VASILE CHIRA

CURS DE LIMBA LATINĂ

Editura NAPOCA STAR
Director general:
Vladimir Fischer
Director de editură:
Gabriel Hrdlicska
Redactor şef :
Dinu Virgil

© Autorul, 2000

Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale

CHIRA VASILE
Curs de limba latină / Vasile Chira - Cluj-Napoca : Napoca Star,
2000
ISBN 973-9455-92-1
 VASILE CHIRA

CURS DE LIMBA LATINĂ

pentru studenții facultăților de teologie

VOL. I

MORFOLOFGIA

EDITURA NAPOCA STAR

CLUJ-NAPOCA 2000
Referenți științifici:
Prof. univ. Dr.
SIMION DORU CRISTEA
ONICA HURUBĂ, profesor de Limbi clasice, gr. I
 ARGUMENT
Formaţia oricărui tip de intelectual, dar cu atât mai mult a unui teolog
este de neconceput fără un studiu aprofundat al limbilor clasice.
Dincolo însă de orice câştig intelectual, de orice exerciţiu de erudiţie,
învăţarea limbilor clasice reprezintă pentru noi un imperativ sacru:
întoarcerea la originea spiritualităţii creştin-europene. Cunoaşterea lor ne
oferă un instrument de rigoare filologică indispensabil înţelegerii
literaturii teologice răsăritene, dat fiind faptul că majoritatea operelor
teologice fundamentale au rfost scrise în aceste limbi.
Întreaga terminologie ştiinţifică, savantă, teologică şi filosofică
modernă are la bază etimoane greceşti şi latineşti.
Textul clasic nu poate fi înlocuit cu exactitate maximă de absolut nici
o traducere, deoarece prin optica tălmăcitorului, se pierde din consistenţă
şi forţa. Orice traducere a gândirii originare este de fapt o interpretare.
Pentru un demers hermeneutic pertinent textul trebuie cunoscut în
original.
Cursul de faţă se adresează în mod special studenţilor din anii I şi II de
la secţia pastorală a Facultăţilor de Teologie Ortodoxă, ale căror
cunoştinţe de gramatică latină nu sunt întotdeauna suficient fixate în
timpul studiilor seminariale, şi face parte dintr-un proiect mai amplu, care
are în vedere un compendiu de gramatică latină şi greacă (fonetică,
morfologie, sintaxă) cu următoarea structură:

1. Curs de limba latină

Vol. I. Morfologia
2. Curs de limba latină
Vol. II. Sintaxa propoziţiei
3. Curs de limba latină
Vol. III. Sintaxa frazei
4. Curs de limba greacă
Vol. I. Morfologia
5. Curs de limba greacă
Vol. II. Sintaxa propoziţiei
6. Curs de limba greacă
Vol. III. Sintaxa frazei

5
 Acest corpus va fi completat de un GHID DE
TRADUCTOLOGIE CLASICĂ (greacă şi latină), de o
ANTOLOGIE DE TEXTE PATRISTICE precum şi de un
DICŢIONAR DE TERMINOLOGIE TEOLOGICĂ GREACĂ ŞI
LATINĂ.
Cursul încearcă să prezinte într-o manieră inteligibilă regulile de
morfologie ale limbii latine, contrazicând „ab initio" mentalitatea
comună, conform căreia limbile clasice sunt nişte „fosile
lingvistice" bizare, dificil sau imposibil de însuşit.
Fiind destinat unui mediu nefilologic al cărui scop este însuşirea
imediată a structurilor fundamentale ale limbii latine, n-am intrat în
amănunte de natură istorică, stilistică sau comparatistă.
Din motive de spaţiu tipografic (rationes pecuniariae) am limitat
mult numărul exemplelor. Profesorul are însă libertatea ca în cadrul
orelor de curs sau seminar să ilustreze categoriile morfologice cu
propoziţii simple, construite ad hoc, dar şi cu texte originale din
literatura latină clasică sau patristică.
Fără a urmări o schimbare de paradigmă în domeniu, ne-am
mulţumit să alcătuim, pe baza lucrărilor citate, o sinteză simplă,
coerentă şi logică.

AUTORUL

6
 INTRODUCERE
Limba latină face parte din familia limbilor indo-europene, la
baza cărora a stat o limbă neatestată în scris, dar reconstituită graţie
metodei comparativ-istorice. Aceasta a fost numită limba indo-
europeană comună.
Principalele limbi aparţinând familiei indo-europene sunt:
 limbile italo-celtice: latină, oscă, umbrică;
 limbile germanice: gotică, islandeză, norvegiană, daneză,
suedeză, germană, olandeză, engleză;
 limbile balto-slave: rusă, bielorusă, ucrainiană, bulgară,
sârbo-croată, slovenă, cehă, slovacă, poloneză;
 limbile indo-iraniene; sanscrită cu dialectele ei medio- şi
neoindiene.
 limba greacă (limba greacă veche - elinaa cu dialectele ei:
atic, eolic,doric, arheian; greaca bizantină şi neogreaca;
 limba hitită: limba vorbită de o populaţie indoeuropeană care
s-a aşezat în milen. 2 - 1 a. Chr. în partea Centrală şi de Est a
Asiei Mici;
 limba toharică: limbă indo-europeană care s-a vorbit în
antichitate în Asia Centrală;
 limba armeană (limbă indo-europeană vorbită de o populaţie
stabilită în podişul dintre munţii Caucaz şi munţii Taurus)
 limba albaneză: limbă indo-europeană provenită din tracă
sau iliră;
Limba latină este vorbită mai întâi de locuitorii Romei, oraş
situat într-o regiune geografică numită Latium (pe litoralul vestic al
Pen. Italice), unde latinii şi-au întărit poziţia prin sec. al IV-Iea a.
Chr. Aici a domnit legendarul rege Latinus de unde şi numele de
latini şi limbă latină.1

1
Termenul derivă dintr-o rădăcină comună cu verbul lateo -ere -ui = a se
ascunde, semnificând la început ascunderea seminţei în brazdă.
7
 Latina s-a extins începând cu secolul al V-lea a. Chr. şi în
provinciile romanizate, continuându-şi existenţa până astăzi prin
limbile romanice (neolatine).
Din această categorie de limbi face parte şi limba română, ale
cărei structuri gramaticale, sistem fonetic, precum și o însemnată
parte din fondul lexical provin din limba latină.
Potrivit tradiţiei, Roma a fost întemeiată în anul 753 î.e.n. de
către Romulus şi Remus, fiii gemeni ai Rheei Sylvia.
Statul roman a cunoscut trei forme de guvernământ:
 monarhia (până în 509 a. Chr.)
 republica (până în 31 a. Chr.)
 imperiul (din 31a. Chr. până în sec. al Vl-lea p. Chr.)
În anul 395 p. Chr., statul roman, care cuprindea aproape
întreaga lume cunoscută până în acea vreme, se împarte în două:
Imperiul Roman de Răsărit cu centrul în Bizanţ, a cărui denumire
va fi schimbată de Constantin cel Mare (sec. IV p. Chr.) în
Constantinopol şi Imperiul Roman de Apus cu centrul la Roma.
În 476, Roma va fi cucerită de Odoacru, general de neam
germanic. Vin apoi popoarele migratoare şi cu aceasta, Imperiul de
Apus se destramă.
Imperiul Roman de Răsărit mai dăinuie până în 1453, când cade
sub turci.

ALFABETUL LATIN
Modalitatea de scriere cu litere care exprimă anumite sunete este
rezultatul unui travaliu îndelungat.
Istoria scrierii cunoaşte mai multe tipuri cum ar fi: scrierea
pictografică, ideografică, cuneiformă, etc.
Alfabetul latin, al doilea sistem grafic care notează foneme s-a
dezvoltat din cel grec şi avea 23 de litere: A B. C, D, E, F, G, H, I,
K, L, M, N, O, P, Q, R, S, T, V, X, Y, Z.
După cum se poate observa, din acest alfabet lipsesc literele J şi
U. Ulterior în timpul Renaşterii a fost rezolvat şi acest neajuns al
alfabetului antic. La început exista o indistincţie între -i consoană şi
8
-i vocală. Pentru litera -i consoană s-a creat litera -j. De asemenea
prin litera -v se nota atât -u vocală, cât şi -u consoană, adică -v.
Astfel, romanii foloseau litera v pentru majuscule și u pentru
minuscule (uentus pentru ventus ,dar Vespasianus,Verres).
Ultimele litere din alfabet, respectiv y şi z au fost preluate de la
greci în secolul I a. Chr. pentru a sluji la notarea unor sunete
împrumutate din această limbă.

SISTEMUL VOCALIC
Limba latină are, ca şi limba română, cinci vocale: a, e, i, o, u.
După durata de pronunţare, mai mică sau mai mare, împărţim
vocalele în: lungi şi scurte. Această deosebire de durată (cantitate
vocalică) este foarte importantă deoarece este în măsură să
diferenţieze sensul sau funcţia cuvintelor în propoziţie. Astfel
populus cu -o scurt înseamnă popor, iar populus cu -o lung
înseamnă plop. Est cu -e scurt înseamnă este, iar est cu -e lung
înseamnă (el, ea) mănâncă. Cantitatea vocalică este marcată grafic
prin următoarele semne: (ᵕ) pentru vocala scurtă şi (-) pentru vocala
lungă.
După timbru, avem vocale:
 palatale: e, i
 velare: u, o
 mediale: a
După gradul de închidere:
 deschise: a
 mijlocii: e, o
 închise: i, u

9
 DIFTONGII
Diftongul constituie alăturarea a două vocale a căror pronunţie
se face într-o singură silabă.
În limba latină întâlnim patru diftongi: ae, oe, au şi eu. Diftongii
ae şi oe se pronunţă -e.
SISTEMUL CONSONANTIC
Fată de sistemul consonantic al limbii indo-europene, latina este
mai săracă, deoarece pierde anumite consoane aspirate2. Limba
latină are următoarele consoane:
 aspirate: h
 lichide: l, r
 nazale: m, n
 siflante: labio-dentale: f
 siflante dentale: -s (surdă) şi z (sonoră).
 oclusive labiale: b (sonoră) şi t (surdă)
 velare: c, k, q, g

OBSERVAŢII:
 consoana k se întâlneşte rar (cuvântul kalendae);
 consoana z e împrumutată din limba greacă şi se foloseşte în
cuvinte străine (zephyrus);
 nazala m se asimilează cu n (eumdem devine eundem)3;
 odusivă sonoră urmată de o oclusivă mută devine surdă:
agtum devine actum;
 între două vocale sunetul -s s-a rotacizat: ausosa devine
aurora;

2
Vezi Istoria Limbii Române vol. I, Limba latină, Ed. Academiei R.P.R,
Bucureşti, 1965 p. 20 et passim.
3
Această situaţie este prezentă Ia pronumele idem, eadem, idem la Ac.
sing. şi G. pl. Pronunţăm eundem, eandem, eorundem, earundem în loc
de eumdem, eamdem etc.
10
  anumite consoane, mai ales în nume proprii, din raţiuni
subiective (epitete depreciative) se dublează. Ex. Agrippa, flaccus
etc. În altă situaţie, geminata se simplifică: caussa devine causa.

PRONUNŢAREA
Latina este o limbă relativ fonică. Lectorul este scutit de
dificultăţile pe care le prezintă limbile moderne. Iată excepţiile:
 grupul de consoane qu se rosteşte cv. Ex. aqua se citeşte
acva.
 diftongii ae şi oe se citesc -e. Ex. caelum se citeşte celum.
În situaţiile în care aceste sunete se citesc separat, pe al doilea
element al diftongului se pune o tremă ("). Ex. poeta va fi citit
poeta nu peta.
 grupul ngu urmat de vocală se citeşte ngv. Ex. Lingua se
citeşte lingva.
 grupul ti urmat de o vocală se pronunţă ţi. Ex. amicitia se
va citi amiciţia.
 excepţie de la această regulă fac cuvintele străine:
Aegyptius =egiptean şi genitivul singular de la adjectivul totus
(totius).
În cazul în care înaintea grupului ti avem s, x sau t vom pronunţa
ti şi nu ţi. Ex. bestia nu besţia.
 grupurile ce, ci, ge, gi se vor pronunţa ca în româneşte:
Cicero, reges, regina etc.
 geminatele se pronunţă ca sunetele simple: interrogo = a
întreba se va citi interogo. Face excepţie de la regulă grupul cc în
sensul că se pronunţă ambele sunete dacă aparţin unor silabe
diferite. Ex. acceptare, succedere etc.
 grupurile ph, ch, rh în cuvinte de origine greacă se citesc: ph
= f; ch = h; rh = r; th = t. Ex. philosophia = filosofia, theatrum =
teatrum, rhetor = retor.

11
 ACCENTUL
Regulile accentuării latine sunt următoarele:
1. Cuvintele monosilabice au accentul pe acea silabă. Ex. hoc,
cum etc.
2. Cuvintele formate din două silabe se accentuează pe prima,
indiferent dacă este lungă sau scurtă. Ex. Róma, vita, lupus
etc.
3. Cuvintele din trei sau mai multe silabe au accentul pe
penultima, dacă este lungă, dacă penultima este scurtă,
accentul trece pe silaba antepenultimă. Ex. haréna dar
Rómulus.
Deci, importantă pentru accentuare este cantitatea vocalică a
silabei penultime. Dar cum putem afla dacă o silabă este lungă sau
scurtă?
În silaba interioară, vocalele au cantitate lungă:
 când provin din contracţie: nil din nihil, cogo din coago etc.;
 când vocala silabei este urmată de două sau mai multe
consoane, chiar dacă nu fac parte din aceleaşi silabe. Ex. de
la aceasta face grupul de sunete formate dintr-o oclusivă şi o
lichidă (br,bl, pl, gr, gl etc.);
 silabă este lungă dacă conține o vocală lungă prin natura ei.
Ex. natura;

În silaba interioară, vocalele sunt scurte în următoarele situaţii:

 înainte de geminata ss cu excepţia perfectului infinitiv activ
în -sse;
 silabă este scurtă dacă conţine o vocală scurtă prin natura ei
(saeculum);
 în general, în silaba finală, vocalele lungi au tendinţa de a
deveni scurte. Înainte de s final, cantitatea vocalei este de obicei
lungă:
 es final este lung: reges (la unele forme de N şi V
singular ale temelor în dentală este scurt)

12
  os final şi uneori as sunt lungi4.
Silabele sunt lungi prin natură când conţin o vocală lungă sau un
diftong: numerăre, măter etc.
Conform regulii vocalis ante vocalem brevis est, silaba a cărei
vocală este poziţionată înaintea altei vocale este scurtă: filia.
Sunt de asemenea lungi, silabele după a căror vocală urmează
două sau mai multe consoane. Ex. frumentum.
Facem menţiunea că în limba latină, accentul nu era marcat prin
semne grafice.

MORFOLOGIA
Cu excepția articolului (substantivul amicus înseamnă şi prieten
şi un prieten şi prietenul) părţile de vorbire ale limbii latine sunt
identice cu cele ale limbii române.
Aşadar vom avea cinci părţi de vorbire flexibile şi patru
neflexibile:

FLEXIBILE: NEFLEXIBILE:
1. Substantivul 1. Adverbul
2. Adjectivul 2. Prepoziţia
3. Pronumele 3. Conjuncţia
4. Numeralul 4. Interjecţia
5. Verbul

Adverbul, fiind frecvent derivat din adjective, având grade de

comparaţie, poate fi, după caz ,considerat şi ca parte flexibilă.

4
Pentru detalii vezi Toma Vasilescu şi N.I.Barbu, Gramatica limbii
latine, Ed. de Stat Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1961, p. 10 - 11.
13
 SUBSTANTIVUL
Ca şi în limba română, în latină, substantivul are trei genuri
(masculin, feminin şi neutru), două numere: singular şi plural5 şi
şase cazuri:
1. Nominativul. Este cazul subiectului, al apoziţiei şi al
numelui predicativ. Toate acestea se acordă cu subiectul în
nominativ.
2. Genitivul. Este cazul atributului substantival şi al unor
complemente indirecte.
3. Dativul. Este cazul prin excelenţă al complementului
indirect, dar şi al unor complemente circumstanţiale.
4. Acuzativul. Este cazul în special al complementului direct,
dar şi al unor complemente circumstanţiale şi indirecte. Este de
asemenea subiect în construcţia acuzativ + infinitiv.
5. Ablativul. Este cazul complementelor circumstanţiale (arată
punctul de plecare, instrumentul şi locul), al unor atribute,
complemente indirecte şi este de asemenea subiect în construcţia
participială absolută.
6. Vocativul. Exprimă o adresare, o chemare (vocare). Statutul
lui este încă controversat, fiind considerat, fie un caz paralel cu
nominativul (evident cu diferenţa de persoană), fie o propoziţie
nominală exclamativă, fie un caz fără funcţie sintactică. Unii
lingvişti contestă chiar calitatea de caz a vocativului.

OBSERVAŢII:
 Cazurile locativ şi instrumental existente la început în limba
latină sunt repartizate altor forme cazuale;
 Faţă de limba română avem în plus cazul Ablativ a cărui
denumire vine de la verbul aufero - auferre, abstuli, ablatum - a
îndepărta şi indică separaţia (punctul separării în spaţiu şi timp).
Schimbarea formei cuvântului după funcţia pe care o are în
propoziţie (caz, număr, gen, persoană, mod, timp) poartă numele de
flexiune.
5
Există şi unele urme de dual (două fiinţe sau lucruri): duo = doi
14
 În cazul numelor (substantiv, adjectiv etc.) vorbim de flexiune
nominală sau declinare.
Criteriul de recunoaştere al unui cuvânt din această categorie îl
constituie desinenţa de la N şi G singular. Ex: N. crux G.crucis.
Terminaţiile genitivului singular ale celor cinci declinări sunt
următoarele:
 declinarea I -ae
 declinarea a ll-a -i
 declinarea a IlI-a -is
 declinarea a IV-a -us
 declinarea a V-a -ei

Există câteva cazuri identice în cursul flexiunii nominale:

 Nominativul, Acuzativul şi Vocativul la genul neutru sg.
pl.la toate declinările;
 Nominativul şi Vocativul singular şi plural, mai puţin
substantivele de declinarea a II-a în us care fac vocativul diferit;
 dativul şi ablativul plural.

DECLINAREA I
Cuprinde în general substantive feminine. Cele de gen masculin
indică:
 nume proprii (Catilina -ae. Numa -ae etc.)
 nume de fluvii şi râuri (Sequana, Garumna etc.)
 nume de ocupaţii bărbăteşti: (poeta -ae, scriba -ae, agricola
-ae).
Ex. de declinat:

Singular
N. fortuna soartă, o soartă
G. fortunae a soartei, a unei soarte
D. fortunae soartei, unei soarte, pentru o soartă
Ac. fortunam (pe) soartă, (pe) o soartă
Abl. fortuna în, cu, la, etc. soartă
15
 V. fortuna o, soartă!

Plural
N. fortunae soartele, soarte
G. fortunarum nişte soarte a soartelor, a unor soarte
D. fortunis soartelor, unor soarte. pentru soarte
Ac fortunas (pe) soartele, (pe) nişte soarte
Abl. fortunis în, cu. la, etc. soarte
V. fortunae O, soartelor!

OBSERVAŢII:
 în locuţiuni ca pater familias, mater familias avem un
genitiv singular arhaic în -as.
 substantivele dea (zeiţă) şi filia (fiică) primesc la Dativ şi
Abl. plural terminaţia -abus pentru a se diferenţia de substantivele
corespunzătoare masculine de declinarea a II-a (dis şi filiis). Deci
vom avea deabus şi filiabus.
 substantive de declinat: vita -ae, schola -ae. puella -ae,
laetitia -ae, ira -ae. pugna -ae, invidia -ae, culpa -ae, lingua -ae,
natura -ae. stella -ae, ecclesia -ae.

DECLINAREA A II-A
Declinarea a II-a include în majoritate substantive masculine.
Există însă şi substantive de gen neutru şi feminin.
Nominativul substantivelor de declinarea a II-a are terminaţii
diferite (masculinul în -us, -er, -ir, femininul în –us, iar neutrul în –
um6.
Ex. de declinat:

6
Câteva substantive de declinarea a II-a, terminate în -us sunt totuşi de
gen neutru : vulgus, pelagus şi virus.
16
 MASCULIN
Singular Plural
N. agnus = mielul, miel, un miel agni = mieii, miei, nişte miei
G. agni = a mielului, a unui miel agnorum = a mieilor, a unor miei
D. agno = mielului, unui miel, agnis = mieilor, unor miei,
pentru un miel pentrumiei
Ac. agnum = (pe) mielul, (pe) un miel agnos = (pe) mieii, (pe) nişte
Abl. agno = în, cu, la, prin etc. miel agnis = cu, la, prin, despre miei
V. agne = o, mielule! agni = miei!

OBSERVAŢII:
 substantivele masculine terminate în -us fac vocativul în -e.
Acest -e este de fapt tema, o altă nuanţă vocalică a lui -o din temă.
Desinenţa cazuală este zero7.
Substantivele masculine terminate în -er şi -ir se declină ca şi
celeterminate în -us.
Substantive în -er:

Singular
N. minister servitorul, servitor, un servitor
Ac. ministri a servitorului, a unui servitor
D. ministro servitorului, unui servitor, pentru servitor
Ac. ministrum (pe) servitorul, (pe) un servitor
Abl. ministro cu, la, în etc. servitor
V. minister servitorule!

Plural

7
Temele celor cinci declinări sunt următoarele : Declinarea I are teme în -
a. Declinarea a Il-a în o/e , a III-a în consoană şi i, a IV-a în -u , a V-a în
e. Tema este acea parte a cuvântului care se află înaintea desinenţei. La
declinarea a II-a, la Nominativ singular, tema -o se închide la -u, amicos
devenind amicus (vezi M. Pârlog, Gramatica Ib. latine, ediţie revăzută şi
adăugită de Gabriela Creţia, Ed. ALL, Bucureşti p. 16).
17
N. ministri servitorii, servitori, nişte servitori
G. ministrorum a servitorilor, a unor servitori
D. ministris ervitorilor, unor servitori, pentru servitori
Ac. ministros (pe) servitorii, (pe) nişte servitori
Abl. ministris cu, la, prin etc. servitori
V. ministri servitori!

Substantivul vir cu compuşii săi: triumvir (membru al unei

comisii de trei magistraţi), centumvir (persoană care făcea parte
dintr-un colegiu de 105 apoi de 180 de judecători) şi levir (cumnat)
este singurul cu terminaţia -r, masculin de declinarea a II-a.
Iată declinarea lui:

Singular
N. vir bărbat, bărbatul, un bărbat
G. viri a bărbatului, a unui bărbat
D. viro bărbatului, unui bărbat, pentru un bărbat
Ac. virum (pe) bărbatul, (pe) un bărbat
Abl. viro cu, la, despre, prin etc. bărbat
V. vir bărbate!

Plural
N. viri bărbaţi, bărbaţii, nişte bărbaţi
G. virorum a bărbaţilor, a unor bărbaţi
D. viris bărbaţilor, unor bărbaţi, pentru nişte bărbaţi
Ac. viros (pe) bărbaţii, (pe) nişte bărbaţi
Abl. viris cu, la, despre etc. bărbaţi
V. viri bărbaţi! (bărbaţilor!)

Există şi substantive feminine de declinarea a II-a. Ele denumesc:

 nume de plante şi arbori: malus -i (măr), cerasus -i (cireş),
prunus -i (prun) etc.
 nume de ţări, oraşe şi insule: Tyrus, Rhodus, Corinthus etc.
Acestea se declină la fel ca masculinele.

18
 Substantivele de declinarea a II-a terminate în -um, cu mici
excepţii (vezi nota 6 sunt de gen neutru).
Exemple de declinat:

Singular
N. sepulcrum mormânt, mormântul, un mormânt
G. sepulcri a mormântului, a unui mormânt
D. sepulcro mormântului, unui mormânt, pentru un
mormânt
Ac. sepulcrum (pe) mormântul, (pe) un mormânt
Abl. sepulcro cu, în, la, despre etc. mormânt
V. sepulcrum mormântule!

Plural
N. sepulcra morminte, mormintele, nişte morminte
G. sepulcrorum a unor morminte, mormintelor
D. sepulcris unor morminte pentru (nişte) morminte
Ac. Sepulcra (pe) morminte, (pe) nişte morminte
Abl. sepulcris Cu, în, la, prin, despre morminte
V. sepulcra mormintelor!

