vita, beat., VII
= Placerea, cand incepe, prive§te spre sfar§it).
2. cu conjunctivul, dum, donec, quoad exprima o nuanta de scop, o intenjie, o
a§teptare, adaugata ideii temporale. Se traduc cu: pdnd sd ... num ai sd.
— Nunc animum advortite // dum huius argumentum eloquar
commoediae (Plt., Am ph., 95-96 = Acuma fiti atenti, pana sa va
povestesc subiectul acestei comedii).
— Sustentes rem dum Nero veniat (Cic., A d fa m ., XIII, 64 = Amana
dezbaterea pana sa soseasca Nero).
— Non dubito quin quoad plane valeas, te neque navigationi neque
viae committas (Cic., A d fam ., XVI, 4 = Nu ma mdoiesc ca nu vei pomi
la drum nici pe mare, nici pe uscat, pana nu te faci de tot sanatos).
— N il obstet tibi, dum ne sit te ditior alter (Hor., Sat., I, 1, 40 =
Nim ie nu te poate opri, numai sa nu fie altui mai bogat decat tine).
— Vivendi qui recte prorogat horam // Rusticus exspectat, dum
defluat am nis ... (Hor., Ep., I, 2, 41-42 = Cel care am ana ceasul de a
trai intelept, a§teapta precum taranul pana sa curga apa raului).
— Septimius, cum perfugisset ad t r i b u n a l e o usque flagitatus est
donec a d exitium dederetur (Tac., Ann., I, 32 = Septimius, dupa ce a
fugit la tribuna ..., a fost cerut cu atata insistenta, pana ce a fost dat
spre pieire).
f. antequam §i priusquam introduc o propozifie tem porala cu o acîune

posterioara actiunii din regenta. Adeseori, conjunctia e desparîta m partile
componente, care sunt mcadrate separat Intre cuvintele a doua propozitii. Sensui
lor difera dupa m odul cu care se construiesc:
1. cu indicativul enunta numai m omentul faptei indicate de predicatul
regentei. Se traduc: inainte ca, inainte de a\
— N on concedam ...// prius profecto quam aut amicam aut mortem
investigavero (Plt., M ere., 862-863 = N u m a voi ... lini§ti mainte de
a gasi sau pe iubita mea, sau moartea).
— Priusquam lucet, adsunt (Plt., M il., 709 = inainte de a se lumina,
ei sunt de fata).
— Neque prom itto quicquam neque respondeo, // priusquam
gnatum videro (Ter., Phorm., 1044-1045 = Nici nu prom it nimie,
nici nu raspund mai inainte de a-1 vedca pe copil).
— Antequam p ro L. M urena dicere instituo, pro m e ipso pauca
dicam (Cic., P ro M ur., I, 2 = inainte de a mcepe sa vorbesc pentru
L. M urena, voi spune cateva cuvinte pentru mine insumi).
— Neque prius fugere destiterunt, quam a d flum en Rhenum
pervenerunt (Caes., B.G., I, 53, 1 = §i nu s-au oprit din fuga pana n-au
ajuns la fluviul Rin).
2. cu conjunctivul adauga circumstantei temporale o nuanta de scop sau de
posibilitate.
— Dabo operam ut istuc veniam ante quam plane ex animo tuo
effluam (Cic., A d fa m ., VII, 14 = im i voi da silinta sa vin acolo
inainte de a ie§i cu totul din inima ta).
— Itaque prius de vestro delicto confiteamini necesse est, quam
Ligarii ullam culpam reprehendatis (Cic., Pro Lig., I, 1 = A§adar ar
fi necesar sa va m arturisiti pacatul vostru inainte de a critica
gre§eala lui Ligarius).
— Priusquam se hostes ex terrore ... reciperent, in fines Suessionum
... exercitum duxit (Caes., B.G., II, 12,1 = Mai inainte ca du§manii sa-§i
revina din spaima, §i-a dus armata in tara suesionilor).
— Illi ... prius in hostium castris constiterunt, quam p lane ab his
videri aut quid rei gereretur cognosci posset (Caes., B.G., III, 26, 3
= A ceia s-au oprit in tabara du§manilor mai inainte ca ace§tia sa
poata vedea sau afla ce se petrece).
— H asdrubal, iam antequam d im ic a re t... ad Pyracnaeum tendit (T.
Liv., XXVII, 19 = Hasdrubal, inainte de a lupta, se indreapta spre
Pirinei).
— Priusquam consules proficiscerentur, novemdiale sacrum fuit
(T. Liv., XXVII, 37 = M ai inainte de plecarea consulilor s-a facut
un sacrificiu de noua zile).
— Prius itaque quam a lte r ... consequi p o sset et alterum Curiatium

conficit (T. Liv., I, 25 = M ai inainte sa-1 poata ajunge celalalt, el U
om oara pe al doilea Curiatius).
— Nam deum honor principi non ante habetur, quam agere inter
hom ines desierit (Tac., Ann., XV, 74 = Caci nu se acorda
principelui onoruri de zeu, mai inainte de a m ceta sa traiasca mtre
oameni).
g) postquam (posteaquam) = dupa ce; se construie§te cu perfectui
indicativului §i introduce o propozitie tem porala a carei actiune este anterioara
regentei.
— Fam em fuisse, suspicor, m atrem mihi, // nam, postquam natus
sum, satur nunquam fui (Plt., Stich., 155-156 = Presupun ca foamea
mi-a fost mama, caci, dupa ce m -am nascut, n-am fost niciodata
satui).
— Quam ego postquam adspexi, non ita amo ut sani solent //
homines, sed eodem pacto ut insani solent (Plt., Mere., 262-263 =
Dupa ce am zarit-o, nu o mai iubesc ca oam enii sanato§i, ci ca
nebunii).
— Eo postquam Caesar pervenit, obsides, arma, servos ... poposcit
(Caes., B.G., I, 27 = Caesar, dupa ce a ajuns acolo, a cerut ostatici,
arme, s c la v i...).
h) ubi, ut, quando ~ cand; ubi primum, ut primum, cum primum, simul, sim ul ac
= indata ce; introduc propozitii tem porale a caror actiune este simultana cu
regenta sau o precede cu putin. Se construicsc cu indicativul.
— Pater familias ubi a d villam venit, ubi larem fam iliarem
salutavit, fundum eodem die ... circum eat (Cato, D e agr., II, 1 =
§eful familiei, cand a venit la casa de la tara, cand a salutat pe zeul
casci, in aceea§i z i ... sa dea o raita pe mo§ie).
— Haec ubi legati pertulere, Arnphitruo castris ... // producit
om nem exercitum (Plt., Amph., 216-217 = Cand au adus solii acest
raspuns, Amfitrio i§i §i scoate armata din tabara).
— At tu, quando habebis, tum dato (Plt., M en., SAI = Cand vei
avea, atunci sa dai).
— Cum prim um poteris, tua consilia ad me scribas (Cic., A d Att., V,
10 = De indata ce vei putea, sa-mi serii despre planurile tale).
— Tu, quando Romam salvus ... venisti, videbis om nia (Cic., A d
Att., VI, 4 = Tu, cand vii teafar la Roma, le vei vedea toate).
— Qui (animus) ubi a d gloriam virtutis via grassatur, abunde
pollens potensque est neque fortuna eget (Sali., lug., I, 3 = Sufletul,
de indata ce pa§e?te spre glorie pe dm m ul virtutii, este destul de
putem ic ?i nu are nevoie de noroc).
— Ipse, ubi tempus erit, omnis (capellas) in fonte lavabo (Verg., Eclg.,
III, 97 = Eu insumi le voi spala pe toate la izvor, cand va fi timpul).
— Sim ul ac duraverit aetas / / membra animumque tuum, nabis sine

cortice (Hor., Sat., I, 4, 119-120 = De mdata ce varsta iti va mtari
trupul §i sufletul, vei inota fara ajutor).
— Cum sem el occideris, ... H non te restituet pietas (Hor., Od., IV,
7, 21-24 = Odata ce ai murit, eviavia nu te va reinvia).
— Ubi haec a tribuno relata s u n t... (Nero) in terrogat... (Tac., Ann.,
X V, 61 = De cum i s-au comunicat acestea de catre tribun ..., Nero
intreaba...).
C O N C LU ZII A S U P R A SU B O R D O N A TEI TE M P O R A LE
1) in limba latina, subordonata temporala indepline§te in fraza acela§i rol ca

?i in limba romana; ideea de tim p se poate impleti ?i cu nuanta de scop, uneori
chiar de cauza.
2) D in m area varietate a conjunctiilor temporale latine§ti, limba rom ana a
mo$tenit pe quando = cand, care in limba latina are §i sens cauzal.
3) D upa modul cu care se construiesc, conjunctiile temporale latinejti pot fi
im partite in trei categorii:
cum temporal
ubi
cand
ut
quando
a) cu indicativul u t p r im u m
u b i p r im u m
c u m p r im u m m data ce
s im u l a c
s im u l a tq u e
pe cand
b ) cu conjunctivul cum naratlv
dupa ce
a n te q u a m 1 Inainte de a
p r im q u a m ] inajnte ca
cu indicativul sau
c) dum
pana ce
conjunctivul
donec in tim p ce
quoad
pana sa
SINTAXA IIM BII LATINE 201
S U B O R D O N A T A C A U Z A L A
Propozitia circum stantiala de cauza arata motivul pentru care se savar§e§te

sau are loc actiunea din regenta. Ea poate fi legata de regenta prin urmatoarele
conjunctii:
quod, quia, quando, quandoquindem = fiindca, pentru ca, deoarece, §i se
construie§te in doua feluri:
a. cu indicativuly cand cauza este enun|ata de autor ca reala §i adevarata, sau
cand este considerata de toti ca reala:
— Quando illi me insanire praedicant // ego m e adsimulem insanire
... (PIt., Men., 830-831 == Deoarece ei tot spun ca sunt nebun, sa m3
prefac ncbun).
— luventus nomen fecit Peniculo mihi // Ideo quia mensam, quando
edo, detergeo (PIt., M en., 1-2 = TineretuI m i-a dat numele de
"Perie”, deoarece, cand mananc, $terg masa).
— Quoniam non p o test fie r i quod vis //, id velis quod possit (Ter.,
Andr., 305=306 = Deoarece nu poate fi ce vrei, sa vrei ce se poate).
— Ego autem hoc m iserior sum quam tu, q uod ipsa calamitas
communis est utriusque nostrum, sed culpa m ea propria est (Cic.,
A d fa m ., XIV, 3 = Eu sunt mai nenorocit decat tine, pentru cS
nenorocirea ne este comuna, dar vina este numai a mea).
— Parthos times, quia diffidis copiis nostris (Cic., A d fa m ., II, 10 =
Te temi de parti fiindca nu ai incredere In trupele noastre).
“ Quoniam omnia commoda nostra, iura, libertatem, salutem
denique legibus obtinemus, a legibus non recedamus (Cic., Pro Clu.,
155 = Deoarece toate interesele noastre, drepturile, libertatea
mantuirea noastra le obtinem prin legi, sa nu ne departam de legi).
— Sed quoniam non nobis solis nati sumus, ortusque nostri partem
patria vindicat, partem amici ... in hoc naturam debemus ducem
sequi ... (Cic., D e off., I, 7, 22 = Fiindca nu suntem nascuti numai
pentru noi o parte din fiinta noastra o reclama patria, o parte
prietenii, trebuie sa unnam in aceasta natura drept calauza).
— N am quod hosti appropinquabat, consuetudine sua Caesar sex
legiones ... ducebat (Caes., S.G ., II, 19, 2 - Deoarece se apropia de
du§man, Caesar, dupa obiceiul sau, com anda §ase legiuni).
— N ovem diale sacrum fuit, quia Veiis de caelo lapidaverat (T.
Liv., XXVII, 37 = A fost o ceremonie religioasa de noua zile,
fiindca la Veii a batut cu pietre din cer).
— N em o prudens punit, quia peccatum est, sed ne peccetur (Sen.,
D e ira., I, 16 = N ici un om intelept nu pedepse§te fiindca s-a gre§it,
ci ca sa nu se greêasca).
— Q uod tibi D ecem bri m ense ... / / p ra ter libellos vernulas nihil
misi, H fortasse avarus videar (M art., V, 18, 1-5 = Fiindca in luna
202_____________________GRAMATICA UMBIILATINE________________________
decem brie nu î-am trim is nim ie in afara de poeziile m ele proprii,

poate ca par avar).
b. cu conjunctivul, cand cauza este arStata ca un gand al persoanei care
vorbe§te sau despre care se vorbe§te, ca o cauz3 subiectiva, nerealS, sau ca un
pretext. In limba romanS se poate traduce cu "sub motiv c5 ..." "fiindca":
— Prim um m ihi gratiae verbis amplissimis aguntur, quod virtute,
consilio, providentia mea, res publica maximis periculis sit liberata
(Cic., In Cat., III, 14 = M i se adreseaza m ultumiri in termenii cei
mai magulitori, pentru ca prin curajul, intelepciunea §i prevederea
m ea republica a fost scapata de cele mai mari pericole).
— Sed tam en recordatione nostrae amicitiae sic fhior, ut beate
vixisse videar, quia cum Scipione vixerim (Cic., De am., IV, 15 =
D ar ma bucur atat de m ult de am intirea prieteniei noastre ineat cred
ea am trait ferieit, fiindca am trait alaturi de Scipio).
— Accusatus est ergo proditionis, quod, eum Parum expugnare
posset, a rege corruptus infectis rebus discessisset (C. Nep., M ilt., 7,
5 = Prin urmare a fost acuzat de tradare, pentru ea, de§i putea cuceri
Parosul, fiind conipt de rege, ar fi pleeat lasand lucrul balta).
— Accedere ipsius cerem oniae difficultates ... et quod exiret iure
patrio (Tac., Ann., IV, 16 = Se adaugau dificultatile cerem oniei
in se§ i.... §i fiindca, (flaminul) ie§ea de sub autoritatea parinteasca).
cum cauzal = fiindca, se eonstruie^te totdeauna cu conjunctivul, indiferent
daca se cxprima o eauza reala sau subiectiva.
— Cum a d has suspiciones certissimae res accederent, ...
arbitrabatur ... (Cacs., B.G., I, 19 = Fiindca la aceste banuieli se
adaugau fapte sigure el socotea ...).
— M aiores nostri, cum regum potestatem non tulissent, m agistratus
annuos creaverunt (Cic., Pro Sest., 65, 138 = Stramo§ii no§tri,
deoarece nu au suportat puterea regilor, au ales m agistrati anuali).
— Sed vos, cum praesertim tam pauci sitis, volui esse quam
coniunctissimos (Cic., A d fa m ., XIV, 1 = M ai ales pentru ca sunteti
a$a de pulini, am vrut sa fiti cat mai uniti).
— Dolo erat pugnandum, cum p a r non esset armis (C. Nep.,
Hannib., X, 4 = Trebuia sa se lupte prin viclenie, deoarece nu era
egal in arme).
— Cum sint praem ia fa ls i / / n u la ,... debet testis habere fidem (Ov.,
Trist., III, 10, 35-36 = Deoarece nu exista nici o rasplata pentru
minciuna ..., martorul trebuie sa fle erezut).
— Natura nos cognatos edidit, cum ex iisdem et in eadem gigneret
(Sen., Ep., XCV = Natura ne-a creat inruditi pentru ca ne-a facut din
acelea§i elemente §i pentru acela§i scop).
— Cum tua non edas, carpis m ea carmina, Laeli (M art., I, 91 =
Deoarece nu le publici pe ale tale, critici poeziile m ele, Laelius).
C O N C L U Z II A S U P R A P R O P O Z IJIE I C A U Z A L E
Se poate construi
1. cu indicativul — pentru a arata cauza reala
2. cu conjunctivul — pentru o cauza subiectiva
— pentru propozitii introduse prin cum.
S U B O R D O N A T A F IN A L A
Propozitia finala arata in ce scop se realizeaza ac|iunea din regentS. Ea se

construie§te totdeauna cu modul conjunctiv - de obicei cu prezentul §iimperfectul
conjunctivului - §i se introduce prin conjunctiile: ut = sa (finale afirmative), ne = sa
nu (finale negative). Cand in propozitia finala se gase§te |in comparativ, subordonata
se introduce prin quo, avand sensui: ut eo = pentru ca prin aceasta sa ...
— Eam us intro ut prandeam us (Plt., M en., 387 = Sa mergem
mauntru, sa pranzim).
— Ibo ut erus quod im peravit Alcum enae nuntiem (Plt., A m ph., 291
= Voi m erge sa anunt Alcumenei ceea ce a poruncit stapanul).
— Da ... argentum huic, ne male loquatur (Plt., A sin., 473 = Da-i
banii acestuia, sa nu te blesteme).
— Adiuva me, quo fia t fiicilius ... (Ter., Eun., 150 = Ajuta-m a, ca
aceasta sa se faca mai u§or).
— Scripsit ... ut nos ei nostros liberos a d laborem et laudem
excitaret (Cic., Pro Plane., 59 = A seris ... ca sa ne indem ne la
m unca $i glorie, pe noi pe copiii no§tri).
— Pro m e pauca dicam, non quo mihi p o tio r ... s it officii mei, quam
huiusce salutis defensio, sed u t ... maiore auctoritate ... inimicorum
impetus propulsare possim (Cic., Pro M ur., I, 2 = Voi spune cateva
lucruri in ce m a prive?te, nu ca sa fie mai degraba o aparare a
m agistraturii mele decat a salvarii acestui om, cat ca sa pot respinge
atacurile du§manilor cu o mai m are autoritate).
— Plura m e ad te dc hac rc scribere pudet, ne videar prudentiae
tuae diffidere (Cic., A d fa m ., IV, 5 = M i-e ru§ine sa-ti scriu despre
aceasta mai multe lucruri, ca sa nu p ar ca nu m a incred in
m telepciunca ta).
— Sed ne omnino metum reditus sui barbaris tolleret atque ut eorum
auxilia tard a ret... partem ultimam pontis ... rescindit (Caes., B.G., VI,
29 = Dar pentru ca barbarii sa se teama in continuare de mtoarcerea sa
§i ca sa intarzie ajutoarele lo r ..., el taie capatul podului).
— Ignes fieri prohibuit quo occultior esset adventus eius (Caes.,
-5.(7., III, 30, 5 = A oprit sa se faca foc, pentru ca sosirea lui sa fie
mai ascunsa).
204_____________________ GRAMA TICA LIMBIILA TINE___________________
— Ut ameris, amabilis esto (Ov., A rs am., II, 107 = Ca sa fii iubit,

sa te arati vrednic de a fi iubit).
— Te tamen ut videam, duo m ilia (passuum) non piget ire (M art., II,
5, 7 = Ca sa te vad, nu m i-e greu sa merg doua mii de pa?i).
— Festina // ... ne ... cordyllas madida tegas papyro (M art., III, 2,
2-4 = Grabe§te-tc ... sa nu ... invele§ti in hartie pe§tii uzi).
— Edo u t vivam, non vivo ut edam (Quint., IX, 3, 85 = M ananc ca
sa traiesc, nu traiesc ca sa mananc).
— G erm anicum excepere Graeci quaesitissimis honoribus ... quo
plu s dignationis adulatio haberet (Tac., Ann., 53 = Grecii 1-au
prim it pe Germ anicus cu cele mai alese onoruri ..., pentru ca
linguîrea sa aiba mai multa demnitate).
C O N C L U Z II A S U P R A S U B O R D O N A T E L O R F IN A L E
1) Se construiesc numai cu conjunctivul.

2) Uneori, in regenta subordonatei finale se gasesc ca particule corelative
adverbele: <2 0 , idcirco, ideo - de aceea.
3) Trebuie facuta cu atentie distinctia intrc ut {ne) final §i ut ine) completiv,
punandu-se intrebarea logica pe langa predicatul regentei:
— Date puero panem, ne p lo ret (Quint., VI, 1, 46 = Dati copilului
painc, sa nu planga) = cu ce scop sa-i dati paine?
— C aesar postulavit ne Ariovistus Haeduis bellum inferret (Caes.,
B.G., I, 43, 9 = Cezar a cerut ca Ariovistus sa nu declare razboi
heduilor) - ce a cerut?
SUBORDONATA COMPARATIVA
Propozitia circum stantiala comparativa arata modui !n care se realizeaza

lucrarea indicata de predicatul regentei. Ea exprima o imprejurare cu care este
comparata ac|iunea din regenta, aceasta constituind primul term en de
comparatie, iar subordonata com parativa al doilea term en de comparatie.
Adeseori, com parativele nu au predicatul exprimat, el fiind acela§i cu cel al
regentei sau putand fi u§or subinteles.
Subordonatele com parative pot fi reale §i ireale, de egalitate sau de
inegalitate.
I. Com parativa de egalitate
1. C om parativa reala - se construie§te cu modul indicativ §i se poate
introduce prin:
a) conjunctiile ut, velut, sicut, quemadmodum = dupa cum, precum, anuntate
in regenta prin adverbele corelative sic. ita = proinde = tot a$a etc.
SINTAXA LIMBIILATJNE 205
— Ego ita ero, ut me esse oportet (P lt, M en., 891 = Voi fi a§a cum
trebuie sa fiu).
— Quam ... non ita amo ut sani solent / / homines, sed eodem pacto
ut insani solent (Plt., M ere., 260-261 = O iubesc, nu cum iubesc
oamenii sanato§i, ci cum iubesc nebunii).
— Ut homines sunt, ita m orem geras (Plt., M ost., 725 = Oamenii
trebuie luati a§a cum sunt).
— Ut sementem feceris, ita metes (Cic., D e or., II, 261 = Cum vei
semana, a$a vei culege).
— Vos auditis silentio, sicut fa c e re debetis (Cic., Pro Clu., 156 =
Voi ascultati m tacere, dupa cum trebuie sa faceji).
— Ut quisque est vir optimus, ita difficillim e esse alios improbos
suspicatur (Cic., A d Q. fr ., I, 12 = Cu cat un om este mai cinstit, cu
atat mai greu presupune ca altii sunt necinstiti).
— Ad Dolabellam, quemandmodum tibi dicis placere, scripsi
diligenter (Cic., A d Att., XIV., 19 = Lui Dolabella i-am seris cu
punctualitate, dupa cum spui ca-ti place).
— Sed feram, ut potero (Cic., A d Att., V, 15 = Dar voi suporta cum
voi putea).
— Ut enim non omne vinum, sic non omnis aetas m atura vetustate
coacescit (Cic., D e sen., XVIII, 65 = Caci dupa cum nu orice vin se
acre§te de vechime, tot a§a nu orice om batran devine ursuz).
— Pugnatum ab hostibus ita acriter est, ut a viris fo rtib u s pugnari
debuit (Caes., B.G., II, 33, 4 = Du§manii au luptat cu atata darzenie,
cum trebuia sa lupte ni?te barbati viteji).
— Ut silvae fo liis pronos mutantur in annos H ... ita verbomm vetus
interit aetas (Hor., Ep. a d Pis., 60-61 = Dupa cum padurile se schimba
ia frunze m fiecare an, tot a§a piere generatia veche de cuvinte).
— Ibam forte via sacra, sicut meus est mos (Hor., Sat., I, 9 1 =
M ergeam din mtamplare pe Calea Sacra, dupa cum mi-e obiceiul).
— Sicut a maioribus accepimus, sic posteris tradamus; nam ut ex
vobis senatores, ita ex senatoribus principes nascuntur (Tac., Hist.,
I, 84, 26-28 = Dupa cum am prim it de la stramo$i, a§a sa
transm item urm ajilor, caci dupa cum din voi se nase senatori, tot
a§a din senatori se nase principi).
b) pronum ele qualis, quantus, quot §i adverbele quo, quam etc., care au in
regenta corelativele: talis, tantus, tot, eo, tam etc.
— Tam facile vinces, quam pirum vulpes com est (Plt., M ost., 559 =
II vei mvinge a§a de u§or cum vulpea mananca o para).
— Quot homines, tot sententiae (Ter., Phorm., 454 = Cati oameni,
atatea pareri. (Ambele propozitii sunt eliptice de predicat).
— Quo quisque est sollertior et ingeniosior, hoc docet iracundius et
laboriosius (Cic., Pro Rose. Com., 31 = Cu cat cineva este mai iscusit
§i mai talentat, cu atat mai mult se framanta §i i§i da osteneala).
— Prom itto ... C. Caesarem talem semper fore civem, qualis hodie
sit (Cic., Phil., V, 51 = Prom it ca Cezar va fi intotdeauna un astfel
de cetatean, cum este astazi) (aici conjunctivui sit e impus de faptui
ca regenta comparativei este un acuzativ cu infmitiv).
— Quo m aior gloria, eo propior invidia (T. Liv., XXXV, 10 = Cu
cat este m ai mare gloria, cu atat mai aproape de ea este invidia).
— Hic tantum Boreae curamus frigora, quantum / / A ut numerum
lupus aut torrentia flum ina ripas (Verg., Ecgl., VII, 51 = Aici atat
ne pasa de frigul iem ii, cat ii pasa lupului de numarul oilor sau
§uvoiului de maluri).
— Quot caelum stellas, tot habet tua Roma puellas (Ov., A rs am ., I,
59 = Cate stele are cerul, atatea fete are Roma ta).
— Tot illa discent, quot audient (Quint., I, 2 = Le vor invata de
atatea ori, de cate ori le vor auzi).
2. Comparativa ireala sau ipotetica exprima o actiune imaginara sau o ipoteza
care e comparata cu acîunea reala din regenta. Se construie|tc cu conjunctivui §i se
leaga de regenta prin conjunctiile: ut si, velut si, tamquam si, quasi = ca §i cum.
— Sic salutas quasi dudum non videris (Plt., Am ph., 683 = M a
saluti ca §i cum nu m-ai fi vazut de mult).
— Verum, quasi ad fu erim ,... audita eloquar (Plt., Amph., 200 = D ar
voi povesti cele auzite ca §i cum a? fi fost de fata).
— Aedes totae confulgebant tuae, quasi essent aureae (Plt., Am ph.,
1096 = Toata locuinta ta stralucea ca §i cum ar fi fost de aur).
— (Sequani) absentis Ariovisti crudelitatem, velut si coram adesset,
horrerent (Caes., B.G., I, 32, 4 = Secvanii se ingrozeau de cruzimea
lui Ariovist, ca §i cum ar fi fost de fata).
— Dissimulat, quasi nil debeat (Mart., V, 36 = Se preface, ca §i
cum nu m i-ar datora nimie).
— Ita peccatis abstinet, tamquam nemini ignoscat (Plin., Ep., VIII,
2 2 ,2 = Se abtine de la gre§eli astfel, ca §i cum nu ar ierta pe nimeni).
— Satagis, tamquam mus in matella (sis) (Petron., 58, 9 = Te mi§ti
ca un §oarece m oala - ca §i cum ai fi un §oarece in oala).
II. Comparativa de inegalitate (superioritate sau inferioritate) depinde de un
comparativ §i se introduce prin adverbul quam = decat, urm at fie de indicativ, fie
de conjunctiv.
— Locutus sum de republica... liberius quam pericula minaeque