OBSERVAŢII:
 Toate substantivele de gen neutru, indiferent de declinare,
au la ambele numere trei cazuri identice: N. Ac. şi V.;
 Substantivele în -ius: Cornelius, Mercurius, Caius, filius,
genius, fac vocativul singular în -i8;
 Substantivul deus are la vocativ singular terminaţie identică
cu Nominativul, iar la plural are mai multe forme cazuale:

8
Dintre numele proprii terminate în -ius, Darius face excepţie, va avea
vocativul singular Darie deoarece -i este lung.
19
 Singular Plural
N. deus = Dumnezeu, zeu N. dei, dii, di
G. dei G. deorum, deum
D. deo D. deis, diis, dis
Ac. deum Ac. deos
Abl. deo Abl. deis, diis, dis
V. deus V. dei, dii, di

Unele substantive („pluralia tantum") se întrebuinţează numai la

plural: liberi -orum (copii), arma -orum (arme), fasti -orum
(calendarul) etc.
Câteva substantive, nume de monede sau măsuri (denarius,
sestretius etc.) fac genitivul plural în -um.

Substantive de declinat:
Masculine în us: dominus -i, servus -i, ludus -i, oculus -i,
discjpulus -i, lupus -i, annus -i, animus -i, amicus -i, calamus -i.
Feminine în us: fagus -i, cedrus -i, populus -i, ulmus -i,
Aegyptus -i, Ephesus -i, humus -i.
Masculine în er: socer -i, vesper -i, puer -i, magister -i, gener -
i.
Neutre în um: aurum -i, astrum -i, vinum -i, signum -i, templum
-i, verbum -i, miraculum -i, fatum -i, curriculum -i, bellum -i.

20
 DECLINAREA A III-A
Declinarea a III-a cuprinde substantive de toate genurile.
Identificarea genului se face numai cu ajutorul dicționarului.
Terminaţia Nominativului singular este foarte variată. La Genitiv
singular avem terminaţia -is. Masculinele şi femininele se declină
la fel.
După numărul de silabe ale substantivului (egale sau inegale) la
Nominativ şi Genitiv singular, împărţim substantivele declinării a
III-a în două categorii:
1. Imparisilabice
2. Parisilabice

Substantivele imparisilabice au la Genitiv singular o silabă în

plus faţă de Nominativ. Aceste substantive sunt în mare parte teme
consonantice9.
La substantivele parisilabice, numărul de silabe este identic la
Nominativ şi Genitiv. Această grupă este asimilată temelor
vocalice.
Declinarea substantivelor aparţinând celor două categorii este la
fel, cu precizarea că cele parisilabice au genitivul plural în -ium
faţă de imparisilabice care au terminaţia -um. La substantivele de
genul neutru cele trei cazuri identice: N., Ac. şi V. au terminaţia -ia.
De fapt, acest -i face parte din tema cuvântului.

9
Declinarea a III-a cuprinde teme terminate în consoane şi vocale.
Temele terminate în consoane pot fi împărţite în următoarele clase:
- Teme în oclusivă:
a) labiale (princeps, principis)
b) guturale ( vox, vocis)
c) dentale (pes, pedis)
- Teme în lichidă : în -l (sol, solis), în -r (pater, patris)
- Teme în nazală: în -m (hiems, hiemis), în n (homo, hominis)
- Teme în siflantă: (mus, muris)
- Temele în vocala: teme în -i (civis, -is; mare, -is; hostis, -is),
vezi Barbu N.I. şi Vasilescu T., op. cit, pp. 24 -25 şi M. Pârlog, op.
cit., pp. 24 - 29.
21
 EXEMPLE DE DECLINAT :
SUBSTANTIVE IMPARISILABICE

MASCULINE

Singular Plural
N. sculptor = sculptorul sculptores
G. sculptoris sculptorum
D. sculptori sculptoribus
Ac. sculptorem sculptores
Abl. sculptore sculptoribus
V. sculptor sculptores

FEMININE

Singular Plural
N.lux=lumina luces
G.lucis lucum
D.luci lucibus
A.lucem luces
Abl.luce lucibus
V. lux luces

NEUTRE

Singular Plural
N. carmen = poezia, cântecul carmina
G. carminis carminum
D. carmini carminibus
Ac. carmen carmina
Abl. carmine carminibus
V. carmen carmina

22
 SUBSTANTIVE PARISILABICE

MASCULINE

Singular Plural
N. hostis = dușmanul hostes
G. hostis hostium
D. hosti hostibus
Ac. hostem hostes
Abl. hoste hostibus
V. hostis hostes

FEMININE

Singular Plural
N. vulpes = vulpea vulpes
G. vulpis vulpium
D. vulpi vulpibus
Ac. vulpem vulpes
Abl. vulpe vulpibus
V. vulpes vulpes

NEUTRE

Singular Plural
N.mare maria
G. maris marium
D. mari maribus
Ac. mare maria
Abl. mari maribus
V. mare maria

23
 OBSERVATII:
 neutrele parasilabice sunt terminate la N. singular în -e, -al,
-ar, şi fac Abl. singular în -i;
 substantivele iuvenis = tânăr, canis = câine, mensis = lună,
vates = profet au G. plural ca substantivele imparisilabice.
 Ex: iuvenum nu iuvenium canum nu canium
 câteva substantive parisilabice cu N. singular în -is au
acuzativul singular în -im şi Abl. singular în -i: vis = față, sitis =
sete, tussis = tuse.
 unele substantive de declinare a-III-a prezintă neregularităţi
importante în declinare:
 bos, bovis (bou) are G. plural boum şi D. / Abl. plural bobus
sau bubus;
 sus, suis (porc) are D / Abl. plural subus;
 substantivul Iupiter, Iovis, are la N. singular o temă, iar la
restul cazurilor alta (Iov-)10.
 substantivele vas, vasis şi iugerum, iugeris se declină la
singular după o declinare, iar la plural după alta. Exemplu: vas,
vasis, la plural merge după declinarea a II-a (vasa, vasorum, vasis).
Nominativul singular are terminaţia zero sau –s.

SUBSTANTIVE DE DECLINAT

Imparisilabice masculine
miles - itis, sutor - oris, timor - oris, amor - oris, dux - cis, rex -
gis, venter-tris, iudex - icis, lapis - idis.
Imparisilabice feminine
vox - cis, virtus - tis, altitudo - inis, virgo - inis, oratio - onis,
salus - ulis, utor - oris, voluntas - atis.

10
Substantivul Jupiter este compus din Jou + Pater şi este o formă de
vocativ care a trecut ulterior Ia Nominativ.

24
 Imparisilabice neutre
corpus - oris, pectus - oris, volumen - inis, ius - iuris, cor -
cordis, tempus-oris
Parisilabice masculine
panis - is, orbis - is, civis - is, ignis - is
Parisilabice feminine
auris - is, avis - is, vestis - is, nubes – is
Parisilabice neutre
tribunal - is, animal - is, exemplar - is, mare - is.
Primele trei substantive se declina după declinarea a III-a
parisilabică, acestea fiind de fapt false imparisilabice.

DECLINAREA A IV-A
Conţine substantive de gen masculin, neutru şi câteva de gen
feminin. Toate au G. singular în -us. Masculinele şi femininele au
N. singular în -us, iar neutrele în -u. Iată flexiunea lor:

MASCULINE

Singular Plural
N. actus = act actus
G. actus actuum
D. actui actibus
A.actum actus
Abl.actu actibus
V. actus actus

FEMININE

Singular Plural
N. manus = mână manus
G. manus manuum
D. manui manibus
Ac. manum manus
25
 Abl. manu manibus
V. manus manus

NEUTRE

Singular Plural
N. genu = genunchi genua
G. genus genuum
D. genui sau genu genibus
Ac. genu genua
Abl. genu genibus
V. genu genua

OBSERVAŢII:
• Substantivul domus -us = casă are la unele cazuri şi forme de
declinarea a II-a:

Singular Plural
N. domus domus
G. domus domuum (şi domorum)
D. domui domibus
Ac. domum domos
Abl. domo (uneori domu) domibus
V. domus domus

Acest substantiv are şi o rămăşiţă de locativ: domi (acasă)

Câteva substantive desemnând nume de arbori (cornus, fagus,
ficus etc.), cu toate că se declină după declinarea a II-a, au şi
terminaţii de declinarea a IV-a la G şi Abl. singular şi la N. şi Ac.
Plural.
Substantivele: arcus, tribus, lacus, partus, genus fac uneori D. /
Abl. plural în -ubus.

26
 DECLINAREA A V-A

Cu excepţia substantivului dies -ei, care poate fi şi masculin şi

feminin (atunci când exprimă un termen fixat este feminin) toate
substantivele declinării a V-a sunt de genul feminin.
Numai două substantive (dies -ei şi res -ei) au declinare
completă:

Singular Plural Singular Plural

N. dies = ziua dies res = lucru res
G. diei dierum rei rerum
D. diei diebus rei rebus
Ac. diem dies rem res
Abl. die diebus re rebus
V. dies dies res res

Restul substantivelor de declinarea a V-a nu au plural

(„singularia tantum’’).

OBSERVAŢII:
 Substantivul meridies, compus al lui dies este întotdeauna
de genul masculin;
 Substantivul acies (linie de front), facies (faţă), spes
(speranţă), effigies (chip) când se folosesc la plural au forme numai
pentru cazurile N. şi Ac.
 În poezie se întâlneşte uneori la G. şi D. singular şi o formă
contrasă în -e (exemplu: fide pentru fidei);
 Dat fiind faptul că declinarea a V-a este înrudită cu
declinarea I, unele substantive de declinarea a V-a au forme şi de
declinarea I:
Exemplu:
barbaries -barbaria
materies - materia

27
 ADJECTIVUL
Adjectivul nu are forme proprii de declinare, ci se foloseşte de
terminaţiile declinărilor I-a, a II-a şi a III-a.
Astfel, împărţim adjectivele limbii latine în două clase:
 CLASA I din care fac parte adjectivele cu trei terminaţii.
Aceasta se declină după declinarea I (feminin) şi a II-a (masculin şi
neutru).
 CLASA a II-a din care fac parte adjectivele cu trei, două şi
o singură terminaţie.
Se declină după declinarea a III-a parisilabică.

ADJECTIVE DIN CLASA I

Aceste adjective au la N. singular terminaţiile -us, -a, -um sau -
er, -ra, -rum.
Exemplu: clarus ,-a ,-um sau niger -ra, rum.
Exemplu în -us,-a,-um:

Singular

masculin feminin neutru

N. dignus (demn) digna dignum
G. digni dignae digni
D. digno dignae digno
Ac. dignum dignam dignum
Abl. digno digna digno
V. digne digna dignum

Plural

masculin feminin neutru

N. digni dignae digna
G. dignorum dignarum dignorum

28
 D. dignis dignis dignis
Ac. dignos dignas dugna
Abl. dignis dignis dignis
V. digni dignae digna

Ex. în -er, -ra, -rum

Singular

masculin feminin neutru

N. pulcher = frumos pulchra pulchrum
G. pulchri pulchrae pulchri
D. pulchro pulchrae pulchro
Ac. pulchrum pulchram pulchrum
Abl. pulchro pulchra pulchro
V. pulcher! pulchra! pulchrum!

Plural

masculin feminin neutru

N. pulchri pulchrae pulchra
G. pulchrorum pulchrarum pulchrorum
D. pulchris pulchris pulchris
Ac. pulchros pulchras pulchra
Abl. pulchris pulchris pulchris
V. pulchri! pulchrae! pulchra!

29
 ADJECTIVE DIN CLASA A II-A
Cuprind adjective:
- cu trei terminaţii: -er, -is, -e;
- cu două terminaţii: -is, (M., F.), -e (N.);
- cu o terminaţie pentru toate trei genurile.

a. Adjective cu trei terminaţii (-er, -is, -e):

Singular

masculin feminin neutru

N. acer = ascuţit acris acre
G. acris acris acris
D. acri acri acri
Ac acrem acrem acre
Abl. acri acri acri
V. acer acris acre

Plural

masculin feminin neutru

N. acres acres acria
G. acrium acrium acrium
D. acribus acribus acribus
Ac. acres acres acria
Abl. acribus acribus acribus
V. acres acres acria

b. Adjective cu două terminaţii (-is, -e):

30
 Singular

masculin-feminin neutru
N. dulcis = dulce dulce
G. dulcis dulcis
D. dulci dulci
Ac dulcem dulce
Abl. dulci dulci
V. dulcis! dulce

Plural

masculin - feminin neutru

N. dulces dulcia
G. dulcium dulcium
D. dulcibus dulcibus
Ac. dulces dulcia
Abl. dulcibus dulcibus
V. dulces dulcia

c. Adjective cu o singură terminaţie:

Singular

masculin – feminin neutru

N.sapiens sapiens
G.sapientis sapientis
D. sapienti sapienti
A. sapientem sapiens
Abl. sapienti sapienti
V. sapiens sapiens

31
 Plural

masculin – feminin neutru

N. sapientes sapientia
G.sapientium sapientium
D.sapientibus sapientibus
A.sapientes sapientia
Abl.sapientibus sapientibus
V.sapientes sapientia

OBSERVAŢII:
 Spre deosebire de substantive, adjectivele din clasa a II-a au
Ablativul singular în -i;
 Adjectivele cu o singură terminaţie figurează în dicţionar şi
cu terminaţia Genitivului singular, care este -is. Ex. felix, -icis.
Când sunt folosite ca adjective, acestea au Abl. sing. în -i, când sunt
folosite ca substantive au terminaţia -e.
Adjectivele din clasa a II-a cu trei terminaţii sunt în număr de
13:
 acer, acris, acre = ascuţit
 alacer, alacris, alacre = vioi
 celeber, celebris, celebre = vestit
 celer, celeris, celere = iute
 puter, putris, putre = putred
 saluber. salubris, salubre = sănătos
 volucer, volucris, volucre = zburător
 paluster, palustris, palustre = mlăştinos
 pedester, pedestris, pedestre = pedestru
 silvester, silvestris, silvestre = de pădure
 terrester, terrestris, terrestre = terestru
 campester, campestris, campestre = câmpenesc
 equester, equestris, equestre = ecvestru

32
 Din această categorie mai fac parte şi numele lunilor: september,
octomber, november şi december, luate ca adjective pe lângă
substantivul lună. Ex.: mensis november.
Unele adjective se declină după declinarea a III-a imparisilabică,
având G, pl. în -um şi Abl. sing. în -e,iar neutrele la N., Ac. şi V.
au terminaţia -a:
 vetus, -eris = vechi
 pauper, -eris = sărac
 dives, -itis = bogat
 compos, -otis = stăpân pe ceva
 particeps. -icipis = părtaş
 superstes, stitis = teafăr
Aceste adjective nu au formele neutrului.
 adjectivele frugi = cumpătat şi nequam = de nimic sunt
invariabile (au aceeaşi formă, indiferent de gen, număr şi caz).
Ex. de declinat:

Adjective din clasa I:

 altus, -a, um; bonus, -a, um; longus, -a, -um; fecundus, -a, -
um; certus, -a, -um; purus, -a, -um; aridus, -a, -um; tacitus, -a, -um.

Adjective din clasa a II-a:

 cu trei terminaţii: (vezi mai sus lista celor 13 adjective:
acer, acris, acre ctc.)
 cu două terminaţii: omnis, -e; turpis, -e; similis, -e; facilis, -
e; docilis, -e; fidelis, -e; nobilis, -e; suavis, -e.
 cu o singura terminaţie: indulgens, -ntis; ferox, -cis; patiens,
-tis; simplex, -icis; demens, -ntis; audax, -cis; felix, -icis.
Când declinăm un grup nominal (substantiv cu adjectiv) facem
acordul în gen, număr şi caz.
Fie grupul homo dignus = om demn:

33
 Singular Plural
N. homo dignus N. homines digni
G. hominis digni G. hominum dignorum
D. homini digno D. hominibus dignis
Ac hominem dignum Ac. homines dignos
Abl. homine digno Abl, hominibus dignis
V. homo digne V. homines digni

GRADELE DE COMPARAŢIE ALE

ADJECTIVELOR
Gradele de comparaţie ale adjectivelor latineşti sunt aceleaşi ca
şi în limba română: pozitivul, comparativul şi superlativul.

1. GRADUL POZITIV Este gradul la care se enunţă formele

unui adjectiv.
2. GRADUL COMPARATIV Se formează prin sufixare. La
tema adjectivului se adaugă sufixul -ior pentru masculin şi feminin
şi -ius pentru neutru:

POZITIV TEMA ADJ. COMPARATIV

altus, -a, -um alt- altior altius
pulcher, -chra, -chrum pulchr- pulchrior pulchrius
acer, acris, acre acr- acrior acrius
brevis, -e brev- brevior brevius
felix, –icis felic- felicior felicius

Adjectivele la comparativ, indiferent de clasă, se declină după

declinarea a III-a imparisilabică, similar unui adjectiv cu două
terminaţii:

34
 Singular

masculin - feminin neutru

N. clarior = mai strălucit clarius
G. clarioris clarioris
D. clariori clariori
Ac. clariorem clarius
Abl. clariore clariore
V. clarior clarius

Plural

masculin – feminin Neutru

N. clariores clariora
G. clariorum clariorum
D. clarioribus clarioribus
Ac. clariores clariora
Abl. clarioribus clarioribus
V. clariores clariora

3. GRADUL SUPERLATIV Majoritatea adjectivelor formează

superalativul adăugând la tema adjectivului sufixele -issimus (M), -
issima (F), -issimum (N):

POZITIV TEMA G. SING. SUPERLATIV

clarus,-a, -um clar- clarissimus, -a, -um
brevis, -e brev- brevissimus,-a, -um
felix, -cis felic- felicissimus, -a, -um

Superlativele se declină ca un adjectiv cu trei terminaţii din clasa

I, deci după declinările I (F) şi a II-a (M şi N):

35
 Singular

masculin feminin neutru

N. clarissimus clarissima clarissimum
G. clarissimi clarissimae clarissimi
D. clarissimo clarissimae clarissimo
Ac. clarissimum clarissimam clarissimum
Abl. clarissimo clarissima clarissimo
V. clarissime clarissima clarissimum

Plural

masculin feminin neutru

N. clarissimi clarissimae clarissima
G. clarissimorum clarissimarum clarissimorum
D. clarissimis clarissimis clarissimis
Ac. clarissimos clarissimas clarissima
Abl. clarissimis clarissimis clarissimis
V. clarissimi clarissimae clarissima

OBSERVAŢII:
 Comparativul de inferioritate şi de egalitate se exprimă cu
ajutorul adverbelor: minus (mai puţin) şi tam (atât de).
 Complementul comparativului (cel de-al doilea termen cu
care se face comparaţia) se exprimă fie cu adverbul quam (decât) şi
cazul primului termen: Paulus felicior est quam Petrus (Paul este
mai fericit decât Petru), fie fără adverb în cazul Abl.: Paulus
felicior est Petro = Paul este mai fericit decât Petru.
 Adjectivul iuvenis, -is = tânăr are frecvent şi o formă
sincopată de comparativ: iunior. Forma normală iuvenior apare
mai rar.
 Adjectivele compuse terminate în -volus, -dicus, şi -ficus,
prin analogie cu participiul, intercalează pe -ent între temă şi sufix
la ambele grade:

36
masculin feminin neutru
benevolus, -a, -um benevolentior (M.F.) benevolentissimus
benevolentius (N) benevolentissima
benevolentissimum

 Adjectivele terminate în -er, fac superlativul, adăugând

direct la forma de masculin, Nom. sg. a pozitivului sufixele: -rimus
(M), -rima (F), -rimum (N):

POZITIV SUPERLATIV
pulcher, -ra, -rum pulcherrimus, -a, -um

 Un număr de şase adjective terminate la N. sg. în -ilis

formează superlativul cu -limus (M), -lima (F), -limum (N) care se
adaugă la tema adjectivului:

POZITIV
facilis, -e = uşor
difficilis, -e = greu
similis, -e = asemănător
dissimilis, -e = diferit
gracilis, -e = delicat
humilis, -e = umil
Restul adjectivelor terminate
conform regulii generale.
SUPERLATIV
facillimus, -a, -um
difficillimus, -a, -um
simillimus, -a, -um
dissimillimus, -a, -um
gracillimus, -a, -um
humillimus, -a,-um
în -ilis formează superlativul

COMPARAŢIA NEREGULATĂ
COMPARAŢIA PRIN PERIFRAZĂ
Adjectivele terminate la N. sg. în -ius, -eus, şi -uus formează
comparativul cu magis (= mai) şi superlativul cu maxime (= foarte
mult):

37
Pozitiv Tema Comparativ Superlativ
idoneus idone magis idoneus maxime
idoneus

COMPARAŢIA CU PREFIXE
Unele adjective la gradul pozitiv primesc valoare de superlativ,
dacă sunt compuse cu prefixele per sau prae. Ex.: perabsurdus =
foarte absurd, praealtus = foarte înalt etc.

COMPARAŢIA DEFECTIVĂ
Unele adjective a căror pozitive sunt de fapt prepoziţii sau
adverbe au format în timp grade de comparaţie.

POZITIV COMPARATIV SUPERLATIV

post = în urmă, posterior, -ius = mai postremus, -a, -um
după înapoi
(posterus)
ultra = dincolo de ulterior, -ius = mai ultimus,-a,-um
pe urmă
prae = înaintea prior, -prius = mai primus,-a,-um
întâi
intra = înăuntru interior, -ius = mai intimus,-a,-um
înăuntru
extra = în afară, exterior, -ius = mai extremus,-a, -um
(exterus) în afară
infra = mai jos inferior, -ius = mai infimus, -a, -um
(inferus) jos
supra = deasupra superior, -ius = mai superus,-a, -um
(superus) sus
prope = aproape proprior, -proprius = proximus, -a, -um
mai aproape

 unele adjective latine au pătruns în limba română ca

neologisme, puse deja la un grad de comparaţie, fapt pentru care nu

38
mai pot fi recomparate si în limba noastră. Se folosesc greşit
următoarele: superior, ulterior, posterior, anterior, minor, optim,
optimist, pesimist etc.
 adjectivele novus, sacer, falsus şi pius apar numai la
superlativ cu forme normale, iar adolescens, admirabilis şi alacer
au forme numai pentru comparativ;
 câteva adjective nu pot avea grade de comparaţie. Ex.:
aureus = de aur, argentus = de argint, ligneus = de lemn etc.
 un număr de 5 adjective foarte des folosite au la comparativ
şi superlativ forme neregulate:

POZITIV COMPARATIV SUPERLATIV

bonus, -a, -um = bun melior, melius optimus, -a, -um
malus, -a, -um = rău peior, peius pessimus, -a, -um
magnus,-a,-um = maior, maius maximus, -a, -um
mare
parvus, -a, -um = mic minor, minus minimus, -a, -um
multus, -a, -um = N. plus,G. pluris plurimus, -a, -um
mult

PRONUMELE

Pronumele (pronomen) este partea de vorbire care substituie un

nume, adică un substantiv.
În limba latină distingem șapte feluri de pronume: personal,
reflexiv, posesiv, demonstrativ, relativ, interogativ şi nedefinit
(nehotărât).
Declinarea pronominală prezintă unele deosebiri faţă de
flexiunea nominală. Aceste particularităţi vizează mai cu seamă
partea a doua a declinării pronominale şi anume pronumele
demonstrativ, relativ, interogativ şi nehotărât.
Ele constau în următoarele:
 Nominativul sg. se termină în -e sau -s;
39
  N. şi Ac. sing. neutru se termină în -d (illud, id, quid) şi în -
m (ipsum);
 Terminaţia Genitivului singular, la toate genurile este -ius;
 Dativul singular se termină în -i;
Pronumele posesiv se declină după declinarea nominală.

PRONUMELE PERSONAL

Singular

PERSOANA I PERSOANA A II-A

N. ego = eu N. tu = tu
G. mei = de mine G. tui = de tine
D. mihi = mie, mi, îmi, pentru D. tibi = ţie, ţi, îţi, pentru tine
mine
Ac. me = pe mine, mă, m- Ac. te = pe tine, te
Abl. me = de (de la) mine, Abl. te = de (de la) tine, etc.
mecum = cu mine
V. tu! = tu!

Plural

PERSOANA I PERSOANA A II-A

N. nos = noi N. vos = voi
G. nostri = de noi G. vestri = de voi
vestrum = dintre voi
nostrum = dintre noi D. vobis = vouă, vă, vi,
D. nobis = nouă, ne, ni, pentru pentru voi
noi
Ac. nos = pe noi, ne Ac vos = pe voi, vă, v-
Abl. nobis = de (de la) noi, etc. Abl. vobis = de (de la ) voi etc.
nobiscum = cu noi vobiscum = cu voi
V. vos! = voi!

40
 OBSERVAŢII:
 formele de G. plural nostrum şi vestrum se folosesc cu
valoare de genitiv partitiv. Ex.: primus vestrum = primul dintre voi.
 cu excepţia Genitivului plural şi a Nominativului sg. pers. a
II-a, formele pronumelui personal sunt uneori întărite cu particula
enclitică - met.
Ex. egomet, meimet, mihimet, memet, nobismet etc.
 limba latină nu are forme pentru persoana a III-a. La nevoie,
se foloseşte pronumele reflexiv (dacă se referă la subiect) şi
pronumele demonstrativ is, ea, id sau ille, illa, illud.

 în latina arhaică, la G. singular se întâlnesc şi formele mis şi

tis;
 la Dativ singular există şi forma mi;
 la Acuzativ şi Ablativ sg. în limba arhaică mai pot fiîntâlnite
forme ca med, ted.

PRONUMELE REFLEXIV

Pronumele reflexiv are forme speciale numai pentru persoana a

III-a. Singularul şi pluralul au aceleaşi forme.

N.V. -
G. sui = de sine, de el, de ea, de ei, de ele
D. sibi = sieşi, lui, îi, i, ei, îi, i, lor, le, li
Ac. se = pe sine, se, pe el, pe ea, pe ei, pe ele
Abl. se = de (de la) sine, de el, de ea, de ei, de ele

41
 OBSERVAŢII:
 pentru persoana I şi a II-a, pronumele personal se foloseşte
ca reflexiv. Ex.: Ego me lavo = Eu mă spăl; Tu te lavas = Tu te
speli;
 asemeni pronumelui personal şi cel reflexiv are forme
întărite: suimet, sibimet etc.
 la Ac. şi Abl., uneori reflexivul este întărit prin reduplicare:
sese.

PRONUMELE POSESIV

Pronumele posesiv se acordă în gen, număr şi caz cu numele

obiectului posedat. Când însoţeşte un substantiv, are valoare de
adjectiv posesiv ca şi în limba română.

SINGULAR
PERS. I meus, mea, meum = al meu
PERS. II tuus, tua, tuum = al tău, a ta
PERS. III suus, sua, suum = al său, a sa

PLURAL
PERS. I noster, nostra, nostrum = al nostru, a noastră
PERS. II vester, vestra, vestrum = al vostru, a voastră
PERS. III suus, sua, suum = al său, a sa, a lor

Pronumele posesiv se declină ca un adjectiv de clasa I cu trei

terminaţii (clarus, -a, -um).
Declinăm spre exemplificare, pronumele posesiv de persoana I:

SINGULAR PLURAL
masculin feminin neutru masculin feminin neutru
N. meus mea meum mei meae mea
G. mei meae mei meorum mearum meorum
42
D. meo meae meo meis meis meis
Ac. meum meam meum meos meas mea
Abl. meo mea meo meis meis meis

OBSERVAŢII:
 Vocativul singular de la meus este mi;
 Ablativele meo, mea, suo, sua sunt întărite uneori cu
particula enclitică -pte. Ex.: meopte, nostrapte etc.
 De la noster şi vester s-au derivat nostras, vestratis,
nostrates etc.
 Persoana a III-a, cu formă identică pentru singular şi plural,
se foloseşte numai în sens reflexiv.11

PRONUMELE DEMONSTRATIV

Pronumele demonstrative îşi au denumirea de la verbul

demonstro, -are şi arată fiinţele sau lucrurile, apropierea sau
depărtarea acestora în raport cu subiectul vorbitor.
Avem şase pronume demonstrative:
 hic, haec, hoc = acesta, aceasta
 is, ea, id = acesta, aceasta, el, ea
 iste, ista, istud = acesta, aceasta, (ăsta, asta)
 ille, illa, illud = acela, aceea, el, ea
 ipse, ipsa, ipsum = însuşi, însăşi
 idem, eadem, idem = acelaşi, aceeaşi

11
În sens nereflexiv se folosesc formele de genitiv ale pronumelui
demonstrativ is, ea, id (eius, eorum, earum).
43
 HIC, HAEC, HOC

SINGULAR PLURAL
masculin feminin neutru masculin feminin neutru
N. hic = haec hoc hi hae haec
acesta,
aceasta
G. huius huius huius horum harum horum
D. huic huic huic his his his
Ac. hunc hanc hoc hos has haec
Abl. hoc hac hoc his his his

OBSERVAŢII:
 formele terminate în -s sunt uneori întărite cu particula -ce:
huiusce, hasce, hisce, etc.
 când însoţeşte un substantiv, pronumele hic, haec, hoc are
valoare de adjectiv demonstrativ. Exemplu: hic iudex = judecătorul
acesta.

IS, EA, ID

SINGULAR PLURAL
masculin feminin neutru masculin feminin neutru
N. is = ea id ii eae ea
acesta
,
cel, ea, el
G. eius eius eius eorum earum eorum
D. ei ei ei iis (eis) iis (eis) iis (eis)
Ac. eum eam id eos eas ea
Abl. eo ea eo iis (eis) iis (eis) iis (eis)

44
 OBSERVAŢII:
 pronumele, is, ea, id se foloseşte şi ca pronume personal de
persoana a III-a;
 apare frecvent ca antecedent al relativului
Ex. is...qui (acela… care)

ISTE, ISTA, ISTUD

SINGULAR PLURAL
masculin feminin neutru masculin feminin neutru
N. iste = ista istud isti istae ista
acesta,
aceasta,
ăsta, asta
G. istius istius istius istorum istarum istorum
D. isti isti isti istis istis istis
Ac. istum istam istud istos istas ista
Abl. isto ista isto istis istis Istis

OBSERVAŢII:
 iste are şi un sens depreciativ pe care îl traducem în română
cu ăsta;
 stă la baza demonstrativului „acesta’’ din limba română,
alături de interjecţia ecce (ecce + ista = aceasta).12

12
Vezi Gh. I. Şerban, Culegere de texte latine, Ed. Porto- Franco, Galaţi,
1995, p. 137.
45
 ILLE, ILLA, ILLUD

SINGULAR PLURAL
masculin feminin neutru masculin feminin neutru
N. ille = acela, illa illud illi illae illa
aceea, el, ea
G. illius illius illius illorum illarum illorum
D. illi illi illi illis illis illis
Ac. illum illam illud illos illas illa
Abl. illo illa illo illis illis illis

OBSERVAŢII:
 Într-un anume context, ille poate însemna şi vestit, celebru:
Ex: Ille Alexander = Acel Alexandru, adică celebrul Alexandru
Macedon.
 Dacă hic exprimă ceea ce este în proximitatea imediată a
vorbitorului, demonstrativul ille arată depărtarea pe coordonatele
spaţio-temporale: illo tempore
 În latina arhaică, ille apare şi cu particula –c : illic, illoc,
illac, etc.
 Din cauza faptului că se referă la persoana a III-a, ille se
mai numeşte şi demonstrativ de persoana a III-a.

46
 IPSE, IPSA, IPSUM13

SINGULAR PLURAL
masculin feminin neutru masculin feminin neutru
N. ipse = ipsa ipsum ipsi ipsae ipsa
însuşi, însăşi
G. ipsius ipsius ipsius ipsorum ipsarum ipsorum
D. ipsi ipsi ipsi ipsis ipsis ipsis
Ac. ipsum ipsam ipsum ipsos ipsas ipsa
Abl. ipso ipsa ipso ipsis ipsis ipsis

OBSERVAŢII:
 pronumele ipse, ipsa, ipsum (demonstrativ de întărire) stă
la baza pronumelui personal de întărire din limba română: însumi,
însămi, însuşi, etc.
 la N. singular şi plural masculin este întărit de sufixul -met:
ipsemet, ipsimet, etc.

IDEM, EADEM, IDEM

SINGULAR PLURAL
masculin feminin neutru masculin feminin neutru
N. idem = eadem idem iidem eaedem eadem
acelaşi,
aceeaşi
G. eiusdem eiusdem eiusdem eorundem earundem eorundem
D. eidem eidem eidem iisdem iisdem iisdem
(eisdem) (eisdem) (eisdem)
Ac. eundem eandem idem eosdem easdem eadem
Abl. eodem eadem eodem iisdem iisdem iisdem
(eisdem) (eisdem) (eisdem)

13
În preclasic se întâlnesc formele eapse (N. sg. feminin), eumpse (Ac.
sg. masculin), eopse şi eapse (Abl. Sg.). Faptul că prima parte este
variabilă (ea, eo etc.) a determinat pe unii latinişti să afirme că ipse vine
din is + pse (vezi T. Vasilescu, N. I. Barbu, op. cit, p. 48).
47
 OBSERVAŢII:
 la Acuzativ singular, masculin şi feminin şi la Genitiv plural
m + d = nd (consoana m este asimilată în nazala dentală n), deci va
fi eundem în loc de eumdem;
 idem, eadem, idem mai este numit şi demonstrativ de
identitate.

PRONUMELE RELATIV
Pronumele relativ este folosit ca conectiv pentru subordonatele
relative şi face legătura între aceste propoziţii şi unele cuvinte din
regentă.

SINGULAR PLURAL
masculin feminin neutru masculin feminin neutru
N. qui = care quae quod qui quae quae
G. cuius cuius cuius quorum quarum quorum
D. cui cui cui quibus quibus quibus
Ac. quem quam quod quos quas quae
Abl. quo qua quo quibus quibus quibus

OBSERVAŢII:
 în poziţie iniţială, relativul are înţeles demonstrativ: Qui
credit in Filium, habet vitam aeternam (secundum Ioannem 3,36);
 la Dativ şi Ablativ plural, mai ales în poezie, avem şi forma
quis;
 când apare prepoziţia cum, aceasta urmează după pronume:
quocum, quacum, quibuscum;
 dativul cui se pronunţă într-o singură silabă ca în limba
română;
 în componenţa flexiunii pronumelui relativ intră terminaţii
din primele trei declinări după cum urmează:

48
  Declinarea I: Ac. sg. quam, Abl. sg. qua, N. pl
quae, G. pl. quarum, Ac. pl. quas;
 Declinarea a Il-a: Abl. sg. quo. N. pl. masculin
qui, G. pl. quarum, Ac. pl. masc. quos;
 Declinarea a III-a: Ac. sg. quem, D. şi Abl. pl. =
quibus;

 când se află alături de cuvântul pe care-1 determină,

pronumele relativ se acordă cu acesta precum un adjectiv în gen,
număr şi caz. Când cuvântul pe care-1 determină se găseşte în altă
propoziţie, relativul are valoare substantivală şi se acordă cu
determinantul doar în număr şi gen. Ex: video pueros qui cantant
= văd copii care cântă. Aici qui se acordă în gen şi număr cu
pueros, dar este în Nominativ plural cu funcţie de subiect, în timp
ce acuzativul pueros este complement direct al verbului video;
 pronumele relativ are în declinarea sa două teme: quo
pentru masculin şi neutru şi qua pentru feminin.

PRONUMELE INTEROGATIV
SINGULAR PLURAL
masculin feminin neutru masculin feminin neutru
N. quis = quis? quid? qui? quae? quae?
cine?
G. cuius cuius cuius? quorum quarum quorum?
D. cui cui cui? quibus quibus quibus?
Ac. quem quam quid? quos quas quae?
Abl. quo qua quo? quibus quibus quibus?

49
 OBSERVAŢII:
 pronumele interogativ se declină ca cel relativ cu
specificarea că are forme diferite la N. singular;
 formele de Abl. sg. au ajuns cu timpul adverbe interogative:
quo? = unde?, qua? = pe unde, cum?;
 interogativul apare uneori întărit cu sufixul -nam sau cu
prefixele -ec sau -num: quisnam, quidnam (oare cine?, oare ce?),
ecquis, ecquid (oare cine?, oare ce?), numquis, numquid (cine
oare?, ce oare?);
 când este însoţit de un substantiv, interogativul are funcţie
de adjectiv interogativ: qui deus est? = care (ce fel de) zeu este?

PRONUMELE NEDEFINIT
Aceste pronume substituie nume de fiinţe sau lucruri în mod
nedeterminat.
Distingem trei forme pronominale nedefinite:
1. compuse
2. adjective nedefinite de origine pronominală
3. negative
1. Pronume nedefinite compuse
a) Aliquis, aliqua, aliquid = cineva, ceva, vreun, vreo
b) Quidam, quaedam, quiddam, quoddam = un oarecare,
cineva, ceva, pe unii, nişte
c) Quispiam, quaepiam, quidpiam, quodpiam = cineva,
ceva, un oarecare
d) Quisquam, quidquam sau quicquam = vreunul,
cineva,ceva
e) Quisque, quaeque, quidque, quodque = fiecare,
oricine,orice
f) Quivis, quaevis, quidvis, quodvis = oricare vrei,
oricare-ţi place, orice vrei
g) Quilibet, quaelibet, quidlibet, quodlibet = oricare,
oricine, orice
50
 h) Unusquisque, unaquaeque, unumquidque = fiecare

Fiind compuse ale pronumelui relativ-interogativ, se declină

doar aceste pronume, restul cuvântului fiind invariabil. Ex:
quispiam va fi cuiuspiam la G. şi cuipiam la D. sg.
La ultimul pronume, unusquisque, se declină şi unus.

2.Pronume nedefinite cu formă şi valoare de adjective

(adjective pronominale)
a) unus, una, unum = unul (singur)
b) ullus, ulla, ullum = vreunul
c) nullus, nulla, nullum = nici unul
d) nonnullus, nonnulla. nonnullum = vreunul
e) uter, utra, utrum = unui din doi
f) neuter, neutra, neutrum = nici unul clin doi
g) utervis, utravis, utrumvis = oricare vrei din doi
h) uterlibet, utralibet, utrumlibet = oricare îţi place din noi
i) uterque, utraque, utrumque = şi unul şi altul din doi
j) alter. altera, alterum = celălalt din doi
k) alius, alia, aliud = altul
l) solus, sola, solum = singur
m) totus, tota, totum = întreg, tot

Aceste pronume cu formă şi valoare de adjective se declină ca

un adjectiv cu trei terminaţii de clasa I. Genitivul şi Dativul însă,
urmează regula declinării pronominale. Ex: totius şi respectiv toti
etc.

3. Pronumele nedefinite negative

a) Nemo (este derivat din ne-homo, nici un om, adică nimeni).
Se declină după declinarea a III-a imparisilabică. Nu are plural. Iată
declinarea lui la singular:
N. nemo = nimeni
G. nullius = a nimănui
D. nemini = nimănui, pt. nimeni

51
 Ac. neminem = pe nimeni
Abl. nullo = de (de la etc.) nimeni

b) nihil = nimic. În principiu, este nedeclinabil. Se foloseşte

numai la N. şi Ac. singular neutru. Formele de genitiv (nihili).
acuzativ (ad nihilum) şi ablativ (nihilo) apar numai în unele
locuţiuni. Ex: nihilo minus = cu nimic mai puţin.
Când sunt precedate de non, pronumele nedefinite negative
(nemo şi nihil) au înţeles afirmativ = cineva, câţiva, ceva.

NUMERALUL
Numeralul este acea parte de vorbire care exprimă prin numărare
ordinea, cantitatea, distribuţia, măsura şi proporţia fiinţelor şi
lucrurilor.
În limba latină avem următoarele tipuri de numerale:
 cardinale
 ordinale
 distributive
 adverbiale
 multiplicative
 proporţionale

52
 NUMERALU CARDINAL
Romanii au inventat un sistem grafic prin care notau numerele
cu litere (cifre romane). Redăm aceste semne alături de numeralul
cardinal:

NUMERALUL CARDINAL CIFRELE

ROMANE
1. unus, -a, -um = unul, una I
2. duo, -ae, -o = doi, două II
3. tres, tria = trei III
4. quattuor = patru IV
5. quinque = cinci V
6. sex = şase VI
7. septem = şapte VII
8. octo = opt VIII
9. novem- nouă IX
10. decem = zece X
11. undecim = unsprezece XI
12. duodecim = doisprezece XII
13. tredecim = treisprezece XIII
14. quattuordecim = patrusprezece XIV
15. quindecim = cinsprezece XV
16. sedecim = şaisprezece XVI
17. septemdecim = şaptesprezece XVII
18. duodeviginti = optsprezece XVIII
19. undeviginti = nouăsprezece XIX
20. viginti = douăzeci XX
21. vinginti unus = douăzeci şi unu XXI
(unus et viginti)
22. viginti duo = douăzeci şi doi XXII
(duo et viginti)
23. viginti tres = douăzeci şi trei XXIII
(tres et viginti)
24. viginti quattuor = douăzeci şi patru XXIV
(quattor et viginti)
53
25. viginti quinque = douăzeci şi cinci XXV
(quinque et viginti)
26. viginti sex = douăzeci şi şase XXVI
(sex et viginti)
27. viginti septem = douăzeci şi şapte XXVII
(septem et viginti)
28. duo de triginta = douăzeci şi opt XXVIII
29. undetriginta = douăzeci şi nouă XXIX
30. triginta = treizeci XXX
40. quadraginta = patruzeci XL
50. quinquaginta = cincizeci L
60. sexaginta = şaizeci LX
70. septuaginta = şaptezeci LXX
80. octoginta = optzeci LXXX
90. nonaginta = nouăzeci XC
100. centum = o sută C
101. centum (et) unus = o sută unu CI
120. centum (et) viginti = o sută douăzeci CXX
121. centum viginti unus = o sută douăzeci şi CXXI
unu
200. ducenti. -ae, -a CC
300. trecenti, -ae, -a CCC
400. quadringenti, -ae, -a CCCC
500. quingenti, -ae, -a D
600. sexcenti. -ae, -a DC
700. septingenti, -ae, -a DCC
800. octingenti, -ae, -a DCCC
900. nongenti, -ae, -a DCCCC
sau CM
1000. mille M
1140. mille centum quadraginta MCXL
1900. mille nongenti MCM
2000. duo milia MM
5000. quinque milia
10.000. decem milia

54
100.000. centum milia
1.000.000. decies centena milia

Primele trei numerale cardinale se declină:

1. (UNUS, -A, -UM): 2.(DUO, -AE, -O):

M. F. N. M. F. N.
N. unus una unum duo duae duo
G. unius unius unius duorum duarum duorum
D. uni uni uni duobus duabus duobus
Ac. unam unum duos duas duo
unum
Abl. uno una uno duobus duabus duobus

3. (TRES, TRIA):
masculin – feminin neutru
N. tres tria
G. trium trium
D. tribus tribus
Ac. tres tria
Abl. tribus tribus

OBSERVAŢII:
 nedeclinabile la singular, miile se declină la plural după
declinarea a III-a parisilabică neutră:

N.V. milia = mii

G. milium
D. milibus
Ac. milia
Abl. milibus

55
  numeralele cardinale până la o sută nu se declină. Cele care
exprimă sutele (cu excepţia lui centum) se declină ca un adjectiv cu
trei terminaţii la plural;
 numeralul duo, -ae, -o are şi un genitiv plural în duum;
 formula românească de numărare de la 11 la 19 conservă
elemente latine (unsprezece este de fapt unus super decem, adică
unu peste zece);
 numeralul unus, -a, -um apare şi la plural (uni, unae, una)
pe lângă „pluralia tantum’’ (substantive care nu au singular). Ex.
una castra = o singură tabără, sau atunci când are înţelesul de
singuri, unici: uni suebi = singuri suebii.

NUMERALUL ORDINAL
Aceste numerale au formă de adjective cu trei terminaţii de clasa
I şi se declină în consecinţă.

1. primus, -a, -um = primul 12. duodecimus, -a, -um

2. secundus, -a, -um = al
doilea
3. tertius, -a, -um = cil treilea
4. quartus, -a, -um = al
patrulea
5. quintus, -a, -um = al
cincilea
6. sextus, -a, -um = al şaselea
7. septimus, -a, -um = al
şaptelea
8. octavus, -a, -um = al
optulea
9. nonus, -a, -um = al nouălea
10. decimus, -a, -um — al
zecelea
11. undecimus, -a, -um
56
13. tertius decimus, tertia
decima, tertium decimum
14. quartus decimus, -a. -um
15. quintus decimus, -a, -um
16. sextus decimus, -a, -um
17. septimus decimus, -a, -um
18. duodevicesimus, -a, -um
19. undevicesimus, -a, -um
20. vicesimus, -a, -um
21. vicesimus primus (unus et
vicesimus)
22. vicesimus secundus (alter
et vicesimus)
23. vicesimus tertius (tertius
et vicesimus)
 24. vicesimus quartus
(quartus et vicesimus)
25. vicesimus quintus
(quintus et vicesimus)
26. vicesimus sextus (sextus
et vicesimus)
27. vicesimus septimus
(septimus et vicesimus)
28. duodetricesimus
29. undetricesimus
30. tricesimus
40. quadragesimus, -a, -um
50. quinquagesimus, -a, -um
60. sexagesimus, -a, -um
70. septuagesimus, -a, -um
80. octogesimus, -a, -um
90. nonagesimus, -a, -um
100. centesimus, -a, -um
101. centesimus (et) primus
120. centesimus vicesimus
121.centesimus
vicesimusprimus
200. ducentesimus, -a, -um
300. trecentesimus, -a, -um
400. quadringentesimus, -a, -
um
500. quingentesimus, -a, -um
600. sexcentesimus, -a, -um
700 septingentesimus, -a, -um
800. octingentesimus, -a, -um
900. nongentesimus. -a, -um
1000. millesimus, -a, -um
2000. bis millesimus, -a, -um.
10.000. decies millesimus,-a,- um
1.00.000. centies millesimus
1.00.00. millies millesimus, -a,
- um

OBSERVAŢII:
 Numeralul era folosit pentru exprimarea dimensiunilor
temporale (anul, ziua, ora). Ex.: hora decima = ora zece sau Anno
post Christum natum bis millesimo = în anul 2000 după Hristos.
 Numeralele ordinale latineşti de la 1 la 10 se întrebuinţează
în limba română ca neologisme. Ex: secund, terţiar etc.

57
 NUMERALUL DISTRIBUTIV
Numeralele distributive răspund la inrebarea quoteni, -ae, -a ?
(câte, câţi, câte?).
1. singuli, -ae. -a = câte 19. noveni deni (undeviceni)
unul 20. viceni
2. bini, -ae, -a = câte doi 21. viceni singuli
3. terni, -ae, -a = câte trei 30. triceni
4. quaterni, -ae, -a = câte 40. quadrageni
patru 50. quinquageni
5. quini, -ae, -a = câte cinci 60. sexageni
6. seni, -ae, -a = câte şase 70. septuageni
7. septeni, -ae, -a = câte 80. octogeni
şapte 90. nonageni
8. octoni, -ae, -a = câte opt 100. centeni
9. noveni, -ae, -a = câte 200. duceni
nouă 300. treceni
10. deni, -ae, -a = câte zece 400. quadrigeni
11. undeni, -ae, -a 500. quingeni
12. duodeni, -ae, -a 600. sexceni
13. terni deni 700. septingeni
14. quaterni deni 800. octingeni
15. quini deni 900. nongeni
16. seni deni 1000. sigula milia
17. septeni deni 2000. bina milia
18. octoni deni (duodeviceni) 5000. quina milia

OBSERVAŢIE:
 Numeralele distributive se declină ca un adjectiv de clasa I
cu trei terminaţii, dar numai la plural. Spre deosebire de adjective,
au G. pl. terminat în -um în loc de -orum, -arum. Excepţie face
singuli, -ae, -a care are genitivul plural normal (singulorum, -
arum, -orum = a câte unora).