postulabant (Cic., Phil., V, 19 = Am vorbit despre stat mai liber
decat o cereau primejdiile §i amenintarile).
— Depugna potius quam servias (Cic., A d Att., VII, 7 = Lupta mai
bine decat sa f\i sclav).
— N ihil autem m agis cavendum est senectuti, guam ne langori se

desidiaeque dedat (Cic., De off., I, 34, 123 = De nim ie mai m ult nu
trebuie ferita batranetea decat de a se deda lenei §i trandaviei).
— M elius peribim us quam sine alteris vestrum viduae aut orbae
vivemus (T. Liv., I, 13 = Mai bine vom muri decat sa traim fara
vreunii dintre voi, vaduve sau orfane).
— Praeda m aior, quam quanta belli fo rtu n a fu era t, revecta est (T.
Liv., I, 35 = A fost adusa o prada mai mare decat fusese succesul in
razboi).
— M aior sum quam cui (= ut mihi) p o ssit fo rtu n a nocere (Ov.,
M et., VI, 195 = Sunt mai mare decat m -ar putea lovi soarta).
— Canis timidus vehem entius latrat, quam m ordet (Q. Curt., VII, 4,
13 = Cainele fricos latra mai tare decat mu§ca).
C O N C L U Z II A S U P R A S U B O R D O N A T E l C O M P A R A T IV E
1) Spre deoscbire de sintaxa limbii romane, in care propozitia comparativa

reprezinta numai un anum it aspect particular al propozitiei circumstanfiale de
m od, in sintaxa latina prin subordonata comparativa se intelege atat propozitia
de mod propriu-zisa, cat ?i circumstantiala comparativa.
2) Adeseori, subordonatele comparative sunt propozitii incidente, cu valoare
mai degraba de propozitii principale, ca in urm atoarele exemple:
— Ut f i t in bello, capitur alter filius (Plt., Capt., 25 = Un fiu este
luat prizonier, cum se intam pla in razboi).
— Q. Cicero puer legit, ut opinor, ... epistolam (Cic., A d Att., VI, 5
= Q. Cicero tanarul a citit, pe cat cred, scrisoarea).
3) Subordonata com parativa se construie§te cu indicativul sau conjunctivul,
in functie de felul comparatiei.
C o n ju n c tiile M odul F elul c o m p a ra tie i
a) ut, veli/i, .sicut, (juaemudmotium indicativ rcala

b) iil .'ii. velut .v/. (jua.-ii, tcmquam .vi' conjunctiv ipotctica
S U B O R D O N A T A C O N S E C U T I V A
Subordonata consecutiva este propozitia care arata un fapt realizat ca o

consecinta a actiunii din regenta. Se construie^te totdeauna cu modul conjunctiv
?i se introduce prin conjunctiile: ut = ineat (seris uneori uti, in form a sa veche) §i
ut non ~ Ineat (sa) nu. Aceasta conjunctie are aproape totdeauna in regenta un
corelativ ca: ita - astfel, sic = a§a, tam - a§a de, tantus — atat de mare, talis =
astfel de etc.
— Ita form a simili pueri (erant), uti m ater sua / / non intergnosse
posset (Plt., Men.y 19-20 = Copiii erau a?a de asemanatori, meat nici
m am a lor nu-i putea deosebi).
— Tantumne ab re tua est oti tibi // aliena ut cu resl (Ter., Heaut.,
75-76 = Ai atata timp liber, intat te ingrije§ti de treburile altora?)
— Tanta vis probitatis est, ut eam in hoste etiam diligamus (Cic.,
D e am., IX, 29 = Atat de m are este puterea cinstei, ineat o iubim
chiar §i la du§mani).
— Bellum autem ita suscipiatur, ut nihil aliud, nisi pax. quaesita
videatur (Cic., D e ojf., I, 23, 81 = insa razboiul trebuie inceput
astfel incat sa se vada ca nu s-a cautat nimie altceva decat pacea).
— Exercendum tam en corpus et ita afficiendum est, xH oboedire
consilio rationique p o ssit in exsequendis negotiis et in labore
tolerando (Cic., D e Ojf., I, 23, = Trebuie sa exercitam ?i sa formam
corpul astfel incat sa se poata supune vointei §i ratiunii in
indeplinirea unor sarcini §i in suportarea unui efort).
— Statim ita sum levatus, ut m ihi deus aliquis medicinam fecisse
videatur (Cic., A d fa m ., IV, 7 = N um aideeat m -am sim tit a§a de
u§urat, incat mi se parea ca un zeu m i-a dat vreun leae).
— Cuius autem aures clausae veritati sunt, ut ab amico verum
audire nequeat, huius salus desperanda est (Cic., D e am., XXIV, 90
= Cei ale carui urechi sunt inchise adevarului, incat nu poate asculta
adevarul spus de un prieten, acela nu mai poate fi salvat).
— Epam inondas adeo fuit veritatis diligens, ut ne ioco quidem
m entiretur (C. Nep., XV, 3, 1 = Epaminonda a fost a§a de iubitor de
adevar, incat nici chiar in glum a nu spunea un neadevar).
— Tanta tem pestas subito coorta est, ut nulla earum (navium)
cursum tenere p o sset ... (Caes., B.G., IV, 28 = O furtuna atat de
m are s-a iscat pe nea§teptate, incat nici una dintre corabii nu putea
sa-§i continue drumul).
— Tantusque fuit ardor armorum, ...u t eum motum terrae ... nemo
pugnantium senserit (T. Liv., XXII, 4 = A tat de mare a fost
inver§unarea bataliei ... incat nici unuI dintre luptatori nu a simtit
acel cutrem ur de pamant).
— In cam po tamen M artis sepultus est, adeo turbidis im bribus, ut
vidgus iram deum portendi crediderit adversus facinus ... (Tac.,
Ann., XIII, 17 = Totu§i a fost inm orm antat in campul lui M arte, in
tim pul unei flirtuni atat de mari, incat poponil a crezut ca se arata
astfel m ania zeilor impotriva crimei...).
— A deone penitus sedit hic tibi morbus, // Ut saepe in aurem,
Cinna, Caesarem laudes? (Mart., I, 89 = Oare a§a de adanc s-a
inradacinal in tine, Cina, aceasta boala, incat il lauzi adesea pe
C ezar §optind la ureche?)
— Neque enim quisquam est tam malus, ut videri velit (Quint., III, 8,
44 = Nimeni nu este aja de rau incat sa vrea sa se vada acest lucru).
2) Daca propozitia regenta este negativa, subordonata consecutiva poate fi

introdusa prin conjunctia quin, urmata de conjunctiv, avand valoarea lui ut non ~
ineat sa nu.
— N ullu'st Ephesi quin sciat (Plt., Bacch., 336 = N u este nimeni la
Efes care sa nu §tie).
— Nem o est quin eo (equo), quo consuevit, libentius utatur quam
intractato et novo (Cic., D e am., XIX, 68 = Nim eni nu este astfei
meat sa nu se foloseasca mai bucuros de calu! cu care s-a obi§nuit
decat de unul nedresat ?i nou).
C O N C L U Z M A S U P R A S U B O R D O N A T E I C O N S E C U T IV E
1) Spre deosebire de alte subordonate circum stantiale, consecutiva este saraca

in elem ente introductive, ea nefolosind decat pe ut rareori pe quin.
2) Conjunctia consecutiva ut are in regenta o m are varietate de corelative
adverbiale.
3) Se construie§te totdeauna cu conjunctivul.
S U B O R D O N A T A C O N D I T I O N A L A
Propozitia conditionala arata o imprejurare care conditioneaza realizarea

actiunii din regenta, cu alte cuvinte actiunea propozitiei regente se indepline§te
num ai cu conditia indeplinirii actiunii din subordonata. Ea se leaga de regenta
prin conjunctiile: si ~ daca, nisi, ni, si non, sin = daca nu, si fo r te = daca cumva,
dummodo = num ai sa.
Deoarece intre actiunea subordonatei conditionale ?i cea a regentei este o atat
de strSnsa legatura, ineat ae|iunea regentei nu se poate realiza decat prin
realizarea actiunii din subordonata, aceste doua propozitii formeaza o unitate
sintactica strans legata, numita perioada conditionala sau ipotetica.. Fiecare
propozitie a perioadei condicionale poarta o denumire speciala: subordonata (in
care se form uleaza conditia) se nume?te protaza, iar regenta (care arata
rezultatul indeplinirii condiîei din protaza) se nume§te apodoza. O
particularitate a perioadei conditionale este faptul ca in general se gasesc
acelea$i timpuri §i m oduri atat in protaza cat §i in §i apodoza. Cu toate acestea,
stransa legatura dintre protaza ?i apodoza nu se manifesta intotdeauna prin
aceasta identitate de moduri §i timpuri. Scriitorul i§i alege modui §i tim pul care
exprim a mai exact starea sa afectiva sau nuanta de gandire necesara.
in fbnctie de relatia care se stabile§te intre conditia exprimata in protaza $i
consecinta ce rezulta din indeplinirea ei, raportata la realitate, clasificarea
traditionala stabile?te trei modalitati de construire a perioadei conditionale;
I) Conditionala cu indicativul sau perioada conditionala reala exprim a
presupunerca vorbitorului ea indeplinirea conditiei este un fapt real, deci §i
certitudinea cS acfiunea din apodoza se realizeaza in m od necesar ca urm are a

mdepim irii condiîei din protaza. Cu alte cuvinte, condi|ionala reala exprimS o
acîune pe care vorbitorul o prezinta ca realS, indiferent daca este de fapt reala
sau nu. ‘
Uneori, condifionala cu indicativui este o sim pla formula de politete, ca In
limba rom ana propcziîa "DacS sunteî bun..."
In protaza perioadei reale se afla m odul indicativ, iar in apodoza, orice mod
personal.
1. In d ic a tiv u i in am bii term en i ai p erioadei

— M ale facit, s i istuc fa c it (Plt,, M en., 805 = Rau face daca face
acest lucru).
— Si est anim us aequus tibi, sat habes, qui bene vitam colas (Plt.,
AuL, 187 = Daca ai inima impacata, ai destul pentru a fi fericit).
— Si stim ulos pugnis caedis, manibus plus dolet (Plt., Truc., 768 =
D aca love§ti cu pum nul viespile, te dor mainile).
— Ego, nisi quid me vis, eo lavatum (Plt., AuL, 579 = Daca nu mai
ai nevoie de mine, ma duc Ia baie).
— Si aut ingrati universi, aut invidi multi, aut inimici potentes suis
virtutem praem iis spoliant, nec illa ... suo decore se ipsa sustentat
(Cic., D e rep., III, 28 = DacS toti nerecunoscatorii, sau multi
invidiori, sau du§mani putem ici jefuiesc virtutea de rasplata sa,
totu§i ea ... se sustine prin propria ei frumusete).
— Si vis me flere, dolendum est // prim um ipsi tibi (Hor., Ep. ad
Pis., 189-190 = Daca vrei ca eu sa plang, mai intai trebuie sa suferi
tu Insuti).
— Sincerum est nisi vas, quodcumque infandis, acescit (Hor., Ep.,
I, 2, 54 = Daca vasul nu este curat, orice pui m el se acre§te).
— Tu recte vivis, si curas esse quod audis (Hor., Ep., I, 16, 17 =
Tr5ie§ti ca un intelept, daca ai grija sa fii ceea ce se spune despre
tine).
— Si p o st fa ta venit flo ria , non propero (Mart., V, 10, 12 = Daca
gloria vine dupa moarte, nu ma grabesc).
2. In d icativ u i in p ro ta z a , im p e ra tiv u l in apodoza

— Si homo es, id quod es, sem per esse te, cogita (Q. Curt., VII, 8,
26 = Daca e§ti om, gande§te-te sa fii totdeauna ce e§ti).
— Si vir es, ecce nega! (Mart., II, 69, 8 = Daca e$ti barbat, iata,
spune nu!)
N . 1. B orbu, C onditiontilelc Ia in d ia iiiv in greacti, latina, rom anii, in: "S tudii clasicc”, vol. II, 1960, p , 159-
170.
3. In dicativ u I in p r o ta z i, co n ju n c tiv u l' in ap o d o za

— Itaque si ... possum us esse liberi, vincam us odium pacem que
patriam ur (Cic., P h il, XIII, 7 = Daca ... putem sa fim liberi, sa
Invingem ura sa lasam sa fie pace).
— Si volumus aequi rerum om nium iudices esse, hoc prim um nobis
persuadeam us nem inem nostrum esse sine culpa (Sen., D e ira, II,
28, 1 = D aca vrem sa fim drepti judecatori ai tuturor lucrurilor, sa
ne convingem mai intai ca nimeni dintre noi nu este fara gre§eala).
II) Perioada potentiala este fraza in care conditia pusa in protaza se
considera realizabila, posibila, deci ;i realizarea actiunii din apodoza este
posibila. Se folose§te conjunctivul prezent sau perfect atat in protaza cat §i m
apodoza, cu exceptiile amintite mai sus.
— Nam s i sciat noster senex ... // suscenseat (PIt., A sin., 458-459 =
Caci daca ar §ti batranul nostru ... s-ar supara).
— A t si qua inutilis / / pictura sit, eam vendat (Plt., Asin., 763-764 =
Daca este vreun tablou nefolositor, sa-1 vanda).
— Tute s i pudoris egeas, sumas m utuum (Plt., Am ph., 819 = Daca
ai nevoie de ru§ine, ia-ti imprumut).
— Dies deficiat, si velim paupertatis causam defendere (Cic., Tuse.,
V, 35 = N u m i-ar ajunge ziua, daca a§ vrea sa apar cauza saraciei).
— Hum ano capiti cervicem pictor equinam / / iungere si velit ... II
risum teneatis, amici? (Hor., Ep. ad Pis., 1, 2-5 = D aca un pictor ar
vrca sa adauge un gat de cal unui cap om enesc ... ati putea sa va
tineti rasui, prieteni?).
— Si quid tamen olim / / scipseris, in M aeci descendat iudicis aures
(Hor., Ep. a d Pis., 386 = Daca ai seris ceva, sa ajunga la urechile
criticului Maecius).
— Etiam fe r a anim alia si clausa teneas, virtutis obliviscuntur (Tac.,
Hist., IV, 64, 12 = C hiar anim alele salbatice, daca Ic tii mchise, i§i
uita puterea).
— N e valeam, s i non totis. Deciane, diebus // Et tecum totis
noctibus esse velim (Mart., II, 5, 5 = Sa nu fm sanatos, daca n-a§
vrea sa fiu cu tine, Decianeus, toata ziua ji toata noaptea).
— Si istud omnes homines fa cia n t, vinum vile sit (Aul. Gell., XI, 14
= Daca toti oam enii ar face acest lucru, vinul ar fi ieftin).
III) Perioada ireala este fraza in care atat conditia cat §i urm area realizarii
sunt sau se considera irealizabile, contrare realitatii, fie in prezent, fie in trecut.
Predicatul se afla la im perfectul conjunctivului - pentni o conditie irealizabila in
prezent - ?i la m ai m uli ca perfectui conjunctivului - pentru o conditie
irealizabila in trecut - in ambii termeni ai perioadei.
Este vorba dc obicci dc un conjunctiv cu valoare hortativa.

212_____________________ GRAMATICA LIMBU LATINE________________________
— A m plius valerem, si hic maneres (P lt, A sin., 592 = A§ fi mai

sanatoasa, daca ai ramSne aici).
— Si acum ... quaereres II acum invenisses ... iam diu (Plt., M en.,
155-156 = Daca ai cauta un ac, acui 1-ai fi gasit pana acuma).
— N isi te amarem plurim um , non facerem (Plt., Am ph., 525 = Daca
nu te-a§ iubi aâ de mult, n-a§ face).
— N am si utilitas am icitias conglutinaret, eadem comm utata,
dissolveret (Cic., De am., IX , 32 = D aca interesul ar da na§tere
prieteniei, prin schimbarea interesului, prietenia s-ar desfiinta).
— Q uae enim vita fuisset Priam o, si ab adolescentia scisset quos
eventus senectutis esset habiturus?! (Cic., D e div., II, 9, 22 = Caci
ce fel de viata ar fi avut Priamus daca ar fi §tiut din tinerete ce
sfar§it al batranetii va avea?)
— M arcelli quidem , nisi gladium Caesaris timuissent, m anerent
(Cic., A d Att., IX, 1 = M arcelli ar fi ram as, daca nu s-ar fi tem ut de
sabia lui Cezar).
— Q uod ni ila fu isset, alterum illud existitisset lum en civitatis
(Cic., D e sen., XI, 35 = D aca n-ar fi fost a$a, ar fi fost [flui lui P.
Africanus] un al doilea astru al statului.
— M ittere me stygias, si iam voluisset in undas II Caesar in hoc,
vestra non eguisset ope (Ov., Trist., I, 2, 65-66 = Daca Cezar ar fi
vrut sa m a trim ita la moarte, pentru aceasta n-ar fi avut nevoie de
ajutorul vostru).
— M em oriam quoque ipsam cum voce perdidissemus, si tam in
nostra potestate esset oblivisci quam tacere (Tac., Agr., II, 10-14 =
Insa§i m em oria am fi pierdut-o o data cu vocea, daca ar fi in
puterea noastra tot atat sa uitam cat sa tacem).
— Si non didicisset, hodie famem a labris non abigeret (Petron., 46,
8 = D aca n-ar fi invatat, astazi n-ar putea alunga foamea de la buze).
— M usae si Latine loqui vellent, Plautino sermone loquerentur
(Quint., X, 1, 99 = D aca muzele ar vrea sa vorbeasca latine§te, ar
vorbi in Umba lui Plautus).
P ro p o zitii cond itio n ale cu n u a n ta tem p o rala. Propozitiile conditionale cu
nuanta tem porala se leaga de regenta prin conjunctiile dum, modo, dummodo =
num ai sa, cu conditia ca. Se construiesc cu m odul conjunctiv.
— M agno me m etu liberabis, dummodo inter me atque te m urus
intersit (Cic., In Cat., l, V, 10 = M a vei scapa de m are spaima,
num ai sa fie intre mine §i tine un zid).
— ... omnes dolores... feram non solum fortiter, verum etiam libenter,
dummodo meis laboribus vobis populoque Romano dignitas salusque
pariatur (Cic., In Cat., IV, 1 = ... toate durerile ... le voi suporta nu
numai viteje§te, ci §i cu placere, numai ca din durerile mele sa se nasca
pentru voi §i poporul roman gloria §i mantuirea).
— Oderint, dum m etuant (Cic., Phil., I, 14, 34 = Sa urasca, num ai sa
se teama).
— Cedere loco, dummodo rursus instes, consilii quam formidinis

arbitrantur (Tac., Germ., VI, 4 = A parasi pozitia de lupta, cu
conditia sa navale?ti din nou, ei o considera mai degraba chibzuinta
decat frica).
— Quidquid vis esto, dummodo nil recites (M art., II, 88 = Sa fii
orice vrei, numai sa nu reciti nimie).
C O N C L U Z iI A S U P R A S U B O R D O N A T E I C O N D tT IO N A L E
1) Subordonata conditionala §i regenta ei se afla mtr-o interdependenta atat

de stransa, ineat nu pot exista una fara alta.
2) Cele trei forme sub care se poate afla conditia pusa in subordonata prezinta
0 serie de variatii, corespunzatoare nuantelor de gandire pe care vrea sa le
exprime persoana care vorbe§tc sau scriitorul. Num eroase "abateri" de la regulile
"clasice" expuse mai sus se constata in toate epocile latinitatii.
3) in limba romana nu se face distintie intre cazul potential §i ireal,
traducandu-se la fel, prin conditionalul prezent.
4) Cateodata, chiar §i in proza §i in poezia clasica, valoarea lui si este mult
atenuata, astfei ineat ei poate introduce propozitii completive, construite cu
modul conjunctiv, ca §i cele introduse de ut.
5) Conjunctia si, pastrata nealterata in limba franceza §i italiana, s-a
transformat in limba romana in se, care a dat apoi sa, folosit inc5 §i azi in
conditionale de tipul "sa fi §tiut". §i conditional a fost inlocuit in limba romana
cu daca (provenit din de + ca).
6) Conjunctia nisi are deseori valoarea unui adverb cu sens restrictiv:
decat, dupa un verb la forma negativa:
— Nem o, nisi victor, pace bellum m utavit (Sall., Cat., LVIII, 15 =
Nimeni nu a schimbat razboiul in pace, decat victorios).
— Nulla iam ultra gens, nihil nisi fluctus et saxa (Tac., Agr., XXX, 15
= Dincolo de noi nu mai este nici un popor, nimie decat valuri §i stanci).
S U B O R D O N A T A C O N C E S I V A
Propozitia circum stantiala concesiva exprima o actiune care ar putea

im piedica actiunea din regenta, totu§i actiunea regentei se realizeaza in ciuda
acestei piedici. Intre subordonata concesiva §i regenta ei exista deci o opozitie,
m arcata uneori in regenta prin adverbele; tamen = totu§i, at = dar, saltem = cel
putin etc., care devin corelative ale conjunctiilor concesive.
Propozitiile concesive se pot construi atat cu modul indicativ, cat §i cu m odul
conjunctiv, dupa cum piedica din concesiva este redata ca un fapt real, sigur, sau
num ai ca o ipoteza.
214______________________ GRAMAT7CA UMBIILATINE________________________
1. Subordonata concesivi cu indicativul se teagS de regenta prin conjunc|ia

quam quam = de$t, cu toate ca; ea exprim a o tm prejurare, co n siderati realS, care
ar putea im piedica acfiunea din regenta.
— Quamquam gravatus fu is ti, non nocuit tam en (Plt., Stich., 712 =
Cu toate ca ai facut greuta|i, totu$i nu î-a m ers rau).
— Quam quam ego sum sorditatus // frugi tam en sum (Plt., Asin.,
497-498 = De§i sunt rau im bracat, totu§i sunt un om cinstit).
— R em pubiicam tuebim ur, quam quam sum us iam defatigati (Cie.,
A d fa m ., XII, 25, 6 = Voi apara statui, de§i sunt obosit).
— C a e s a r... quam quam erat oppressus ... doloribus, tam en ... inquit
(Cic., A d Ait., XIV, 7 = C ezar ..., de§i era cople§it de dureri ... totu§i
... a spus ...).
— Quamquam anim us m em inisse horret luctuque refugit // incipiam
(V erg., A e., II, 12-13 = De§i sufletul m eu se mgroze§te sa-§i
am inteasca ?i s-a ferit intotdeauna de durere, voi incepe).
— E a m unim enta dux Rom anus, quam quam ... sociales copias
ducebat, perrum pere aggreditur ... (Tac., Ann., XII, 31 = A ceste
fortificatii, com andantui rom an m cearca sa le rupa, de§i conducea
trupe de aliati).
2. S u b o rd o n a ta concesiva cu c o n ju n c tiv u l este introdusa prin urm atoarele
conjunctii: cum = de§i, cu toate ca; ut = de§i; quam vis = cu toate ca, oricat de,
oricat vrci sa ..., de§i; licet (la origine verb) = de$i.
— Locus hic apud nos, quam vis subito venias, sem per Uber est (Plt.,
Bacch., 82 = A cest loc este totdeauna liber la noi, oricat de pe
nea^teptate ai veni).
— Cum Furnium nostrum tantum vidissem ... praeterire tam en non
potui, quin scriberem ad te ... (Cic., A t A tt., IX , 6, 139 = De§i pe
Furnius al nostru abia I-am vazut ..., totu§i n-am putut lasa sa nu-ti
scriu).
— Vocis expectas contum eliam , cum sis gravissim o iudicio
taciturnitatis oppressus? (C ic., In Cat., I, 7, 16 = A^tepti o m ustrare
prin vorbe, de§i ai fost atat de greu condam nat de judecata tacerii?)
— H aec ego non rideo, quam vis tu rideas (Cic., A d fa m ., VII, 11 =
Eu de acestea nu rad, oricat ai rade tu).
— F rem ant om nes licet, dicam quod sentio (Cic., D e or., I, 44, 195
= C hiar daca m urm ura toti, voi spune ceea ce cred).
— Q uam vis am em us Cnaeum nostrum ..., tam en hoc laudare non
possum (Cic., A d Att., V III, 9 = C u toate ca il iubesc pe Cneus al
nostru, totu§i nu pot lauda acest lucru).
— Phocion fuit perpetuo pauper, cum divitissim us esse p o sset (C.
N ep.,'X IX , 1-2 = Phocion a fost totdeauna sarac, de?i putea sa fie
foarte bogat).
SIIÂ X A LIMBIILATINE 215
— M ilites, cum toto tem pore frig o re et ... im bribus tardarentur,