58
 NUMERALUL ADVERBIAL
Aceste numerale răspund la întrebarea quotiens? (de cate ori?) și
sunt indeclinabile:

1. semel = o dată 30. tricies

2. bis = de două ori 40. quadragies
3. ter = de trei ori 50. quinquagies
4. quater = de patru ori 60. sexagies
5. quinquies = de cinci ori 70. septuagies
6. sexies= de şase ori 80. octogies
7. septies = de şapte ori 90. nonagies
8. octies 100. centies
9. novies 101. centies semel
10. decies 200. ducenties
11. undecies 300. trecenties
12. duodecies 400. quadringenties
13. terdecies 500. quingenties
14. quaterdecies 600. sexcenties
15. quindecies sau quinquies 700. septingenties
decies 800. octingenties
16. sedecies sau sexies decies 900. nongenties
17. septies decies 1000. millies
18. duodevicies sau octies 2000. bis millies
decies 5000. quinquies millies
19. undevicies sau novies 10000. decies millies
decies 500000. quingenties millies
20. vicies 1000000. decies centies millies
21. vicies semel

59
 OBSERVAŢIE:
 Pentru a exprima operaţia de înmulţire se combină
numeralele adverbiale cu cele distributive astfel: 8 X 6 (de opt ori
şase) = sexies octoni.

NUMERALUL MULTIPLICATIV
Sunt considerate numerale multiplicative adjectivele în -plex
(N.sg.) şi -plicis (la G. sg.). Acestea se declină ca adjectivele de
dasa a II-a cu o singură terminaţie. Iată-le pe cele mai uzuale:
simplex, -plicis = simplu
duplex, -plicis = îndoit
triplex, -plicis = întreit
quadruplex, -plicis = împătrit
septemplex, -plicis = înşeptit
decemplex, -plicis = înzecit
centumplex, -plicis = însutit

Adjectivele numerale formate cu sufixele -plus, -pla, -plum,

arată proporţia unor elemente faţă de altele:

simplus, -a, -um = o dată mai mare

duplus, -a, -um = de două ori mai mare
triplus, -a, -um = de trei ori mai mare
octuplus, -a, -um = de opt ori mai mare
Se declină ca adjectivele cu trei terminaţii de clasa I.

60
 VERBUL
Categoriile gramaticale ale verbului latin sunt aceleaşi ca şi în
limba româna:

1. TRANZITIVITATEA ŞI INTRANZITIVITATEA. Există

verbe care pot primi un complement direct (tranzitive) şi verbe care
nu pot avea un astfel de complement (intranzitive). Ex: Homines
arant campum = Oamenii ară câmpul. Aici campum este
complementul direct al verbului arare. Când spunem Homines
dormiunt = Oamenii dorm, observăm că acţiunea verbului dormire
nu trece direct asupra unui obiect, deci verbul este intranzitiv.14

2. DIATEZA. Limba latină are două diateze: activă, care arată

că acţiunea este săvârşită de subiect şi pasivă, unde subiectul suferă
acţiunea:
canto = cânt
cantor = sunt cântat
Verbele intranzitive au doar o formă impersonală de pasiv: Hic
bene vivitur = Aici se trăieşte bine.
Unele verbe au la diateza pasivă înţeles reflexiv: ocultor = mă
ascund.

3. MODUL. Limba latină are 8 moduri dintre care 3 personale şi

5 impersonale:

Personale:
1. Indicativul
2. Conjunctivul
3. Imperativul

Impersonale:
14
Există şi verbe intranzitive, care primesc un complement direct
cu condiţia ca acesta să fie din aceeaşi rădăcină cu verbul. Ex.
magnam pugnam pugnavimus = o luptă mare am luptat.
61
 1. Infinitivul (substantiv verbal)
2. Gerunziul (substantiv verbal)
3. Supinul (substantiv verbal)
4. Gerundivul (adjectiv verbal)
5. Participiul (adjectiv verbal)

4. TIMPUL. Avem 6 timpuri:

 Prezent (praesens)
 Imperfect (imperfectum)
 Viitor (futurum)
 Perfect (perfectum) - corespunde perfectului compus din
limba română.
 Mai mult ca perfectul (plus quam perfectum)
 Viitorul anterior (futurum exactum)
Singurul mod care are toate cele şase timpuri este indicativul.

5. PERSOANA ŞI NUMĂR
Verbul în limba latină are trei persoane (I, II,III) şi două numere:
singular şi plural.

6. CONJUGAREA
Orice verb latin aparţine uneia din cele patru conjugări:
CONJUG. I rogo - rogare - rogavi - rogatum
CONJUG. A II-A video - videre - vidi - visum
CONJUG. A III-A duco - ducere - duxi - ductum
CONJUG. AIV-A audio - audire - audivi - auditum

Pentru flexiunea unui verb este obligatorie cunoaşterea acestor

forme de bază, care sunt de fapt timpuri principale şi anume:
 rogo = Indicativ prezent pers. I sg. (eu cer)
 rogare = Infintiv prezent activ (a cere, că cere)
 rogavi = Indicativ perfect pers. I sg. (eu am cerut)
 rogatum = Supin (pentru a cere)

62
 Recunoaştem conjugarea căreia îi aparţine un verb după forma
infinitivului prezent:

CONJUG. I rogare
CONJUG. A II-A vidēre
CONJUG. A III-A ducӗre
CONJUG. A IV-A venire

Semnul deasupra vocalei ē din -ēre de la conjugarea a II-a arată

cantitatea vocalică lungă spre deosebire de semnul pus deasupra
vocalei ӗ de la conjugarea a III-a, care notează cantitatea vocalică
scurtă. Aceste semne sunt date şi de dicţionar şi constituie marca
distinctivă a celor două conjugări15.

7. TEMA VERBULUI. Verbele latineşti regulate au 3 teme:

 tema prezentului
 tema perfectului
 tema supinului
De la aceste teme se formează toate tipurile şi modurile. Cum
obţinem aceste teme?

A. Tema prezentului. O obţinem prin înlăturarea sufixului -re

de la infinitiv prezent:

Conj. I roga-re
Conj. a II-a vide -re
Conj a III-a duce-re
Conj a IV-a audi-re

15
Conjugarea a III-a are temă consonantică sau în -u: stătu -e -re (a
aşeza). Acel -e care poartă semnul cantităţii vocalice scurte fiind de
fapt vocala tematică. Conjugările I, a Il-a şi a III-a au tema
terminată într-o vocală lungă, respectiv ā, ē, ī.
63
 De la această temă se formează:
 Indicativul: prezent imperfect, viitor (activ şi pasiv)
 Conjunctivul: prezent, imperfect (activ şi pasiv)
 Imperativul: prezent, viitor (activ şi pasiv)
 Infinitivul: prezent (activ şi pasiv)
 Participiul: prezent (activ)
 Gerunziul
 Gerundivul

B. Tema perfectului. O obţinem înlăturând vocala -i din

formade Indicativ perfect (cel de-al treilea enunţ al verbului):
conj. I rogav -i
conj. a II-a vid -i
conj. a III-a dux -i
conj. a IV-a audiv -i

Din tema perfectului se formează:

 Indicativul: perfect, m.m.c.p şi viitor anterior (activ)
 Conjunctivul: perfect şi m.m.c.p ( activ)
 Infinitivul: perfect (activ)

C.Tema supinului. Această temă se formează prin înlăturarea

terminaţiei -um de la cea de-a patra formă de bază a verbului
(enunţul supinului):
conj. I rogat -um
conj. a II-a vis -um
conj. a III-a duct -um
conj. a IV-a audit –um

Din tema supinului se formează:

 Supinul cu cazurile Ac. şi Abl.
 Participiul viitor activ
 Infinitivul viitor activ şi pasiv
 Participiul perfect pasiv
64
 8. DESINENŢELE
Desinenţele verbale personale sunt indicatori morfologici pentru
diateză, persoană şi număr. Ele sunt comune primelor două moduri
personale (indicativ şi conjunctiv) cu excepţia perfectului indicativ,
care are desinenţe speciale:

TABLOUL DESINENŢELOR

A. DIATEZA ACTIVĂ

Indicativ / Conjunctiv
(toate timpurile la
Indicativ afară de ind. Indicativ Imperativ
perfect)
principale secundare perfect prezent viitor
Sg. I. -o -m -i - -
II. -s -s -isti -tema vb. -to
III. -t -t -it - -to

Pl. I. -mus I. -mus -imus - -

II. -tis II. -tis -istis -te -tote
III. -nt III. -nt -ernut - -nto
(ēre)

65
 B. DIATEZA PASIVĂ

Indicativ/Conjunctiv Imperativ
(la timpurile derivate
din tema prezentului) prezent viitor
16
Sg. I. -or sau -r - -
II. -ris și -re -re -tor
III. -tur - -tor

Pl. I. -mur - -
II. -mini -mini -
III. -ntur - -ntor

OBSERVAŢII:
 timpurile derivate din tema perfectului se formează
perifrastic, adică din participiul perfect al verbului + auxiliarul esse.
 limba latină nu are modul optativ. Aspectul condiţional este
exprimat prin unele timpuri ale modului conjunctiv astfel:
 imperfectul conjunctiv are sensul optativului prezent din
limba română (aş cânta);
 mai mult ca perfectul conjunctiv are sensul optativului
perfect din limba română (aş fi cântat).

CONJUGAREA VERBULUI AUXILIAR ESSE

Înainte de a trece la conjugarea verbelor regulate vom zăbovi
asupra verbului sum, esse, fui = a fi, care pe lângă faptul că este
verbul cu cea mai mare frecvenţă în vorbire, ajută la formarea
timpurilor trecute ale diatezei pasive, precum şi la conjugarea
perifrastică.

16
Când persoana I a verbului la activ se termină în vocala -o
(Indicativ prezent şi viitor), desinenta -r se adaugă după acest -o.

66
 INDICATIV

Prezent Imperfect Viitor

sum = eu sunt eram = eu eram ero = eu voi fi
es eras eris
est erat erit
sumus eramus erimus
estis eratis eritis
sunt erant erunt

Perfect M.m.c.p. Viitor anterior

fui = fui, fusei, am fueram = fusesem fuero = eu voi fi
fost fost
fuisti fueras fueris
fuit fuerat fuerit
fuimus fueramus fuerimus
fuistis fueratis fueritis
fuerunt (fuēre) fuerant fuerint

CONJUNCTIV

Prezent Imperfect Perfect M.m.c.p.

sim = să fiu essem = eu aş fuerim = să fi fuissem
fi fost
sis esses fueris fuisses
sit esset fuerit fuisset
simus essemus fuerimus fuissemus
sitis essetis fueritis fuissetis
sint essent fuerint fuissent

67
 IMPERATIV

Prezent Viitor
Pers. II sing. es = fii! sg. esto = să fii!
sg. esto = să fie!
Pers. III pl. este = fiţi! pl. estote = să fiţi!
pl. sunto = să fie!

INFINITIV

Prezent Viitor Perfect

esse = a fi, că este, (m.sg.)futurum esse fuisse = a fi fost,
că sunt
(f.sg.)futuram esse = că va fi că a fost, că au fost
(n.sg.)futurum esse
(m.pl.) futuros = că va fi
(f.pl.)futuras
(n.pl.)futura

PARTICIPIU
Viitor: futurus, -a, -um = (cel, cea) care va fi

OBSERVAȚII:
 verbul sum, esse, fui nu are participiu prezent, gerunziu şi
supin;
 formele de Indicativ viitor activ sunt identice cu cele ale
conjunctivului perfect, cu excepţia persoanei I sg. Perfectul
conjunctiv este însă mult mai des folosit decât viitorul anterior;
 din tema perfectului fu- derivă formele arhaice ale
conjunctivului perfect: fuam, fuas, fuant, formele conjunctivului
imperfect: forem, fores, foret, precum şi o a doua formă a
infinitivului viitor: fore;
 în latina medievală se folosea la participiu prezent şi forma
ens, - entis.

68
 COMPUŞII VERBULUI SUM
Îmbinarea unor prefixe (prepoziţii în majoritate) cu verbul
auxiliar esse a dat naştere la o serie de compuşi, care nuanţează
semantic sensul verbului de bază.
Aceşti compuşi sunt în număr de unsprezece:
1. absum, abesse, afui = a fi lipsă, a fi departe
2. adsum, adesse, adfui = a fi de faţă
3. desum, deesse, defui = a fi lipsă, a lipsi
4. insum, inesse, infui = a fi înăuntru
5. intersum, interesse, interfui = a fi la mijloc, a lua parte
6. obsum, obesse, obfui = a fi împotrivă, a vătăma
7. possum, posse, potui = a putea
8. prosum, prodesse, profui = a fi de folos
9. praesum, praesse, praefui = a fi în frunte
10. subsum, subesse, subfui = a fi sub
11. supersum, superesse, superfui = a fi deasupra
Cu excepţia unor neregularităţi pe care le prezintă verbele
possum şi prosum, toate aceste verbe compuse se conjugă ca şi
verbul esse, preverbele (prepoziţiile), rămânând invariabile pe tot
parcursul flexiunii.
Verbele absum şi praesum au participiul prezent (absens, -ntis
şi praesens, -ntis).

Redăm conjugarea integrală a verbelor possum şi prosum:

1. POSSUM, POSSE, POTUI = A PUTEA

Acest verb se compune cu adjectivul potis, pote, deci pot -sum.
După asimilarea lui -t în -s se ajunge la possum. Acest -s se
păstrează în faţa formelor verbului esse, care încep cu vocală:
poteram.

69
 INDICATIV

Prezent Imperfect Viitor

possum = eu pot poteram = eu puteam potero = eu voi
putea
potes poteras poteris
potest poterat poterit
possumus poteramus poterimus
potestis poteratis poteritis
possunt poterant poterunt

Perfect M.m.c.p. Viitor anterior

potui = am putut potueram= eu putusem potuero = eu voi fi
putut
potuisti potueras potueris
potuit potuerat potuerit
potuimus potueramus potuerimus
potuisti potueratis potueritis
potuerunt potuerant potuerint

CONJUNCTIV

Prezent Imperfect Perfect M.m.c.p

possim possem potuerim potuissem
possis posses potueris potuisses
possit posset potuerit potuisset
possimus possemus potuerimus potuissemus
possitis possetis potueritis potuissetis
possint possent potuerint potuissent

70
 INFINITIV

Prezent Perfect
posse = a putea, că poate, că pot potuisse=ca a putut ,că au putut

2. PROSUM, PRODESSE, PROFUI = A FI DE FOLOS17

INDICATIV

Prezent Imperfect Viitor

prosum=eu sunt de proderam =eu eram prodero = eu voi fi
folos de folos fost de folos
prodes proderas proderis
prodest proderat proderit
prosumus proderamus proderimus
prodestis proderatis proderitis
prosunt proderant proderunt

Perfect M.m.c.p. Viitor anterior

profui = eu am fost profueram=eu profuero = voi fi fost
de folos fusesem de folos de folos

profuisti profueras profueris

profuit profuerat profuerit
profuimus profueramus profuerimus
profuistis profueratis profueritis
profuerunt profuerant profuerint

17
Prod din prodesse este de fapt o formă arhaică a prepoziţiei pro.
Acel d din prod s-a pierdut în faţa consoanelor şi s-a menţinut
înaintea vocalei e. : profueram, prodest etc.

71
 CONJUNCTIV

Prezent Imperfect Perfect M.m.c.p.

prosim = eu să prodessem = profuerim = profuissem =
fiu de folos eu aș fi de eu să fi eu aș fi
folos fost de fost de
folos folos
prosis prodesses profueris profuisses
prosit prodesset profuerit profuisset
prosimus prodessemus profuerimus profuissemus
prositis prodessetis profueritis profuissetis
prosint prodessent profuerint profuissent

IMPERATIV

Prezent Viitor
Pers. a II-a sg.prodes = fii de folos Pers a II-a prodesto = să fii de
folos
sg.
Pers a III-a prodesto = să fie
de folos
Pers a II-a pl. prodeste = fiți de folos Pers a II-a prodestote=să fiți
de folos
pl.
Pers a III-a prosunto=sa fie de
folos

INFINITIV

Prezent Perfect
prodesse = că este de folos, că profuisse = că a fost de folos, că
sunt de folos au fost de foios
72
 Viitor

profuturum esse =că va fi de folos

profuturam esse
profuturum esse
profuturos esse =că vor fi de folos
profuturas esse
profutura esse

PARTICIPIU

Viitor

profuturus, -a,-um =
(cel,cea) care va fi de
folos

73
 CONJUGAREA VERBELOR
REGULATE.FORMAREA TIMPURILOR.
DIATEZA ACTIVĂ

INDICATIV

Prezent:
Se formează din tema prezentului + terminaţiile personale
principale:
-o -mus
-s -tis
-t -nt

Conj. I: rogo = eu cer

Conj. a II-a : video = eu văd
Conj. a III-a: duco = eu duc
Conj. a IV-a: audio = eu aud

OBSERVAŢII:
 La conj. I, persoana I sg. vocala temei a cade;
 La conj. a III-a, vocala tematică e se schimbă în i, iar la
persoana a III-a pl. în -u;
 La conjugarea a IV-a, la pers. a III-a pl., între temă şi
desinenţa personală se intercalează vocala -u.

Imperfect:
Tema prezentului + sufixul temporal ba + desinenţele personale
secundare:
conj. i: roga -ba -m = eu ceream
conj. a ii-a : vide -ba -m = eu vedeam
conj. a iii-a: duce -ba -m = eu duceam
conj. a iv-a: audie -ba -m = eu auzeam

74
 OBSERVAŢII:
La conjugarea a IV-a între temă şi sufix se intercalează vocala -e.

Viitor:
Se formează cu sufixe diferite. La conjugările I şi a II-a: tema
prezentului + sufixul -b + vocala tematică -i sau (bo, bi, bu) +
desinenţele personale principale:
conj. i: rogabo = eu voi cere
conj. a ii-a : videbo = eu voi vedea

OBSERVAŢII:
La persoana I singular, nu se pune -i. iar 1a persoana a III-a
plural, -i se schimbă în -u.
Conjugările a III-a şi a IV-a formează viitorul din tema
prezentului + sufixul -a la persoana I sg. şi -e la celelate persoane +
desinenţele secundare:
conj. a III-a: ducam = eu voi duce
conj. a IV-a: audiam = eu voi auzi

OBSERVAŢII:
La conjugarea a III-a vocala temei -e cade.

Perfect:
Se formează din tema perfectului + desinenţele personale: -i, -isti, -
it, -imus, -istis, -erunt (ēre).

Deci:
conj. I: rogavi = eu am cerut
conj. a II-a: vidi = eu am văzut
conj. a III-a: duxi = eu am adus
conj. a IV-a: audivi = eu am auzit

75
 Mai mult ca perfectul:
Tema perfectului + sufixul -era + desinenţele personale
secundare:
conj. I: rogaveram = eu cerusem
conj. a II-a: videram = eu văzusem
conj. a III-a: duxeram = eu dusesem
conj. a IV-a: audiveram = eu auzisem

Viitor anterior:
Tema perfectului + sufixul -er + vocala tematică -i + desinenţele
personale principale:
conj. I: rogavero = eu voi fi cerut
conj. a II-a: videro = eu voi fi văzut
conj. a III-a: duxero = eu voi fi dus
conj. a IV-a: audivero = eu voi fi auzit

OBSERVAŢIE:
 La persoana I sing., nu se pune -i.

CONJUNCTIV

Prezent:
La conjugarea I: tema prezentului din care vocala tematică -a
cade + sufixul -e + desinenţele secundare : rog -e -m = să cer.
La celelalte conjugări: tema prezentului + sufixul -a +
desinenţele secundare:
conj. a II-a: videam = să văd
conj. a III-a: ducam = să duc
conj. a IV-a: audiam = să aud

76
 OBSERVAŢII:
 La conjugarea a III-a vocala temei -e cade.

Imperfect:
Se formează din tema prezentului + sufixul -re + desinenţele
secundare:18
conj. I: rogarem = eu aş cere
conj. a II-a: viderem = eu aş vedea
conj. a III-a: ducerem = eu aş aduce
conj. a IV-a: audirem = eu aş auzi

Perfect:
Se formează din tema perfectului + sufixul -eri + desinenţele
secundare:
conj. I: rogaverim = eu să fi cerut
conj. a Il-a: viderim = eu să fi văzut
conj. a III-a: duxerim = eu să fi adus
conj. a IV-a: audiverim = eu să fi auzit

M.m.c.p:
Tema perfectului + sufixul -isse + desinenţele secundare:
conj. I: rogavissem = eu aş fi cerut
conj. a II-a: vidissem = eu aş fi văzut
conj. a III-a: duxissem = eu aş fi adus
conj. a IV-a: audivissem = eu aş fi auzit

18
Pentru a reţine mai uşor, putem recurge la o altă formulare şi
anume: conjunctivul imperfect se formează la toate conjugările din
infinitivul prezent + desinenţele personale secundare. Valoarea
acestei reguli este strict mnemotehnică, deoarece nu este justificată
lingvistic.
77
 Imperativul:
Persoana a II-a singular. Este egală cu tema prezentului:
conj. I: roga = cere!
conj. a II-a: vide = vezi!
conj. a III-a: divide19 = împarte!
conj. a IV-a: audi = auzi!

Persoana a II-a plural: tema prezentului + desinenţa -te:

conj. I: rogate = cereţi!
conj. a II-a: videte = vedeţi!
conj. a III-a: ducite = duceţi!
conj. a IV-a: audite = auziţi!

OBSERVAŢII:
La conjugarea a III-a, vocala temei -e se schimbă în -i
Verbele dicere, ducere şi facere pierd vocala finală a temei la
persoana a II-a plural. Vom avea deci dic!, duc! şi fac!20

Viitor:
Persoana a II-a sing.: Tema prezentului + desinenţa -to:
conj. I: rogato = să ceri!
conj. a II-a: videto = să vezi!
conj. a III-a: ducito = să aduci!
conj. a IV-a: audito = să auzi!

19
Întrucât verbul ducere, ales de noi ca paradigmă pentru
conjugarea a III-a, face excepţie la imperativ, l-am înlocuit cu
verbul divido -ere -si -sum = a împărţi.
20
Aceste imperative cu formă scurtă s-au păstrat şi în limba
română: zi!, du!, fă!
78
 OBSERVAŢIE:
 la conjugarea a III-a vocala -e din temă se schimbă în -i

Persoana a III-a singular. Este egală cu persoana a II-a

singular.
Persoana a II-a plural: tema prezentului + terminaţia -
tote: conj. I: rogatote = să cereţi!
conj. a II-a: videtote = să vedeţi!
conj. a III-a: ducitote = să aduceţi!
conj. a IV-a: auditote = să auzi!

OBSERVAŢIE:
 La conjugarea a III-a vocala temei -e se schimbă în -i.

Persoana a III-a plural: tema prezentului + terminaţia -nto:

conj. I: roganto = să ceară!
conj. a II-a: vidento = să vadă!
conj. a III-a: ducunto = să aducă!
conj. a IV-a: audiunto = să audă!

OBSERVAŢIE:
La conj. a III-a, vocala temei -e se schimbă în -u, iar la
conjugarea a IV-a, se intercalează -u.

INFINITIV
Prezent: Se formează din tema prezentului + sufixul -re:
conj. I: rogare = a cere, că cere, că cer
conj. a II-a: videre = a vedea, că vede, că văd (ei)
conj. a III-a: ducere = a duce, că duce, că duc (ei)
conj. a IV-a: audîre = a aud, că aude, că aud (ei)

79
 Viitor: Tema supinului + sufixul -ur + desinenţele adjectivale
de clasa I ale cazului Ac. sing. şi pl. (-um, -am, -um , respectiv -os,
as, a) + infinitivul prezent al verbului auxiliar esse:

conj. I sing.: rogaturum -am -um esse = că va cere

pl.: rogaturos -as -a esse = că vor cere
conj. a II-a: sing. visurum -am -um esse = că va vedea
pl.: visuros -as -a esse = că vor vedea
conj. a III-a: sing.: ducturum -am -um esse = că va duce
pl.: ducturos -as -a esse = că va duce
conj. a IV-a: sing.: auditurum -am -um esse = că va auzi
pl.: audituros -as -a esse = că va auzi

Perfect: Tema perfectului + sufixul -isse:

conj. I: rogavisse = că a cerut, că au cerut
conj. a II-a: vidisse = că a văzut, că au văzut
conj. a III-a: duxisse = că a dus, că au dus
conj. a IV-a: audivisse = că a auzit, că au auzit.

PARTICIPIU

Prezent: Se formează din tema prezentului + sufixul -nt +

terminaţiile declinării a III-a parisilabice:

conj. I: sing. N rogans = cel, cea, care cere,

cerând
G. rogantis = a celei, al celei care
cere etc.
conj. a II-a: sing. N videns
G videntis
conj. a III-a: sing. N ducens
G ducentis
etc.
conj. a IV-a: sing. N audiens
G audientis etc.
80
 OBSERVAŢII:
 La N singular se pune desinenţa –s, ceea ce determină
căderea dentalei -t din sufix;
 La conjugările a III-a şi a IV-a, sufixul va fi precedat de
vocala -e;
 Participiul prezent activ este un adjectiv verbal şi se declină
întocmai ca un adjectiv din clasa a II-a cu o singură terminaţie.
 La Ablativ singular are două forme: în -i ,dacă este folosit
ca adjectiv (amanti animo = cu suflet iubitor) şi în -e dacă este
folosit ca substantiv sau în cazul accentuării componentei verbale
în construcţia Ablativ absolut: Me vidente.

Viitor: Tema supinului21 + sufixul -ur + desinenţele adjectivale

de clasa I:
conj. I sing.: rogaturus -a -um = (cel, cea) care va
cere
pl. rogaturi -ae -a = (cei, cele) care vor cere
conj. a II-a sing.: visurus -a -um
pl. visuri -ae -a
conj. a III-a sing.: ducturus -a -um
pl. ducturi -ae -a
conj. a IV-a sing.: auditurus -a -um
pl. audituri -ae -a

21
Câteva verbe fomează participiul viitor activ, adăugând
terminaţia -turus -a -um la tema prezentului, nu la cea a supinului:
 morior, mori, mortuus sum = moriturus
 nascor, nasci, natus sum = nasciturus
 lavo, ăre, lavi, lautum = lavaturus
 iuvo -ăre -iuvi -iutum = iuvaturus etc.
81
 GERUNZIU
Se formează din tema prezentului + sufixul -nd + desinenţele
declinării a II-a singular, fără nominativ şi vocativ:

conj. I: G. rogandi =de a cere conj. a III-a: G. ducendi

D. rogando = spre a D. ducendo
cere
etc. etc.
conj. a II- G. videndi conj. a IV-a: G. audiendi
a:
D. videndo D. audiendo
etc. etc.

OBSERVAŢII:
 La conjugarea a IV-a între temă si sufix se intercalează
vocala -e;
 Gerunziul este un substantiv verbal cu flexiune incompletă
(se declină după declinarea a II-a, numai la singular şi fără cazul
Nominativ).

SUPIN

Forma acestuia este dată de dicţionar. Sunt însă şi verbe

defective de supin.
Supinul este un substantiv verbal şi are două cazuri după
declinarea a IV-a: Acuzativ22 şi Ablativ:

Acuzativ Ablativ
conj. I: rogatum = pentru a cere conj. I: rogatu = de cerut

22
Forma de Acuzativ a supinului apare după verbe de mişcare
(venio, mitto etc.) şi are nuanţă finală.
82
conj. a II-a: visum conj. a II-a: visu
conj. a III-a: ductum conj. a III-a: ductu
conj. a IV-a: auditum conj. a IV-a: auditu

OBSERVAŢII LA DIATEZA ACTIVĂ:

 perfectul activ şi derivatele lui temporale au forme

sincopate, în sensul că deseori înainte de -r şi -s, grupurile de
sunete -vi, ve sau -v cad.
Vom avea astfel:
 laudasti pentru laudavisti
 audissem pentru audivissem
 laborarim pentru laboraverim
 audieram pentru audiveram
Există mai multe modalităţi de formare a temei perfectului:
 perfectul cu sufixul -v (laudo, -are -laudavi)
 perfectul cu sufixul -u (habeo -ere -habui)
 perfectul cu reduplicare (tondeo, -ere -totondi)
 perfectul sigmatic (maneo, -ere, mansi)
 perfectul care pierde o consoană din temă (vinco, ere, vici)

DIATEZA PASIVĂ
Timpurile formate din tema prezentului sunt simple şi urmează
(cu unele mici excepţii) aceleaşi reguli ca la diateza activă,
schimbând doar desinenţele active cu cele de pasiv:

-r - mur
-ris (-re) - mini
-tur - ntur

Timpurile trecute sunt compuse din participiul perfect pasiv al

verbului de conjugat + timpurile verbului auxiliar esse, derivate din
tema prezentului.

83
 INDICATIV
Prezent: Tema prezentului + desinenţele personale pasive.
conj. I: rogor = sunt cerut conj. a III-a: ducor = sunt dus
rogaris = eşti cerut duceris=eşti dus
etc. etc.
conj. a II-a: videor = sunt văzut conj. a IV-a: audior=sunt
auzit
videris = eşti văzut audiris=eşti
auzit
etc. etc.

OBSERVAŢII:
 La persoana I singular, când avem vocala o, desinenţa r se
va adăuga după aceasta;
 La conjugarea a III-a, vocala tematică e se schimbă în -i, iar
la persoana a III-a plural în -u.
 La conjugarea a III-a, la persoana a II-a singular în locul
vocalei -i vom avea -e;
 La conjugarea a IV-a la persoana a III-a plural, între temă şi
desinenţa personală se intercalează vocala –u

Imperfect: Tema prezentului + sufixul ba + desinenţele

personale pasive.

conj. I: rogabar = era cerut conj. a III- ducebar

a:
rogabaris = erai cerut ducebaris
etc. etc.
conj. a II- videbar conj. a IV- audiebar
a: a:
videbaris ducebaris
etc. etc.
84
OBSERVAŢIE:
La conjugarea a IV-a între temă şi sufix se intercalează vocala -
e.

Viitor: La conjugarea I şi a II-a, se formează din tema

prezentului + sufixul b + vocala tematică -i sau (bo, bi, bu) +
desinenţele personale pasive:

conj. I: rogabor = voi fi conj. a II- videbor = voi fi văzut

cerut a:
rogaberis = vei fi videberis = vei fi
cerut văzut

OBSERVAŢII:
 La persoana I singular, nu se pune -i, iar la persoana a III-a
plural -i se schimbă în -u;
 Persoana a II-a singular, în loc de sufixului -bi, va avea -be.
La conjugările a III-a şi a IV-a ,se formează din tema prezentului
+ sufixul -a, la persoana I singular şi -e ,la celelelate persoane +
desinenţele personale pasive.

conj. a III-a: ducar = eu voi fi conj. a IV-a: audiar = voi fi auzit

adus
duceris (-re) = tu audieris = vei fi
vei fi dus venit
etc. etc.

OBSERVAŢIE:
 La conjugarea a III-a vocala temei -e cade (este de fapt
înlocuită tot cu un -e , dar acesta este sufix temporal).

Perfectul: Se formează din participiul perfect al verbului de

conjugat + indicativul prezent al verbului esse:

85
 Conj. I: sum = am fost Conj.a III- sum
cerut a:
rogatus,-a, -um es ductus, -a, es
-um
est est
rogati, –ae,-a sumus ducti, -ae,-a sumus
estis estis
sunt sunt
Conj.a II-a: sum Conj.a IV- sum
a:
visus, -a, -um es auditus,-a, es
-um
est est
visi, -ae, -a sumus auditi, -ae, -a sumus
estis estis
sunt sunt

M.m.c.p.: Participiul perfect al verbului de conjugat + Indicativ

imperfect al verbului esse:

Conj. I: eram = fusesem Conj.a III-a: eram

cerut
rogatus,-a-um eras ductus-a-um eras
erat erat
rogati-ae-a eramus ducti-ae –a eramus
eratis eratis
erant erant
Conj.a II-a: eram Conj.a IV-a: eram
visus-a-um eras auditus -a -um eras
erat erat
visi-ae -a eramus auditi-ae -a eramus
eratis eratis
erant erant

86
 Viitor anterior: Participiul perfect al verbului de conjugat +ind.
viitor al auxiliarului esse:

Conj. I: ero = voi fi Conj.a III-a: ero

fost cerut
rogatus -a - eris ductus -a -um eris
um
erit erit
erimus erimus
rogati -ae -a eritis ducti-ae-a eritis
erunt erunt
Conj.a II-a: ero Conj.a IV-a: ero
visus -a -um eris auditus -a -um eris
erit erit
erimus erimus
visi -ae -a eritis auditi -ae -a eritis
erunt erunt

CONJUNCTIV
Prezent: La conjugarea I se formeaza din tema prezentului din
care vocala tematica -a cade + sufixul -e +desinentele personale de
pasiv:
roger=sa fiu cerut
rogeris=sa fii cerut
etc.
La celelalte conjugari: tema prezentului +sufixul a +desinentele
personale ale diatezei pasive:

Conj.a II-a: videar=sa fiu Conj.a IV-a: audiar

văzut
videaris audiaris
etc. etc.
Conj. a III-a: ducar
ducaris
87
 Observatie:
 la conjugarea a III-a,vocala temei -e cade.

Imperfect: Se formează din tema prezentului + sufixul -re +

desinenţele personale de pasiv:

Conj. I: rogarer = aş fi cerut Conj. a III-a: ducerer

rogareris = ai fi ducereris
cerut
etc. etc.
Conj. a II-a: viderer Conj. a IV-a: audirer
videreris audireris
etc. etc.

Perfect: Participiul perfect al verbului de conjugat +

conjunctivul prezent al verbului essse:
Conj. I: sim = să fi fost Conj. a III-a: sim
cerut
rogatus -a -um sis ductus -a -um sis
sit sit
simus simus
rogati -ae -a sitis ducti -ae -a sitis
sint sint
Conj. a II-a: sim Conj. a IV-a: sim
visus -a -um sis auditus -a -um sis
sit sit
simus simus
visi -ae -a sitis auditi -ae -a sitis
sint sint

M.m.c.p.: Participiul perfect al verbului de conjugat +

Participiul perfect al verbului de conjugat esse:

Conj. I: essem = aș fi Conj. a III-a essem

fost rugat
88
rogatus -a -um esses ductus -a -um esses
esset esset
essemus essemus
rogati -ae -a essetis dicti -ae -a essetis
essent essent
Conj. a II-a: essem Conj.a IV-a: essem
visus -a -um esses auditus -a -um esses
esset esset
essemus ssemus
visi -ae -a essetis auditi-ae-a essetis
essent essent

IMPERATIV
Prezent:
Pers. a II-a sing: Tema prezentului + terminația -re:
Conj. I: rogăre = fii cerut!
Conj. a II-a: videre
Conj. a III-a: ducere
Conj. a IV-a: audire

Persoana a II-a plural: Se formează din tema prezentului +

terminaţia -mini:
Conj. I: rogamini = fiţi ceruţi!
Conj. a II-a: videmini
Conj. a III-a: ducimini
Conj. a IV-a: audimini

89
 OBSERVAŢIE:
 La conjugarea a III-a, vocala -e a temei se schimbă în -i.

Viitor:
Persoana a II-a singular: Tema prezentului + terminaţia -tor.
Conj. I: rogator = să fii cerut!
Conj. a II-a: videtor
Conj. a III-a: ducitor
Conj. a IV-a: auditor

OBSERVAŢIE:
 La conjugarea a III-a, -e din temă se schimbă în -i.

Persoana a III-a singular este egală cu a II-a singular.

Persoana a II-a plural (Nu există)
Persoana a III-a plural: Tema prezentului + terminaţia -ntor:
Conj. I: rogantor = să fie ceruţi!
Conj. a II-a: videntor
Conj. a III-a: ducuntor
Conj. a IV-a: audiuntor

OBSERVAŢII:
La conjugarea a III-a, vocala -e din temă se schimbă în -u;
La conjugarea a IV-a între temă şi desinenţă se intercalează
sunetul -u.

90
 INFINITIV

Prezent:
Se formează din tema prezentului + sufixul -ri (la conjugările I, a
II-a şi a IV-a), iar la conjugarea a III-a, la temă se adaugă sufixul -i:
Conj. I: rogări = a fi cerut (ă), că este cerut (ă)
Conj. a II-a: videri
Conj. a III-a: duci
Conj. a IV-a: audiri

OBSERVAŢIE:
-La conj. a III-a, -e din temă cade.

Viitor:
Se formează din supinul verbului de conjugat + infinitivul
prezent pasiv al verbului ire care este iri:
conj. I: rogatum iri = că va fi cerut
conj. a II-a: visum iri
conj. a III-a: ductum iri
conj. a IV-a: auditum iri

Perfect:
Se formează din participiul perfect pasiv al verbului de conjugat
la Acuzativ sing. şi plural + Infinitivul prezent al verbului esse:
conj. I sg. rogatum -am -um esse = că a fost cerut
(ă)
pl. rogatos -as -a esse
conj. a II-a sg. visum -am -um esse
pl. visos -as -a esse
con j. a III-a sg. ductum -am -um esse
pl. ductos -as -a esse
conj. a IV-a sg. auditum -am -um esse
pl. auditos -as -a esse

91
 PARTICIPIU
Perfect:
Este un adjectiv verbal şi se formează din tema supinului +
desinenţele adjectivelor de dasa I:

Conj. I: rogatus -a -um = cerut Conj. a III- ductus -a -um

a:
rogati -ae -a = ceruţi ducti -ae -a
(e)
Conj. a II- visus -a -um Conj. a IV- auditus -a -um
a: a:
visi -ae -a auditi -ae -a

GERUNDIVUL 23
Se formează din tema prezentului + sufixul - nd + desinenţele
adjectivale de clasa I:
conj.I rogandu,-a-um, care trebuie cerut,
cerută
rogandi, -ae, -a, care trebuie ceruţi,
cerute
conj. II videndus, -a, -um
videndi, -ae, -a
conj. III ducendus, -a, -um
ducendi, -ae, -a
conj. IV audiendus, -a, -um
audiendi, -ae, -a

23
Gerundivul se foloseşte ca participiu viitor al diatezei pasive.

92
 OBSERVAŢIE:
 La conjugarea a IV-a, între temă şi sufix se intercalează -e.

OBSERVAŢII LA DIATEZA PASIVĂ:

 Când traducem un verb la timpurile compuse, pe lângă
categoriile gramaticale obişnuite (număr şi persoană), trebuie să
facem acordul şi în gen (este vorba de genul persoanei care suferă
acţiunea).
 Desinenţa pasivă -ris este uneori înlocuită cu -re. Ex.
laudareris, dar şi laudarere. La indicativ prezent apare extrem de
rar, deoarece s-ar putea confunda cu infinitivul prezent activ.
 Imperativul pasiv este rar întâlnit, deoarece este concurat de
formele conjunctivale.
 În latina arhaică, mai ales la Plaut, apare un infinitiv prezent
pasiv terminat în -ier (dicier în loc de dici).
 Infinitivul viitor (rogatum iri) are aceeaşi formă pentru toate
genurile şi numerele. Acest timp are puţine ocurenţe, deoarece
poatefi înlocuit cu sintagma „fore ut’’ (că vei fi) + conjunctivul.
 La scriitorii arhaici, precum şi în textele juridice întâlnim la
conjugările a III-a şi a IV-a o formă de gerundiv în -undus în loc de
-endus. Ex: dicundus pentru dicendus.
 Participiul perfect pasiv, care ajută la formarea timpurilor
compuse, are rol de nume predicativ pe lângă verbul esse,
acordându-se în gen, număr şi caz cu subiectul: Paulus amatus est,
Maria amata est, Maria et Paulus amati sunt.

93
 FORME SPECIALE ALE UNOR VERBE DE
CONJUGAREA A III-A

Conjugarea a III-a are aproximativ 2400 de verbe. La timpurile

derivate din tema prezentului, câteva verbe aparţinând acestei
conjugări, îşi amplifică tema cu vocala -i înaintea desinenţelor.
Excepţie fac următoarele forme:
 Imperativul prezent, persoana a II-a singular
 Imperfectul conjunctivului
 Prezentul infinitivului
Timpurile derivate din celelalte două teme au flexiune regulată.
Cele mai importante verbe de conjugarea a III-a din categoria
amintită sunt următoarele:
 capio, capere, cepi, captum = a lua
 cupio, cupere, cupivi, cupitum = a dori
 facio, facere, feci, factum = a face
 fugio, fugere, fugi, fugitum = a fugi
Compusele lor se supun aceloraşi reguli.
Iată flexiunea la timpurile derivate din tema prezentului a unui
verb reprezentativ pentru această categorie:
Verbul capio, capere, cepi, captum = a lua

DIATEZA ACTIVĂ
INDICATIV
Prezent Imperfect Viitor
capio = eu capiebam = eu capiam = eu voi
iau luam lua
capis capiebas capies
capit capiebat capiet
capimus capiebamus capiemus
capitis capiebatis capietis
capiunt capiebant capient

94
 CONJUNCTIV

Prezent Imperfect
capiam=eu sa iau caperem=eu aș lua
capias caperes
capiat caperet
capiamus caperemus
capiatis caperetis
capiant caperent

IMPERATIV
Prezent Viitor
II sg. cape = ia, II sg. capito = să iei!
prinde!
II pl. capite = luaţi! III sg. capito = să ia!
II pl. capitote = să
luaţi!
III pl. capiunto = să ia!

PARTICIPIU
Prezent

Singular Plural
M.F. N. M.F. N.
N capiens - care ia, capiens capientes capientia
luand
G. capientis capientis capientium capientium
D. capienti capienti capientibus capientibus
Ac. capientem capiens capientes capientia
Abl. capiente capiente capientibus capientibus

95
 GERUNZIU
G. capiendi = de a lua
D. capiendo = spre a lua
Ac. capiendum = pentru a lua
Abl. capiendo = luând, prin a
lua

DIATEZA PASIVĂ
INDICATIV

Prezent Imperfect Viitor

capior = sunt luat capiebar = eram luat capiar = eu voi fi luat
caperis capiebaris capieris
capitur capiebatur capietur
capimur capiebamur capiemur
capimini capiebamini capiemini
capiuntur capiebantur capientur

CONJUNCTIV

Prezent Imperfect
capiar = să fi caperer = aş fi
luat luat
capiaris capereris
capiatur caperetur
capiamur caperemur
capiamini caperemini
capiantur caperentur

96
 IMPERATIV

Prezent Viitor
II sg. capere = fi luat! II sg. capitor = să fii luat!
II pl. capimini = fiţi luaţi ! III sg. capitor = să fie laut!
III pl. capiuntor = să fie luaţi!

GERUNDIVUL

Sg. capiendus -a -um = care va fi luat, care trebuie

luat
Pl. capiendi -ae -a

Redăm în continuare conjugarea integrală a câte unui verb

paradigmă pentru fiecare din cele patru conjugări ale verbelor
regulate:

DIATEZA ACTIVĂ
CONJUGAREA I

Verbul rogo, rogăre, rogavi, rogatum = a cere

INDICATIV

Prezent Imperfect Viitor

rogo = eu cer rogabam = eu rogabo = eu voi cere
ceream
rogas rogabas rogabis
rogat rogabat rogabit
rogamus rogabamus rogabimus
97
rogatis rogabatis rogabitis
rogant rogabant rogabunt

Perfect M.m.c.p. Viitor II

rogavi=eu am cerut rogaveram = rogavero = eu voi fi
cerusem cerut
rogavisti rogaveras rogaveris
rogavit rogaverat rogaverit
rogavimus rogaveramus rogaverimus
rogavitis rogaveratis rogaveritis
rogaverunt rogaverant rogaverint
(rogavere)

CONJUNCTIV

Prezent Imperfect Perfect M.m.c.p.

rogem=eu să rogarem=eu aş rogaverim=să rogavissem=aş
cer cere fi cerut fi cerut
roges rogares rogaveris rogavisses
roget rogaret rogaverit rogavisset
rogemus rogaremus rogaverimus rogavissemus
rogetis rogaretis rogaveritis rogavissetis
rogent rogarent rogaverint rogavissent

IMPERATIV

Prezent Viitor
II sg. roga = cere! II sg. rogato = să ceri!
III sg.rogato=sa ceara
II pl. rogate = cereţi! II pl. rogatote = să cereţi!
III pl. roganto = să ceară!

98
 INFINITIV

Prezent Viitor Perfect

rogare=a cere, sg. rogaturum esse = că va vidisse = a fi
că cere cere văzut, că a văzut
rogaturam esse
rogaturum esse

pl. rogaturos esse = că vor

cere
rogaturas esse
rogatura esse

PARTICIPIU

Prezent
Singular Plural
M. F. N. M. F. N.
N. rogans = care cere, cerând rogans rogantes rogantia
G. rogantis rogantis rogantium rogantium
D. roganti roganti rogantibus rogantibus
Ac. rogantem rogans rogantes rogantia
Abl. rogante rogante rogantibus rogantibus

Viitor

Sg. rogaturus (M) Pl. rogaturi (M)

= care va = care vor
rogatura (F) rogaturae (F)
cere cere
rogaturum (N) rogatura (N)

99
 GERUNZIU

G. rogandi = de a cere
D. rogando = spre a cere
Ac. (ad) rogandum = pentru a cere
Abl. rogando = cerând, prin a cere

SUPIN
Ac. rogatum = pentru a cere
Abl. rogatu = de cerut

CONJUGAREA A II-A

Verbul video, videre, vidi, visum = a vedea.

INDICATIV

Prezent Imperfect Viitor

video = văd videbam =vedeam videbo = voi vedea
vides videbas videbis
videt videbat vi debit
videmus videbamus videbimus
videtis videbatis videbitis
vident videbant videbunt

Perfect M.m.c.p. Viitor II

vidi = am văzut videram = văzusem videro = voi fi văzut
vidisti videras videris
vidit viderat viderit
vidimus videramus viderimus
vidistis videratis videritis
viderunt (ere) viderant viderint

100
 CONJUNCTIV

Prezent Imperfect Perfect M.m.c.p.

videam= să viderem= aş viderim = să fi vidissem=aș fi
văd vedea văzut văzut
videas videres videris vidisses
videat videret viderit vidisset
videamus videremus viderimus vidissemus
videatis videretis videritis vidissetis
videant viderent viderint vidissent

IMPERATIV

Prezent
II sg. vide = vezi!
II pl. videte = vedeţi!
Viitor
II sg. videto = să vezi!
III sg. videto = să vadă!
II pl. videtote = să vedeţi!
III pl. vidento = să vadă!

INFINITIV

Prezent Viitor Perfect

videre=a vedea, Sg. visurm esse vidisse =a fi
văzut,
că vede visuram esse că va vedea că a vazut
visurum esse
Pl. visuros esse
visuras esse că vor vedea
visura esse

101
 PARTICIPIU
Prezent

Singular Plural
M. F. N. M. F. N.
N. videns = care vede, zilnic videns videntes videntia
G. videntis videntis videntium videntium
D. videnti videnti videntibus videntibus
Ac. videntem videns videntes videntia
Abl.vidente vidente videntibus Videntibus

Viitor

Sg. visurus (M) Pl. visuri (M)

visura (F) =care va vedea visurae (F) =care vor vedea
visurum (N) visura (N)

GERUNZIU SUPIN
N.- Ac. visum = pentru a vedea
G. videndi = de a vedea Abl. visu = de văzut
D. videndo = spre a vedea
Ac. (ad) videndum = pentru a vedea
Abl. videndo = văzând, prin a vedea

CONJUGAREA A III-A

Verbul duco, ducere, duxi, ductum = a duce.