tam en ... om nia superaverunt (Caes., B.G ., V II, 24 = Soldaîi, de§i
erau im piedicati de frig ploi, totuî le-au invins pe toate).
— Insanire putas sollem nia m e ... //r e r u m tutela m earum //c u m sis
... (H or., Ep., I, 1, 101-104 = Crezi ca sunt boinav de o nebunie
obi§nuita, de§i tu e§ti ocrotitorul m eu).
— Te licet orantem fu sc a e deus a udiat aulae // N em pe tuas
lacrim as litora surda bibent (Propert., IV , 11, 5-6 = De§i zeul
palatului intunecat iti aude rugaciunea, totu?i taram uri surde ifi vor
sorbi lacrim ile).
— Protinus ut moriar, non ero, terra, tuus (O v., Trist., IV , 10, 129 =
De§i voi m uri curand, n u voi fi, pam antule, al tau).
— N am tulerint m agnos cum saecula nostra p o e ta s II N on fuit
ingenio fam a m aligna m eo (Ov., Trist., IV , 10, 125-126 = De§i
secolul nostru a produs m ari poeti, faim a n-a fost neprielnica
talentului m eu).
— Clam es licet et m are coelo confundas^ hom o sum (luv., VI, 282-
283 = C hiar daca ai striga §i ai am esteca m area cu cerul, sunt om).
— N on tua Pantaemis nimium se praeferat illi // Quamvis Pierio sit
bene nota choro (Mart., VII, 69, 8, 8 = Pantaemis a ta nu se poate pune
mai presus de acela, de§i m corul muzelor ea este bine cunoscuta).
— N on dicam , licet usque m e rogetis (M art., II, 23 = N -am sa spun,
oricat m -ati ruga).
— Plena laboratis habeas cum scrinia libris II E m ittis quare,
Sosibiane, nihil? (M art., IV, 33 = De§i ai sertarele pline de carti
term inate, de ce nu publici nim ie, Sosibiane?)
3. S u b o rd o n a ta concesiva legata de regenta prin conjunctiile concesive
form ate cu si: tamesti, etsi, etiam si ~ chiar daca, m acar ca, cu toate ca, se
construie§te cu indicativul sau cu conjunctivul, dupa cum exprim a un fapt
considerat real, realizabil sau ireal. U ncori insa§i conjunctia si are sens concesiv.
Tamesti §i etsi, in perioada clasica, se intalnesc rareori cu conjunctivul.
a. cu indicativul:
— N on vidi, etsi vidi (PIt., M il., 407 = N u am vazut, de§i am vazut).
— Q uam obrem ego te hoc, soror, tam esti es m aior // M oneo, ut
tuum m em ineris officium (PIt., Stich., 46-47 = De aceea eu, sora,
de§i e?ti m ai m are, te sfatuiesc sa nu-ti uiti datoria).
— E tsi m ihi nunquam fu i t dubium , quin tc populus Rom anus ...
cunctis suffragiis consulem facturus esset, tam en incredibili laetitia
sum affectus ... (Cic., A d fa m ., X V, 12 = De§i niciodata nu m -am
indoit ca poporui rom an ... te va face consul prin toate voturile,
totu§i am fost cuprins de o incredibila bucurie).
— M eum studium erga te, ... tam etsi m ultis iam rebus spero tibi
esse cognitum , tam en in iis m axim e declarabo ... (Cic., A d fa m ., III,
4 = lubirea m ea fata de tine, de§i sper ca iti este cunoscuta din

m ulte lucruri, totu§i ti-o voi arata m ai ales in acestea ...).
'— A t C aesar, etsi nondum eorum concilia cognoverat^ tam en
suspicabatur (Caes., B.G ., IV, 31 = D ar Cezar, de§i nu cuno§tea inca
planurile lor, totu§i le banuia).
b. cu conjunctivui.
— Si bona Fortuna veniat, ne introm iseris (Plt., A ul., 100 = C hiar
daca ar veni zeita norocului, sa n-o introduci m casa),
— Etiam s i oppetenda m ors esset, dom i atque in patria m allem
m ori, quam in externis atque alienis locis (Cic., A d fa m ., IV, 7, 4 =
C hiar daca m oartea ar f! de dorit, a? prefera sa m or acasa, m patrie,
decat in afara ei, in locuri straine).
— Etiam s i ruere vellem , boni viri, u t id ne facerem , rogarent (Cic.,
P ro P lane., 92 = C hiar daca eu a§ vrea s5 m a prabu§esc, oam enii
cinstiti m -ar ruga sa nu fac acest lucru).
— N ulla est igitur excusatio peccati, s i am ici causa peccaveris
(Cic., D e am ., XI, 37 = N u este nici o scuza pentru o gre?eala, chiar
daca ai gre?it din cauza unui prieten).
— M oveor his rebus om nibus, sed in eam partem , uti salvi sint
vobiscum om nes, etiam si m e vis aliqua oppresserit (Cic., In Cat.,
IV, 2, 3 = Toate acestea m a mi§ca adanc, d ar num ai in acest sens, ca
toti Tmpreuna cu voi sa fie scapati, chiar daca pe m ine m -ar dobori o
forta silnica).
— E tiam si a p u d nos sint, inter ... hum ilia num erentur (Sen., Ep.,
LX X IV = C hiar daca exista la noi, sa fie socotite intre lucrurile
umile).
— E tiam si spes non subesset, necessitas tam en stim ulare deberet
(Q. C urt., IV , 14, 22 = C hiar daca speranta n-ar exista, nevoia ai
trebui sa ne stim uleze).
C O N C L U Z N A S U P R A S U B O R D O N A T E l C O N C E S IV E
1) Subordonatele concesive se pot construi in trei feluri:

quamquam
a) cu indicativul - conjuncfiile • i^fêsti
etsi
ut
cum
b) cu conjunctivui - conjunctiile licet
quamvis
etiam si
SINTAXA LIMBIlLATINE 217
c) cu indicativul - conjunctia si
sau conjunctivul
2) U neori quam quam este folosit ca elem ent de coordonare, pentru a adauga o
rectificare la o afirm a|ie precedenta, cu intelesul = dar, de altfel.
— Quamquam quid loquor? (Cic., In Cat., 1 ,22 = Dar ce vorbesc eu?)
3) Folosirea m odurilor m subordonata concesiva este foarte Ubera. U neori
quam quam se folose§te cu m odul conjunctiv.
— N am in ingenio quoque, sicut in agro, quam quam alia diu
serantur atque elaborentur, gratiora tam en quae sua sponte
nascuntur (Tac., D e or., V I, 26 = Caci §i in talent, ca §i in ogor, de§i
unele plante sunt sem anate §i cultivate rnult tim p, totu§i sunt mai
frum oase cele care se nase de la sine).
4) A lteori quam vis este folosit cu indicativul:
— Q uam vis patrem suum nunquam viderat ... (Cic., P ro Rab., 4 =
De§i nu-§i vazuse tatal niciodata)...).
C. S U B O R D O N A T E L E R E LA TIV E
Se num esc propozitii relative subordonatele care se leaga de regenta prin

pronum e relative sau adverbe de relatie.
Sunt doua categorii dc propozitii relative:
I) P ropozitiile relative atributive sunt propozitii care m deplinesc rolul unui
atribuit pe langa un num e din regenta §i se construiesc cu m odul indicativ.
— N on ego idem facio, ut alios ... .vidi, qui ... / / a u t so li aut lunae
m iserias narrant suas (Plt., M ere., 3-5 = Eu nu fac ce am vazut
facand pe altii, care i?i povestcsc nefericirea soarelui sau lunii).
— N unc m e illuc ducis, ubi lapis lapidem terit? (Plt., Asin., 31 =
A cum a m a duci acolo, unde piatra roade piatra?)
— A ccepi ab A ristocrito tres epistulas, quas ego lacrim is p ro p e
delevi (Cic., A d fa m ., X IV , 3 = A m prim it de la A ristocrit trei
scrisori pe care aproape le-am distrus cu lacrim ile).
— N ovit nam que om nia vates // quae sunt, quae fuerunt, quae mox
ventura trahuntur (Verg., Georg., 392-393 = Caci profetul toate le
cunoa§te, cele ce sunt, ce au fost §i care v o r fi).
— O m ne tu lit punctum , qui m iscuit utile dulci (Hor., Ep. ad Fis.,
343 = E laudat de to\i cel care im bina folositorul cu placutul).
— M ollis illa educatio, quam indulgentiam vocam us, nervos om nes
et m entis et corporis frangit (Q uint., I, 2 = A cea educatie blanda pe
care o num im indulgenâ distruge toata vlaga m intii §i a corpului).
218_____________________ GRAMATICA LIM B IIU T IN E _________________________
Uneori antecedentul relativei este subinjeles:

— N am qu o d sem per m ovetur, aeternum est (Cic., D e rep., VI, 27 =
Caci ceea ce se mi$ca e ve^nic).
— Q ui consilium non p etit, auxilium petere non debet (T. Liv., V,
17 = C ine nu cere sfat, acela n u trebuie sa ceara ajutor).
— Qui stultis videri eruditi volunt, stulti eruditis videntur (Q uint.,
X , 7, 21 = C ei care v o r sa para invatati pentru pro§ti par pro§ti celor
invaâti).
•
II) P ropozitiile relative circum stantiale, de§i determ ina tot un num e din
regenta, exprim a nuante circum stantiale finale, consecutive etc. (pronum ele
relativ putand fi inlocuit cu conjunctia corespunzatoare). Se construiesc cu
m odul conjunctiv.
1). S u b o rd o n a te le re la tiv e iin a le
— Adducam (servos) qui hunc tollant et dom i devinciant (Plt., M en.,
760 = Voi aduce sclavi care sa-1 ridice de aici §i sa-1 lege acasa).
— D electus sum ab universa provincia, qui eius iura fo rtu n a sq u e
defenderem (Cic., Jn Caec. div., 65 = A m fost ales de toata
provincia sa-i apar drepturile §i averile).
— D om itius ad Pom peium peritos regionum ... m ittit qui p e ta n t
atque orent ut sibi subveniat (Caes., B. civ., I, 17 = D om itius trim ite
la Pom pei cunoscatori ai regiunii care sa-i ceara §i sa-1 roage sa-i
vina m ajutor).
2). S u b o rd o n a te le re la tiv e consecutive
— N ec quisquam est tam opulentus q ui m i obsistat in via (Plt.,
Cure., 284 = N u e nim eni a§a de putem ic care sa-m i stea m cale).
— T antillum loci ubi catellus cubet id mihi sat est loci (Plt., Stich.,
620 = M i-e destul atata loc unde sa se culce un c§tel).
— N ihil fecit, patrue, q uod suscenseas (Ter., Phorm ., 263 = N -a
facut nim ie, unchiule, care sa te manie).
— NuUa est enim tanta vis quae non fe r r o ac viribus fra n g i possit
(Cic., P ro M are., II, 3 = N u exista nici o forta atat dc m are care sa
nu poata fi infranta prin fier §i putere).
— N ullus dolor est quem non longinquitas tem poris m inuat ac
m olliat (Cic., A d fa m ., IV, 5 = Nu exista durere pe care durata
tim pului sa n-o mic§oreze ?i sa n-o dom oleasca).
— Quid dulcius est quam habere quicum om nia audeas sic loqui ut
tecum ?! (Cic., D e am ., VI, 22 = C e este m ai placut decat sa ai
prieteni cu care sa Indrazne§ti sa vorbe§ti la fel ca §i cu tine insuti?)
— Facilius reperiuntur qui se ultro m orti offerant, quam qui
dolorem p a tien ter fe r a n t (Caes., B.G ., VII, 77 = M ai u§or se gasesc
oam eni care se ofera m ortii de buna voie, decat care suporta cu
rabdare durerea).
SINTAXA LlM Bll LA TINE 2 19
— N ec defuere qui in deterius referrent (Tac., A n n., X III, 14 = Nu

au lipsit oam eni carc sS transm ita cuvintele interpretate tn rau).
— Fortem posce anim um ... / / qui fe r r e queat quoscum que labores
(luv., X , 357-361 = C ere un suflet tare care sa poata suporta orice
suferinta).
3). R e lativ e cau zale
— A m ant te neque iniuria // quis sis tam p u lc h e r (PIt., M iL, 58-59 =
Te iubesc pe buna dreptate, deoarece e§ti a§a de frum os).
— Illi autem , qui om nia d e republica pra ecla ra atque egregia
sentirent, ... negotium susceperunt (C ic., In Cat., III, 5 = Ace§ti
oam eni s-au pus pe lucru, deoarece aveau sentim entele cele mai
inalle fata de stat).
— Fuit enim m irifica vigilantia, qui suo toto consulatu som num non
viderit (C ic., A d fa m ., VII, 30, 1 = A fost de o vigilenta uim itoare, el
care in tot consulatui sau n-a cunoscut som nul).
— Q uis non ... putet // horis om nibus esse m e beatum // iuncto cui
liceat fr u i sodale / (M art., I, 86 = Cine nu ar crede ca sunt fericit tot
tim pul, deoarece m i-e tngaduit sa ma bucur de un tovara§ drag?)
4). R elativ e concesive
— Hodie quifuerim liber // eum nunc potivit pater servitutis (Plt., Amph.y
177-178 = De§i azi dimineata am fost liber, tatal m-a facut sclav).
— Tum C ethegus, qui p a u lo ante a liq u id ... respondisset ... repente
conticuit (Cic., In Cat., III, 10 = A tunci Cetegus, de§i putin mai
m ainte raspunsese ceva ..., pe nea?teptate a tacut).
— N am que cgom et, qui sero ac leviter G raecas litteras attigissem ,
tam en ... com plures ibi (A thenis) dies sum ... com m oratus (Cic., D e
or., I, 18, 82 = C hiar eu, de§i am cunoscut tarziu §i superficial
literatura greaca, to tu ? i... am zabovit mai m ulte zile la Atena).
5). R elativ e co n d itio n ale
— Q ui videret ... urbem captam diceret (Cic., Verr., IV, 52 = D aca
1-ar vedea, ar spune ca e un ora§ cucerit).
— N am X erxes ... praem ium proposuit ei, q ui invenisset novam
voluptatem (Cic., Tuse., V, 7, 20 = X erxes a pus un prem iu pentru
acela carc ar descoperi o noua placere).
— M e vero ... delcctat quod vos ... eiusm odi disputationes
adsum itis quae ... oblectam entum ... a d fe ru n t... iis ad quorum aures
perven erin t (Tac., Dial. de or., XIV, 3 = Pe m ine ... m a mcanta
faptul ca ... discutati lucruri care ... aduc o desfatare ..., daca au
ajuns la urechile cuiva).
— U nde utilitas ostenderetur, illuc libidinem transferebat (Tac.,
A nn., X III, 45 = D aca i se arata vreun folos de undeva, acolo i§i
m uta placerea).
220_____________________ GRAMATICA LIMBIJLATINE_________________________
CONCLUZIl ASUPRA SUBORDONATELOR RELATIVE
1) Pronum ele sau adverbele relative care raporteaza subordonata Ia un

substantiv sau pronum e din regenta se deosebesc de celelalte pronum e sau adverbe
prin faptul ca exprima, ca §i conjunctiile, raportul de subordonare mtre propozitii.
Ele se deosebesc m sa de conjunctii, prin faptul ca pronum ele sau adverbele
relative au m subordonata un rol sintactic. In tim p ce conjuncîa ram ane oarecum
m afara propozitiei.
2) A cordul pronum elui relativ cu antecedentul sau se face m gen §i numar:
cazul este determ inat de funcfia sintactica a pronum elui relativ.
3) R elativa cu sens circum stantial, m ai ales final §i consecutiv, se folose§te §i
in lim ba rom ana, ca §i In lim ba latina, cu m odul conjuntiv, de exem plu: m i-am
adunat bani cu care sa-m i cum par carti (= ca sa-m i cum par); nu sunt eu om ul de
care sa te fere§ ti (= astfel de om Ineat sa te fere§ti).
CONSECUTIO TEMPORUM
{Folosirea tim purilor in p ropozitiile subordonate)
Subordonatele care au predicatul la indicativ folosesc tim purile ca §i

propozitiile principale. C ei mai adesea, dupa cum s-a vazut, propozitiile
subordonate au predicatul la conjunctiv, deoarece conjunctivul este m odul
subordonarii. in acest caz insa exista u n raport de dependenta foarte strans intre
tim pul predicatului din subordonata §1 tim pui din regenta.
C a §i in lim ba rom ana, actiunea verbului din subordonata se poate afla In trei
raporturi tem porale fata de regenta:
a. concom itenta cu actiunea regentei:
— B onine an m ali sint, id haud quaeritant (Plt., M en., 479 = N u se
intereseaza daca sunt buni sau rai).
— V ides ut alta ste t nive candidum // Soracte ... (Hor., Od., I, 9, 1 =
Vezi cum sta m untele Soracte alb de zapada).
b. anterioara actiunii din regenta:
— C ur ita crediderim audi (H or., £/?., I, 2, 5 = A sculta de ce am
crezut a§a).
— Quae m ihi praestiteris, m em ini (M art., V , 42, 1 = Imi am intesc
ce m i-ai dat). {M emini este o form a de p erfect; cf. pag. 101).
c. p osterioara actiunii din regenta
— Q uid casurum sit incertum est (Cic., A d fam .^ XV, 1 = Ce se va
intam pla nu se §tie).
Prin urm are, intre propozitia subordonata §i regenta ei pot exista trei raporturi
tem porale: de sim ultaneitate, de anterioritate de poslerioriiate. In limba
latina, aceste raporturi tem porale sunt precizate de tim pul predicatului din
subordonata.
R egulile care indica la ce tim p al m odului conjunctiv trebuie sa stea
predicatui unei subordonate pentru a exprim a u nul dintre cele trei raporturi
tem porale sunt num ite consecutio tem porum (corespondenja sau concordanta
tim purilor). In lim ba rom ana prine corespondenta tim purilor se intelege raportul
dintre tim pul predicatului unei subordonate in general §i tim pul predicatului
regentei sale, in lim ba latina, gram atica traditionala lim iteaza denum irea de
consecutio temporum la propozitiile subordonate cu conjunctivul.
R egulile consecutiei tim purilor in lim ba latina sunt urm atoarele:
C a n d m re g e n ta se a fli tn s u b o r d o n a ti v e rb u i se p u n e )a:
sim uitaneitate a n te rio rita te p o ste rio ritate
I. Un tim p prczcnt sau viitor; Conjunctiv Conjunctiv Conjugarca

prczcnt pcrfcct pcrifrastica
activa
Ncscio quid aga.y quid egeris quid acturus
Ncsciam (cc faci) (cc ai lacut) sis
Ncscivcro (cc vci facc)
II. Un tim p trccut Conjunctiv Conjunctiv mai Conjug.

impcrfcct m uit ca pcrfcct pcrifrastica
activa:
Ncscicbam quid agere.<i quid egisses quid acturus
Ncscivi (cc faccai) (cc facusc^ti, cc esses
Nc.scivcram ai facut) (cc vci facc)
Exemple:
I) R aport de sim uitaneitate
— ... hanc ...fa c ia m ex tragoedia H com oedia ut s it (Plt., Am ph., 54-
55 = ... V oi face ca aceasta sa fie din tragedje, com edie).
— Sed m os nunquam illi fu i t patri m eo // ut exprobraret quod bonis
faceret boni (Plt., A m ph., 46-47 = D ar niciodata tatal m eu n-a avut
obiceiul de a face caz de binele pe care il face celor buni).
— C aesar equitatum ...p ra e m ittit qui videant quas in partes hostes
iter fa c ia n t (Caes., 5 .C ., I, 15 = C ezar trim ite inainte cavaleria ca sa
vada in ce parte I§i fac drum du§manii).
— Eos consules habem us ..., u t nullam calam itatem respublica
accipere p o ssit (Cic., P hil., V II, 20 = A vem astfel de consuli, incat
statui n u poate ajunge la nici o nenorocire).
222___________________ GRAMA TICA llM B ll LA TINE___________________
— M. Porcius Cato, cum cogeret eum necessitas nulla, in undis et

tem pestatibus civilibus ad sum m am senectutem m aluit iactari, quam
in tranquilitate vivere Tusculi (Cic., D e rep., I, 1, 1 = M . Porcius,
de§i nu-1 silea nici o nevoie, a preferat sa se arunce in valurile
furtunilor viefii publice, decat sa traiasca in liniate Ia Tusculum ),
— N em o unquam neque poeta, neque orator Jitit, qui quem quam
m eliorem quam se arbitraretur (Cic., A d Att.^ XIV , 20,3 = N -a
existat niciodata un poet sau un orator care sa-1 creada pe altui mai
bun decat el).
— C eterum felix illud e t ... aureum saeculum , ... poetis et vatibus
abundabat ... qui bene facta canerent^ non qui m ale adm issa
defenderent (Tac., Dial. de or., X II = De altfel, acel fericit secoi de
aur ... era bogat tn poeti §i oam eni inspirati ... care sa slaveasca
faptele bune, nu sa apere faradelegile).
2) R ap o rt de anterioritate
— H aud quisquam quaeret ... quid venerim (PIt., Am ph., 130 =
N im eni nu va intreba de ce am venit).
— M em orat legiones hostium ut fu g a verit (Plt., A m ph., 136 =
Poveste§te cum a pus pe fuga legiunile du?maniIor).
— H aec cum anim advertisset, ... vehem enter eos incusavit (Caes.,
5 .G ., I, 40 = D eoarece a observat accasta, i-a m ustrat stra§nic).
— ... ubi ex captivis cognovit quo in loco hostium copiac
consedissent, ... ad hostes contendit (Caes., {B.G., V, 9 = ... dupa ce
a aflat de la prizonieri in ce loc s-au a§ezat trupele du§m am lor se
indreapta spre du§mani).
— lam m ala cur igitur dederim tibi carm ina quaeris (M art., VII, 42,
5 = M a intrebi de ce ti-am dat versuri proaste).
3) R aport d ep o steriorita te sau succedentd
— ... nec dubitat Deiotarus ... quin omnibus copiis ipse prim a aestate
Euphratem transiturus sit (Cic., A d Att., V, 21 = ... Deiotarus nu se
indoie§te ... ca va trece Eufratul cu toate trupele la mceputul verii).
— M itte tam en ad nos de tuis aliquem tabellarium , ut et tu, quid nos
agam us, et nos, quid tu agas quidque acturus sis scire possim us
(Cic., A d A tt., V, 18 = Trim ite totu§i Ia noi un curier dintre ai tai, ca
sa §tii §i m ce fac eu §i eu sa pot §ti ce faci §i ce vei face).
— ... cupido incessit anim os iuvenum sciscitandi ad quem eorum
regnum Rom anum esset venturum (T. Liv., I, 56 = ... pe tineri i-a
cuprins dorinta de a m treba la care dintre ei va ajunge dom iiia
rom ana).
— Perfacile factu esse illis p ro b a t et conata perficere, propterea
quod ipse suae civitatis im perium obtenturus esset (Caes., B.G ., I, 3
= Le dem onstreaza ca e foarte u§or de m deplinit cele planuite,
deoarece el msu§i avea de gand sa obtina puterea in tribui sau).
CONCLUZIIASUPRA CORESPONDENTEI TIMPURILOR
1) A nsam blul com plex de relaîi dintre subordonate regentele lor, num it
consecutio tem porum , nu s-a pastrat cu aceea§i rigurozitate in lim ba rom ana §i in
lim bile rom anice. L im ba latina populara i§i perm itea anum ite libertati fata de
regulile clasice, libertati intalnite §i in lim ba arhaica.
2) De altfel, $i latina clasica are propozitii care prezinta abateri de la regula
consecutiei tim purilor.
A stfel, in subordonatele consecutive adeseori regula consecutiei tim purilor nu
se aplica, deoarece aceasta ar schim ba sensui subordonatei:
— Ita vixi, ut non frustra m e natum existim em (C ic., D e s e n ., XX III,
84 = A stfel am trait, ineat socotesc ca nu am trait zadam ic).
Fiind raport de posteriorilate, dupa regula in subordonata ar trebui sa apara
conjugarea perifrastica activa, ceea ce nu ar reda exact ideea scriitorului.
3) Daca in regenta predicatul se afla la prezentul istoric, consecutia tim purilor
urm eaza fie m telesul acestuia (de timp trecut), fle fo rm a acestuia (de tim p prezent).
SiNTAXA PARTICIPIULUI
Cuvantul participiu, folosit ca termen gram atical inca din antichitate de catre
invatati ca Varro §i Quintilianus, este un cuvant com pus din pars, partis (parte) §i
capio (a lua). Se nume§te astfel, deoarece participa atat la natura verbului, eat §i a
adjectivului, cu alte cuvinte exprima in acela§i tim p o actiune - deci indepline§te
functia de verb - §i o calitatc, o insu§ire - deci are $i fiinctia unui adjectiv.
Avand form e adjectivale, participiul se acorda Tn gen, num ar §i caz cu
substantivul pe care il determ ina. M ulte participii latine au devenit adevarate
adjective, de excm plu: cautus = iscusit (de la caveo), quietus = lini§tit (de la
quiesco), tacitus ~ tacut (de la taceo), amans, flo ren s, cupiens etc.
Participiile prezente ale verbelor tranzilive adeseori pierd constructia verbala
§i se construiesc ca adjectivele, cu com plem ent in genitivul de relatie sau genitiv
obiectiv:
— sui negotii bene gerens (Cic., Q uint., 19, 62 = excelent om de
afaceri).
— boni cives am antes patriae (Cic., A d A tt., 9, 19 = cetateni buni,
iubitori de patrie).
U nele participii perfecte au devenit substantive, ca: legatus = im putem icit (de
Ia legare, derivat din lex = a da o insarcinare), p ra efectu s (de la praeficio),
sponsus = logodnic (de la spondeo), m ortuus (de Ia m orior) etc.
In lim ba latina exista urm atoarcle participii:
224_____________________ GRAMATICA LlMBIl LATINE_________________________
1. Participiul prezent activ cu sufixul -nt- nu are valoare tem porala, ci

exprim a sim ultaneitatea cu actiunea verbului regent; se poate traduce In
rom ane§te cu gerunziul sau cu o propozitie relativa.
— M ulieres, ... quae in proelium proficiscentes, fle n te s im plorabant
ne se in servitutem R om anis traderent (Caes., B.G.y I, 51 = Fem e-
ile... care, plangand, im plorau pe cei care plecau Ia lupta sa nu le
Iase sa cada in sclavia rom anilor). ^
2. Participiul perfect, pasiv m general, cu sufixul -to: laudatus = laudat, care
a fost laudat. E xprim a o actiune anterioara verbului regent. Participiul perfect al
verbelor deponente are inêles activ: = care a vorbit,
3. Participiul viitor activ, un adjectiv verbal cu sufixul -furo (term inatia -
urus, -a, -um): fa c tu ru s = care va face, laudaturus = care va lauda.
4. Gerundivul, cu sufixul -nd, devenit participiu viitor pasiv m latina post-
clasica: laudandus ~ care trebuie s5 fie laudat.
In propozitiile participiale prezentate m ai jo s apar num ai prim ele doua,
participiul prezent §i participiul perfect.
P R O P O Z ITf IIL E P A R TIC IP IA LE
Ca §i m lim ba rom ana, §i m lim ba latina propozitiile subordonate p ot.avea

form a unui participiu cu valoare predicativa.
D e exem plu, in proverbul: "La pom ul laudat sa nu te duci cu sacul",
participiul laudat are sensui unei propozitii relative atributive: "care a fost
laudat", sau al unei concesive: "chiar daca a fost laudat", sau al unei
conditionale; "daca a fost laudat", sau chiar al unei tem porale.
in lim ba latina, participiul este foarte m ult folosit cu valoare de propozitie
subordonata, fie pentru a da stilului concizie, fie pentru varietatea exprim arii,
calitati stilistice apreciate de rom ani.
PARTICIPIALA RELATIVA^
U n participiu acordat in gen, num ar §i caz cu un substantiv sau un pronum e din

regenta (participium coniunctum — participiu "legat") poate avea valoare de
propozitie subordonata. Gram aticii denum esc aceasta propozitie participiala
relativa spre a m arca relaîa ei stransa, deci acordul cu un elem ent nom inal din
regenta §i spre a o distinge net de participiala absoluta (vezi, m ai jo s, p. 226).
P articipium coniunctum poate avea urm atoarele valori:
1. Propozitie relativa atributiva
— A bigam iam ego illune advenientem ab sedibus (Plt., A m ph., 150
= V oi indeparta de casa pe cel care vine).
M ulte gram atici vorbcsc desprc "participiu relativ” , consider5nd-I pe acesta un sim plu adjectiv verbal cu
nuanta circum stan{iala $i neacordandu-i statut de propozitie.
SINTAXA LIMBII LATINE 225
— Tum igitur n ih il recusans G alba pro sese et populi R om ani fidem

im plorans ... (Cic., Brut.^ 90 = G alba care se supunea la toate m
ceea ce-1 prive§te pe sine §i care cerea ocrotirea poporului roman...).
2. S u b o rd o n a ta cau zala
— M alo coactus qui suum officium facit dum id rescitum iri credit,
tantisper pavet (Ter., A d., 69-70 = Cei care ?§i face datoria fiindcS
este constrans de pedeapsa nu se tem e dccat atata tim p cat crede ca
acest lucru va fi §tiut {coactus - participiu! cu valoare de propozifie
cauzala al carei subiect este In acela§i tim p §i subiectui regentei).
— In his fiiit A riovistus qui, navem nanctus, ea profugit (Caes.,
B.G ., I, 53 = Intre ace§tia a fost A riovistus, carc, deoarece a gasit o
luntre, a fugit cu ea).
— C aesar ... insidias veritus, excrcitum ... castris continuit (Caes.,
B.G ., II, 11, 2 = C ezar ..., deoarecc se tem ea de o cursa, a m enpnut
a rm a ta ... m tabara).
— M . Papirius ... dicitur Gallo, barbam suam ... perm ulcenti,
scipione eburneo in caput incusso, iram m ovisse (T. Liv., V, 41, 9 =
Se spune ca M. Papirius a stam ia m ania unui gal Iovindu-1 in cap cu
un baston de filde§, deoarece il trasese de barba).
— Cn. Pom peius ... cunctae Italiae, cupienti et eius fid e m
im ploranti, signum dedit ut ... [Cic., Pro M il, 39 = intregii Italii
care (deoarece) dorea §i cerea ajutorul sau, Cn. Pom peius i-a dat
sem nalul ca
— Rides nos, C oracine, n il olentes (M art., VI, 55, 4 = R azi de noi,
C oracinc, fiindca nu m irosim a nimie).
3. S u b o rd o n a ta te m p o ra la
— A liam nunc m ihi orationem despoliato praedicas (PIt., A sin., 204
= im i vorbe^ti astfel, dupa ce am fost jefuit). Participiul despoliato
este in dativ, acordat cu mihi.
— N am m ihi, Brute, in te intuenti, crebro in m entem v e n it... (Cic.,
Brut., V I = Caci, Brutus, cand ma uit la tine, adeseori im i vine in
m in te ...).
— Perpetua quadam felicitate usus, ille cessit e vita ... (Cic., Brut., I
= D upa ce s-a bucurat de o fericire statom ica, a m urit).
— Ita pugnans, post paulum concidit (Caes., B.G ., VII, 50, 6 =
Luptand astfel, peste p u |in tim p a cazut).
— Porsenna, prim o conatu repulsus, in plano ... castra posuit (T.
Liv., II, 10 = Porsenna, d upa ce a fost respins Ia prim a incercare, §i-
a a§ezat tabara in cam pie).
— Fracti bello fatisque repulsi II, ductores D anaum ... // instar
m ontis equum // ... aedificant (Verg., A en., II, 13-16 = Infranti m
razboi §i respin§i de soarta, conducatorii danailor ... construiesc un
cal cat un m unte).
226_____________________ GRAMATICA LIMBIILATINE_________________________
4. Subordonata concesiva
— lam victi vicim us (Plt., Cas., 510 = A m invins, de§i am fost
mvin§i).
— A bsentis A riovisti crudelitatem , velut si coram adesset, horrerent
... (C aes., B.G ., I, 32 = Se tem eau de cruzim ea lui A riovist, de§i era
absent, ca §i cum ar fi fost de fata).
— Risus interdum , ita repente erum pit, ut eum cupientes tenere
nequeam us (C ic., D e or., II, 58, 235 = Rasui izbucne§te uneori a§a
de nestavilit. Ineat nu-I putem opri, chiar daca o dorim).
— N on donem tibi cur m eos libellos. Oranti totiens et exigenti.
M iraris, Theodore? (M art., V, 73 = Te m iri, Teodore, de ce nu-ti
dau cartile m ele, de?i m a rogi de atatea ori §i imi ceri?)
5. Subordonata conditionala
— M ortem igitur om nibus horis im pendentem tim ens, qui poterit
anim o consistere? (Cic., D e sen., X X, 74 = C ine ar putea sa-§i
pastreze calm ul, daca s-ar tem e dc m oartea care am eninta In fiecarc
ceas?).
— Epistulae offendunt non loco reditae (Cic., A d fa m ., XI, 16 =
Scrisorile supara, daca nu sunt inm anate la locul potrivit).
— H aec igitur lex in am icitia sanciatur, ut neque rogem us res
turpes, nec faciam us rogati (Cic., D e am ., XII, 40 = O astfel de lege
sa se stabileasca in prietenie, ineat nici sa nu cerem lucruri
nedem ne, nici sa nu facem, daca am fi rugati).
N .B. Sc m tam pla adesca ca valorile circum stantiale sa cum uieze, cel mai
frecvent cuplu fiind constituit din valorile tem porala §i cauzala. De pilda,
fragm entui citat mai sus (Verg., A en., II, 13-16): conducatorii danailor
construiesc un cal cat un m unte dupa ce, dar ?i fiin d c a nu le-a reu§it asediui §i nu
i-a ajutat soarta.
P A R T IC IP IA L A A B S O L U T A (A B L A T IV U L A B S O L U T )
Cand participiul (prezent sau perfect) in cazul ablativ este acordat cu un

substantiv (sau pronum e) fara rol sintactic in regenta, el apare mai deta§at, mai
putin dependent de aceasta. Dc aceea el poarta in gram atici num ele de
participium absolutum = participiul "dezlegat" {absolvere = a desface, a dezlega)
sau ablativus absolutus. In acest tip de propozitic, participiul constituie
predicatul, iar substantivul (pronum ele) acordat cu cl - subiectul. Conjunctic
subordonatoarc nu exista, ceea ce intare§te statutul de independenta form ala a
sintagm ei in ablativ.
Practic, participiala absoluta se poate traduce in mai m ulte feluri:
a) printr-o propozitie subordonata cu conjunctia subordonatoarc respectiva;
b) printr-un gem nziu;

c) redand in rom ane§te participiul printr-un substantiv precedat de o
prepozitie, iar substantivul in ablativ, printr-un substantiv m genitiv.
Exem plul 1: R edeiinte vere, redeunt aves m igrantes.
Traducerea ablativului absolut:
a) Cand se m toarce prim avara, se intorc pasarile calatoare.
b) R eintorcandu-se p rim a v a ra ...
c) La intoarcerea p rim a v e rii...
Exem plul 2: Capto monte.
a) D upa ce m untele a fost ocupat.
b) M untele fiind ocupat.
C) D upa ocuparea m untelui.
A blativul absolut poate avea toate vaiorilc pe care le are §i participiala
relativa, cu exceptia, logica,a celei de propozitie relativa atributiva:
1. a. T e m p o ra ia cu a c tiu n e sim u lta n a
— Vortentibus Telobois, telis complebantur corpora (Plt., Amph., 251 = in
timp ce teloboii se retrageau, corpurile li sc umpleau cu sulite).
— Properato absente m e com esse prandium (Plt., M en., 628 = Sa te
grabe§ti sa pranze§ti cand eu lipsesc).
— R ecordor enim desperationes eorum , qui senes erant, adolescente
m e (C ie., A d fa m ., II, 16 = im i am intesc de lam entatiile batranilor,
cand eu eram tanar).
— B arcinis nitentibus ut H annibal assuesceret m ilitiae, ... Hanno
inquit ... (T. Liv., X X I, 3 = Pe cand cei din partidul lui Barca
sustineau ca H annibal sa se deprinda cu m ilitaria ..., H anno spune
...).
— Haec atque talia agitantibus (^subinteles hom inibus) gravescere
valetudo A ugusti (Tac., Ann.^ I, 5 = In tim p ce oam enii discutau
astfei de lucruri, sanatatea lui A ugust se inrautatea).
l.b. T e m p o ra ia cu a c tiu n e a n te rio a ra reg en tei
— V ictores, victis hostibus, legiones reveniunt dom um // duello
exstincto m axim o atque internecatis hostibus A m ph., 188-189
= invin§i fiind du?m anii, legiunile invingatoare sc intorc acasa,
dupa cc s-a term inat un razboi foarte m are §i dupa ce du§manii au
fost nim iciti).
— Capto m onte et succedentibus nostris, Boii et Tulingi nostros
latere aperto adgressi, circum venire coeperunt (Caes., B.G ., I, 25
= D upa ce m untele a fost cucerit §i in tim p ce ai no§tri ne urm au,
boii §i tulingii, atacand pe ai no?tri dinspre aripa descoperita, au
inceput sa-i im presoare).
— Ita nostri acriter in hostes, signo dato, im petum fecerunt (Caes.,
B.G ., I, 52 = Ai no?tri au dat navala cu inver$unare contra
du§m anilor, dupa ce s-a dat sem nalul).
228_______ _____________ GRAMATICA LIMBIILATINE____________________
— Q uo recitato, sententiis iudicum est liberatus (Cic., D e sen., VI,

23 = D upa ce aceasta a fost citita, a fost eliberat prin sentinta
judecatorilor).
— Sed, p erfecto spectaculo, apertum aquarum iter (Tac., A nn., X II,
57 = D ar, dupa ce s-a sfar§it spectacolul, s-a dat drum ul apei).
2. S u b o rd o n a ta c a u z a la
— D iuturnitate belli defatigatis Gallis, A riovistum ... m agis ratione
e t consilio quam virtute vicisse (Caes., B.G ., I, 40 = D eoarece galii
erau obositi din cauza lungim ii razboiului, A riovist ... a invins m ai
m u lt prin calcul §i chibzuinta decat prin vitejie).
— A t hostes ... {nostris) resistentibus, consuetudine s u i ad pedes
desiluerunt (Caes., B.G ., IV, 12 = D ar d u § m an ii... deoarece ai no?tri
rezistau, potrivit obiceiului lor au descalecat).
— A t saepe in eum locum ventum est, tanto, in om nes partes diviso
equitatu, ut ... A m biorigem in fuga circum spicerent captivi (Caes.,
B .G ., VI, 43 = D ar deoarece atat de m ulta cavalerie fiisese
im pra§tiata in toate partile, s-a ajuns pana acolo m eat prizonierii sa
spuna ca 1-au vazut pe A m biorix in tim p ce fugea).
— N eque provinciae illum statum abnuebant, suspecto senatus
populique im perio ... (Tac., Ann., 2 - N ici provinciile nu se
im potriveau la acea stare de lucruri, deoarece puterea senatului §i a
poporului era privita cu ochi rai...).
3. S u b o rd o n a ta concesiva
— Postridie eius diei, C aesar ..., m agno itinere confecto, ad
oppidum N oviodunum contendit (Caes., B.G ., II, 12 = In ziua
urm atoare, C ezar, ... cu toate ca facuse u n mar§ lung, s-a indreptat
spre ora§ul Noviodunum ).
— C aesar ..., pau cis defendentibus, oppidum expugnare non potuit
(Caes., B.G ., II, 12 = C ezar ... n-a putut cuceri ora§ul, de§i il aparau
putini oam eni).
— Expertus (est) vacuum D aedalus aera U P ennis non hom ini datis
(H or., Od., I, 3, 34-35 = D edal a incercat vazduhul gol, de§i om ului
n u i s-au dat aripi).
— Verona licet audiente, dicam (M art., I, 7, 2 = E perm is s-o spun,
chiar daca V erona m a aude).
4. S u b o rd o n a ta c o n d itio n a la
— N eque hom ines inim ico anim o, data fa c u lta te p e r provinciam
itineris faciundi, tem peraturos ab iniuria existim abat (Caes., B.G ., I,
7 = Socotea ca ni§tc oam eni cu suflet du?m anos nu se vor abtine de
la stricaciuni, daca li s-ar da putinta de a face drum ul prin
provincie).
— C aritate enim benevolentiaque sublata, om nis est e vita sublata

iucunditas (Cic., D e am ., X X V II, 10, 2 = D aca se m iatura iubirea §i
bunavointa, se m iatura din viata toata bucuria).
— M axim as virtutes om nes iacere necesse est, voluptate dom inante
(Cic., D e fin ., II, \1 1 - D aca dom ina placerea, virtutile cele mai
m ari zac d isp re îte ).
— M utato nom ine, de te // fabula narratur (H or., Sat., I, 1, 69-70 =
Daca se schim ba num ele, despre tine se istorise§te m poveste).
— N ec quisquam , audita m orte A gricolae, aut laetatus est, aut
statim oblitus (Tac., A gr., 43 = DacS s-a aflat despre m oartea lui
A gricola, nim eni nu s-a bucurat, nici nu a uitat-o im ediat).
Ablativut absolut cu predicat nominal
in cazul unui p red ica t nom inal, acesta se va lim ita, m participiala absoluta, la
num ele predicativ (acordat m gen, n um ar §i caz cu subiectul), verbul esse fiind
lipsit de participiu prezent §i perfect.
— N am Plautus ... m ortuus est Catone censore (Cic., Brut., X V =
Plautus a m urit cand Cato era censor).
— Parthi Euphratem transierunt, duce P acoro (Cic., A d A tt., V , 18
= Partii au trecut Eufratul, com andant fiind Pacorus).
— N am hoc praetore ludos Apollini faciente, ... Q. M arcio, Cn.
Servilio consulibus, m ortem obiit Ennius (Cic., B rut., XX = In tim p
ce accst pretor organiza jo cu ri in cinstea lui A pollo, Ennius a m urit,
pe cand erau consuli Q. M arcius §i Cn. Servilius).
— N eque provinciae illum statum abnuebant ..., invalido legum
auxilio ... (Tac., A nn., I, 2 = N ici provinciile nu se im potriveau la
acea stare de lucruri, deoarece ajutorul legilor era neputincios).
— Tunc habitabat ad arcum veterem , me p uero, piper non homo
(Petron., 44, 6 = C and eram eu copii, el locuia langa arcui vechi;
piper, nu om).
C O N C L U 2 II A S U P R A P R O P O Z IT IIL O R P A R T IC IP IA L E
1) C ircum stantialele participiale, m talnite §i m lim ba arhaica, devin tot m ai

frecvente pe m asura ce se im pune necesitatea unei exprim ari m ai variate, m ai
concise sau m ai exacte.
2) C hiar la scriitorii epocii clasice, d ar m ai frecvent m epoca im periala, apar
propozidi participiale precedate de conjunctii, pentru a li se preciza §i m ai m ult
sensui.
3) Participiul din lim ba rom ana pastreaza msu§irea participiului latin de a

echivala o propozitie subordonata circum stantiala sau relativa.
230_____________________GRAMA TICA LIMBIILATINE_____________________
SINTAXA GERUNZIULUI §1 A GERUNDIVULUI
1. G e ru n z iu l este un substantiv verbal derivat din tem a prezentului, cu

sufixul -nci-, Ia care se adauga desinentele cazuale ale declinarii a Il-a singular,
fiind folosit num ai la ca 2njrile genitiv, dativ, acuzativ §i ablativ.
G enitivul gerunziului, ca orice genitiv, poate fi atribut al unui substantiv:
— Postero die Caesar, contione advocata, tem eritatem ... m ilitum
reprehendit quod .. signo recipiendi dato non c o n stitisse n t... [Caes.,
B.G ., VII. 52, 1 = in ziua urm atoare, Cezar, convocand adunarea,
dojene§te indrazneala soldatilor, fiindca ... nu s-au oprit, de§i se
daduse sem nalul de retragere (de a se retrage)].
Aici recipiendi este atributul substantivului signum §i se poate traduce prin
inflnitivul lung sau scurt precedat de o prepozitie.
— Im prim is m onet ut contineant m ilites ne studio pugnandi ...
progrediantur (Caes., B.G ., VII, 45, 8 = M ai ales li sfatuie§te sa
im piedice pe soldati sa m ainteze prea m ult din dorinta de a lupta).
— D at ipsa lex potestatem defendendi (C ic., P ro M il., 11 = insa§i
legea da dreptul de legitim a aparare).
— V erum de ista fu ra n d i praedandique ratione nihil dico (Cic., Kerr.,
V, 5, 11 = N u spun nimie dc acest obicei de a flira sau a prada).
— Si tantus am or scribendi te rapit, aude (H or., Sat., III, 1, 10 =
D aca te cuprinde atat de m are dor de a serie, in d r^n e§ te).
Substantivele causa §i gratia urm ate de u n genitiv au valoarea de postpozitie
§i m seam na "din pricina", "pentru". Precedate de genitivul gerunziului constituie
o form a de com plem ent de scop:
— ... ii, qui frum entandi causa ierant, nondum redierant ... (Caes.,
B.G ., IV, 12 = ... Cei care m ersesera sa aduca grau inca nu se
intorsesera).
— ... C arnutes ... Rom anos, qui negotiandi causa ibi constiterant ...
interficiunt (Caes., B.G ., VII, 3 = C am utii om oara pe rom anii care
se stabilisera acolo ca sa faga negot).
D ativul gerunziului arata scopul actvunii verbale §i se intalne§te dupa verbele
§i adjectivele care cer dativul;
— N am fere quem quisque vivos (= vivus) pugnando locum
ceperat, eum , am issa anim a, corpore tegebat (Sali., Cat., LX I, 2 =
Caci, acum c a -|i daduse ultim a suflare, fiecare acoperea cu trupul
sau aproape acela§i loc pe care, viu fiind, il ocupase ca sa lupte).
— quem ubi equites quoque tegendo satis latebrosum locum ipse
oculis perlustravit ... (T. Liv., XXI, 54 = ... cand a vazut acest loc
destul de potrivit pentru a acoperi chiar ?i pe calareti).
SINTAXA LJMBIILA TINE 231
— A diicit iureiurando Paeti cautum apud signa, adstantibus iis quos

testificando rex m isisset, nem inem Rom anum A rm eniam
ingressurum ... (Tac., A nn., XV, 16 = EI adauga ca s-a cheza§uit
prin juram antul Iui Paetus langa steaguri, fiind de fata cei pe care
regele li trim isese ca sa fie m artori, ca nici un rom an nu va intra m
A rm enia).
A cuzativul gerunziului se intrebuinteaza tot pentru a exprim a scopul actiunii
verbale sau cu functie de com plem ent al unui adjectiv raspunzand la intrebarea:
"lace?"
— ... nullum sibi ad cognoscendum spatium relinquunt (Caes., B.G.,
VII, 42 = ... nu-$i lasa tim p pentru a se inform a).
— Brutus a d explorandum cum equitatu antecessit (T. Liv., II, 6 =
Brutus a m ers inainte cu calarim ea, ca sa cerceteze situatia).
— N unquam ingenium idem ad res diversissim as, parendum atque
im perandum , habilius fuit (T. Liv., XXI, 4 = N iciodata aceea§i fire
n-a fost m ai apta pentru lucruri atat de diferite, pentru a se supune §i
pentru a porunci).
— ... sed ad erum pendum etiam in stationes operaque hostium
anim us erat (T. Liv., X X I, 7-8 = ... ei aveau curaju) chiar sa dea
navala asupra posturilor §i lucrarilor de fortificatii ale du§manilor).
A blativul gerunziului arata de obicei o circu m stan ti de m od, cauza,
instrum ent. Poate fi intrebuintat cu sau fara prepozitie.
— Lum bi sedendo, oculi spectando dolent // M anendo m edicum ...
(Plt., M en., 882-883 = M a dor §alele §ezand §i ochii privind in tim p
ce-1 a§tept pe medie).
Sedendo §i spectando sunt com plem ente circum stantiale de cauza, iar
m anendo com plem ent circum stantial de timp.
— N ihil agendo, hom ines m ale agere discunt (C ato la Colum ., XI,
1, 26 = N efacand nim ie, oam enii m vata sa faca rau).
— Iniurias fe re n d o m aiorem laudem quam ulciscendo m ereberis
(Cic., D iv. in Caec., 60 = Suportand nedreptatile, vei m erita mai
m are glorie decat razbunandu-te). A ici gerunziile au flinctia de
com plem ent circum stantial de mod.
— ... hom inis autem m ens discendo alitur et cogitando ... [Cic., D e
ojf., I, 105 = ... m intea om ului se hrane?te (se dezvolta) invatand §i
cugetand]. D iscendo §i cogitando sunt aici com plem ente
circum stantiale instm m entale.
— Sic ulciscar ... quem adm odum a quibusque sum provocatus;
m alos cives, rem publicam bene gerendo; perfidos amicos, nihil
credendo atque om nia cavendo ... (C ic., A d Quir. p o s t red., IX, 21 =
M a voi razbuna dupa cum am fost provocat: im potriva cetatenilor
232_____________________ GRAMA TICA LIM Bll LATINE_________________________
rai, carm uind bine statui, im potriva prietenilor perfizi, necrezand