102
 INDICATIV

Prezent Imperfect Viitor

duco = duc ducebam = duceam ducam = voi duce
ducis ducebas duces
ducit ducebat ducet
ducimus ducebamus ducemus
ducitis ducebatis ducetis
ducunt ducebant ducent

Perfect M.m.c.p. Viitor II

duxi = am dus duxeram = dusesem duxero = voi fi dus
duxisti duxeras duxeris
duxit duxerat duxerit
duximus duxeramus duxerimus
duxistis duxeratis duxeritis
duxerunt (ere) duxerant duxerint

CONJUNCTIV

Prezent Imperfect Perfect M.m.c.p.

ducam =să ducerem=aş duxerim duxissem=aş fi
duc duce dus
ducas duceres duxeris duxisses
ducat duceret duxerit duxisset
ducamus duceremus duxerimus duxissemus
ducatis duceretis duxeritis duxissetis
ducant ducerent duxerint duxissent

103
 IMPERATIV

Prezent Viitor
II sg. duc = du! II sg. ducito = să ducă
II pl. ducite = duceţi! III sg.ducito=sa duca
II pl. ducitote = să duceţi
III pl. ducunto = să ducă

INFINITIV

Prezent Viitor Perfect

ducere = a sg. ducturum esse duxisse = a fi
duce, că duce dus, că a dus
ducturam esse că va duce
ducturum esse
pl. ducturos esse
ducturas esse că vor duce
ductura esse

PARTICIPIU
Prezent

Singular Plural
M. F. N. M. F. N.
N. ducens = care duce, ducens ducentes ducentia
ducând
G. ducentis ducentis ducentium ducentium
D. ducenti ducenti ducentibus ducentibus
Ac. ducentem ducens ducentes ducentia
Abl. ducente ducente ducentibus ducentibus

104
 Viitor

sg. ducturus (M) pl. ducturi (M)

ductura (F) care va ducturae (F) care vor duce
duce
ducturum(N) ductura (N)

GERUNZIU SUPIN
N. — Ac. ductum = pentru a duce
G. ducendi = de a duce Abl.ductu=de dus
D. ducendo = spre a duce
Ac. (ad) ducendum = pentru a
duce
Abl. ducendo = ducând

CONJUGAREA A IV-A

Verbul : audio, audire, audivi, auditum = a auzi

INDICATIV

Prezent Imperfect Viitor

audio = aud audiebam = auzeam audiam
audis audiebas audies
audit audiebat audiet
audimus audiebamus audiemus
auditis audiebatis audietis
audiunt audiebant audient

Perfect M.m.c.p. Viitor II

audivi = am venit audiveram = auzisem audivero
audivisti audiveras audiveris
audivit audiverat audiverit

105
audivimus audiveramus audiverimus
audivistis audiveratis audiueritis
audiverunt (ere) audiverant audiverint

CONJUNCTIV

Prezent Imperfect Perfect M.m.c.p.

audiam = să audirem=aș auderim=aș fi audissem =aș
aud auzi auzit fi auzit
audias audires auderis audisses
audiat audiret auderit audisset
audiamus audiremus auderimus audissemus
audiatis audiretis auderitis audissetis
audiant audirent auderint audissent

IMPERATIV

Prezent
II sg. audi = auzi!
II pl. audite = auziţi!
Viitor
II sg. audito = să auzi!
III sg. audito = să audă!
II pl. auditote = să auziţi!
III pl.audiunto = să audă!

106
 INFINITIV

Prezent Viitor Perfect

audire = a auzi, că Sg.auditurum esse audisse = a fi
aude auzit/ că a auzit
audituram esse că va auzi
auditurum esse
Pl. audituros esse
audituras esse că vor auzi
auditura esse

PARTICIPIU

Prezent

Singular Plural
M. F. N. M. F. N.
N. audiens = audiens audientes audientia
care vine,
venind
G. audientis audientis audientium audientium
D. audienti audienti audientibus audientibus
Ac audientem audiens audientes audientia
Abl. audiente audiente audientibus audientibus

Viitor

Sg. auditurus =care va auzi PI. audituri (M) =care vor auzi
(M)
auditura (F) auditurae
(F)
auditurum auditura (N)
107
 (N)

GERUNZIU SUPIN
N.- Ac. auditum = pentru a auzi
G. audiendi = de a auzi Abl. auditu = de auzit
D. audiendo = spre a auzi
Ac.(ad)audiendum = pentru a
auzi
Abl.audiendo=auzind

DIATEZA PASIVĂ
CONJUGAREA I

Verbul rogor, rogari, rogatus sum = a fi cerut

INDICATIV
Prezent Viitor Imperfect
rogor = sunt cerut rogabor = voi fi rogabar = eram cerut
(rugat) cerut
rogaris rogaberis rogabaris
rogatur rogabitur rogabatur
rogamur rogabimur rogabamur
rogamini rogabimini rogabamini
rogantur rogabuntur rogabantur

108
 Perfect M.m.c.p. Viitor II
sum = am sum = am ero = eu
fost cerut fost cerut voi fi
fost cerut
rogatus es rogatus es rogatus - eris
-a -um -a -um a -um
est est erit
sumus sumus erimus
rogati estis rogati estis rogati eritis
-ae-a -ae-a -ae-a

sunt sunt erunt

CONJUNCTIV

Prezent Imperfect
roger = să fi cerut (rugat) rogarer = aş fi cerut (rugat)
rogeris rogareris
rogetur rogaretur
rogemur rogaremur
rogemini rogaremini
rogentur rogarentur
Perfect M.m.c.p.
sim = essem =
să fi fost cerut eu aș fi
(rugat) cerut
(rugat)
rogatus -a sis rogatus - a - um esses
-um sis
sit esset
simus esemus
rogati -ae - sitis rogati -ae -a essetis
a sitis
sint essent

109
 IMPERATIV

Prezent
II sg. rogare = să fii cerut!
II pl. rogamini = fiţi ceruţi!
Viitor
II sg, rogator = să fii cerut!
III sg. rogator = să fie cerut!
II pl. -
III pl. rogantor = să fie ceruţi!

INFINITIV

Prezent Viitor
rogari = a fi cerut(ă), că este rogatum, -iri = că va fi cerut
cerut(ă)

Perfect

sg. rogatum pl. rogatos

rogatam esse=a fi fost cerut, rogatas esse=a fi fost ceruti,
rogatum că a fost cerut rogata ca au fost ceruți

PARTICIPIU GERUNDIVUL
Perfect
sg. rogatus (M)=cerut (ă) sg. rogandus (M) =care trebuie
să fie cerut
rogata (F) roganda (F)
rogatum (N) rogandum (N)
pl. rogati (M)=ceruţi (te) pl. rogandi (M) = care trebuie să
fie ceruţi
rogatae (F) rogandae(F)
rogata (N) roganda (N)

110
 CONJUGAREA A II-A

Verbul: videor, videri, visus sum= a fi văzut

INDICATIV

Prezent Imperfect Viitor

videor = sunt văzut videbar = eram văzut videbor = voi fi
văzut
videris videbaris videberis(-re)
videtur videbatur videbitur
videmur videbamur videbimur
videmini videbamini videbimini
videntur videbantur videbuntur

Perfect
sum= am fost văzut sumus
sg. visus -a –um es pl.visi-ae-a estis
est sunt

M.m.c.p Viitor II
eram ero = eu voi fi
=fusesem văzut fost văzut
Sg.visus-a-um eras Sg.visus-a-um eris
erat erit
eramus erimus
Pl.visi-ae-a eratis Pl.visi-ae-a eritis
erant erunt

111
 CONJUNCTIV

Prezent Imperfect
videar = să fiu viderer = eu
văzut aş fi văzut
videaris videreris
videatur videretur
videamur videremur
videamini videremini
videantur viderentur

Perfect M.m.c.p.
sim=să fi fost essem=eu aș
văzut fi fost văzut
Sg.visus-a-um sis Sg.visus-a- esses
um
sit esset
simus essemus
pl.visi-ae-a sitis Pl.visi-ae-a essetis
sint essent

IMPERATIV

Prezent
II sg.videre = fii vazut!
III pl.videmini = fiți vazti!
Viitor
II sg.videtor=să fii vazut!
III sg.videtor=să fie vazut!
II pl. -
III pl.videntor=să fie vazuți!

112
 INFINITIV

Prezent Viitor Perfect

videri= a fi visum iri = că Sg. visum
văzut, că este va fi văzut,ca visam esse = a fi fost
văzut, că sunt vor fi văzuți visum văzut, că a fost
văzuţi văzut(a),ca au
Pl.visos fost văzuți
visas
visa

PARTICIPIU
Perfect

Sg. visus -a -um = văzut(ă) Pl. visi = văzuți(e)

visa (F) visae (F)
visum (N) visa (N)

GERUNDIVUL

Sg. videndus (M) Pl. videndi (M)

= care va fi văzut, care trebuie
văzut
videnda (F) videndae (F)
videndum (N) videnda (N)

113
 CONJUGAREA A III-A
Verbul ducor, duci, ductus sum = a fi dus

INDICATIV

Prezent Imperfect Viitor

ducor = sunt dus ducebar = eram dus ducar = eu voi fi dus
duceris ducebaris duceris (-re)
ducitur ducebatur ducetur
ducimur ducebamur ducemur
ducimini ducebamini ducemini
ducuntur ducebantur ducentur

Perfect

sum=am fost sumus

dus
Sg.ductus-a- es pl.ducti-ae-a estis
um
est sunt

M.m.c.p. Viitor anterior

eram=fusesem ero=eu voi fi
dus fost dus
sg. ductus -a - eras sg. ductus-a eris
um -um
erat erit
eramus erimus
pl. ducti-ae-a eratis pl. ducti-ae-a eritis
erant erunt

114
 CONJUNCTIV

Prezent Imperfect
ducar = să fiu dus ducerer = aş fi dus
ducaris ducereris
ducatur duceretur
ducamur duceremur
ducamini duceremini
ducantur ducerentur

Perfect

sim = să fi fost simus

dus
sg. ductus -a - sis pl. ducti -ae -a sitis
um
sit sint

M.m.c.p

essem = aș fi essemus
fost dus!
sg. ductus -a - esses pl. ducti -ae -a essetis
um
esset essent

IMPERATIV

Prezent
II sg. ducere = fii dus!
II pl. ducimini = fiţi duşi!
Viitor
sg. ducitor = să fii dus!
sg. ducitor = să fie dus!
pl. -
pl. ducuntor = să fie duşi!

115
 INFINITIV

Prezent Viitor Perfect

duci = a fi dus, ductum iri=că sg. ductum
că este dus, că va fi dus esse = a fi fost
sunt duși(e) ductam dus, că a fost
ductum dus (ă), că au
pl. ductos fost duși
ductas (duse)
ducta

PARTICIPIU
Perfect

Sg. ductus (M) = dus (ă) Pl.ducti (M) = duşi, duse

ducta (F) ductae (F)
ductum (N) ducta (N)

GERUNDIVUL

Sg.ducendus (M)= care PI. ducendi ( M)

va fi dus, care trebuie dus
ducenda (F) ducendae(F)
ducendum (N) ducenda (N)

116
 CONJUGAREA A IV-A
Verbul audior, audiri, auditus sum = a fi auzit

INDICATIV

Prezent Viitor Imperfect

audior = sunt auzit audiar = voi fi auzit audiebar = eram
auzit
audiris audieris audiebaris
auditur audietur audiebatur
audimur audiemur audiebamur
audimini audiemini audiebamini
audiuntur audientur audiebantur

PERFECT

sum = am fost sumus

auzit
sg. auditus -a - es pl. auditi -ae -a estis
um
est sunt

M.m.c.p. Viitor anterior

eram = fusesem ero = eu voi fi
auzit fost auzit
sg. auditus -a - eras sg. auditus -a – eris
um um
erat erit
eramus erimus
pl. auditi -ae -a eratis pl. auditi -ae -a eritis
erant erunt

117
 CONJUNCTIV

Prezent Imperfect
audiar = eu să fi auzit audirer = aş fi auzit
audiaris audireris
audiatur audiretur
audiamur audiremur
audiamini audiremini
audiantur audirentur

Perfect M.m.c.p
sim = să fi fost essem = aş ft
auzit fost auzit
sg.auditus-a- sis sg. auditus -a - esses
um um
sit esset
simus essemus
pl. auditi -ae -a sitis pl. auditi -ae -a essetis
sint essent

IMPERATIV

Prezent
II sg. audire = fii auzit!
audimini= fiţi auziţi!
Viitor
II sg. auditor = să fii auzit!
III pl. auditor = să fie auzit!
II. pl. -
III pl. audiuntor = să fie auziţi!

118
 INFINITIV

Prezent Viitor Perfect

audiri = a fi auditum iri=că Sg. auditum
auzit, că este va fi auzit auditam esse= a fi fost
auzit, că sunt auditum auzit,ca a fost
auziti pl. auditos auzit(ă), ca au
auditas fost auziti(e)
audita

PARTICIPIU
Perfect

Sg. auditus (M) = auzit (ă) Pl. auditi (M) = auziţi (e)
audita (F) auditae (F)
auditum (N) audita (N)

GERUNDIVUL

Sg. audiendus (M) = care va fi Pl. audiendi (M)

auzit, de
care
trebuie
auzit
audienda (F) audiendae (F)
audiendum (N) audienda (N)

119
 VERBELE DEPONENTE

În limba latină există o categorie de verbe care se conjugă la

diateza pasivă, dar au înţeles activ.
Numele lor vine de la verbul depono -ere -posui -positum = a
lăsa la o parte, deoarece au abandonat desinenţele personale
active.
Verbele deponente pot fi atât tranzitive, (imitări = a imita), cât
şi intranzitive (loqui = a vorbi).
Astfel de verbe se găsesc la toate conjugările:
conj. I: hortor, hortari, hortatus sum = a îndemna
conj. A II-A: fateor, fateri, fassus sum = a mărturisi
conj. A III-A: loquor, loqui, locutus sum = a vorbi
conj. A IV-A: metior, metiri, mensus sum = a măsura
Această categorie de verbe se conjugă la toate modurile şi
timpurile diatezei pasive, cu excepţia infinitivului viitor.
Pe lângă formele pasive, verbele deponente mai au unele timpuri
şi moduri de la conjugarea activă:
1. Participiu prezent şi viitor
2. Infinitivul viitor
3. Supinul
4. Gerunziul

Exemplificăm în cele ce urmează cu verbul de conjugarea I

deponentă: HORTOR, HORTARI, HORTATUS SUM = a
îndemna:

120
 INDICATIV

Prezent Imperfect Viitor I

hortor=eu îndemn hortabar=eu hortabor=voi
îndemnam îndemna
hortaris hortabaris hortaberis
hortatur hortabatur hortabitur
hortamur hortabamur hortabimur
hortamini hortabamini hortabimini
hortantur hortabantur hortabuntur

Perfect
sum = am sumus
îndemnat

sg. hortatus -a es estis

-um
pl. hortati -ae
-a

est sunt

M.m.c.p. Viitor anterior

eram= ero = voi fi
îndemnasem îndemnat
sg. hortatus -a eras sg.hortatus -a - eris
-um um
erat erit
eramus erimus
pl. hortati -ae - eratis pl. hortati -ae - eritis
a a
erant erunt

121
 CONJUNCTIV

Prezent Imperfect
horter = sâ îndemn hortarer = aş îndemna
horteris hortareris
hortetur hortaretur
hortemur hortaremur
hortemini hortaremini
hortentur hortarentur

Perfect M.m.c.p.
sim = să fi essem = aş fi
indemnat îndemnat

sg. horatus -a - sis sg.hortatus -a esses

um -um
sit esset
simus essemus
pl. hortati -ae - sitis pl. hortati -ae essetis
a -a
sint essent

IMPERATIV
Prezent

II sg.hortare = îndeamnă! II sg. hortator = să îndemni!

II pl. hortamini = îndemnaţi! III sg. hortator = să îndemne!
II pl. -
III pl. hortantor = să îndemne!

122
 INFINITIV

Prezent Viitor
hortari = că îndeamnă, Sg. hortaturum
a îndemna
hortaturam esse = că va
hortaturum (vor) îndemna
Pl. hortaturos
hortaturas
hortatura

Perfect
sg. hortatum pl. hortatos
hortatam esse hortatas esse
hortatum hortata
(a fi îndemnat, că a îndemnat, că au îndemnat)

PARTICIPIU

Prezent Viitor
N. hortans = care hortaturus -a -um = care
îndeamnă vaîndemna
îndemnând
G. hortantis hortaturi -ae -a = care vor
etc. îndemna

Perfect
hortatus -a -um = îndemnat (ă)
hortati -ae -a = îndemnaţi (e)

123
 GERUNDIV

hortandus -a -um = care va fi îndemnat, care trebuie îndemnat

hortnadi -ae -a = care vor fi îndemnaţi, care trebuie
îndemnaţi.

GERUNZIU SUPIN
N. - Ac. hortatum = pentru a
îndemna
G. hortandi = de a îndemna Abl. hortatu = de îndemnat
D. hortando = spre a îndemna
Ac. (ad) hortandum = pentru a îndemna
Abl. hortando = îndemnând

La celelalte conjugări (II - IV) se conjugă la fel ca verbele active

la pasiv, cu precizarea că au şi unele forme active.

OBSERVAŢII LA CONJUGAREA DEPONENTĂ:

 Câteva verbe deponente, precum patior, morior etc. se
conjugă ca tipul capio (vezi cap. Forme speciale ale unor verbe
de conj. a III-a);
 La verbele deponente tranzitive cu sens activ, gerundivul
are înţeles pasiv (hortandus -a -um = care trebuie să fie îndemnat).

124
 VERBELE SEMIDEPONENTE
Pe lângă verbele deponente, limba latină mai are patru verbe pe
jumătate active şi pe jumătate pasive, dar care au întotdeauna
înţeles activ.
Datorită faptului că au abandonat numai pe jumătate desinenţele
personale active, poartă denumirea de verbe semideponente.
Acestea sunt:
 audeo, audere, ausus sum = a îndrăzni
 gaudeo, gaudere, gavisus sum = a se bucura
 soleo, solere, solitus sum = a obişnui
 fido, fidere, fisus sum = a se încrede
Ultimul are şi doi compuşi:
 confido, confidere, confisus sum = a avea încredere
 diffido, diffidere, diffisus sum = a nu avea încredere, a
nu se încrede
Repartiţia diatezică a conjugării semideponente este următoarea:
timpurile şi modurile derivate din tema prezentului se conjugă la
activ, iar timpurile perfect precum şi toate timpurile şi modurile
derivate din tema perfectului se conjugă la pasiv.
Primele trei verbe (audeo, gaudeo, soleo) se conjugă după
conjugarea a II-a, iar ultimul (fido) împreună cu cei doi compuşi
(confido şi diffido) se conjugă după conjugarea a III-a.

125
 CONJUGAREA PERIFRASTICĂ
Numim conjugarea perifrastică acel tip de flexiune compusă din
viitorul participiului activ sau pasiv (gerundivul)24 + verbul esse.
Conjugarea perifrastică este de două feluri:

1. Conjugarea perifrastica activă care se formează din

participiul viitor activ al verbului de cojugat + formele verbului
esse la Indicativ, Conjunctiv şi Infinitiv.
Această conjugare exprimă dorinţa, voinţa sau intenţia unei
persoane de a face ceva, sau iminenţa săvârşirii unei acţiuni.
Ex: Crediturus sum = am de gând să cred, sunt gata să cred, sunt
pe punctul de a crede.

2. Conjugarea perifrastică pasivă se formează din participiul

viitor pasiv (Gerundiv) al verbului de conjugat + formele verbului
esse la Indicativ, Conjunctiv şi Infinitiv.
Perifrastica pasivă exprimă trebuinţa sau datoria cuiva de a
săvârşi o acţiune:
Credendus sum = trebuie să cred.

24
Adjectivele verbale în -turus -tura- turum şi în -ndus, -nda, -
ndum
au primit valoare de participiu şi au fost incluse in cadrul
conjugării în sec. I î.e.n şi respectiv sfârşitul secolului aI III-lea e.n.
126
 CONJUGAREA PERIFRASTICA ACTIVĂ
INDICATIV

Prezent Imperfect
crediturus sum = eu am de crediturus eram =eu aveam de
gând să cred gând să cred
creditura est creditura eras
crediturum est crediturum erat
credituri sumus credituri eramus
crediturae estis crediturae eratis
creditura sunt creditura erant

Viitor Perfecct
crediturus ero=eu voi avea de crediturus fui=eu am avut de
gând să cred gând să cred
creditura eris creditura fuisti
crediturum erit crediturum fuit
credituri erimus credituri fuimus
crediturae eritis crediturae fuistis
creditura erunt creditura fuerunt

M.m.c.p. Viitor II
crediturus fueram=eu crediturus fuero = eu voi fi
avusesem avut de gând
de gând să cred
săcred
creditura fueras creditura fueris
crediturum fuerat crediturum fuerit
credituri fueramus credituri fuerimus
crediturae fueratis crediturae fueritis
creditura fuerant creditura fuerint

127
 CONJUNCTIV

Prezent Imperfect
crediturus sim =eu să am de crediturus essem = eu aș avea
gând să cred de gând
săcred
creditura sis crediturum esses
crediturum sit credirura esset
credituri simus credituri essemus
crediturae sitis crediturae essetis
creditura sint creditura essent

Perfect M.m.c.p
crediturus fuerim = eu să fi crediturus fuissem - eu aş
avut de fi avut de gând
gând să să cred
cred
creditura fueris creditura fuisses

crediturum fuerit crediturum fuisset

credituri fuerimus credituri fuissemus
crediturae fueritis crediturae fuissetis
creditura fuerint creditura fuissent

INFINITIV

Prezent Perfect
crediturum crediturum
credituram esse =că am credituram fuisse =că am
crediturum de gând să crediturum de gând să
cred cred
credituros credituros
credituras credituras
creditura creditura

128
 CONJUGAREA PERIFRASTICA PASIVA
INDICATIV

Prezent Imperfect
credendus sum = eu trebuie credendus eram=trebuia
să fiu crezut sa fiu crezut
credenda es credenda eras
credendum est credendum erat
credendi sumus credendi eramus
credendae estis credendae eratis
credenda sunt credenda erant

Viitor Perfect
credendus ero = va trebui credendus fui = a trebuit
să fiu crezut să fiu crezut
crcdenda eris credenda fuisti
credendum erit credendum fuit
crcdendi erimus credendi fuimus
credendae eritis credendae fuistis
credenda erunt credenda fuerunt

M.m.c.p. Viitor II
credendus fueram = credendus fuero = va fi
trebuise să fiu trebuit să fiu
crezut crezut
credenda fueras credenda fueris
credendum fuerat credendum fuerit
credendi fueramus credendi fuerimus
credendae fueratis credendae fueritis
credenda fuerant credenda fuerint

129
 CONJUNCTIV

Prezent Imperfect
credendus sim = să credendus essem = ar trebui
trebuiască să fiu
săfiu crezut crezut
credenda sis credenda esses
credendum sit credendum esset
credendi simus credendi essemus
credendae sitis credendae essetis
credenda sint credenda essent

Perfect M.m.c.p
credendus fuerim = să fi credendus fuissem = ar fi
trebuit trebuit
credenda fueris = să fiu credenda fuisses = să fi
crezut crezut
credendum fuerit credendum fuisset
credendi fuerimus credendi fuissemus
credendae fueritis credendae fuissetis
credenda fuerint credenda fuissent

OBSERVAŢII LA CONJUGAREA PERIFRASTICĂ:

 subiectul logic (= complementul de agent) într-o propoziţie
al cărei predicat este la conjugarea perifrastică pasivă stă în cazul
Dativ. Ex: Hi libri mihi scribendi sunt (Trebuie să scriu aceste
cărţi sau literal: Aceste cărţi trebuie scrise de mine). Deci subiectul
logic în această propoziţie este mihi.
 ca orice adjectiv, aceste participii (adjective verbale) se
acordă în gen, număr şi caz cu subiectul gramatical când are
valoare de nume predicative: Credo illam epistulam legendam esse
= cred că scrisoarea aceea trebuie citită.

130
 VERBELE NEREGULATE
Reprezintă acea categorie de verbe, puţine la număr în
comparaţie cu limbile moderne, care au unele anomalii în
conjugare, în sensul că îşi formează timpurile şi modurile de la
rădăcini diferite sau îşi combină diatezele în cursul flexiunii.
Aceste neregularităţi se întâlnesc numai la timpurile şi modurile
derivate din tema prezentului.

1. Verbul volo, velle, volui = a voi, a vrea.

Aparţine conjugării a III-a şi are trei teme: vel, vol, vul.

INDICATIV

Prezent Imperfect Viitor

volo = eu vreau volebam = vream volam = voi vrea
vis volebas voles
vult volebat volet
volumus volebamus volemus
vultis volebatis voletis
volunt volebant volent

Perfect M.m.c.p. Viitor anterior

volui = am vrut volueram voluero = voi fi vrut
=vrusesem
voluisti volueras volueris
voluit voluerat voluerit
voluimus volueramus voluerimus
voluistis volueratis volueritis
voluerunt voluerant voluerint

131
 CONJUNCTIV

Prezent Imperfect Perfect M.m.c.p.

velim=să vellem=aş voluerim=să fi voluissem=aş fi
vreau vrea vrut vrut
velis velles volueris voluisses
velit vellet voluerit voluisset
velimus vellemus voluerimus voluissemus
velitis velletis volueritis voluissetis
velint vellent voluerint voluissent

INFINITIV

Prezent Perfect
velle = a voi, că voluisse = a fi voit, că a
voieşte voit

PARTICIPIU
Prezent

Singular Plural
M.F. N. M.F. N.
N. volens=care volens volentes volentia
vrea
G. volentis volentis volentium volentium
D. volenti volenti volentibus volentibus
Ac volentem volens volentes volentia
Abl. volente volente volentibus volentibus

132
 Verbul volo are doi compuşi:
a) nolo, nolle, nolui = a nu voi, a nu vrea. Este compus din ne
+ volo:

INDICATIV

Prezent Imperfect Viitor

nolo = eu nu vreau nolebam = nu vream nolam = nu voi vrea
non vis nolebas noles
non vult nolebat nolet
nolumus nolebamus nolemus
non vultis nolebatis noletis
nolunt nolebant nolent

Perfect M.m.c.p. Viitor anterior

nolui = nu am vrut nolueram=nu noluero = nu voi fi
vrusesem vrut
noluisti nolueras nolueris
noluit noluerat noluerit
noluimus nolueramus noluerimus
noluistis nolueratis nolueritis
noluerunt noluerant noluerint

CONJUNCTIV

Prezent Imperfect Perfect M.m.c.p.

nolim = eu să nollem = n-aş noluerim = să noluissem = n-
nu vreau vrea fi vrut aş fi vrut
nolis nolles nolueris noluisses
nolit nollet noluerit noluisset
nolimus nollemus noluerimus noluissemus
nolitis nolletis nolueritis noluissetis
nolint nollent noluerint noluissent

133
 IMPERATIV

Prezent Viitor
II sg. noli = nu voi! II sg. nolito = să nu voieşti
II pl. nolite = nu voiţi! II pl. nolitote = să nu voiţi

INFINITIV

Prezent Perfect
nolle = a nu voi, că nu voieşte noluisse= a nu fi voit, că nu a
voit

PARTICIPIU
Prezent

Singular
N. nolens = care nu vrea,
nevrând
G. nolentis
D. nolenti
Ac. nolentem
Abl. nolente

b) mallo, malle, malui = a prefera, a vrea mai mult

Este compus cu adverbul magis (mage) = mai mult + volo. Din
magis volo a ajuns ma - volo şi apoi malo.

134
 INDICATIV

Prezent Viitor Imperfect

malo = eu prefer malam = voi prefera malebam = preferam
mavis males malebas
mavult malet malebat
malumus malemus malebamus
mavultis maletis malebatis
malunt malent malebant

Perfect M.m.c.p. Viitor anterior

malui = am preferat malueram = maluero = voi fi
preferasem preferat
maluisti malueras malueris
maluit maluerat maluerit
maluimus malueramus maluerimus
maluistis malueratis malueritis
maluerunt maluerant maluerint

CONJUNCTIV

Prezent Imperfect Perfect M.m.c.p.

malim= să mallem=aș maluerim=eu maluissem=aș
prefer prefera să fi fi preferat
preferat
malis malles malueris maluisses
malit mallet maluerit maluisset
malimus mallemus malerimus maluissemus
malitis malletis malueritis malissetis
malint mallent maluerint maluissent

135
 INFINITIV
Prezent Perfect
malle = a prefera, că preferă maluisse = a fi preferat, că a
preferat

OBSERVAŢII:
 verbul volo şi compuşii săi nu au diateză pasivă;
 volo, nolo şi malo nu au forme de gerunziu şi supin;
 verbul malo nu are participiu prezent, iar participiul prezent
al verbului nolo este rar folosit;
 imperativ face doar verbul nolo;
 verbul volo are la conjunctiv prezent sufixul unui vechi
optativ (velis, velimus) care se mai păstreză la prezentul conjunctiv
al verbului sum (sim, sis);
 formele de imperativ ale verbului nolo + infinitivul unui
verb exprimă oprirea acţiunii respectivului verb: noli tangere = să
nu te atingi!

2. Verbul: eo, ire, ivi (ii) itum = a merge:

INDICATIV

Prezent Imperfect Viitor I

eo = eu merg ibam = eu mergeam ibo = eu voi merge
is ibas ibis
it ibat ibit
imus ibamus ibimus
itis ibatis ibitis
eunt ibant ibunt

136
Perfect M.m.c.p Viitor II
ivi = am mers iveram = eu ivero = eu voi fi
mersesem mers
ivisti iveras iveris
ivit iverat iverit
ivimus iveramus iverimus
ivistis iveratis iveritis
iverunt (-ere) iverant iverint

CONJUNCTIV

Prezent Imperfect Perfect M.m.c.p

eam = să irem = aş iverim = eu să fi ivissem = eu aş
merg merge mers fi mers
eas ires iveris ivisses
eat iret iverit ivisset
eamus iremus iverimus ivissemus
eatis iretis iveritis ivissetis
eant irent iverint ivissent

IMPERATIV

Prezent
II sg. i = mergi!
II pl. ite = mergeţi!
Viitor
II sg. ito = să mergi!
III sg. ito = să meargă!
II pl. itote = să mergeţi!
III pl. eunto = să meargă!

137
 INFINITIV

Prezent Perfect Viitor

ire = a merge, ca ivisse = a fi mers, ca iturum -am -um esse
merge a mers = că va merge
ituros -as -a esse =
că merge

PARTICIPIU
Prezent

Singular Plural
M. F. N. M. F. N.
N. iens = care merge, iens euntes euntia
mergând
G. euntis euntis euntium euntium
D. eunti eunti euntibus euntibus
Ac. euntem iens euntes euntia
Abl. eunte eunte euntibus euntibus

Viitor
iturus, a, um = care va merge
ituri, ae, a = care vor merge

GERUNZIU SUPIN
N. - Ac. itum = pentru a
merge
G. eundi = de a merge Abl. itu=de mers
D. eundo = spre a merge

Ac. ad eundum = pentru a merge

Abl. eundo = mergând, prin a merge

138
 OBSERVAŢII:
 verbul eo, deşi intranzitiv fiind, se conjugă şi la pasiv, dar
numai la persoana a III-a singular. Formele cele mai des întâlnite
sunt următoarele:
 itur, ibatur = se mergea;
 eatur = să se meargă;
 verbul eo, ire are o serie de compuşi cu anumite prepoziţii
folosite drept prefixe:
 abeo, abire, abii, abitum = a pleca
 adeo, adire, adii, aditum = a merge la, a vizita
 circumeo, circumire, circumivi, circumitum = a
mergeînjur, a ocoli
 exeo, exire, exii, exitum = a ieşi, a evita
 ineo, inire, inii, initum = a intra, a începe
 intereo, interire, interii, interitum = a muri
 obeo, obire, obii, obitum = a întâmpina
 pereo, perire, perii, peritum = a pieri, a fi pierdut
 praetereo, praeterire, praeterii, praeteritum = a
trecepeste
 redeo, redire, redii, reditum = a se înapoia, a reveni
 transeo, transire, transii, transitum = a trece
dincolo, amerge peste.

Aceste verbe se conjugă ca verbul de bază eo, ire cu precizarea

că prepozitiile raman neschimbate.
Din familia verbului eo, ire mai fac parte următoarele:
 queo, quire, quivi, quitum = a putea
 nequeo, -ire, -ii, -itum = a nu putea
 veneo, venire, venivi (venii) venitum este format din venum
+ eo şi înseamnă a fi vândut. Are înţeles pasiv, dar se conjugă la
activ.

139
 3. Verbul: fero, ferre, tuli, latum = a purta, a duce

Acest verb are trei teme diferite: fer (tema prezentului), tul
(tema perfectului) şi lat (tema supinului):

DIATEZA ACTIVA
INDICATIV

Prezent Imperfect Viitor I

fero = eu port ferebam = eu purtam feram = eu voi purta
fers ferebas feres
fert ferebat feret
ferimus ferebamus feremus
feritis ferebatis feretis
ferunt ferebant ferent

Perfect M.m.c.p Viitor ant.

tuli = am purtat tuleram = purtasem tulero = eu voi fi
mers
tulisti tuleras tuleris
tulit tulerat tulerit
tulimus tuleramus tulerimus
tulistis tuleratis tuleritis
tulerunt (-ere) tulerant tulerint

CONJUNCTIV

Prezent Imperfect Perfect M.m.c.p

feram = ferrem= tulerim=eu să tulissem=eu aş
fi
să port aş purta fi purtat purtat
140
 feras ferres tuleris tulisses
ferat ferret tulerit tulisset
feramus ferremus tulerimus tulissemus
feratis ferretis tuleritis tulissetis
ferant ferrent tuleritint tulissent

IMPERATIV

Prezent
II sg. fer = poartă!
II pl. ferte = purtaţi!
Viitor
II sg. ferto = să porţi!
III sg. ferto = să poarte!
II pl. fertote = să purtaţi!
III pl. ferunto = să poarte!

INFINITIV

Prezent Perfect Viitor

ferre = a purta, că, tulisse = a fi purtat, laturum -a -um esse
poartă că a purtat = că va purta
laturas -as -a esse =
că vor purta

PARTICIPIU
Prezent

Singular Plural
N. ferens = care poartă, ferentes
G. ferenti = purtând ferentium
etc. etc.

141
PERFECT VIITOR
latus, -a, -um = purtat (ă) laturus -a -um =care va purta
lati, -ae, -a = purtaţi (te) laturi, -ae, -a = care vor purta

GERUNZIU SUPIN
N.- Ac. latum - pentru a purta
G. ferendi = de a purta Abl. latu = de purtat
D. ferendo = spre a purta
Ac. ad ferendum = pentru a
purta
Abl. ferendo = purtând, prin a
purta

DIATEZA PASIVA
INDICATIV

Prezent Imperfect Viitor I

feror = eu sunt ferebar = eram purtat ferar = eu voi fi
purtat purtat
ferris ferebaris fereris
fertur ferebatur feretur
ferimur ferebamur feremur
ferimini ferebamini feremini
feruntur ferebantur ferentur

Perfect M.m.c.p Viitor ant.

latus sum = eu am latus eram=eu latus ero=voi fi fost
fost fusesem purtat purtat
purtat
lata es lata eras lata eris
latum est latum erat latum erit
142
lati sumus lati eramus lati erimus
latae estis latae eratis latae eritis
lata sunt lata erant lata erunt

CONJUNCTIV

Prezent Imperfect
ferar = eu să fi purtat ferrer = eu aş fi purtat
feraris ferreris
feratur ferretur
feramur ferremur
feramini ferremini
ferantur ferrentur

Perfect M.m.c.p
latus sim = eu să fi fost purtat latus essem = eu aş fi fost purtat
lata sis lata esses
latum sit latum esset
lati simus lati essemus
latae sitis latae essetis
lata sint lata essent

IMPERATIV

Prezent
II sg. ferre = fii purtat!
II pl. ferimini = fiţi purtaţi!
Viitor
II sg. fertor = să fii purtat!
III pl. fertor = să fie purtat!
II sg- -
III pl. feruntor = să fie purtaţi!

143
 INFINITIV

Prezent Viitor
ferri=a fi purtat, că este purtat latum iri = că voi fi, va fi purtat

Perfect
Sg. latum esse ca a fost Pl. latos esse ca au fost
latam esse purtat, a fi latas esse purtati, a fi
latum esse fost purtat lata esse fost purtati

GERUNDIV

Sg.ferendus -a -um = care trebuie să fie purtat

Pl. ferendi -ae -a = care trebuie să fie purtaţi

COMPUŞII VERBULUI FERO :

affero, affere, attuli, allatum = a aduce

aufero, auferre, abstuli, ablatum = a ridica
confero, conferre, contuli, collatum = a aduna
difero, diferre, detuli, delatum = a comunica
effero, efferre, extuli, elatum = a scoate
infero, inferre, intuli, illatum = a duce în
offero, offerre, obtulli, oblatum = a oferi
praefero, praeferre, praetuli, praelatum = a prefera
profero, proferre, protuli, prolatum = a purta înainte
refero, referre, retuli, relatum = a aduce la cunoştinţă
transfero, transferre, transtuli, translatum = a purta peste
Aceste verbe se conjugă ca verbul de bază fero, prepoziţiile
rămânând neschimbate.

144
4. Verbul fio, fieri, factus sum= a deveni, a se face, a se
întâmpla

Verbul fio are o dublă conjugare, în sensul că timpurile formate

din tema prezentului urmează diateza activă, iar cele din tema
perfectului se conjugă pasiv.
Infintivul prezent are formă pasivă. Acest verb se foloseşte ca
pasiv al verbului facio.

INDICATIV

Prezent Imperfect Viitor I

fio=devin, sunt făcut fiebam=deveneam, fiam = voi deveni
eram făcut
fis fiebas fies
fit fiebat fiet
fimus fiebamus fiemus
fitis fiebatis fietis
fiunt fiebant fient

Perfect M.m.c.p. Viitor anterior

factus sum=am factus factus ero=voi fi
devenit am fost eram=devenisem devenit
făcut
facta es facta eras facta eris
factum est factum erat factum erit
facti sumus facti eramus facti erimus
factae estis factae erati factae eritis
facta sunt facta erant facta erunt

145
 CONJUNCTIV

Prezent Imperfect
fiam = să devin fierem = aş deveni
fias fieres
fiat fieret
fiamus fieremus
fiatis fieretis
fiant fierent

Perfect M.m.c.p
factus sim factus essem =aş fi devenit
facta sis facta esses
factum sit factum esset
facti simus facti essemus
factae sitis factae essetis
facta sint facta essent

IMPERATIV

Prezent Prezent
II sg. fi = fii făcut! II sg. fi = fii făcut!
II pl. fite = fiţi făcuţi! II pl. fite = fiţi făcuţi!

INFINITIV

Prezent Perfect
fieri = a fi devenit, că a devenit factum, am, um esse=că a
devenit
factos, as, a esse=că au devenit

Viitor
factum iri = că voi fi devenit, că va fi devenit

146
 PARTICIPIU
Perfect

factus -a -um = făcut (a)

facti -ae -a = făcuţi (te)

GERUNDIV

faciendus -a -um = care trebuie să fie făcut, care trebuie să

devină
faciendi -ae -a = care trebuie să fie făcuţi, care trebuie să
devină

COMPUŞII VERBULUI FIO

Verbul fio are o serie de compuşi cu teme verbale, cu adjective,

adverbe şi prepoziţii:

 patefacio -eri, -factus sum = a fi deschis

 calefio -eri -factus sum = a se încălzi, a fi aprins
 satisfio -eri -factus sum = a fi împlinit
 perficior -fici -fectus sum = a fi împlinit
 interficior -fici -fectus sum = a fi ucis

5. Verbul edo, edere (esse), edi, esum = a mânca

Acest verb aparţine conjugării a III-a, însă pe lângă formele

regulate, la unele timpuri şi persoane are şi forme din care lipsesc
vocalele de legatură.

147
INDICATIV CONJUNCTIV
Prezent Imperfect
edo = mănânc ederem sau essem = a mânca
edis sau es ederes esses
edit sau est ederet esset
edimus ederemus essemus
editis sau estis ederetis essetis
edunt ederent essent

IMPERATIV

Prezent
II sg. ede şi es = mănâncă!
II pl. edite şi este = mâncaţi!
Viitor
II pl. editote şi estote = să mâncaţi!
III pl. edunto = să mănânce!

La forma pasivă se conjugă normal ,cu precizarea că la persoana

a III-a singular a indicativului prezent, are forma estur, iar la
conjunctiv imperfect, pentru persoana a III-a, vom avea ederentur
şi essetur.
Şi verbul edo are câţiva compuşi:
 ambedo = rod
 comedo = mănânc
 peredo = a mistui
 exedo = mănânc până la urmă
Se conjugă la fel ca verbul de bază.

148
 VERBELE DEFECTIVE
(VERBA DEFECTIVA)

Denumirea de verbe defective vine de la verbul deficere = a

lipsi. Prin urmare ,aceste verbe nu vor avea toate modurile,
timpurile sau persoanele.
Verbele defective pot fi grupate în două categorii:
1. Verbe defective de timpurile derivate din prezent:
a. memini, meminisse = a-şi aminti
b. coepi, coepisse = a începe
c. novi, novisse = a cunoaşte
d. odi, odisse = a urî
2. Verbe defective de anumite timpuri, moduri sau persoane:
a. inquam = zic
b. aio = zic, afirm
c. fari = a vorbi
d. quaeso = te rog
e. ave = te salut
f. salve = bine te-am găsit
g. vale = rămâi cu bine

VERBUL MEMINI = ÎMI AMINTESC

INDICATIV

Perfect M.m.c.p Viitor II

memini = mi-am memineram = îmi meminero = îmi voi
amintit amintisem aminti
meministi memineras memineris
meminit meminerat meminerit
meminimus memineramus meminerimus
meministis memineratis memineritis
meminerunt meminerant meminerint

149
 CONJUNCTIV

Perfect M.m.c.p
meminerim = să-mi amintesc meminissem = mi-aş aminti
memineris meminisses
meminerit meminisset
meminerimus meminissemus
memineritis meminissetis
meminerint meminissent

IMPERATIV

Viitor
II sg. memento = aminteşte-ţi!
II pl. mementote = amintiţi-vă!

INFINITIV

Perfect

meminisse = a-şi aminti, că-şi aminteşte

150
 VERBUL ODI = URĂSC

INDICATIV

Prezent M.m.c.p Viitor ant.

odi = eu urăsc oderam = uram odero = voi urâ
odisti oderas oderis
odit oderat oderit
odimus oderamus oderimus
odistis oderatis oderitis
oderut oderant oderint

CONJUNCTIV

Perfect M.m.c.p
oderim = eu să urăsc odissem = eu aş urî
oderis odisses
oderit odisset
oderimus odissemus
oderitis odissetis
oderint odissent

INFINITIV

Perfect Viitor
odisse = a urî ,că urăște osurum -am -um esse = că
va,voi urî
osuros -as -a esse = că vor urî

151
 PARTICIPIU

Perfect Viitor
osus -a -um=urât,urâtă osuros -a -um=care va urî
osuri -ae -a=care vor urî

VERBUL NOVI = CUNOSC, ŞTIU25

INDICATIV

Perfect M.m.c.p. Viitor II

novi=cunosc, ştiu noveram=eu novero=euvoi
cunoşteam cunoaşte
novisti noveras noveris
novit noverat noverit
novimus noveramus noverimus
novistis noveratis noveritis
noverunt noverant noverint

CONJUNCTIV INFINITIV
Perfect M.m.c.p. Perfect
noverim = eu să novissem = eu aş novisse = a cunoşte,
cunosc cunoaşte că cunoaşte
noveris novisses
noverit novisset
noverimus novissemus
noveritis novissetis
noverint novissent

25
Verbul novi, novisse are şi unele forme sincopate: nosti pentru
novisti, noram pentru noveram, norim pentru noverim.
152
 OBSERVATII:
 La verbele memini, odi şi novi există unele neregularităţi în
ceea ce priveşte traducerea unor timpuri:
 Perfectul se traduce prin prezent
 M.m.c.p prin imperfect
 Viitorul II (anterior) prin viitor I.

VERBUL COEPI = AM ÎNCEPUT

INDICATIV

Prezent M.m.c.p Viitor ant.

coepi = eu am coeperam = eu coepero = eu voi
început începusem începe
coepisti coeperas coeperis
coepit coeperat coeperit
coepimus coeperamus coeperimus
coepistis coeperatis coeperitis
coeperunt coeperant coeperint

CONJUNCTIV

Perfect M.m.c.p
coeperim = eu să fi început coepissem = eu aş fi început
coeperis coepisses
coeperit coepisset
coeperimus coepissemus
coeperitis coepissetis
coeperint coepissent

153
 INFINITIV

Perfect Viitor
coepisse=a fi început, că a coepturum -am -um esse = că va
început începe
coepturos -as -a esse

OBSERVAŢII:
 verbul coepi are înţeles de trecut;
 pentru timpul prezent al verbului a începe se întrebuinţează
verbul incipio = încep;
 coeptus sum = a început este unica expresie pasivă a
verbulu coepi.

VERBUL INQUAN = SPUN

INDICATIV

Prezent Imperfect Viitor Perfect

inquam - inquies inquii
inquis - inquiet inquisti
inquit inquiebat inquit
inquimus - inquistis
inquitis -
inquiunt inquiebant

IMPERATIV
inque!
inquito!

154
 VERBUL AIO = ZIC, AFIRM
INDICATIV

Prezent Imperfect Perfect

aio aiebam ait
ais aiebas aierunt26
ait aiebat
aiunt aiebamus
aiebatis
aiebant

VERBUL FARI = A VORBI, A GRĂI

INDICATIV

Prezent Viitor Perfect M.m.c.p.

faris fabor fatus sum fatus eram
fatur fabitur fati sunt fatus erat
fantur

IMPERATIV INFINITIV
Prezent fari=a grăi
fare = grăieşte

PARTICIPIU GERUNZIU SUPIN

Prezent Perfect
fans=graind fatus -a -um = fandi=de a fatu=de grait
care a grait grai
fantis fando
fanti
fantem

26
Această formă este atestată în scrierile lui Tertulian.
155
 Verbele quaeso, ave, salve şi vale au puţine forme în uz:
 quaesumus = vă rugăm
 salve, salvete = fii salutat, fiţi salutaţi
 salvebis (viitor) şi salvere (infinitiv)
 ave, avete = fii sănătos
 vale, valete, valeto = rămâi, rămâneţi cu bine

VERBELE IMPERSONALE
Din această categorie fac parte acele verbe care se folosesc la
persoana a III-a, singular (unipersonale) şi la infinitiv.
S-au stabilit mai multe tipuri:

1. Verbe care exprimă fenomene ale naturii:

 pluit, pluere, pluit = plouă
 ningit, nigere, nixit = ninge
 grandinat, grandinare, grandinavit = cade grindina
 hiemat, hiemare, hiemavit = iernează
 tonat, tonare, tonuit = tună
 vesperascit, vesperascere, vesperavit = înserează
 fulget, fulgere, fulsit = fulgeră
 fulgurat, fulgurare, fulguravit = fulgeră
 lucet, lucere, luxit = străluceşte soarele
 fulminat, fulminare, fulminavit = fulgeră
 gelat, gelare, gelavit = îngheaţă

OBSERVAŢII:
 Aceste verbe se conjugă la toate timpurile indicativului,
conjuctivului, precum şi la infinitiv prezent şi perfect cu precizarea
că au doar persoana a III-a singular.
Există o repartiţie a verbelor impersonale pe conjugări şi anume:
 cele terminate în -at aparţin conjugării I (tonat)
156
  cele terminate în -et aparţin conjugării a II-a (lucet)
 cclc terminate în -it aparţin conjugării a III-a (pluit)
În anumite situaţii aceste verbe se folosesc şi cu valoare
personală:
Jupiter tonat = Jupiter tună

2.Verbe care exprimă sentimente sau stări sufleteşti:

 miseret, miserere = mi-e milă
 paenitet, paenitere = mă căiesc
 piget, pigere, piguit = regret
 pudet, pudere, puduit = mi-e ruşine
 taedet, taedere = mi-e scârbă

Aceste verbe aparţin conjugării a II-aşi se conjugă la indicativ,

conjunctiv si Infinitiv prezent şi perfect. Se construiesc cu
acuzativul persoanei şi cu genitivul:
 Me pudet
 Me miseret
 Me piget
 Me taedet
Me paenitet culpae = mă căiesc de greşeală

3. Verbe care arată trebuinţa, permisiunea, etc:

 oportet, oportere, oportuit = trebuie
 decet, decere, decuit = se cade
 licet, licere, licuit = este îngăduit
 libet, libere, libuit = face plăcere
 dedecet, dedecere, decuit = nu se cuvine

4. Persoana a III-a singular a unor verbe la pasiv:

 auditur = se aude
 creditur = se crede
 narratur = se povesteşte
 itur = se merge

157
  comperitur = se află
 dicitur = se zice

5.Expresii impersonale rezultate din combinarea unui

substantiv, adjectiv la neutru sau adverb cu verbul sum la
persoana a III-a singular :
 fas est = este îngăduit
 mirum est = e uimitor
 verum est = e adevărat
 necesse est = este necesar
 utile est = e folositor
 nefas est = nu e permis

6. Unele verbe Ia activ pot fi folosite ca impersonale:

 constat = se constată
 delectat = este plăcut
 potest = este posibil, se poate
 prodest = e folositor
 accidit = se întâmplă

158
 ADVERBUL

Adverbul este partea de vorbire neflexibilă care determină un

verb(adverbium), sau un adjectiv, indicând caracterul şi
împrejurarea în care se desfăşoară o acţiune, o stare sau o însuşire.
Ex: Epistulas apostolorum libenter legimus = citim cu plăcere
scrisorile (epistolele) apostolilor.
Cuvântul libenter (=cu plăcere) ne spune ceva despre modul în
care se săvârşeşte acţiunea verbului, fiind prin urmare adverb.