nim ie §i pazindu-m a de toate).
— luvenem flagrantem cupidine regni viam que unam ad it
cernentem , si ex bellis bella serendo ... vivat ... m isistis (T. Liv.,
XX I, 10, 4 = Ati trim is un tanar arzand de pofta dom niei §i v ^ a n d o
singura cale Ia acesta, daca ar trai sem anand razboi dupa razboi).
— Q uis talia fa n d o // tem peret a lacrim is? (Verg., A en., II, 6-8 =
Cine, cand i s-ar povesti acestea, ar putea sa-?i opreasca lacrim ile?)
2. G e ru n d iv u l este u n adjectiv verbal form at din tem a prezentului cu acela$i
sufix ca §i gerunziui: -nd-, la care se adauga desinentele unui adjectiv: -us, -a, -
um. Pentru ca are in general inteles pasiv, este Intalnit m ai ales la verbele
tranzitive. Spre sfar§itul secolului al Ill-Iea p. Chr., gerundivul este integrat in
conjugare ca participiu viitor pasiv, m od care a disparut cu totul in latina tarzie,
nelasand nici o urm§ m lim bile rom anice.
Irii afara de rolul predicativ pe care II are in conjugarea perifrastica pasiva,
pentru a exprim a ideea de necesitate a unei ac|iuni, gerundivul se folose?te
frecvent ca determ inant m sintagm a gerundivala, echivalenta ca sens cu sintagm a
gerunziala (numita, in gramatici mai vechi, constructie gerundivala (gerunziala).
— N eque hom ines inim ico anim o, data facultate p er Provinciam
itineris fa c iu n d i tem peraturos ab inuria et m aleficio existim abat
(C aes., B.G ., I, 7 = $i socotea ca ni§te oam eni cu suflet du§manos
nu se vor abtine de la nedreptati §i stricaciuni, daca li s-ar da
posibilitatca de a-§i face drum prin Provincia).
Daca s-ar fl folosit gerunziui, sintagm a gerundivala itineris fa c iu n d i (form a
arhaica a lui fa c ie n d i) ar fi avut urm atorul aspect: iter fa ciu n d i, in care iter =
com plem ent direct in acxizzLiiw, fa c iu n d i ~ gerunziu la genitiv.
Alte excm ple de sintagm e gerundivale:
G enitiv
— Interim legati alia moliri: aperte bona repetentes, clam
recuperandi regni consilia struere [T. Liv., II, 3 = Intre timp, solii
urzcau alte scopuri: in tim p ce pe fata i?i cereau avutiile, pe ascuns
unelteau (urzeau) planuri de a redobandi domnia].
A ici gerundivul indepline§te functia de atribut al lui consilia, iar
com plem entul gerundivului, regni, sta in cazul genitiv ca §i gerundivul.
— U ndique m ateriam excitandi belli quaerebat (T. Liv., I, 22 =
Pretutindeni cauta pretext pentru a isca razboi).
Spre a evita genitivele greoaie m -orum, se folose§te uneori gerunziui, chiar
daca are com plem ent:
— G erm ani ... neque consilii habendi neque arm a capiendi, spatio
dato perturbantur (Caes., B .G ., IV , 14 = G erm anii sunt tulburaî
deoarece nu li s-a dat tirap nici ca sa ia o hotarare, nici sa puna

m ana pe arme).
D ativ
— Omnibus hibernis Caesaris oppugnandis, hunc esse dictum diem
nc qua legio alterae legioni subsidio venire posset (Caes., B.G., V, 27
= Pentru atacarea tuturor tabereior dc iaraa ale lui Cezar s-a fixat o zi,
ca nu cum va vreo legiune sa poata veni in ajutorul celeilalte legiuni).
— ... intentus perficiendo templo, fabris undique ex Etruria accitis
... (T. Liv., I, 56 = ... preocupat sa term ine tem plul §i fiind adu§i
m uncitori din toata Etruria...).
— Tum sacerdotibus creandis anim um adiecit ... (T. Liv., I, 20 =
A poi s-a ingrijit sa num easca preoti).
— M e A lbani gerendo bello ducem creavere (T. Liv., I, 23 = Pe
m ine albanii m -au alcs com andant ca sa port razboi).
— Ergo abolendo rum ori, N ero subdidit reos (Tac., Ann., XV, 44 =
A §adar pentru a inlatura zvonul, N ero a gasit vinovati).
— Julianum p erm ulcendis m ilitum anim is delegit (Tac., H ist., I, 57
= A ales pe lulian ca sa potoleasca sufletele osta§ilor).
— Paucos dies insum psit rejiciendae classi (Tac., A nn., II, 53 = A
luat cateva zilc pentru a sc refacc flota).
D ativ a l gerundivului dupa adjective
— m ultae (naves) ... aptae feren d is equis (Tac., A nn., II, 6 = m ulte
c o ra b ii... apte sa transporte cai).
— G erm anicus agendo G alliarum censui tum intentus (Tac., A nn., I,
31 = G erm anicus ocupat sa faca reccnsam antul Galilor).
A cuzativul gerundivului exprim a tot scopul, ca $i dativul gerunziului §i al
gerundivului.
— A d eas res conficiendas biennium sibi satis esse duxerunt (Caes.,
B.G., 32 = Ei au socotit ca le ajung doi ani ca sa faca aceste lucruri).
— (Dumnorix) quibus opibus ac nervis non solum ad minuendam
gratiam sed paene ad perniciem suam uteretur (Caes., B.G., I, 20, 3 =
(Dumnorix) a mtrebuintat toate mijloacele §i puterea sa nu numai pentru a
micôra influenta [fratelui sau], ci chiar pentm pieirea acestuia).
— Incensi om nes rapim ur a d libertatem recuperandam (Cic., Phil.,
X III, 7 = Toti ne avantam inflacarati pentru a redobandi libertatea).
— Consules, a d deprehendendos legatos coniuratosque profecti
dom o, sine tum ultu rem om nem oppressere (T. Liv., II, 4 =
C onsulii, plecand de acasa pentru a prinde pe soli §i pe conspiratori,
au inabu§it m tregul com plot fara tulburare).
A blativid gerundivului este frecvent folosit dupa prepozitiile a, ab. de. e, ex.
in fi poate avea urm atoarele valori:
a. com plem ent circum stantial instrum entah

— Itaque si quando aliquod officium existit am ici in pericu lis aut
adeundis au t com m unicandis, quis est qui id non m axim is efferat
laudibus? (Cie., D e am ., VII, 24 = §i astfel, daca vreodata datoria
unui prieten s-a m anifestat prin a infrunta prim ejdiile sau a le
imparta§i, cine nu ar proslavi acest lucru p rin ccle m ai m ari laude?)
— E xercenda est etiam m em oria, ediscendis ad verbum quam
plurim is et nostris scriptis et alienis (Cic., D e or., I, 157 = M em oria
trebuie exercitata invatand cuvSnt cu cuvant cat m ai m ulte scrieri
ale noastre §i ale altora),
b. com plem ent circum stantial de timp:
— Prohibenda autem m axim e est ira in p u niendo (Cic., D e ojf., I,
25 = Trebuie tnlaturata cu totul m ania cand pedepse§ti).
— L. Brutus in liberanda p a tria est interfectus (Cic., D e sen.^ XX,
75 = L. B rutus a fost ucis in tim p ce elibera patria).
c. com plem ent circum stantial fin a l:
— N on facile G allos G allis negare potuisse, praesertim cum de
recuperanda com m uni libertate consilium initum videretur (Caes.,
B.G ., V, 27, 6 = G reu ar putea galii sa refuze acest lucru galilor, m ai
ales pentru cS era lim pede ca aceste pian s-a fecut ca sa reca§tige
libertatea comuna).
C O N C L U Z n A S U P R A G E R U N Z IU L U I $1 G E R U N D tV U L U I
1) C azurile gerunziului §i ale gerundivului m deplinesc m propozitie rolul

sintactic corespunzator fiecarui caz din declinarea nom inala.
2) Putand avea valori sintactice m ultiple, gerunziul s-a transm is lim bilor
rom anice, fiind deosebit de m ult folosit.
3) D in cauza asem anarii dintre funcjiile participiului prezent §i ale
gerunziului, precum ?i a sufixului asem anator {-nd-, - n t- \ treptat gerunziul a
inlocuit participiul prezent, astfel incSt lim ba rom ana l-a pierdut pe acesta din
urm a: gerunziul rom anesc are §i functiile participiului prezent latin.
4) Sintagm ele gerunziale §i gerundivale in dativ, acuzativ ?i genitiv + causa
§i gratia au cel m ai adesea functia de com plem ent final.
5) N u exista o distributie certa, pe epoci sau pe autori, a celor doua sintagme. Un
stilist rafinat ca Tacitus le poate folosi altemativ, m acela?i capitol {Ann., XIII, 26):
— Efflagitatum que ut revocandae libertatis ius patronis daretur (S-a
cerut sa se dea patronilor dreptul de a revoca libertatea) - sintagma
gerundivala.
— N ec grave m anum issis p er idem obsequium retinendi libertatem

( = N u le va fi greu libertilor sa-§i pastreze libertatea prin aceea§i
supunere) - gerunziu §i com plem ent direct.
SINTAGM A GERUNZIALA §1 SINTAGMA

GERUNDIVALA
Cea dintai este form ata din gerunziu! unui verb tranzitiv §i din com plem entul
direct al acestuia:
— A rtem vera ac fa ls a diiudicandi (C ic., D e or., 2, 157 = arta de a
deosebi adevarul de m inciuna).
— Loca eadem alia a d serendum idonea (V arro, R .R .y 1, 23, 6 =
locuri potrivite pentru sem anat diverse plante).
— Unam tolendo legem , ceteram infirm atis (T. Liv., X X X IV , 3 ,4 =
Inlaturand o singura lege, o slabiti pe cealalta).
— H ortari privatim laudando pro m p to s et castigando segnes (Tac.,
A gr., 21 = Sfatuia pe fiecare in parte, laudand pe cei ham ici §i
dojenind pe cei lene§i).
la ta §i cateva exem ple care sa serveasca drept vnstrument d e lucru:
G. A rs scribendi carm ina — A rta de a serie poezii.
D. Dies oppugnando urbem = Term en (data) pentru a ataca ora§ul.
Ac. A d videndum statuam venit = A venit sa vada statuia.
Abi. E discendo p lu rim a scripta m em oriam exercere = A-§i exercita
m em oria invatand m ulte scrieri.
A cest tip de sintagm S este mai apropiat de spiritui lim bilor m oderne. Latinii
m sa m trebuintau m ult m ai adesea sintagm a gerundivala, alcatuita dintr-un
substantiv determ inat de (§i deci acordat cu) un gerundiv.
lata form ele echivalente celor de m ai sus (sensui este identic);
G. A rs scribendorum carminum
D. Dies oppugnandae urbi
Ac. A d statuam videndam venit.
Abi. Plurim is scriptis ediscendis m em oriam exercere.
Pentru m telegera raportului dintre cele doua sintagm e, se propune adesea
exercitiui trecerii gerunzialei Ia gerundivala, astfel:
1. Substantivul complement direct ia cazul genmziului, dar i?i pastreaza numarul:
G. carm ina —* carm inum
D. urbem —* urbi
Ac. statuam -* statuam
Abi. scripta —* scriptis
2. G erunziul lasa locul gerundivului care, ca orice adjectiv, se acorda in gen,.

num ar §i caz cu substantivul (fostul com plem ent direct):
G. carm inum scribendorum
D. oppugnandae urbi
Ac. a d statuam videndam
Abi. plu rim is scriptis ediscendis
SIN TA XA SU PIN U LU I
Supinul este o form a nom inala a verbului, num it astfel pentru ca indica
indiferenta fata de diateza, tim purl §i m oduri (supinus = culcat pe spate, deci
indiferent la ceea ce se petrece in ju ru l tau).
Supinul are o form a de acuzativ In tum: laudatum ~ sprc a lauda, ?i o form a
de ablativ in -tu: laudatu = de laudat. ^
1. Supinul in -tum. A cest m od exprim a scopul actiunii din regenta, deci
echivaleaza cu o propozitie sau un com plem ent fmal dupa un verb de mi§care:
— N am si opulentus it p etitum pauperioris gratiam // pauper m etuit
congredi ... (Plt., A ul., 247-248 = Caci daca bogatul m erge sa ceara
favoarea unuia mai sarac, saracul se tem e sa aiba de-a face cu el).
— Legati ad C aesarem gratulatum convenerunt (Caes., B.G ., I, 30,
1 = Solii au venit la C ezar ca sa-I felicitc).
— M ane salutatum venio (M art., II, 18 = D im ineafa vin sa te salut).
2. Supinul m -tu. Supinul in -tu este in general ablativ de relatie pe langa
adjective, raspunzand la intrebarea in cep rivin ta ?
— D ifficile dictu e s t ... (Cic., D e off., II, 48 = E ste greu de spus).
— Difficile fa c tu est (Cic., D e nat. deor., III, 1 = Este greu de facut).
— M irabile dictu (Verg., A en., II, 174 = uim itor de spus).
STILUL DIRECT §1 INDIRECT
{Oratio recta, oratio obliqua)
1) Redarea cuvintelor cuiva a§a cum au fost spuse, deci ca §i cand persoana
care vorbe§te s-ar afla §i ar vorbi in fata noastra, se nume§te vorbire directa sau
stil direct {oratio recta). Propozitiile reproduse m vorbire directa sunt introduse
prin cuvintc de declaratie {verba declarandi), ca: dicere, loqui, respondere,
interrogare, inquam, aio etc. A ceste verbe de declaratie pot fi a§ezate m aintea
textului reprodus sau intercalate intre cuvintele citate, cum e cazul Iui inquam.
U neori verbul de declaratie poate fi num ai subinteles.^Semnul grafic al vorbirii

dirccte il constituie ghilim elele.
— Hic, cum quidam fam iliaris iocans dixisset: "H uic quidam certe
vitam tuam com m ittis" ... iu s s it... (Cic., Tuse., V , 20, 60 = Acesta,
deoarecc un prieten, glum ind, i-a spus: "Tu iti incredintezi acestuia
v ia ta " ,... aporuncit).
— C ritognatus sum m o in A rvernis ortus loco: "Nihil, inquit, de
eorum sententia dicturus sum , qui turpissim am servitutem
deditionis nom ine appellant" (Caes., B .C ., V II, 77 = C ritognatus,
nascut dintr-o familie nobila la arvem i, spuse: "Nu am de gand sa
spun nim ie despre parerea acelora care folosesc pentru sclavia cea
m ai ru§inoasa num ele de predare").
— At. M. Porcius Cato ... huiusce m odi orationem habuit: "Longe
alia m ihi m ens est, cum res atque pericula nostra considero ..."
(Sali., Cat., LII, 2-3 = M . Porcius Cato a jinut o astfei de cuvantare:
"Eu am cu totul alta parere cand iau in considerare situatia §i
prim ejdiile noastre").
— Tum M aharbal: "Non om nia nim irum eidem di dedere; vincere
scis, H annibal, victoria uti nescis" (T. Liv., X XII, 51 = Atunci
M aharbal (zise): "Fara indoiala, zeii nu au dat totul aceluia§i om;
§tii sa invingi, H annibal, dar nu §tii sa te folose§ti de victorie").
— T um A sinius Gallus; "Interrogo, inquit, C aesar, quam partem
reipublicae m andari tibi velis?" (TAc., Ann., I, 12 = Atunci A sinius
G alus spuse: "Te intreb, Cezar, ce parte a statului vrei sa ti se
Tncredinteze?)"
2) Reproducerea spuselor cuiva astfei m eat aceste spuse sa fie subordonate
verbului de declaratie care le introduce se nume§te vorbire indirecta sau stil
indirect {oratio obliqua).
— (Divico) ita cum Caesare egit: Se ita a patribus maioribusque suis
didicisse, ut magis virtute quam dolo contenderent (Caes., B.G., I, 13 =
(Divico) a vorbit astfei cu Cezar, ca ei astfei au invatat dc la parintii §i
stramo§ii lor sa se bizuie in lupte mai mult pe vitejie decat pe vicle§ug.
— His Caesar ita respondit: Quod si veteris contumeliae oblivisci
vellet, num etiam recentium iniuriarum ... memoriam deponere posse?
(Caes., B.G., I, 14 = Acestora Cezar le-a raspuns astfei: chtar daca ar
vrea sa uite vechea injurie, cum ar putea sa uite nedreptaîle recente?).
in stil direct ar fi fost: "Quod s i ... oblivisci velim num etiam ... deponere possum?"
— (C aesar) postulavit ...: Ne aut H aeduis aut eorum sociis bellum
inferret; obsides re d d e re t;... ne G erm anos am plius R henum transire
pateretur (Caes., B.G ., I, 43 = C ezar a cerut sa nu poarte razboi
im potriva heduilor sau aliatilor lor; sa dea inapoi ostaticii, sa nu
perm ita ca germ anii sa m ai treaca Rinul).
238_____________________ VRAMA TICA LIMBIILA TINE_________________________
In stil direct: "N e aut H aeduis aut eorum sociis bellum inferas; obsides
reddas" (sau: infer... redde).
D in exem plele de mai sus rezulta ca transpunerea propozitiilor din voibire
directa in vorbire indirecta im pune urm atoarele modificari:
1) Toate propozitiile principale enuntiative (cu indicativul) devin com pletive
infinitivale m oratio obliqua:
— A d haec A riovistus respondit: Haeduis se obsides redditurum
non esse ... (Caes., B.G., I, 36).
2) Propozitiile principale im perative trec la conjunctiv:
— Clamavit sibi misero subveniret (m loc de: Subvenite misero mihi!)
3) Propozitiile principale interogative la persoana a doua devin com pletive
conjunctivale:
— A riovistus respondit: Quid sibi vellet? (Caes., B.G ., I, 44 =
A riovistus a raspuns: C e vrea de la el?
Propozitiile interogative directe la persoana I §i a Ill-a trec la acuzativ cu
infmitiv:
— ... num etiam recentium iniuriarum m em oriam (se) deponere
posse? (Caes., B.G ., I, 14 = oare ar putea uita jignirile proaspete?)
4) Propozitiile subordonate trec toate la conjunctiv, respectand regulile
consecutiei tim purilor:
— D ebere sc suspicari sim ulata Caesarem am icitia, quod exercitum
in G allia habeat (Caes., B.G., I, 44 -- Ca trebuie sa banuiasca pe
Cezar de p: ietenie prefacuta, deoarece are arm ata in Galia).
5) Pronum cle pcrsonal de persoana I, ego, nos este inlocuit m oratio obliqua
prin rcflexivul sui, sibi, se, iar daca e accentuat, prin ipse.
— A riovistus ... pauca respondit: Se prius in G alliam venisse quam
populum Rom anum ... Quid sibi vellet? ... (Caes., B.G., I, 44, 7-8).
In oratio recta: "Ego prius in G alliam veni quam populus Rom anus
... Quid m ihi vis?"
6) Pronum ele posesiv de persoana I este m locuit prin: suus, sua, suum .
— C ur in suas possessiones veniret? (in stil direct: C ur in m eas
possessiones venis?)
7) Pronum ele personal de persoana a Il-a se reda, in general, prin ille (in loc
de is te \ §i cel de persoana a Ill-a, prin is (in loc de hic). A deseori insa ille e
folosit pentru persoana a Ill-a, is pentru a Il-a, uneori chiar hic e folosit de C ezar
in vorbire indirecta; de asem enea, pronum ele reflexiv se folose§te §i pentru
persoana a Ill-a , cand se refera la subiectul propozitiei.
T E X T E A L E S E (I)
1. D E C L IN A R E A S U B S T A N T IV U L U I §1 A A D J E C T IV U L U I
DESPRE IMPARATUL TRAIAN
Successit ei Ulpius Traianus Crinitus, natus Italicae in Hispania, familia antiqua

magis quam clara, nam pater eius primum consul fuit. Imperator autem apud
Agrippinam in Gallis factus est; rempublicam ita administravit, ut omnibus
principibus merito praeferatur. Inusitatae civilitatis et fortitudinis fuit; Romani
imperii, quod post Augustum defensum magis fuerat quam nobiliter ampliatum, fines
longe lateque diffudit; urbes trans Rhenum in Germ ania reparavit; Daciam, Decibalo
victo, subegit, provincia trans Danubium facta ..., Armeniam, quam occupaverant
Parthi, recepit, ... usque ad Indiae fines et mare Rubrum accessit atque provincias
fecit Armeniam, Assyriam, Mesopotamiam. Arabiam postea in provinciae formam
redegit, in mari Rubro classem instituit, ut per eam Indiae fines vastaret Gloriam
tamen militarem civilitate et moderatione superavit, Romae et per provincias
aequalem se omnibus exhibens.
(Eutropius, Breviarium rentni Rom anarum , V III, 2 ).
2. D E C L IN A R E A S U B S T A N T IV U L U I §1 A A D J E C T IV U L U I
DESPRE INSECTE
X I.3. Insecta ... non videntur nervos habere, nes ossa, nec spinas, nec
cartilaginem , nec pinguia, nec carnes, ne crustam quidem fragilem , nec quae iure
dicatur cutis ... N ihil intus, nisi adm odum paucis intestinum im plicatum . Quia
quaecum que est ratio vitalis, illa non certis inest m em bris sed toto in corpore,
m inim e tam en capite solum que non m ovetur, nisi cum pectore avulsum . In nullo
240_____________________ GRAMA TICA LIM Bll LA TINE_________________________
genere plures sunt pedes. H abent autem oculos praeterque e sensibus tactum
atque gustatum ; aliqua et odoratum , pauca et auditum.
Sed inter om nia ea insecta principatus apibus e t iure praecipue adm iratio (est)
... M ella contrahunt succum que dulcissim um atque subtilissim um ac
saluberrim um . Favos confingunt et ceras, m ille ad usus vitae: laborem tolerant,
opera conficiunt, rem publicam habent, consilia privatim ac duces gregatim ; et
quod m axim e m irum sit, m ores habent.
C eras ex om nium arborum starum que floribus confingunt ... Fructibus nullis
nocetur. M ortuis ne floribus quidem , non m odo corporibus insidunt. O perantur
intra sexaginta passus: et subinde consum ptis in proxim o floribus, speculatores
in pabula ulteriora m ittunt. N octu deprehensae in expedione excubant supinae, ut
alas a rore protegant.
(C. Plinius Sccundus, Naturales historiae, XI, 3; 4; 8)
3. P R O N U M E LE
PRIETENIE LITERARA
Plinius Tacito suo salutem.

Librum tuum legi et quam diligentissim e potui adnotavi quae com m utanda,
quae exim enda arbitrarer. N am et ego verum dicere adsuevi et tu libenter audire.
N eque ulli patientius reprehenduntur (= nim eni nu suporta m ai bine critica)
quam qui m axim e laudari m erentur.
N unc a te librum m eum cum adnotationibus tuis exspecto.
O iucundas, o pulchras vices! (= O, schim b incantator!) Q uam m e delectat
quod, si qua posteris cura nostri, usquequaque (= pretutindeni) narrabitur qua
concordia, fide, vixerim us! Erit rarum ct insigne duos hom ines aetate, dignitate
(= situatie) propem odum aequales, non nullis in litteris nom inis (= de un
oarecare renum e m literatura) - cogor enim de te quoque parcius dicere, quia de
m e sim ul dico - alterum alterius studia fovisse. Ecquidem adulescentulus, cum
iam tu fam a gloriaque floreres, te sequi, tibi, "longe sed proxim us intervallo"
(V erg., A e., 5, 320) et esse et haberi concupiscebam . E t erant m ulta clarissim a
ingenia, sed tu m ihi (ita sim ilitudo naturae ferebat) m axim e im itabilis, m axim e
im itandus videbaris. Q uo m agis gaudeo quod, si quis de studiis serm o, una
nom inam ur, quod de te loquentibus statim occurro, nec desunt qui utrique
nostrum praeferantur.
Sed nos, nihil interest mea quo loco, iungimur, nam mihi primus qui a te proximus.
... Q uae om nia huc spectant, u t in vicem ardentius diligam us, cum to t vinculis
nos studia, m ores, fam a, suprem a - denique hom inum iudicia constrigant. Vale.
(C. Plinius M inor, Epistulae, V II, 20)

TEXTE ALESE(I) 241
DESPRE SEVERITATE §1 BLANDETE IN EDUCAJIE
Facilitate nil esse hom ini m elius neque clem entia.