Adverbele pot fi grupate în trei categorii principale:

I. După înţeles:
1. Adverbele de timp
Răspund la întrebările quando = când? şi quamdiu = cât timp?

nunc = acum nunquam = niciodată

hodie = azi statim = pe dată
cras = mâine mane = dimineaţă
super = de curând deinde = apoi
olim = odinioară vespere = seara
pridie = în ajun postea = după aceea etc.
interdiu = ziua

2. Adverbele de loc
Răspund la întrebările: ubi = unde?, quo =încotro? şi qua = pe
unde?

hic = aici
ibi = acolo
ibidem = tot acolo
alibi = în altă parte
intus = înăuntru
undinque = din toate părţile, etc.

159
 3. Adverbele de cantitate
Răspund la întrebările quantum = cât?, quoties = de câte
ori?, quantopere = până întrucât?, cât?

parum = puţin
satis = destul
tantum = atât
plus = mai mult
plurium = foarte mult
toties = de atâtea ori
semel = o dată
tantopere = până într-atât
longe = cu mult
nimio = cu prea mult, etc.

4.Adverbe de afirmare: 5. Adverbe de negare:

ita = astfel non=nu
sane = desigur ne=nici
certe = cu siguranţă nondum=inca nu
profecto = de bună seamă minime=nicidecum
etiam = chiar haud=nu etc.
immo = ba chiar
vero = într-adevăr, etc.

6. Adverbe interogative: 7. Adverbe de îndoială:

ubi=unde? forte = din întâmplare
num, fortasse = poate
ne forsitum = poate că etc.
oare?
nonne
utrum
cur
quare pentru ce?
quid
quomondo = cum?

160
 8. Adverbe de mod
Au cea mai mare pondere în rândul adverbelor şi răspund la
întrebarea quomondo = cum?
Majoritatea adverbelor de mod derivă din adjective şi participii
se termină în o, e, er şi iter:

a) Adjectivele de clasa I în -us -a -um şi er -a -um precum şi

participiile care aparţin acestei clase formează adverbe cu
terminaţia -e sau -o care se adaugă la tema adjectivului obţinut prin
înlăturarea desinenţelor de la Genitiv singular:

Adjectivul Genitiv Adverb

avarus -a -um = zgârcit avar -i avare = cu zgârcenie
aptus -a -um = potrivit apt -i apte = în chip potrivit
miser -a -um = nenoroat miser -i misere = în chip
nenorocit
malus -a -um = rău mal -i male = rău
fecundus -a -um = fecund -i fecunde = în chip rodnic
roditor
tutus -a -um = singur tut -i tuto = în siguranţă

b) Adjective de clasa a II-a cu două terminaţii (-is, -e ) şi cele

cu o singură terminaţie (adjective terminate în -x) formează adverbe
cu sufixul -iter adăugat la tema aceluiaşi genitiv singular:

Adjectivul Genitiv Adverb

utilis -e = folositor util -is utiliter =
suavis -e = plăcut suav -is suaviter
fidelis -e = fidel -is fideliter =
credincios
similis -e = simil -is similiter =
asemănător
ferox -cis = crud feroc -is ferociter
felix -cis = fericit felic -is feliciter =

161
 c) Adjectivele de clasa a II-a cu tema G.sg. in –nt si –rt
precum si participiile in –ans si -ens formeaza adverbel cu sufixul
–er, adăugat la tema genitivului sg.:

Adjectivul Genitiv Adverb

nocens-tis = nocent-is nocenter = în chip
vătămător vătămător
prudens-tis = prudent-is prudenter = cu
prevăzător prdență
sapiens -tis = sapient-is sapienter = cu
întelept întelepciune
sollers -tis = isteț sollert-is sollerter = cu
istețime

OBSERVAȚII:
Câteva adjective de clasa a II-a au ca adverbe de mod propriul
acuzativ singular neutru:

Adjectivul Ac. sg. neutru

viridis -e = verde viride = de culoare verde
facilis -e = uşor facile = cu uşurinţă
difficilis -e = greu difficile = cu greutate

Uneori,are statut de adverb chiar si forma de Ablativ singular a

unor substantive de diferite declinari:

Adjectiv Abl. sing.

ars -artis = artă arte = cu meşteşug
ius -iuris = drept iure = pe drept
spons -tis = voinţă sponte = de la sine
ratio -onis = raţiune ratione = cu socoteală

162
  Există unele adverbe de mod a căror origine nu este nici
adjectivală, nici substantivală, nici verbală:
 passim = ici - colo
 omnino = în total
 aliter = astfel
 ita = astfel
 sic = astfel, aşa
 potius = mai degrabă
 quoque = chiar şi
 fere = aproape

 De la anumite substantive, adjective şi participii se pot

forma adverbe şi cu alte sufixe decât cele amintite anterior şi
anume : -tus, -sim, -tim:
 funditus = din temelie
 vicissim = în mod invers, la rândul său
 raptim = prin smulgere
 La scriitorii bisericeşti întâlnim unele forme adverbiale
întărite cu prepoziţii:
 e contra = împotriva;
 ad invicem = între ei etc.

II. După origine avem adverbe:

1. din adjective (adverbele de mod)
2. din pronume (adverbe de loc : hic, illuc)
3. din substantive (adverbe de mod : iure, sponte, etc.)
4. diverse origini
III. După sufixul cu care sunt formate:
1. în -e : longe, bene
2. în -o : modo, secreto
3. în -a: recta, dextra
4. în -ter : prudenter, utiliter, feliciter
5. în -am : clam, palam
163
 6. în -as : foras, alias
7. în -tim : furtim, privatim, etc.

COMPARAŢIA ADVERBELOR

Adverbele provenite din adjective fac gradele de comparaţie în

felul următor:
Comparativul adverbului este egal cu comparativul neutru al
adjectivului din care derivă, iar superlativul se formează din
superlativul adjectivului ,schimbând terminaţia de masculin -us cu -
e.

Adjectivul Pozitivul Comparativul Superlativul

adverbului adverbului adverbului
bonus -a – bene = mai melius = mai optime = foarte
um bine bine bine
facilis –e facile facilius facillime
audax –cis audacter audacius audacissime
longus -a – longe longius longissime
um
fortis -e fortier fortus fortissime

Există câteva adverbe care, deşi nu sunt derivate din adjective,

au totuşi, prin analogie, grade de comparaţie:

Pozitiv Comparativ Superlativ

prope = aproape propius = mai proxime = foarte
aproape aproape
saepe saepius saepissime
diu diutius diutissime, etc.

164
 PREPOZIŢIA
Prepoziţia (prae -positio = punere înainte) este partea de
vorbire neflexibilă (element de relaţie) care leagă atributele sau
complementele de termenii lor regenţi.
În limba latină avem următoarele grupe de prepoziţii:
1. Prepoziţii care se construiesc cu Acuzativul:
ante, apud, ad, adversus,
circum,circa, citra, cis ,
erga, contra, inter, extra
infra, intra, iuxta, ob,
penes, pone, post, praeter
prope, propter, per, secundum
supra, versus, ultra, trans

N.B. Din raţiuni mnemotehnice, recomandăm învăţarea

prepoziţiilor în ordinea în care au fost înşirate mai sus.
ante = înainte, în faţă. Ante Christum = înainte de Hristos
apud = la. lângă, înaintea. Apud romanos = la romani
ad = la, către, spre, până, cam. Ad amicum venire = a veni la
un prieten
adversus = către, spre, contra, faţă de. Adversus hostes =
împotriva duşmanilor
circum, circa = împrejur. Circum (circa) Romam =
împrejurul Romei
Circum imperatorem = în faţa comandatului
citra, cis = dincolo, peste. Citra (cis) flumen = dincoace de
fluviu
erga = către, faţă de. Mea erga Deum fides = credinţa mea
faţă de Dumnezeu
contra = împotriva, în faţă. Contra leges Dei = împotriva
legilor lui Dumnezeu
inter = între, printre, dintre. Fratres inter se adiuvant = Fraţii
se ajută întrei ei
extra = în afară. Extra ecclesiam = în afara bisericii
165
 infra = sub, după, mai jos de. Infra oppidum = mai jos de oraş
iuxta = lângă, alături de, potrivit. Iuxta murum = lângă zid
ob = înainte, din cauza, pentru. Ob timorem = din cauza fricii,
de frică
penes = în puterea, în mâna. Penes Deum = în puterea lui
Dumnezeu
pone = după, înapoi. Pone domum = înapoia casei
post = după. Post Christum = După Hristos. Post adventum
Domini = După sosirea Domnului,
praeter = pe lângă, afara de, mai mult decât, în contra. Praeter
ea... = în afară de acestea
prope = aproape de, ca. Prope me = aproape de mine. Prope
urbem = aproape de oraş.
propter = lângă, aproape de, alături. Propter urbem = lângă
templu,
per = prin, printre, pe, în timp de. Per urbem = prin oraş. Ire
per Napocam = a merge prin Napoca
secundum = de-a lungul, după, potrivit cu .Secundum fluvium
= de- a lungul fluviului.
supra = peste, deasupra, mai sus de. Supra modum = peste
măsură. Supra altam nubem volare = a zbura
deasupra unui nor înalt.
versus (postpoziţional) = înspre, către. Romam versus = spre
Roma.
ultra, trans = dincolo de, peste. Ultra Alpes = dincolo de Alpi.
Ultra modum = peste măsură (dincolo de limitele
rezonabilului)
Trans montes = peste munţi.

2. Prepoziţii care se construiesc cu Ablativul:

a, ab, absque, abs,de
clam, cum, ex, e
sine, tenus, pro,prae

166
 N.B. Din aceleaşi motive mnemotehnice recomandăm
respectarea
ordinii prepoziţiilor de mai sus.
a, ab = de , de la, din. Ab urbe venio = vin din oraş. Ab initio
= de la început
absque = fără.Absque te = fără tine.
de = de ,despre ,din, de pe, din cauza, dintre. De mane = de cu
dimineaţă. De tertia vigilia = de la veghea a treia. Fleo de morte
= plâng din cauza morţii
clam = pe ascuns, fără ştirea. Clam nobis = fără ştirea noastră
cum = cu . mecum = cu mine. Cum Deo=cu Dumnezeu
ex (e) = din, dintre, de pe, din cauza, după . Profiscior ex urbe
= plec din oraş. Ex vulnere tristis = Trist din cauza rănii.

N.B. Dacă substantivul pe care îl însoţeşte prepoziţia începe cu o

vocală, în general, se pune ex, iar dacă începe cu o consoană se
pune e sau ex.
sine = fără. Nihil sine Deo = Nimic fără Dumnezeu
tenus (postpoziţional)27 = până la Senatu tenus ivisti = Ai mers
până la senat.
pro = pentru, înaintea, în loc de, conform, potrivit, după, ca. Pro
fide
mori = a muri pentru credinţă
prae = înaintea, în raport, în comparaţie, din cauza28 Prae
tentatione = din cauza ispitei.

3. Prepoziţii cu Acuzativul şi Ablativul: in, sub, subter, super.

In + Acuzativul = în, la, pe, către, spre, până la, pentru, contra.
In Urbem redeo = Mă întorc în oraş

27
Când este poziţionat după un pronume, se contopeşte cu el:
hactenus = până aici.
28
Prepoziţia prae + ablativul se traduce cauzal numai în propoziţii
negative.
167
 In + Ablativul = în, la pe, între, printre. In templo Minervae=
In templul Minervei.
Sub + Ac = sub, până, sub, aproape de, la spre Sub vesperem =
spre seară
Sub + Abl. = sub, la, pe timpul Sub oculis angelorum ex caelo
= sub ochii îngerilor din cer.
Subter + Ac. = sub, dedesubt. Subter montes =sub munţi.
Subter + Abl. = sub29 Subter densa nebula = Sub o deasă
ceaţă.
Super + Ac. = peste, deasupra, pe. Super voluntatem patris =
peste voia tatălui.
Super + Abl. = pe, deasupra (Se întâlneşte în poezie). Super
nubibus angeli Domini stabant = îngerii Domnului stăteau
deasupra norilor.

4. Prepoziţii care alcătuiesc genitivul:

causa = în interesul, pentru, din cauza
gratia = în vederea, pentru
ergo = în interesul, pentru, din cauza
coram = faţă de, în prezenţa30

29
Subter + Ablativul se foloseşte în poezie
30
Coram + genitivul se foloseşte în perioada imperială.
168
 CONJUNCŢIA
Conjuncţia este partea de vorbire neflexibilă care conectează
între ele părţi de propoziţie de acelaşi fel şi propoziţii în raport de
coordonare sau subordonare.
Conjuncţiile se împart în două grupe: coordonatoare şi
subordonatoare:

I. CONJUNCŢIILE COORDONATOARE sunt de cinci

feluri:
1. Copulative:
et, ac, atque, que (enclitic) = şi
nenque, nec = şi nu, nici
etiam = şi, chiar
quoque (postpoziţional) = şi, de asemenea, chiar şi

2. Disjunctive :
aut, vel, -ve- sive, (seu) = ori, sau
3. Adversative:
sed verum = dar, însă, ci
at = iar, dar, însă ,şi din contra
autem, vero (postpoziţionale) = însă, ci dar, iar
ceterum = de altfel
atqui = însă totuşi, şi totuşi
tamen = totuşi
4. Cauzal-explicative:
nam, namque,enim, quippe = căci
etenim = deoarece
5. Conclusive:
ergo, itaque, igitur = aşadar, deci, prin urmare
proinde = ca atare, deci, prin urmare (+verbul la infinitiv)
ideo, propterea, quare, quapropter, quamobrem = de
aceea, pentru aceea.

169
 II. CONJUNCŢIILE SUBORDONATOARE

Leagă o propoziţie subordonată de regenta ei. În funcţie de

relaţiile sintactice ce se stabilesc prin subordonare, aceste
conjuncţii (conective) sunt de mai multe feluri:
Cauzale: quod, quia, quoniam, quando, quandoquidem,
proptereo quod = fiindcă, deoarece, pentru că
Finale: ut, ne, quo, quominus = ca să, ca să nu, prin care să
Consecutive:
ut = încât (când e afirmativă)
ut non = încât nu (când e negativă)
quin = încât să nu
Concesive:
etsi, etiamsi, ut = chiar, dacă, deşi
quamquam, tamesti = deşi, cu toate că
cum, ut, quamvis, licet = deşi, cu toate că
Condiţionale:
si = dacă
si forte = dacă cumva
nisi, si non = dacă nu
si modo, dummodo = numai să, numai dacă, cu condiţia
ca
Completive:
quod ut, ne, quin = că, să, ca să, ca nu cumva să
Comparative: ut, velut, sicut = după cum, precum ca şi cum
ut si, quasi, tanquamsi = ca şi cum, ca şi când
Temporale :
ut, ubi = când,
ut primum, ubi primum, cum primum, simul, simul ac
= îndată ce,
postquam = după ce
cum = când ori de câte ori, pe când, după ce
donec, dum, quoad, quamdiu = în timp ce, pe când, până
ce, cât timp, până să.

170
 INTERJECŢIA

Este partea de vorbire neflexibilă care exprimă difuz anumite

stări sufleteşti, voliţionale sau imită diverse zgomote şi sunete din
natură. După tonul lor emoţional, interjecţiile au fost împărţite
astfel:

1. Interjecţii care exprimă durere: o!, ah, heu, hei = o, ah.

vai!
2. Interjecţii care exprimă bucurie: euhoe, evax = bravo
3. Interjecţii care exprimă indignare: proh, pro! = o, pentru
numele.
4. Interjecţii care exprimă mirare: oh, papae, hem = ei,
poftim, iată că!
5. Interjecţii care exprimă ameninţare şi compătimire: vae
= vai
6. Interjecţii care exprimă dezgust: apage, hui = piei, pleacă
de aici, pftui
7. Interjecţii care exprimă încurajare sau îndemn: eia, age,
macte = hai, ei bine!, bravo!
8. Interjecţii care exprimă o chemare: heus, eho, hercule,
hercle, mehercle = ei, hei, pe Hercule
9. Interjecţii care exprimă manifestări de voinţă : st! =
şt!,em = uite!, ecce = iată!
10. Interjecţii care imită sunete din natură: tax! tux! =
pleoasc! hahae, hahae = ha, ha! trit = chiţ

Interjecţiile se pot construi cu trei cazuri: Nominativ, Acuzativ şi

Dativ:
Ecce homo! (Nominativ)
Vae victis! (Dativ)
O, me miserum! (Acuzativ)

171
 TEXTE APLICATIVE
1.TEXTE LITERARE

[1] Gallia est omnis divisa in partes tres, quarum unam incolunt
Belgae, aliam Aquitani, tertiam qui ipsorum lingua Celtae, nostra
Galli appellantur. Hi omnes lingua, institutis, legibus inter se
differunt. Gallos ab Aquitanis Garumna flumen, a Belgis Matrona
et Sequana dividit. Horum omnium fortissimi sunt Belgae,
propterea quod a cultu atque humanitate provinciae longissime
absunt, minimeque ad eos mercatores saepe commeant atque ea
quae ad effeminandos animos pertinent important, proximique sunt
Germanis, qui trans Rhenum incolunt, quibuscum continenter
bellum gerunt. Qua de causa Helvetii quoque reliquos Gallos
virtute praecedunt, quod fere cotidianis proeliis cum Germanis
contendunt, cum aut suis finibus eos prohibent aut ipsi in eorum
finibus bellum gerunt. Eorum una, pars, quam Gallos obtinere
dictum est, initium capit a flumine Rhodano, continetur Garumna
flumine, Oceano, finibus Belgarum, attingit etiam ab Sequanis et
Helvetiis flumen Rhenum, vergit ad septentriones. Belgae ab
extremis Galliae finibus oriuntur, pertinent ad inferiorem partem
fluminis Rheni, spectant in septentrionem et orientem solem.
Aquitania a Garumna flumine ad Pyrenaeos montes et eam partem
Oceani quae est ad Hispaniam pertinet; spectat inter occasum solis
et septentriones.

[2] Apud Helvetios longe nobilissimus fuit et ditissimus

Orgetorix. Is M. Messala, [et P.] M. Pisone consulibus regni
cupiditate inductus coniurationem nobilitatis fecit et civitati
persuasit ut de finibus suis cum omnibus copiis exirent: perfacile
esse, cum virtute omnibus praestarent, totius Galliae imperio potiri.
Id hoc facilius iis persuasit, quod undique loci natura Helvetii
continentur: una ex parte flumine Rheno latissimo atque altissimo,
qui agrum Helvetium a Germanis dividit; altera ex parte monte Iura
altissimo, qui est inter Sequanos et Helvetios; tertia lacu Lemanno
172
et flumine Rhodano, qui provinciam nostram ab Helvetiis dividit.
His rebus fiebat ut et minus late vagarentur et minus facile finitimis
bellum inferre possent; qua ex parte homines bellandi cupidi magno
dolore adficiebantur. Pro multitudine autem hominum et pro gloria
belli atque fortitudinis angustos se fines habere arbitrabantur, qui in
longitudinem milia passuum CCXL, in latitudinem CLXXX
patebant.
[3] His rebus adducti et auctoritate Orgetorigis permoti
constituerunt ea quae ad proficiscendum pertinerent comparare,
iumentorum et carrorum quam maximum numerum coemere,
sementes quam maximas facere, ut in itinere copia frumenti
suppeteret, cum proximis civitatibus pacem et amicitiam
confirmare. Ad eas res conficiendas biennium sibi satis esse
duxerunt; in tertium annum profectionem lege confirmant. Ad eas
res conficiendas Orgetorix deligitur. Is sibi legationem ad civitates
suscipit. In eo itinere persuadet Castico, Catamantaloedis filio,
Sequano, cuius pater regnum in Sequanis multos annos obtinuerat
et a senatu populi Romani amicus appellatus erat, ut regnum in
civitate sua occuparet, quod pater ante habuerit; itemque
Dumnorigi Haeduo, fratri Diviciaci, qui eo tempore principatum in
civitate obtinebat ac maxime plebi acceptus erat, ut idem conaretur
persuadet eique filiam suam in matrimonium dat. Perfacile factu
esse illis probat conata perficere, propterea quod ipse suae civitatis
imperium obtenturus esset: non esse dubium quin totius Galliae
plurimum Helvetii possent; se suis copiis suoque exercitu illis
regna conciliaturum confirmat. Hac oratione adducti inter se fidem
et ius iurandum dant et regno occupato per tres potentissimos ac
firmissimos populos totius Galliae sese potiri posse sperant.
[4] Ea res est Helvetiis per indicium enuntiata. Moribus suis
Orgetoricem ex vinculis causam dicere coegerunt; damnatum
poenam sequi oportebat, ut igni cremaretur. Die constituta causae
dictionis Orgetorix ad iudicium omnem suam familiam, ad
hominum milia decem, undique coegit, et omnes clientes
obaeratosque suos, quorum magnum numerum habebat, eodem
conduxit; per eos ne causam diceret se eripuit. Cum civitas ob eam

173
rem incitata armis ius suum exequi conaretur multitudinemque
hominum ex agris magistratus cogerent, Orgetorix mortuus est;
neque abest suspicio, ut Helvetii arbitrantur, quin ipse sibi mortem
consciverit.
[5] Post eius mortem nihilo minus Helvetii id quod constituerant
facere conantur, ut e finibus suis exeant. Ubi iam se ad eam rem
paratos esse arbitrati sunt, oppida sua omnia, numero ad duodecim,
vicos ad quadringentos, reliqua privata aedificia incendunt;
frumentum omne, praeter quod secum portaturi erant, comburunt,
ut domum reditionis spe sublata paratiores ad omnia pericula
subeunda essent; trium mensum molita cibaria sibi quemque domo
efferre iubent. Persuadent Rauracis et Tulingis et Latobrigis
finitimis, uti eodem usi consilio oppidis suis vicisque exustis una
cum iis proficiscantur, Boiosque, qui trans Rhenum incoluerant et
in agrum Noricum transierant Noreiamque oppugnabant, receptos
ad se socios sibi adsciscunt (Caesar,De bello Gallico,I,1-5).

[1] I. Quo usque tandem abutere, Catilina, patientia nostra?

quam diu etiam furor iste tuus nos eludet? quem ad finem sese
effrenata iactabit audacia? Nihilne te nocturnum praesidium Palati,
nihil urbis vigiliae, nihil timor populi, nihil concursus bonorum
omnium, nihil hic munitissimus habendi senatus locus, nihil horum
ora voltusque moverunt? Patere tua consilia non sentis, constrictam
iam horum omnium scientia teneri coniurationem tuam non vides?
Quid proxima, quid superiore nocte egeris, ubi fueris, quos
convocaveris, quid consilii ceperis, quem nostrum ignorare
arbitraris? [2] O tempora, o mores! Senatus haec intellegit. Consul
videt; hic tamen vivit. Vivit? immo vero etiam in senatum venit, fit
publici consilii particeps, notat et designat oculis ad caedem unum
quemque nostrum. Nos autem fortes viri satis facere rei publicae
videmur, si istius furorem ac tela vitemus. Ad mortem te, Catilina,
duci iussu consulis iam pridem oportebat, in te conferri pestem,
quam tu in nos [omnes iam diu] machinaris.
[3] An vero vir amplissumus, P. Scipio, pontifex maximus, Ti.
Gracchum mediocriter labefactantem statum rei publicae privatus

174
interfecit; Catilinam orbem terrae caede atque incendiis vastare
cupientem nos consules perferemus