Id esse verum , ex m e atque ex fratre cuivis facile est noscere.
Ille suam egit sem per vitam in otio atque in conviviis.
Clem ens, placidus, nulli laedere os, arridere om nibus:
Sibi vixit, sibi sum ptum fecit; om nes bene dicunt, amant.
Ego, ille agrestis, saevus, tristis, parcus, truculentus, tenax,
Duxi uxorem : quam ibi m iseriam vidi! N ati filii:
A lia cura. H eia autem , dum studeo, illis ut quam plurim um
Facerem , contrivi in quarendo vitam atque aetatem meam.
Nunc, exacta aetate, hoc fructi pro labore ab eis fero,
O dium . Ille alter sine labore patria potitur com m oda.
Illum am ant, me fugitant; illi credunt consilia om nia,
Illum diligunt, apud illum sunt am bo, ego desertus sum;
Illum , ut vivat, optant, m eam autem m ortem exspectant, scilicet.
Ita eos, m eo labore eductos m axim o, hic fecit suos
Paulo sum ptu; m iseriam om nem ego capio, hic potitur gaudia.
Age, age, nunc iam experiam ur contra, ecquid ego possiem
Blande dicere aut benigne facere, quando hoc provocat.
Ego quoque a m eis m e amari et m agni fieri, postulo.
Si id fit dando atque obsequendo, non posteriores feram.
(Terentius, Adelphoe, 861-880)
4. N U M E R A LU L
PARTICIPANTII
» LA EXPEDITIA HELVETILOR
> »
In castris H elvetiorum tabulae repertae sunt, litteris G raecis confectae, et ad

C aesarem relatae, quibus in tabulis nom inatim ratio confecta erat qui num erus
dom o exisset eorum qui arm a ferre possent, et item separatim pueri, senes
m ulieresque. Q uarum om nium rerum sum m a erat capitum H elvetiorum m ilia
CCLX III, Tulingorum m ilia X X X V I, Latovicorum X IV , R auricorum XX III,
B oiorum XX X II et his qui arm a ferre possent ad m ilia nonaginta duo. Sum m a
om nium fuerunt ad m ilia C CCLX V III. Eorum qui dom um redierunt, censu
habito, u t C aesar im peraverat, repertus est num erus m ilium C et X.
(Caesar, D e hello Gallico, 1,29)
DESPRE b A t r ANEJE
N ec tam en om nes possunt esse Scipiones, aut M axim i, u t urbium

expugnationes, ut pedestres navalesve pugnas, ut be!Ia a se gesta, triun^bosque
242_____________________ GRAMA TICA U M BIILA TINE_________________________
recordentur. E st edam quiete et pure atque eleganter actae aetatis placida ac ienis
senectus; qualem accepim us Platonis, qui uno et octogesim o anno scribens
m ortuus est; qualem Isocratis, qui eum librum qui Panathenaicus inscribitur, quarto
et nonagesim o anno scripsisse dicitur, vixitque quinquennium postea: cuius
m agister Leontius Gorgias centum et septem com plevit annos neque unquam in
suo studio atque opere cessavit; qui, cum ex eo quaereretur, cur tam diu vellet esse
in vita: "Nihil habeo, inquit, quod accusem senectutem". Praeclarum responsum et
docto hom ine dignum.
(Ciccro, D e senectute, V, 13)
5. V E R B U L , C O N J U G A R E A A C T IV A
PRIMAVARA
D iffugere nives, redeunt iam gram ina cam pis

arboribusque com ae;
M u ta t terra vices et d e screscen tia ripas
flum ina praetereunt;
G ratia cum N ym phis gem inisque sororibus audet
ducere nuda choros.
Im m ortalia ne speres m onet annus, ct alm um
quae rapit hora diem.
Frigora m itescunt Zephyris, v er proterit aestas
interitura simul
Pom ifer autum nus fruges effuderit, et mox
brum a recurrit iners.
D am na tam en celeres reparant caelestia lunae,
nos ubi decidim us
quo pater A eneas, quo dives T ullus et Ancus
pulvis et um bra sumus.
(Horatius, Carni., IV, 7)
O ECLIPSA DE SOARE
Pericles et auctoritate et eloquentia et consilio princeps civitatis suae, cum ,

obscurato sole, tenebrae factae essent repente, A teniensium que anim os sum m us
tim or occupavisset, docuisse cives suos dicitur, id quod ipse ab A naxagora, cuius
auditor fuerat, acceperat, certo illud tem pore fieri et necessario. Q uod cum
disputando rationibusque docuisset, populum liberavit metu: erat enim tum haec
nova et incognita ratio, solem lunae oppositu solere deficere, quod Thaletem
M ilesium prim um vidisse dicunt.
(Ciccro, D e repuhlica, 1 ,1 6 , 25)

TEXTE ALESE(J) 243
CARPE DIEM
T u ne quaesieris, scire nefas, quem m ihi, quem tibi

finem di dederint, Leuconoe, nec Babylonios
tem ptaris num eros. U t m elius quidquid erit pati!
Seu plures hiem es, seu tribuit lup p iter ultim am ,
quae nunc oppositis debilitat pum icibus m are
Tyrrhenim i, sapias, vina liques et spatio brevi
spem longam reseces. D um loquim ur, fugerit invida
aetas: carpe diem , quam m inim um credula postero.
(Horatius, Carm., I, 11)
6. PARTICIPIUL
C. PLINIUS CANINIO SUO SALUTEM
O ptim e facis quod bellum dacicum scribere paras. N am quae tam recens (=
subiect actual), tam copiosa, tam lata, quae denique tam poetica et quam quam in
verissim is rebus tam fabulosa m ateria?
D ices (= vei canta) im m issa terris nova flum ina, novos pontes flum inibus
iniectos, insessa castris m ontium abrupta, pulsum regia, pulsum etiam vita
regem nihil desperantem ; super haec actos bis trium phos, quorum alter ex
invicta gente prim us, alter novissim us fuit. U na sed m axim a difficultas, quod
haec aequare, dicendo arduum , im m ensum etiam tuo ingenio, quam quam
altissim e adsurgat et am plissim is operibus increscat. N on nullus et in illo labor,
u t barbara et fera nom ina, in prim is regis ipsius, G raecis versibus non resultent.
Sed nihil est quod non arte (= dibacie) curaque, si non potest vinci, m itigetur (=
sa nu poata fi atenuat).
(Plinius, Epistulae, fragm ., V llI, 4 )
DESPRE NERECUNO§TINTA
N on m irum est inter plurim a m axim aque vitia nullum esse frequentius quam
ingrati anim i. Id evenire ex pluribus causis video: prim a, quod non eligim us
dignos, quibus tribuam us. Sem ina in solum effertum et sterile non spargim us;
beneficia sine ullo delectu m agis proiicim us, quam dam us.
A d praeterita rari anim um retorquent; sic fit u t praeceptores eorum quc

beneficia intercidant; quia totam pueritiam reliquim us, sic fit, ut in adolescen-
244_____________________ GRAMATICA LIMBIJLATINE_________________________
tiam nostram collata pereant, quia num quam retractatur. N em o quod ftiit,
tam quam in praeterito, sed tam quam in perdito ponit.
A udi voces petentium ! N em o non victuram sem per in anim o suo m em oriam
dixit; nem o non deditum se et devotum professus est et, si quod aliud hum ilius
verbum , quo se oppigneraret, invenit. Post exiguum tem pus, iidem illi verba
priora, quasi sordida ct parum libera, evitant; perveniunt deinde eo, quo, u t ego
existim o, pessim us quisque atque ingratissim us pervenit, ut obliviscantur. A deo
enim ingratus est qui oblitus est, ut gratus sit cui beneficium in m entem venit.
(Scncca, D e beneficiis, fragm ., I, 1; III, 3; III, 5).
7. IM P E R A T IV U L
lARNA
V ides u t alta stet nive candidum

Soracte nec iam sustineant onus
silvae laborantes geluque
flum ina constiterint acuto?
D issolve frigus ligna super foco

large reponens atque benignius
deprom e quadrim um Sabina,
O Thaliarche, m erum diota.
Perm itte divis cetera, qui sim ul

stravere ventos aequore fervido
deproeliantes, nec cuprcssi
nec veteres agitantur om i.
Q uid sit futurum cras, fiige quaerere, et

quem fors dierum cum que dabit, lucro
adpone nec dulces amores
sperne, puer, neque tu choreas,
donec virenti canities abest

m orosa. N unc et cam pus et areae
lenesque sub noctem susurri
com posita repetantur hora.
TEXTE ALESE (I) 245
nunc et latentis proditor intim o

gratus puellae risus ab angulo
pignusque dereptum lacertis
aut digito m ale pertinaci.
(Horatius, Carm, I, 9)
8. C O N J U G A R E A P A S IV A § I D E P O N E N T A
RESPECTUL LEGILOR
Indignum est in ea civitate, quae legibus contineatur, discedi a legibus. Hoc enim
vinculum est huius dignitatis, qua fruimur in republica, hoc - fundamentum libertatis,
hic - fons aequitatis; mens et animus et consilium et sententia civitatis posita est in
legibus. Ut corpora nostra sine mente sic civitas sine lege suis partibus, ut nervis et
sanguine et membris, uti non potest. Legum ministri - magistratus, legum interpretes
- iudices, legum denique idcirco omnes servi sumus, ut liberi esse possimus.
(Ciccro, Pro Cluentio, 53, 146).
9. C O N J U G A R E A P E R IF R A S T IC A
DESPRE PRiETENIE
P. R utilius Rufus, cum amici cuiusdam iniustae rogationi resisteret atque is

per sum m am indignationem dixisset: "Quid ergo m ihi opus est am icitia tua, si,
quod rogo, non facis?", respondit: "Imm o, quid m ihi tua (opus est), si propter te
aliquid inhoneste facturus sum". ^
(Valerius MaximUii, 6, 44)
sA lu p tA m CONTRA b A tr a n e x ii
Resistendum senectuti est eiusque vitia diligentia com pensanda sunt;

pugnandum tam que contra m orbum , sic contra senectutem ; habenda ratio
valetudinis; utendum exercitationibus m odicis; tantum cibi et potionis
adhibendum , u t reficiantur vires, non opprim antur. N ec vero corpori soli
subveniendum est, sed m enti atque anim o m ulto magis.
(C iccro, Z)« jre/t«c/u/«, 11,35)-'

NECESSITAS
M ortalis nem o est, quem non attingat dolor

M orbusque; m ulti tsunt hum andi liberi,
Rursum creandi: m ors est finita omnibus.
Quae generi hum ano angorem nequidquam afferunt.
Reddenda est terrae terra: tum vita om nibus
M etenda, ut fruges. Sic iubet necessitas.
(Ciccro, Tusculanae quaestiones, III, 25,

trad. din Euripide, H ypsipyle)
10. V E R B E L E N E R E G U L A T E
CRITICULUI RAUVOITOR
Tu qui, nasute, scripta destringis m ea

et hoc iocorum legere fastidis genus,
parva libellum sustine patientia
severitatem frontis dum placo tuae.
Quid ergo possum facere tibi, lector Cato,

si nec fabellae te iuvant nec fabulae?
N oli m olestus esse om nino litteris,
m aiorem exhibeant ne tibi m olestiam .
H oc illis dictum est qui stultitia nausiant
et u t putentur sapere (= ca sa treaca drept cunoscatori),
caelum vituperant.
(Phaedrus, fragm ., iV , 7)
UNUi FLECAR
Q uae m ihi praestiteris m em ini sem perque tenebo.

C ur igitur taceo, Postum e? Tu loqueris.
Incipio quotiens alicui tua dona referre,
Protinus exclam at: "dixerat ipse mihi".
N on belle quaedam faciunt duo sufficit unus
H uic operi: si vis, u t loquar, ipse tace.
C rede m ihi: quam vis ingentia, Postum e, dona
A uctoris pereunt garrulitate sui.
(M artialis, V, 52)
TEXTE ALESE (I) 247
DESPRE MEMORIE
M em oriam in T hem istocle fuisse singularem ferunt, ita ut, quaecum que
audierat vel viderat, in ea haererent. Itaque cum ei Sim onides, an quis alius,
artem m em oriae polliceretur - quae tum prim um proferebatur:
— "O blivionis (artem ), inquit, m allem . N am m em ini etiam quae nolo,
oblivisci non possunr-^>g.ae volo”.
(Ciccro, D e ftn ih u x honorum et malorum, II, 32, 104)
CUVANTAREA SCITILOR CATRE ALEXANDRU CEL MARE
"Si dii habitum corporis tui aviditati anim i parem esse voluissent, orbis te non
caperet: altera m anu orientem , altera occidentem contingeres: et hoc assecutus,
scire velles ubi tanti num inis fulgor conderetur. Sic quoque concupiscis quae
non capis. A b Europa petis A siam , ex A sia transis in Europam : deinde, si
hum anum genus om ne superaveris, cum silvis et nivibus e t flum inibus ferisque
bestiis gesturus es bellum . Q uid? tu ignoras arbores m agnas diu crescere, una
hora extirpari? Stultus est qui fructus earum spectat, altitudinem non m etitur.
V ide ne, dum ad cacum en pervenire contendis, cum ipsis ram is, quos
com prehenderis, decidas. Leo quoque aliquando m inim arum avium pabulum
fuit: et ferrum rubigo consum it. N ihil tam firm um est cui periculum non sit,
etiam ab invalido. Q uid nobis tecum est? N um quam terram tuam attigim us. Qui
sis, unde venias, licetne ignorare in vastis silvis viventibus? N ec servire ulli
possum us, nec im perare desideram us. D ona nobis data sunt, ne Scytharum
gentem ignores, iugum boum , aratrum e t sagitta e t hasta et patera. H is utim ur e t
cum am icis et adversus inim icos...”
(Curtiu.s Rufiis, V II, 8)
11. R E C A P IT U L A R E A VERBULUI
PICTORUL ZEUXIS
Fertur et postea pinxisse puerum uvas ferentem , ad quas cum advolasset avis,
eadem ingenuitate processit iratus operi et dixit: "Uvas m elius pinxi, quam
puerum ; nam si et hoc consum m assem , avis tim ere debuerat". Fecit et figlina
opera, quae sola in A m bracia relicta sunt, cum inde M usas Fulvius N obilior
Rom am transferret. Zeuxidis m anu R om ae H elena est in Philippi porticibus et in
Concordiae delubro M arsyas religatus.
(Plinius, Naturales historiae, XXXV, 36, 4).

248_____________________ GRAMA TICA LJMBIILA TINE_________________________
INTELEPTUL ESTE TOTDEAUNA FERICIT
D icim us aliquem hilare vivere (= ca traie§te o viata vesela); ergo, si sem el

tristior effectus est, hilara vita am issa est? ...
P olycratem Sam ium felicem appellabant. N ihil acciderat ei, quod nollet, nisi
quod anulum , quo delectabatur, in m ari abiecerat. Ergo infelix una m olestia,
felix rursus, cum is ipse anulus in praecordiis piscis inventus est. Ille vero, si
insipiens (quod certe, quoniam tyrannus), nunquam beatus, si sapiens, ne tum
quidem m iser, cum ab O roete, praetore Darei, in crucem actus est. "A t m ultis
m alis affectus" (= a suferit dureri crancene). "Quis negat? Sed ea m ala virtutis
m agnitudine obruebantur" (= aceste suferinte erau zdrobite de grandoarea
virtutii).
(Ciccro, De fin ih u s bonorum et malorum , V, 30, 92)
12. ADVERBUL
CICERO ATTICO SALUTEM
Terentia tibi ct saepe et m axim as agit gratias; id est m ihi gratissim um . Ego
vivo m iserrim us et m axim o dolore conficior. A t te quid scribam , nescio; si enim
es R om ae, iam assequi non potest; sin es in via, cum eris m e assecutus, coram
agem us quae erunt agenda. Tantum te oro ut, quoniam m e ipsum sem per am asti,
eodem am ore sis; ego enim idem sum: inim ici m ei m ea m ihi, non m e ipsum
adem erunt. Cura ut valeas.
(Ciccro, A d A tticum , 111, 5)
UN RASPUNS NEPOLITICOS
Fuit in Philippo M acedone contum eliarum patientia. D em ochares ad illum,

Parrhesiastes ob nim iam et procacem linguam appelatus, inter alios
A theniensium legatos venerat. A udita benigne legatione, Philippus: "D icite,
inquit, m ihi facere quid possim quod sit A theniensibus gratum ". E xcepit
D em ochares et: "Te, inquit, suspendere". Indignatio circum stantium ad tam
inhum anum responsum exorta erat; quod Philippus conticescere iussit et
Thersitum illum salvum incoluraem que dim ittere. "A t vos, inquit, ceteri legati,
nuntiate A theniensibus m ulto superbiores esse qui ista dicunt, quam qui im pune
dicta audiunt".
(Scncca, De ira, III, 23, 2-3)

TEXTE ALESE(I) 249
13. F O R M A R E A C U V IN T E L O R
UN OM CINSTIT
Pythagoricus quidam em erat a sutore calceos, rem m agnam , non praesentibus

num m is. Post aliquot dies venit ad tabernam redditurus et, cum clausam diu
pulsaret, fuit qui diceret: "Q uid perdis operam ? Sutor ille, quem quaeris, elatus
et com bustus est. Q uod nobis fortasse m olestum est, qui in aetem um nostros
am ittim us, tibi m inim e, qui scis futurum ut ille renascatur” iocatus in
Pythagoricum , qui m igrationem anim arum in alia corpora fieri credebat. At
philosophus noster tres aut quattuor denarios, non invita m anu, dom um retulit.
D einde cum reprehendisset hanc suam non reddendi tacitam voluptatem ,
intellegens, arrisisse sibi illud lucrum redit ad eandem tabernam et, "Ille, inquit,
tibi vivit: redde quod debes". D einde p er claustrum , qua parte rim am invenit,
quattuor denarios inseruit, poenas a se exigens im probae cupiditatis, ne alieno
assuesceret.
(Scncca, D e beneficiis, VII, 21)
14. S IN T A X A N O M IN A T IV U L U l §1 A G E N ITIV U LU I
MORMANTUL LUi MAUSOLUS
Ubi M ausolus, ex terra Cariae,fato perfunctus est et inter lam enta et m anus
uxoris funere m agnifico sepultus est, A rtem isia, luctu atque desiderio m ariti
flagrans, ossa cinerem que eius, contusa in pulveris faciem, aquae indidit et
ebibit. M olita quoque est, conservandae m ariti m em oriae causa, sepulcrum illud
m em oratissim um dignatum que num erari inter septem om nium terrarum
spectacula. Id m onum entum A rtem isia diis m anibus sacris M ausoli dicavit et
certam en laudibus eius dicendis fecit posuitque praem ia pecuniae aliarum que
rerum bonarum am plissim a.
(dupa Aulus Gellius, Noctex A tticae, X, 18)
ME§TE§UGURILE - IZVORUL CIVILIZATIEI
Quid enum erem artium m ultitudinem , sine quibus vita om nino nulla esse
potuisset? Q uis enim aegris subveniret, quae esset oblectatio valentium , qui
victus aut cultus, nisi tam m ultae nobis artes m inistrarent? Quibus rebus exculta,
hom inum vita tantum distat a victu et cultu bestiarum . Urbes vero sine hom inum
250_____________________ GRAMA TICA LIMBIILA TINE_________________________
coetu non potuissent nec aedificari, nec frequentari; ex quo leges m oresqiie
constituti: tum iuris aeque descriptio, certaque vivendi disciplina; quas res et
m ansuetudo anim orum consecuta et verecundia est: effectum que u t esset vita
m unitior atque u t dando et accipiendo m utuandisque facultatibus et com m odis
nulla re egerem us.
(Ciccro, D e officiis, 11, 4)
15. S IN T A X A D A TIV U LU I §1 A A C U Z A T IV U L U I
FRAGMENT DIN PROLOGUL COMEDIEI "AULULARIA"
Ego L ar sum fam iliaris, ex hac familia,

U nde exeuntem m e aspexistis. H anc dom um
lam m ultos annos est cum possideo et colo
Patrique avoque iam huius, qui nunc hic habet.
Sed mihi avos huius obsecrans concredidit
Auri thesaurum clam om nis; in m edio foco
D efodit, venerans m e, u t id servarem sibi.
Is, quoniam m oritur, ita avido ingenio fuit,
N unquam indicare id filio voluit suo,
Inopem que optavit potius eum relinquere.
Agri reliquit ei non m agnum m odum .

Q uo cum labore m agno et m isere viveret.
Huic filia una est: ea m ihi cotidie

A ut ture aut vino aut alioqui sem per supplicat,
Dat m ihi coronas. Eius honoris causa
Feci, thesaurum u t hic reperiret Euclio.
(Plautus, P rologus)
UN IDEAL DE VIATA
Sed m ihi om nis oratio est cum virtute, non cum desidia; cum dignitate, non
cum voluptate; cum iis, qui se patriae, qui suis civibus, qui laudi, qui gloriae,
non qui som no et conviviis et delectationi natos arbitrantur.
... Qui bonam famam bonorum, quae sola vere gloria nominari potest, expetunt,
aliis otium quaerere debent et voluptates, non sibi. Sudandum est his pro
com m unibus comm odis, adeundae inimicitiae, subeundae saepe pro republica
tempestates: cum multis audacibus, improbis, nonnunquam etiam potentibus,
dimicandum.
TEXTE ALESE (I) 251
... A m em us patriam , paream us senatui, consulam us bonis; praesentes fructus

negligam us, posteritati et gloriae serviam us.
(Ciccro, Pro P. Sestio, fragm., 66, 138 139; 68, 143)
16. S IN T A X A A B L A T IV U L U I
SUPERSTITII
Rom ae aut circa urbem m ulta ea hiem e prodigia facta sunt, quod evenire solet
m otis sem el in religionem anim is, m ulta nuntiata e t tem ere credita sunt, in quis
"ingenuum infantem sem estrem in foro olitorio trium phum clam asse, et in foro
boario bovem in tertiam contignationem sua sponte escendisse atque inde
tum ultu habitatorum territum sese deiecisse ... et corvum in aedem lunonis
devolasse ... et, in agro A m iternino, m ultis locis hom inum specie procul candida
veste visos esse ... et in Piceno lapidibus pluvisse O b cetera prodigia libros
adire decem viri iussi; quod autem lapidibus pluvisset in Piceno, novendiale
sacrum edictum (fiiit).
(T. Liviu.s, Ah Urbe conditu, XXI, cap. XII)
CALOMNIA
Extem plo Libyae m agnas it Fam a p e r urbes,

Fam a, m alum qua non aliud velocius ullum ;
M obilitate viget viresque acquirit eundo;
Parva m etu prim o, m ox sese attolit in auras,
Ingrediturque solo et caput inter nubila condit.
Illam T erra parens, ira irritata deorum .
Extrem am , ut perhibent, C oeo Enceladoque sororem
Progenuit, pedibus celerem e t pernicibus alis.
M onstrum horrendum , ingens, cui quot sunt corpore plum ae.
T ot vigiles oculi subter, m irabile dictu.
Tot linguae, totidem ora sonant, to t subrigit aures.
N octe volat caeli m edio terraeque, p er um bram
Stridens, nec dulci declinat lum ina somno;
Luce sedet custos aut sum m i culm ine tecti,
Turribus aut altis et m agnas territat urbes,
T am ficti pravique tenax quam nuntia veri.
(Vergilius, IV, 173-188)

252______________________ GRAMATICA LIMBIILATINE_____________
17. R E C A P IT U L A R E A S IN T A X E I C A Z U R IL O R
O RAZVRATIRE
C. Plinius A cilio suo salutem.

Rem atrocem , nec tantum epistola dignam , Largius M acedo, vir praetorius, a
servis suis passus est: superbus alioquin dom inus et saevus, et qui, servisse
patrem suum parum , im m o m inim um m em inisset. Lavabatur in villa Form iana:
repente eum servi circum sistunt: alius fauces invadit, alius os verberat, alius
pectus ct ventrem ... contundit: et, cum exanim em putarent, abiiciunt in fervens
pavim entum , ut experirentur an viveret. Ille, sive quia non sentiebat, sive quia
non sentire sim ulabat, im m obilis et extentus fidem peractae m ortis im plevit.
T um dem um , quasi aestu solutus, effertur: excipiunt servi fideliores: m ulieres
cum ululatu et clam ore concurrunt. Ita et vocibus excitatus et recreatus loci
frigore, sublatis oculis agitatoque corpore, vivere se confitetur.
D iffugiunt servi, quorum pars com prehensa est, ceteri requiruntur; ipse
paucis diebus aegre focillatus ... decessit.
(Plinius, Epistulae, III, 14)
18. IN T R E B U IN T A R E A M O D U R IL O R § f A T IM P U R IL O R
VIATA LINI§TITA §1 MODESTA, 12V0R DE FERICIRE
Divitias alius fulvo sibi congerat auro

E t teneat culti iugera m ulta soli.
la m m ihi, iam possim contentus vivere parvo

N ec sem per longae deditus esse viae.
Te bellare decet terra, M essalla, marique,

U t dom us hostiles praeferat exuvias:
M e retinent victum form osae vincla puellae,
E t sedeo duras ianitor ante fores.
Q uis fuit horrendos prim us qui protulit enses?

Q uam ferus et vere ferreus ille fuit!
T um caedes hom inum generi, tum proelia nata.
Tum brevior dirae m ortis aperta viast.
TEXTE ALESE (I) 253
Interea Pax arva colat. Pax candida prim um

D uxit araturos sub iuga panda boves.
Pax aluit vites et sucos condidit uvae.
Funderet ut nato testa paterna merum.
{Tibullus, fragm ., I)
ADEVARATA GLORIE
Id esse optim um putemus, quod erit rectissimum; sperem us quae volumus, sed
quod acciderit, feramus; cogitem us denique corpus virorum fortium magnorumque
hom inum esse m ortale; animi vero motus et virtutis gloriam sempiternam. Neque
hanc opinionem si in illo sanctissimo Hercule consecratam videmus, cuius corpore
am busto, vitam eius et virtutem immortalitas excepisse dicitur, minus existimemus
eos, qui hanc tantam rem publicam suis consiliis ac laboribus aut auxerint aut
defenderint, aut servarint, esse immortalem gloriam consecutos.
(Ciccro, P ro P. Sestio, 68)
19. F R A Z A P RIN C O O R D O N A R E
lARNA IN DOBROGEA
... V idim us in glacie pisces haerere ligatos,

Sed pars ex illis tum quoque viva fuit.
Sive igitur nim ii B oreae vis saeva m arinas,
Sive redundatas flum ine cogit aquas.
Protinus aequato siccis aquilonibus Histro,
Invehitur celeri barbarus hostis equo.
Quae nequeunt secum ferre aut abducere, perdunt

Et crem at insontes hostica flam m a casas.
Tum quoque, cum pax est, trepidant form idine belli,
N ec quisquam presso vom ere sulcat hom um ;
A ut videt aut m etuit locus hic, quem non videt, hostem
C essat iners rigido terra relictu situ.
N on hic pam pinea dulcis latet uva sub um bra,
N ec cum ulant altos fervida m usta lacus.
Ergo tam late pateat cum m axim us orbis.
H aec est in poenam terra reperta meam.
(Ovidius, Tristia, fr a g m ., III, 10)

254 GRAMA TICA LIMBJILA TINE
PRIMAVARA
Solvitur acris hiem s grata vice veris et Favoni

Trahuntque siccas m achinae carinas,
Ac neque iam stabulis gaudet pecus aut arator igni
N ec prata canis albicant pruinis.
Iam C ytherea choros ducit Venus im m inente luna,
lunctaeque N ym phis G ratiae decentes
A lterno terram quatiunt pede, dum graves Cyclopum
Volcanus ardens urit officinas.
N unc decet aut viridi nitidum caput im pedire m yrto
A ut flore, terrae quem ferunt solutae;
N unc et in um brosis Fauno decet im m olare lucis,
Seu poscat agna sive m alit haedo.
P allida m ors aequo pulsat pede pauperum tabernas
Regum que turres. O beate Sesti,
V itae sum m a brevis spem nos vetat inchoare longam,
Iam te prem et nox fabulaeque M anes
Et dom us exilis Plutonis, quo sim ul m earis,
N ec regna vini sortiere talis ...
(Horatius, Cunn., 1, 4)
20. P R O P O Z IT IIL E C O M P LE TIV E
O ANECDOTA
Nasica, cum ad poetam Ennium venisset eique ab ostio quaerenti Ennium ,

ancilla dixisset dom i non esse, N asica sensit illam dom ini iussu dixisse et illum
intus esse. Paucis post diebus, cum ad N asicam venisset Ennius et eum a ianua
quaereret, exclam at N asica se dom i non esse. Tum Ennius: "Quid? ego non
cognosco vocem , inquit, tuam ?" Hic N asica: "H om o es impudens. Ego cum te
quaererem , ancillae tuae credidi te dom i non esse, tu m ihi non credis ipsi?”
(Ciccro, De oratore, II, 68)
DESPRE FILOZOFIE
De liberalibus studiis quid sentiam , scire desideras ... Q uare liberalia studia
dicta sunt vides: quia hom ine libero digna sunt. C eterum unum studium vere
TEXTE ALESE (I) 255
liberale est, quod liberum facit. Hoc (est) sapientiae, sublim e, forte,
m agnanim um .
... Q uidam illud de liberalibus studiis quaerendum judicaverunt, an virum
bonum facerent. N e prom ittunt quidem , nec huius rei scientiam affectant.
G ram m aticus circa serm onis curam versatur et si latius evagari vult, circa
historias; iam ut longissim e fines suos proferat, circa carm ina. Q uid horum ad
virtutem viam stem it? ... H oc m c doce quom odo patriam am em , quom odo
uxorem , quom odo patrem ... Scis quae recta sit linea: quid tibi prodest si, quod
in vita rectum sit, ignoras?
(Scncca, Epistulae, fragm., 88)
21. P R O P O Z IT II T E M P O R A L E §1 C A U Z A L E
MOARTEA EROICA A LUI EPAMINONDAS
Epam inondas im perator, apud M antineam cum audacius instaret hostes, ut a

Lacedaem oniis cognitus est, universi in unum im petum fecerunt, neque prius
abscesserunt, quam fortissim e Epam inondam pugnantem concidere viderunt.
H uius casu aliquantum retardati sunt Boeoti, neque tam en prius pugna
excesserunt, quam repugnantes profligarunt. At Epam inondas, cum
anim advertet m ortiferum se vulnus accepisse, sim ulque, si ferrum extraxisset,
anim am statim em issurum , usque eo retinuit, quoad renuntiatum est vicisse
Boeotios. Id postquam audivit: "Satis, inquit, vixi; invictus enim m orior". Tum
ferro extracto, confestim exanim atus est.
(Nepos, D e viris illustribus, XV, 9)
lUBITORI DE CART1
Nam , in Tusculano cum essem vellem que e bibliotheca pueri Luculli

quibusdam libris uti, veni in eius villam , ut eos ipse, ut solebam , inde prom erem .
Q uo cum venissem , M . Catonem , quem ibi esse nescieram , vidi in bibliotheca
sedentem , m ultis circum fusum Stoicorum libris. Erat enim , ut scis, in eo
inexhausta aviditas legendi, nec satiari poterat: quippe qui ne reprehensionem
quidem vulgi inanem reform idans, in ipsa curia soleret legere saepe, dum
senatus cogeretur, nihil operae reipublicae detrahens, quo m agis tum in sum m o
otio m axim aque copia quasi heluari libris ... videbatur.
(Ciccro, D e finibus bonorum et m alorum ., III, 2, 7)

2 2. P R O P O Z IT IIL E FIN A LE
FOLOASELE PRIETENIEI
Tales igitur inter viros am icitia tantas opportunitates habet, quantas vix queo
dicere ... Q uid dulcius quam habere quicum om nia audeas sic loqui u t tecum ? Qui
esset tantus fructus in prosperis rebus, nisi haberes qui illis aeque ac te ipse
gauderet? A dversas vero ferre difficile esset sine eo, qui illas gravius etiam quam
tu ferret. D enique ceterae res, quae expetuntur, opportunae sunt singulae rebus fere
singulis: divitiae, ut utare; opes, ut colare; honores, ut laudare; voluptates, ut
gaudeas; valetudo, ut dolore careas et m uneribus fungare corporis; am icitia res
plurim as continet; ... nullo loco excluditur, nunquam intempestiva, nunquam
m olesta est; itaque non aqua, non igni locis pluribus utim ur quam amicitia.
(Ciccro, D e amicitia, V[, 22)
FOAMEA, CEL MAI BUN BUCATAR
D arius, in fuga, cum aquam turbidam et cadaveribus inquinatam bibisset,

negavit um quam se bibisse iucundius. N unquam videlicet sitiens b ib e ra t...
Socratem ferunt, cum usque ad vesperum contentius am bularet quaesitum que
esset ex eo, quare id faceret, respondisse se, quo m elius cenaret, obsonare
am bulando fam em . Q uid? V ictum Lacedaem oniorum in phiditiis nonne
videm us? U bi cum tyrannus cenavisset D ionyssius, negavit se iure illo nigro,
quod cenae caput erat, delectatum . Tum is qui illa coxerat: "M inim e m irum ,
condim enta enim defuerunt".
— "Q uae tandem ?" inquit ille.
— "L abor in venatu, sudor, cursus ab Eurota, fam es, sitis. His enim rebus
Lacedaem oniorum epulae condiuntur."
(Ciccro, Tusculanae Jisputarinne.\\ V, 34)
2 3. P R O P O Z IT IIL E C O M P A R A T IV E
SA NU FIM TRUFA§I IN FERICIRE §1 SA NE PASTRAM CUMPATUL

IN NENOROCtRE
In rebus prosperis et ad voluntatem nostram fluentibus, superbiam, fastidium

arrogantiam que m anopere fugiamus. ' N am ut adversas res, sic secundas
im m oderate ferre, levitatis est; praeclaraque est aequabilitas in omni vita et idem
TEXTE ALESE (I) 257
sem per vultus eademque frons, ut de Socrate, itemque de C. Laelio accepimus.

Philippum quidem M acedonum regem rebus gestis et gloria superatum a filio;
facilitate et humanitate video superiorem fuisse. Itaque alter sem per magnus, alter
saepe turpissim us fuit; ut recte praecipere videantur, qui monent ut, quanto
superiores simus, tanto summissius nos geramus. Panaetius quidem Africanum ,
auditorem et familiarem suum, solitum, ait, dicere: ut equos, propter crebras
contentiones proeliorum exsultantes, dom itoribus tradere soleant, ut his
facilioribus possint uti, sic homines secundis rebus effrenatos sibique praefidentes,
tam quam in gyrum rationis et doctrinae duci oportere, ut perspicerent rerum
hum anarum im becillitatem varietatemque fortunae.
(Ciccro, De qfficiix, I, 90)
VIRTUTEA, IZVOR DE BUCURIE
Talis et sapientis anim us, qualis mundi status super lunam. Sem per illic
serenum est. H abes ergo quare velis sapiens esse: quia nunquam sine gaudio est.
G audium hoc non nascitur, nisi ex virtutum conscientia. N on potest gaudere nisi
iustus, nisi tem perans. "Quid ergo, inquis; stulti ac m ali non gaudent? "Non
m agis quam praedam nacti leones.
(Scncca, Epistulae, frag., 59)
24. PROPOZmiLE CONSECUTIVE
ELOGIUL UTERATURII
Quod si non hic tantus fructus ostenderetur, et si ex his studiis delectatio sola
peteretur, tam en, ut opinor, hanc animi rem issionem hum anissim am ac
liberalissim am iudicaretis. N am ceterae res ncque tem porum sunt neque aetatum
om nium neque locorum; at hacc studia adulescentiam alunt, senectutem
oblectant, secundas res ornant, adversis perfugium ac solatium praebent,
delectant dom i, non im pediunt foris ...
... Q uis nostrum tam anim o agresti ac duro fuit, ut Roscii m orte nuper non
com m overetur? Qui cum esset senex m ortuus, tam en propter excellentem artem
ac venustatem videbatur om nino mori non debuisse.
... Sit igitur, iudices, sanctum apud vos, hum anissim os hom ines, hoc poetae
nom en, quod ulla unquam barbaria violavit.
(Ciccro, Pro A rchia, fragm ., VII VIII)

OAMENII MARI POT FI UNEORI RAU ?NTELE§I DE CONTEMPORANI:

POSTERITATEA II REPUNE INSA LA LOCUL DE CINSTE MERITAT
H om ines G racci, quos antea nom inavi, inique (pe nedrcpt) a civibus dam nati
atque expulsi, tam en, quia bene sunt de suis civitatibus m eriti, tanta hodie gloria
sunt non in G raccia solum , sed etiam apud nos atquc in ceteris terris, u t eos, a
quibus illi oppressi sunt, nem o nom inet, horum calam itatem dom inationi illorum
om nes anteponant. Q uis Carthaginiensium pluris ftiit H annibale, consilio,
virtute, rebus gestis, qui unus cum tot im peratoribus nostris per to t annos de
im perio et de gloria decertavit? H unc sui cives e civitate eiecerunt; nos etiam
hostem litteris nostris et m em oria videm us esse celebratum .
(Ciccro, Avj. P. Sestio, 68, 142)
25. P R O P O Z m iLE CONDITIONALE
FRAGMENTE DINTR-0 SCRISOARE A LUI CICERO
Tullius T erentiae suae salutem (dat).

.... M c m iserum ! Te ista virtute, fidc, probitate, hum anitate, in tantas
aerum nas p ropter m c incidisse!
... Quae si, ut tu scribis, fato facta putarem, ferrem paulo facilius: sed om nia sunt
m ea culpa commissa ... Quod si nostris consiliis usi essemus, neque apud nos tantum
valuisset sermo aut stultorum amicomm aut improborum, beatissimi viveremus.
... Quod ad me, mea Terentia, scribis te vicum vendituram: quid, obsecro te, quid
puero misero fiet? Non queo reliqua scribere (tanta vis lacrimarum est) neque te in
eundem fletum adducam. Tantum scribo: si erunt in officio amici, pecunia non deerit.
... Fac valeas et ad m e tabellarios m ittas, ut sciam quid agatur et vos quid
agatis. T ulliolae et Ciceroni salutem dic. Valete.
(C ic e ro , A d fa m ilia r e s , fra g m ., X IV , 1)
CICERO DORE§TE SALVAREA PATRIEI
M ihi si haec condicio consulatus data est, ut om nes acerbitates, om nes

dolores cruciatusque perferrem , ferram non solum fortiter, verum etiam libenter,
dum m odo m eis laboribus vobis populoque Rom ano dignitas salusque paratur.
... N unc si hunc exitum consulatus mei di im m ortales esse voluerunt, ut vos
populum que R om anum ex caede m iserrim a, coniuges liberosque vestros ... ex
acerbissim a vexatione, ... hanc pulcherrim am patriam om nium nostrum ex
foedissim a flam m a ... eriperem , quaecum que m ihi uni proponetur fortuna,
subeatur ... Q uare, patres conscripti, consulite vobis, prospicite patriae.
TEXTE ALESE (I) 259
conservate vos, coniuges, liberos fortunasque vestras, populi R om ani nom en

salutem que defendite; m ihi parcere ac de m e cogitare desinite, ... deinde, si quid
obtigerit, aequo anim o paratoque m oriar.
(C icero , In C u tilin a m , frag m ., IV, J , 3)
26. PROPOZITIILE CONCESIVE
PATRIA Ti CERE LUi CATILINA SA PARASEASCA ROMA
"... Tu non solum ad neglegendas leges vel quaestiones, verum etiam ad

evertendas perfringendasque valuisti. Superiora illa, quam quam ferenda non
fuerunt, tam en ut potui, tuli; nunc vero m e totam esse in m etu propter unum te:
quidquid increpuerit, Catilinam timeri; nullum videri contra m e consilium iniri
posse, quod a tuo sciere abhorreat, non est ferendum. Q uam obrem discede, atquc
hunc m ihi tim orem eripe ..."
H aec si tecum , ut dixi, patria loquatur, nonne im petrare debeat, etiam si vim
adhibere non possit?
(C iccro, In C a tilin a m , frag m ., I, 18)
27. PROPOZITIILE RELATIVE
EDUCATIA ADEVARATA SE FACE PRIN CONVINCERE NU PRIN

CONSTRANGERE
... Postrem o, alii clanculum

Patres quae faciunt, quae fert adulescentia.
Ea ne m e celet consuefeci filium
N am qui m entiri aut fallere insuevit patrem .
A udebit tanto m agis audacter cetcros.
Pudore et liberalitate liberos
R etinere satius esse credo quam m etu.
M alo coactus qui suom officium facit.
D um id rescitum iri credit, tantisper cavet;
Si sperat fore clam , rursus ad ingenium redit.
Ille quem beneficio adiungas, ex anim o facit.
Studet p a r referre, praesens absensque idem erit.
Hoc patrium est, potius consuefacere filium
Sua sponte recte facere quam alieno metu;
Hoc pater ac dom inus interest; hoc qui nequit.
Fateatur nescire im perare liberis.
(T erentius, A d elp h o e, 52-58; 69 -7 7 )
260_____________________ GRAMA TICA LIMBIJ LA TINE_________________________
OBICEIURILE BRITANILOR
Ex his om nibus longe sunt hum anissim i qui C antium incolunt, quae regio est
m aritim a om nis; neque m ultum a G allica differunt consuetudine. Interiores
plerique frum enta non serunt, sed lacte et cam e vivunt pellibusque sunt vestiti.
O m nes vero se B ritanni vitro inficiunt, quod caeruleum efficit colorem , atque
hoc horridiores sunt in pugna aspectu; capilloque sunt prom isso atque om ni parte
corporis rasa praeter caput et labrum superius.
(C a e s a r, D e h e llo G a llic o , V , 15)
28. CONSECUTIO TEMPORUM
ATITUDINEA LUI FABRICIUS FATA DE TRADAREA UNUi DEZERTOR
Cum rex Pyrrhus populo Romano bellum ultro intulisset, cum que de imperio
certam en esset cum rege generoso et potente, perfuga ab eo venit in castra Fabricii,
eique est pollicitus, si praem ium sibi proposuisset, se, ut clam venisset, sic clam in
Pyrrhi castra rediturum et cum veneno necaturum. Hunc Fabricius reducendum
curavit ad Pyrrhum , idque eius factum a senatu laudatum est. Atqui si speciem
utilitatis opinionem que quaerimus, m agnum illud bellum perfuga unus et gravem
adversarium im perii sustulisset; sed m agnum dedecus et flagitium, quocum laudis
certam en fuisset, eum non virtute sed scelere superatum.
( C ic c ro , D e o f f ic iis , III, 2 2 )
29. PARTICIPIUL CONIUNCT § I ABSO LUT
CAPITULAREA MARSiLIEI
M assilienses, om nibus defessi malis, rei frum entariae ad sum m am inopiam

adducti, bis proelio navali superati, crebris eruptionibus fusi, gravi etiam
pestilentia conflictati ex diuturna conclusione et m utatione victus (pannico enim
vetere atque hordeo corrupto omnes alebantur, quod, ad huiusm odi casus
antiquitus paratum in publicum contulerant (= il tinusera pregatit in m agaziile
statului), deiecta turri, labefacta m agna parte muri, auxiliis Pom peianorum
exercituum desperatis, quos ih Caesaris potestatem venisse cognoverant, sese
dedere sine fraude constituunt. Arma torm entaque ex oppido, ut est imperatum,
proferunt, naves ex portu navalibusque educunt, pecuniam ex publico (aerario (=
tezaurul statului) tradunt. Quibus rebus confectis, Caesar magis eos pro nom ine ac
TEXTE ALESE (I) 261
vetustate (= din consideratie fata de renum ele §t vechim ea) quam pro m eritis in se
civitatis conservans (= iertandu-i) duas ibi legiones praesidio (= de paza) relinquit,
ceteras in Italiam m ittit, ipse ad Urbem proficiscitur.
{ C a e sa r, D e b e llo c i v il i , II, 2 2 )
30. SINTAGMA G ERUNZIALA §1 GERUNDIVALA
CARTILE NE TNVATA CUM SE DOBANDE§TE ADEVARATA GLORIE
N am nisi m ultorum praeceptis m ultisque litteris m ihi ab adulescentia

suasissem nihil esse in vita m agno opere expetendum nisi laudem atque
honestatem , in ea autem persequenda om nes cruciatus corporis, om nia pericula
m ortis atque exilii parvi esse ducenda, nunquam m e pro salute vestra in tot ac
tantas dim icationes ... obiecissem .
... Q uam m ultas nobis im agines non solum ad intuendum , verum etiam ad
im itandum fortissim orum virorum expressas scriptores et G raeci et Latini
reliquerunt! Q uas ego m ihi sem per in adm inistranda republica proponens,
anim um et m entem ipsa cogitatione hom inum excellentium conform abam .
( C ic c ro P r o A r c h it t , V I, 14)
DESPRE BINEFACERE
Sed in collocando bencficio et in referenda gratia, si caetera paria sint, hoc

m axim e officii est, ut quisque m axim e opis indigeat, ita ei potissim um opitulari;
quod contra fit a plerisque. A quo enim plurim um sperant, etiam si ille his non
eget, tam en ei potissim um inserviunt,
* * *
Ad rem gerendam autem qui accedit, caveat, ne id m odo consideret, quam illa res
honesta sit, sed etiam ut habeat efficiendi facultatem. In quo ipso considerandum est
ne aut temere desperet propter ignaviam, aus nimis confidat propter cupiditatem.
( C ic c ro , D e o J/Jciix, 1, 15; I, 2 1 ).
31. ORATIO OBLIQUA
DIOGENE ALEXANDRU
A t vero D iogenes liberius, ut Cynicus, A lexandro roganti ut diceret si quid

opus esset: "N unc quidem paullulum , inquit, a sole"; offecerat videlicet
262 GRAMATJCA L )TJ\:
apricanti. E t hic quidem disputare solebat, quantu r^g-: Persarum vita fortunaque
superaret; sibi nihil deese, illi nihil satis unquam fore; se eius voluptates
nunquam desiderare, quibus nunquam satiari ille posset; suas enim consequi
nullo m odo posse.
(C ic c ro , T u s c u la n a e d is p u ta tio n e s , V , 3 2 )
SOLDATUL PERCENNIUS INDEAMNA LA REVOLTA LEGIUNILE DIN

PANONIA
Postrem o, prom ptis iam et aliis seditionis m inistris, velut contionabundus

interrogabat:
C ur paucis centurionibus, paucioribus tribunis in m odum servorum
oboedirent? Q uando ausuros exposcere rem edia, nisi novum et nutantem adhuc
principem precibus vel arm is adirent? Satis p er tot annos ignavia peccatum ,
quod tricena aut quadragena stipendia senes et plerique truncato ex vulneribus
corpore, tolerent ... Enim vero m ilitiam ipsam gravem , infructuosam : denis in
diem assibus anim am et corpus aestim ari; hinc vestem , arm a, tentoria, hinc
saevitiam centurionum et vacationes m unerum redimi. A t H ercule, verbera et
vulnera, duram hiem em , exercitas (= chinuitoare) aestates, bellum atrox aut
sterilem (fara beneficii) pacem , sem piterna ...
( T a c i t u s , f r a g m . , I, 17)
32. RECAPITULAREA SINTAXEI
ORIGINEA UNUI NUME PROPRiU
Trem m elius vero Scropha cognom inatus est eventu tali. Is Trem m elius cum
fam ilia atque liberis in villa erat. Servi eius, cum de vicino scropha erraret,
subreptam conficiunt. V icinus, advocatis custodibus, om nia circum venit, ne qua
ecferri possit, isque ad dom inum appellat restitui sibi pecudem . T rem m ellius,
qui ex villico rem com perisset, scrophae cadaver centonibus collocat, super quos
uxor cubabat, quaestionem vicino perm ittit. C um ventum est ad cubiculum ,
verba iurationis concipit nullam esse in villa sua scropham , "nisi istam , inquit,
quae in centonibus iacet"; lectulum m onstrat. Ea facetissim a iuratio T rem m elllio
Scrophae cognom entum dedit.
(M a cro b iu .s, S a tu r n a lia c o n v iv ia , I , 7 )

TEXTE ALESE (II)
CORUL PESCARILOR
O m nibus m odis qui pauperes sunt hom ines m iseri vivont,

Praesertim quibus nec quaestus est nec didicere artem ullam.
N eccssitate quicquid est dom i id sat est habendum.
Nos iam de ornatu propem odum ut JocupJetes sim us scitis,
H ice ham i atque haec harundines sunt nobis quaestu et cultu.
C otidie ex urbe ad m are huc prodim us pabulatum .
Pro exercitu gym nastico et palaestrico hoc habem us;
Echinos, lopadas, ostrias, balanos captam us, conchas.
M arinam urticam , m usculos, plagusias striatas;
Post id piscatum ham atilem et saxatilem aggredim ur.
C ibum captam us e mari. Si eventus non evenit,
N eque quicquam captum est piscium , salsi lautique pure
D om um redim us clanculum , dorm im us incenati.
A tque ut nunc valide fluctuat m are, nulla nobis spes est;
N isi quid concharum capsim us, incenati sum us profecto.
N unc Venerem hanc venerem ur bonam, ut nos lepide adiuverit hodie.
(T . M a c c iu s P la u tu s , R u d e n s , 2 9 0 - 3 0 5 )
INFRANGEREA VENETILOR
Quo proelio bellum Venetorum totiusque orae maritimae confectum est. Nam
cum omnis iuventus, omnes etiam gravioris aetatis, in quibus aliquid consilii aut
dignitatis fuit, eo convcnerant, tum navium quod ubique fuerat in unum locum
coegerant; quibus amissis, reliqui neque quo se reciperent neque quaemadmodum
oppida defenderent habebant. Itaque se suaque omnia Caesari dediderunt. In quos eo
gravius Caesar vindicandum statuit, quo diligentius in reliquum tempus a barbaris ius
legatorum conservaretur. Itaque, omni senatu necato, reliquos sub corona vendidit.
(C . C a e s a r , D e b e llo G a llic o , 111, 16)
264_____________________ GRAMATICA LIM B IIU TIN E _________________________
CICERO SE PLANGE DE SAMAVOLNICIA LUI AfÎTONIUS
Priusquam de rcpublica dicere incipio, patres conscripti, pauca quaerar de

hesterna M. A ntonii iniuria ...
... Q uid tandem erat causae,, cur in senatu hesterno die tam acerbe cogerer?
Solusne aberam , an non saepe m inus frequentes fiiistis? An ea res agebatur, ut
etiam aegrotos deferri oporteret? H annibal, credo, erat ante portas, aut de Pyrrhi
pace agebatur; ad quam causam etiam A ppium illum et caecum et senem ,
delatum esse m em oriae proditum est. D e supplicationibus referebatur: quo in
genere senatores deesse non solent. Coguntur enim non pignoribus, sed eorum ,
quorum de honore agitur gratia; quod idem fit, cum de trium pho refertur, ita sine
cura consules sunt, ut paene liberum sit senatori, non adesse.
Qui cum m ihi mos notus esset, cum que de via languerem et m ihim et
displicerem , m isi, pro am icitia (aliquem ) qui hoc ei diceret. A t ille, vobis
audientibus, cum fabris se dom um m eam venturum esse dixit. N im irum iracunde
hoc quidem et valde intem peranter. C uius enim m aleficii tanta ista poena est, ut
dicere in hoc ordine auderet, se publicis operis disturbaturum , publice ex senatus
sententia acdificatam dom um?
(M . T u lliu s C ic e ro , P h ilip p ic a e o r a tio u e s , 1, 1 1 -1 3 )
FRAGMENT DIN DISCURSUL LUI MARIUS IN ADUNAREA

POPORULUI
C om parate nunc, Q uirites, cum illorum superbia m e hom inem novum . Q uae
illi audire et legere solent, eorum partim vidi, alia egom et gessi; quae illi litteris,
ego m ilitando didici.
... Neque litteras Graecas didici. A t illa, multo optima reipublicae, doctus sum:
hostes ferire, praesidia agitare; nihil metuere, nisi turpem famam; hiemem et
aestatem iuxta pati; humi requiescere; eodem temporem inopiam et laborem tolerare.
N obilitas om nes honores non ex m erito sed quasi debitos a vobis repetit.
M aiores eorum om nia, quae licebat, illis reliquere; divitias, im agines, m em oriam
sui praeclaram ; virtutem non reliquere, neque poterant: ea sola neque datur dono,
neque accipitur.
(C . S a llu s tiu s C risp u .s, D e b e llo Iiig u r t h in o , fr a g m ., c a p . L X X X V )
IMN VIETII §1 FACII

(fragm ente)
A eneadum genitrix, hom inum divom que voluptas,

A lm a V enus, caeli subter labentia signa
Q uae m are navigerum , quae terras frugiferentes
C oncelebras, p er te quoniam genus om ne anim antum
TEXTE ALESE (II) 265
Concipil-ur visitque exortum lum ina solis:

Te, dea, te fugiunt venti, te nubila caeli
A dventum que tuum , tibi suavis daedala tellus
Sum m ittit flores, tibi rident aequora ponti,
Placatum que nitet diffuso lum ine caelum.
N am sim ulae species patefactast verna diei
E t reserata viget genitabilis aura favoni,
A eriae prim um volucres te, diva, tuum que
Significant initum perculsae corda tua vi.
Inde ferae, pecudes persultant pabula laeta
E t rapidos tranant amnes: ita capta lepore
Te sequitur cupide quo quam que inducere pergis.
D enique per m aria ac m ontes fluviosque rapaces
Frondifcrasque dom os avium cam posque virentes.
O m nibus incutiens blandum p er pectora amorem,^
Efficis ut cupide generatim saecla propagent.
Q uae quoniam rerum naturam sola gui5emas,
Te sociam studeo scribendis versibus esse

Q uos ego de rerum natura pangere conor.
E ffice u t interea fera m oenera m ilitiai

Per m aria ac terras om nes sopita quiescant.
N am tu sola potes tranquilla pace iuvare
M o rta le s ............................................
Funde petens placidam Rom anis, incluta, pacem .
(T . L u crctiuis C a r u s , D e r e r u m n a t u r a )
LA MOARTEA VRABIEI
Lugete, o V eneres Cupidinesque,

Et quantum est hom inum venustiorum .
P asser m ortuus est m eae puellae.
Passer, deliciae m eae puellae,
Q uam plus illa oculis suis am abat;
N am m ellitus erat suam que norat
Ipsam tam bene quam puella m atrem ,
N ec sese a grem io illius m ovebat,
Sed circum silicns m odo huc m odo illuc,
A d solam dom inam usque pipiabat.
Q ui nunc it per iter tenebricosum
Illuc unde negant redire quem quam . ■
A t vobis m ale sit, m alae tenebrae
256 CRAMATICA LIMBIILATINE
Orci, quae omnia bella devoratis;

Tam bellum m ihi passerem abstulistis.
O factum male! O m iselle passer!
T ua nunc opera m eae puellae
Flendo turgidoli rubent ocelli.
(C. Valerius Catullus, Carm ina, 3)
FRUMUSEJA VIEJ» DE LA JARA
O furtunatos nim ium sua si bona norint,

A gricolas, quibus ipsa, procul discordibus arm is.
Fundit hum o facilem victum iustissim a tellus.
Si non ingentem foribus dom us alta superbis
M ane salutantum totis vom it aedibus undam,
N ec varios inhiant pulchra testudine postes
Illusasque auro vestes Ephyreyiaque aera,
A lba nec A ssyrio fucatur lana veneno,
N ec casia liquidi corrum pitur usus olivi:
A t secura quies et nescia fallere vita.
Dives opum variarum , at latis o tia fundis,
Speluncae vivique lacus et frigida Tem pe
M ugitusque boum m oliesque sub arbore som ni
N on absunt; illic saltus ac lustra ferarum.
Et patiens operum exiguoque adsueta iuventus.
Sacra deum sanctiquc patres: extrem a p e r illos
lu stitia cxccdens terris vestigia fecit.
Felix qui potuit rerum cognoscere causas,

A tque m etus om nes et inexorabile fatum
Subiecit pedibus strepitum que A cherontis avari.
(P . V e rg iliu s M a r o , G v o r g ic a , I I , 4 5 S - 4 7 4 )
AD MELPOMENEN
{Epilogtis)
Exegi m onum entum aere perennius

R egalique situ pyram idum altius.
Q uod non im ber edax, non A quilo im potens
Possit diruere aut innum erabilis
A nnorum series et fuga tem porum .
N on om nis m oriar m ultaque pars mei
V itabit Libitinam ; usque ego postera
TEXTE ALESE (II) 267
C rescam laude recens, dum C apitolium

Scandet cum tacita virgine pontifex
D icar, qua vToIens obstrepit Aufidus
E t qua pauper aquae D aunus agrestium
R egnavit populorum ex hum ili potens,
Princeps A eolium carm en ad Italos
D eduxisse m odos. Sum e superbiam
Q uaesitam m eritis et m ihi D elphica
L auro cinge volens, M elpom ene, com am .
(Q . H o ratiuK F ia c c u s , C a r m in a , !II, 3 0 )
DORINTELE DIN URMA
Q uosque legat versus oculo properante viator.

G randibus in tum uli m arm ora caede notis:
" Hic ego qui iaceo tenerorum lusor am orum ,
Ingenio perii N aso poeta meo.
A t tibi qui transis ne sit grave quisquis am asti
D icere N asonis m olliter ossa cubent".
H oc satis in tum ulo est, etenim m aiora libelli
E t diuturna m agis sunt m onim enta m ihi,
Q uos ego confido quam vis nocuere, laturos
N om en et auctori tem pora longa suo.
Tu tam en exstincto feralia m unera sem per
D eque tuis lacrim is um ida serta dato.
Q uam vis in cinerem corpus m utaverit ignis,
Sentiet officium m aesta favilla pium.
(P . O v id iu s N a s o , T r is tia , III, 3 7 1 - 3 8 4 )
OMNIA MUTANTUR, NIHIL INTERIT
Q uid? non in species succedere quattuor annum

A spicis, aetatis peragentem im itam ina nostrae?
N am tener et lactens puerique sim illim us aevo
V ere novo est: tunc herba nitens et roboris expers
T urget et insolida est et spe delectat agrestes.
O m nia tunc florent florum que coloribus alm us
L udit ager neque adhuc virtus in frondibus ulla est.
T ransit in aestatem post v er robustior annus
Fitque valens iuvenis; neque enim robustior aetas
U lla nec uberior, nec quae m agis ardeat, ulla est.
Excipit autum nus, posito fervore iuventae
268_____________________ GRAMATICA L i m i l U T I N E _________________________
M aturus m itisque, inter iuvenem que senem que

Tem perie m edius, sparsus quoque tem pora canis,
Inde senilis hiem s trem ulo venit horrida passu.
A ut spoliata suos aut, quos habet, alba capillos.
N ostra quoque ipsorum sem per, requieque sine ulla
C orpora vertuntur, nec, quod fliim usve sum usve
C ras e rim u s .....................................
T em pus edax rerum , tuque, invidiosa vetustas,
O m nia destruitis vitiataque dentibus aevi
Paulatim lenta consum itis om nia m orte.
(P . O v id iu s N a s o , Metamorphoses, X , 1 9 9 -2 1 6 , X , 2 3 4 - 2 3 6 )
DESPE GLORIA POETILOR
"Esse quid hoc dicam , vivis quod fam a negatur

E t sua quod rarus tem pora lector amat?"
Hi sunt invidiae nim irum , Regule, mores.
Praeferat antiquos sem per ut illa novis.
Sic veterem ingrati Pom pei quaerim us um bram ;
Sic laudant C atulli vilia tem pla senes.
E nnius est lectus salvo tibi, Rom a, M arone,
E t sua riserunt saecula M aeonidem
R ara coronato plausere theatra M enandro;
N orat N asonem sola C orinna suum.
V os tam en, o nostri, ne festinate, libelH,
Si post fata venit gloria, n o n propero.
(M . V a le r iu s M a r tia lis , E p ig r a m m a ta , V . 10)
DJFICULTATILE iSTORlCULUI
Pauci prudentia honesta ab deterioribus, utilia ab noxiis discernunt, plures

aliorum eventis docentur. Ceterum , ut profutura, ita m inim um oblectationis
afferunt. N am situ gentium , varietates proeliorum , clari ducum exitus retinent ac
redintegrant legentium anim um : nos saeva iussa, continuas accusationes, fallaces
am icitias, perniciem innocentium et easdem exitii causas coniungim us, obvia
rerum sim ilitudine et satietate. T um , quod antiquis scriptoribus rarus obtrectator,
neque refert cuiusquam . Punicas R om anasve acies laetius extuleris: at m ultorum
qui, Tiberio regente, poenam vel infam ias subiere, posteri m anent; utque
fam iliae ipsae iam extinctae sint, reperies qui, ob sim ilim dinem m orum , aliena
m alefacta sibi obiectari putent. E tiam gloria ac virtus infensos habet, ut nim is ex
propinquo diversa arguens.
(P . C o rn e liu s T a c itu s , A n n a le s , I V , 3 3 )
BIBLIOGRAFIE
1. A c a d c m ia R .P .R ., G r a m a lic a l im h i i ro m d n e E d . a I l- a , v o l. I II, B u c u rc ^ ti 1 963.

2. B a r b u N. I., Sintaxa limhii laiine, diipa metocla istorico-stilislica. E d . a I l- a ,
B u c u r c ^ ti, E d itu ra " G in a " 1 9 4 7 .
3. B a r b u N. 1. V a s ilc s c u T o m a , G r a m a tic a l im b i i la tin e , B u c u r c ^ ti, E d itu ra d c s ta t
d id a c tic a p c d a g o g ic a , 1961.
4. B r u n o t F . La pense et la langue, P a ris , M a s s o n , 1922.
5. B u d a g o v R .A ., Introducere In ^tiintu limhii, T r a d u c c rc n o te d c G . M ih a ita ,
B u c u rc ^ ti, E d itu ra $ tiin (iflc a , 1 9 6 1 .
6. B u jo r 1. I. 51 C ih ria c F r., G ra m a tic a l in t b i i la tin e . B u c u rc :;ti, E d itu r a d c s ta t d id a c tic S
^ ip c d a g o g ic a , 1958.
7. CayroTJ G .- L a u rc n t, Le fran^-ais d'aujour(l'hui. P a ris , A rm a n d C o lin , 1948.
8. C o lla r t J c a n , Grammaire du latin, P a ris , P .U .F ., c d . a 2 'a , 1 9 6 9 .
9. D c n s u fia n u O v id , Istoria lim bii rom dne, B u c u rc ^ ti, E d itu ra ^ tiin ^ ific a, 19 6 1 .
10. D e v o to G ia c o m o , Storia della lingua di Roma, B o lo g n a , L ic in io C a p e lli, c d . a 2 -a ,
1944.
11. D o b ro iu E u g c n , Curs de istoria lim bii la/ine, B u c u rc $ ti, E d itu ra U n iv c rs ita { ii, 1 994.
12. D ra c g c r A ., Oher Syntax und Stil des Tacitus. L c ip z lg , T c u b n c r, 1 891.
13. F is c h c r la n c u , Latina dunareand, B u c u rc ^ ti, E d itu ra ^ tiin ^ iflc a $i E n c ic lo p e d ic a ,
1985.
14. F is c h c r la n c u , M orfologia istoricd a limhii latine (Suhstantivul), B u c u rc ^ ti, E d itu ra
U n iv c rs ita tii, 1985.
15. E m o u t A -, Morphologie historique du latin. 3 -c c d ., P a ris , C , K tin c k s ic c k , 1953.
16. E m o u t A -, Aspects du vocabulaire latin, P a ris , C . K lin e k s ic c k , 1 954.
17. E m o u t A . c t T h o m a s F ., Syntaxe latine. P a ris , C. K lin c k s ic c k , 1 953.
18. G ra u r A le x . Studii de lingvisticd genercild (V a ria n ta n o u a ) B u c u rc ^ ti, E d itu ra
A c a d e m ic i R .P .R ., 1 9 6 0 .
19. lo rd a n lo rg u , Stilistica limhii romdne. B u e u re ^ ti, S o c ic ta tc a r o m a n a d c lin g v is tic i,
1944.
20. L a s c u N ic o la c , M antial de limba latina peniru invdldm dntul superior, L ito g ra fla
tip o g r a f ia m v a^ an ^ an tu Ju i, 1957.
21. L a v c n c y M a riu s , VSVS, Description du latin classique en vue d e la lecture des
auteurs, P a ris -G c m b lo u x , D u c u lo t, 1 9 8 5 .
22. M a c c A ., La pronunciation du latin, P a ris , C . K lin e k s ic c k , 1 9 1 1.
23. M a tc i V ir g il, Gramatica limhii latine, B u c u rc $ ti, S c rip ta , 1 9 9 4
24. M a r o u z c a u J ., Le latin, 2 -e c d ., P a ris , B ib lio th c q u c d e s p a re n te s c t d e s m aitrc.s, 1927.
25. M a r o u z c a u J . La prononciution du latin. (H is to iric , th e o rie , p ra tiq u c ) 4 - e c d ., P a ris ,
L c s B e lle s Lcttre;?, 1955.
26. M a rtc l L ., Nouvelle gram m aire laiine (d 'a p r e s C h a s s a n g ) , P a ris , G a m lc r F rc re s .
27. M c ille t A ., Estjuisse d'une historie de la langue latine, P a ris , H a c h c ttc , 1 938.
28. M c ilic t A ., V c n d ry e s .1., Traite de gram m aire comparee des langues classi<jues, 3 -c
c d ., P a ris , H o n o re C h a m p io n , 1960.
29. M c is s n e r C ., F h r a s e o lo g ie la tin e , P a ris , C. K lin c k s ic c k , 1931.
30. M c y e r I. L iib k e W , Grammaire des langues rom anes ( T r a d .,f r a n 9a is c ), P a ris -L c ip z ig
1 8 9 0 -1 9 0 6 .
31. M ic h c l J a c q u c s G r a m m a ir e d e h a x e <Ju l a t in , 2 -c 6 d ., P a ris , C. K lin c k s ic c k , 1 9 6 2 .

32. M ih ic s c u H ., Lim ha latina in provinciile dunarene ale Im periului Roman. B u c u rc ^ ti,
E d itu r a A c a d c m ic i R .P .R ., 1 9 6 0 .
33. N ic o la u M a tc i, O r ig in ile p r o p o z if ie i in f in iliv e , B u c u rc ^ tt, In s titu tu l d c s tu d ii la tin c ,
C o lc c ^ ia f tiin tif ic a , 1938.
34. N ic d c rrrta n n M a x ., PrecLs de phonetique historique du latin. P a ris , C. K .lin c k sic c k ,
1 959.
35. P a lm e r R .L ., The Latin Lunguage, L o n d o n , F a b e r a n d F a b e r, c d . a 6 -a , 1 968.
36. P u ;c a r iu S e x tii, Lim ha rom dna, v o l. I, B u c u rc ^ ti, F u n d a n ia p c n tr u litc ra tu ra $i a rta ,
1 940.
37. R ic m a n n O ., Syntaxe latine, 7 -c c d ., P a ris , C . K lin c k s ic c k , 1 9 3 2 .
38. R o s c tti A I., Jstoria limhii rom dne, V o l. 1, B u c u rc ^ ti, E d itu ra ^ tiin tific a , 1 960.
39. S c rb a t G u y , Les structures du latin, P a ris , E d itio n s P ic a rd , 1 9 8 0.
40. S lu ^ a n s c h i D a n , Sintaxapropozifiei latine, B u e u re ^ ti, E d itu ra U n iv c rs ita tii, 1984.
41. S lu ^ a n s c h i D a n , Sintaxa limhii latine (v o l. II Sintaxa frazef), B u c u rc ^ ti, E d itu ra
U n iv c rs ita lii, 1 9 9 4
42. S o b o le v s k i S .I., Ucebniklatinskovn iaziikUf M o s k v a , 1 9 5 3 .
43. S o m m c r F c rd in a n d , Vergleichende Syntax der Schulsprachen, L e ip z ig , V c rla g
T c u b n c r, B c r lin , 1925.
44. S ta ti S ., Lim ha latina in iiiscrip{iile din Dacia f i Scythia M inor, B u c u rc ^ ti, E d itu ra
A c a d c m ic i R .P .R ., 1961.
45. S to lz - S c h m a lz , Lateinische Granimatik - Syntax tind Stilistik, E d . 5 -a M u n c h c n , C .H .
B c c k , 1928.
46. T r a in a A lfo n s o , B c m a r d i P c rin i G io r g io , Propedeutica al latino universitario,
B o lo g n a , P f tro n , 1977,
47. V a a n a n c n V c ik k o , Introduction au latin vulgaire, P a ris , K lin c k s ic c k , c d . a 3 -a , 1981.
48. V a s ilc s c u T o m a , Curs de .sintaxa istorica a limhii latine, B u c u rc ^ ti, E d itu ra d id a c tic a
!>i p c d a g o g ic a , 1 9 6 2 .
49. V c n d ry c s J ., /rtw g ag e, P a ris , L a R c n a is s a n c c d u liv rc , 1 9 2 1 .
STUDII (Articole)
1. B u lg a r G h ., Prcfixul re • in " S .M .F .C ." , II, 1 9 6 0 , p. 6 7 î u rm .

2. B a r b u N . 1., Sincretismul cazurilor tn Umhile latina yi greaca. In : " S tu d ii c la s ic c " , I,
1 9 5 9 , p a g . 181 $i u rn i.
3. B a rb u N . I., .luxtapunerea (parataxa) in greaca, latina, romdna. in : "L.L.”, V I, 1 9 6 2 ,
p. 5 3 ?:i u rm .
4. B a rb u N . I., Conditionalele la indicativ fn greaca, latina, romdna. in : " S tu d ii
c la s ic c " ,, 11, 1 9 6 0 , p. 159 §i u rm .
5. C a ra g iu M ., Sintaxa gerunziului romdnesc. In " S .G ." , II, 1 9 5 7 , p . 61 §i u rm .
6. C o tc a n u I., Despre pluralul subxtantivelor neutre in rom dnefte. in : " L .L ." , I, 1 9 5 5 , p.
103 §i u rm .
7. G ra u r A I., Genid neutru tn rom dnefte. In " L .R ." , n r. 1, 1 9 5 4 , p . 3 0 §i u rm .
8. G r a u r A l., Di.icutii in ju ru lg e n u lu i neutru. In "L .R ." N r. 5 , 1 9 6 7 , p . 147 $i u rm .
9. G ra u r A l., N ote a.supra structurii morfologice u cuvintelor. In " S .G ." , II, 1957.
10. G r a u r A l., Pentru o sintaxa apropozifiilor principale. In " S .G ." , I.
1 ]. Iv a n c s c u G h ., Soarta neutrului latin clasic w latina populard f i tn Umhile romanice.
in " S .C .L ." , V llI , 1958.
12. M a r o u z c a u J ., Logique, psychologie et mecanisme dans la syntaxe latine. In : " R c v u c
d e s c tu d c s la tin e s " , V II, n r. 1, 1 9 2 9 , p .7 5 §i u rm .
13. P a tru J 1., S u r le genre "neutre" en roumain. in " M c la n g c s lin g u is tiq u e s " , B u c u rc ^ ti,
E d . d c T A c a d c m ic d c la R .P .R ., p . 291 §i u rm .
14. R o s c tti A l., Su r la categorie du neutre. T h e H a g u e : M o u to n , 1 9 6 4 . in : " P r o c c e d in g s o f
th c n in th in tc m a iio n a l C o n g rc s s o f lin g u is ts . C a m b rid g c , 1 9 6 2 , p. 7 7 9 ?i u rm .
15. R o s c tti A l., Dexpre genui neutru ,v» g e n uipersonal fn lim ha romdna. in : " S .C .L ." V II!,
1 9 5 7 p . 4 0 7 §i u rm .
CUPRINSUL
N ota asupra ediîei...............................................................................................................5
IN T R O D U C E R E .............................................................................................................. 7
N otium generale de fo n e tic a ............................................................................................ 8
M O R F O L O G IA ............................................................................................................. 12
D eclinarea substantivului............................................................................................. 13 ■
A djectivul com paratia Iu i.......................................................................................... 40
D eclinarea pronom inala ( I ) ........................................................................................... 49
D eclinarea pronom inala (II).......................................................................................... 52
N um eralu l...........................................................................................................................63
^ V erbul................................................................................................................................ 66*
A dverbul........................................................................................................................... 107
Prepozitia..........................................................................................................................109
C o n ju n c tia ........................................................................................................................110
In te rje c tia .........................................................................................................................110
Form area c u v in te lo r...................................................................................................... 110
Fam ilii de cuvinte...........................................................................................................114
SIN T A X A L IM B II L A T IN E ................................................................................... 115
I. Definitie. Consideratu g e n e ra le ......................................................................... i 15

II. PropoziUa. P artile de p ro p o zitie ....................................................................... 117
III. Ordinea cuvintelor in p ro p o zitie................................................................. \17
Predicatul..................................................................................................................
Subiectul...........................................................................................................................120
A cordul predicatului cu su b iectu l........................................................................ 121
Sintaxa c a z u rilo r............................................................................................................123
N om inativul...............................................................................................................124
V o cativ u l....................................................................................................................125
Geniti v u l.....................................................................................................................126
272______________________ GRAMATICA LlM Bll LATINE______________________
D ativ u l....................................................................................................................... 138

A cu zativ u l................................................................................................................ 145
A blati v u l....................................................................................................................153
Locativul propriu-zis............................................................................................. 165
C oncluzii generale asupra sintaxei c a z u riio r...................................................166
M odurile in p ro p o zitiile independente.................................................................... 170
I. In d icativ u l............................................................................................................ 170
II. C o n ju n ctiv u l........................................................................................................172
III. Im p erativ u i.......................................................................................................... 174
IV. In fin itiv u l............................................................................................................ 175
Sintaxa frazei................................................................................................................. 178
I. Ju x tap u n erea........................................................................................................179
II. C o o rd o n a re a ........................................................................................................179
III. Fraza form ata prin subordonare..................................................................... 182
A. Subordonatele com pletive............................................................................. 182
Propozitiile com pletive in fin itiv ale............................................................ 183
Propozitiile com pletive conjunctivale........................................................ 186
Propozitiile interogative indirecte............................................................... 189
B. Subordonatele circu m stan tiale.....................................................................194
Subordonata tem porala ....!............................................................................ 194
Subordonata cauzala......................... ,........................................................... 201
Subordonata fin a la ......................................................................................... 203
Subordonata com parativa..............................................................................204
Subordonata consecutiva...............................................................................207
Subordonata c o n d itio iiala.............................................................................209
Subordonata concesiva...................................................................................213
C. Subordonatele relative....................................................................................217
Consecutio tem porum (Folosirea tim purilor in propozitiile subordonate) ...220
Sintaxa p a r tid p iu lu i................................ ...................................................................223
Sintaxa gerunziului î a g e ru n d iv u lu i.................................................................... 230
Sintaxa su pinului......................................................................................................... 236
Stilid direct indirect (Oratio recta, oratio ob liqua)........................................236
Texte alese ( I ) ............................................................................................................... 239
Texte alese (II) ............................................................................................................ 263
Bibliogra/ie ..................................................................................................................269

Gramatica Limbii Latine PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Gramatica Limbii Latine PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MARIA PARLOG

e d ifie rev izu H a si a d a u g H a d e

C Ao\:> Ae\cx (Z -^e.f\a.

Limba latina face parte din familia limbilor indo-europene, vorbite de im

ManualuI de fata propune sa expuna cateva notiuni de fonetica,

A LFA BETUL, S C R IE R E A § I PRO NUNTA REA

Alfabetul latin cuprinde 23 de Utere: A, B, C, D, E, F, G, H, I, K, L, M , N, O,

* J. Marouzeau, Lc larin, p. 30 58.

M oduI dc articularc Punctui de articulare

L abiaie Dentale Palatalc

Oclusivc Oralc sonore b d g

Constrictivc Siflantc surde f s

Intre consoane mai trebuie incadrata aspirata h ?i labiodentala « = v

in functie de cantitatea vocalelor, silabele pot fi §i ele Iungi sau scurte.

Regulile accentu5rii sunt urmatoarele:

Cele m ai frecvente modificari suferite de vocale in lim ba latina simt

4) Contragerea, reducerea a dou5 vocale sau a unui diftong intr-o vocala

PRINCIPALELE MODIFICARI SUFERITE DE CONSOANE

1) Disparilia unei consoane (prin slabirea articularii), de exemplu disparilia

Lim ba latina cunoa?te urmatoarele parti de vorbire {partes orationis)

homo = un om, omul, sau om.

DefinitiiJe partilor de vorbire sunt acelea?i in limba latina ca §i in lim ba

RADACINA, TEM A , DESINENTA, TE R M IN A TIE

Pentni a putea intelege schimbarile suferite de cuvintele flexibile in functie

G E N E R A LITA TI, G E NURILE, N U M A R U L §1 C A ZU R ILE

In limba latina substantivul are:

femeiesc. N um ele lucruriior, al actiunilor §i al ideilor abstracte pot fi masculine,

defective de singular: arma, -orum; maiores (stramo§ii); manes (sufletele

Cazul este forma pe care o ia un nume pentru a arata rapoiturile sale

Caz Declinares 1 Declinarea a Il-a

Ca/. D eclinarea a Ill-a D eclinarca a iV-a D eclinarca a V -a |

Tcmc consonanticc Tem cin -i- T cm c in -u- Tcm c in -e- |

N. sg- hoiDO mare fruclus comu dies 1

G. sg. mar/.v fruclUA' comM-v di&i 1

G .p l. homi/>*um frucli/-um comfy-um die-rum |

D in tabelul de mai sus se poate observa ca terna unui substantiv se recunoa^te

Tabloul desinentelor cauzale

Declinare 1 Declinarea a II*a Declinarea a lll-a Declinarea a IV-a Declinarea a V-a

A. -m -m -m -eni zero -m zero -m zero -m

4 bl. ••d •-d -e •■d •-(f

V. zero -m La fcl cu nominativul

Declinare 1 Declinarea all-a Declinarea a lll-a Declinarea a IV-a Declinarea a V*a

V. -i •i -tt •es -« •X -Cl •s ■a “.V

Ab). • is • ix -ihus -hus •hus -hus

1) Declinarea I cuprinde substantive §i adjective feminine, precum §i cateva

E xplicarca m odiflcarilor foneticc

N. toga pura Nominativul cstc cgal cu tcma. Finala tcmci

G. togae; purae Desinenta

D. tOKt/e purae toga-/' > lo p .a i> tosae

18 GRAMATICA LlMBll LATINE

E x p lic a re s m o d ific a rilo r fo n etice

N. togue purat; Desinenda -i:

A. togar pura.v D csincn^

G. togarwm purarum Dcsincn(a ~som\

2) !n afara desinentelor de mai sus, declinarea I cuprinde §i cateva exceptii;

angustiae, -arum = stramtoare Kalendae, -arum = prim a zi a lunii

Aulam... ex vicinia pete (Plt., A ul., 390-391) - p e te = cere.

Declinarea a Il-a cuprinde substantive ?i adjective m asculine ?i neutre, pecum

Declinarea a ll-a masculina

C azul DccUnarea Desinentclc m odiflcarile fonctice

N. bonuv amicav, puer, ager Dcsinen(a -s\

C azul D eclinarea Desinentelc m odific£rile foneticc

N. bon» amici, puer/, agr/ Desinenda -i: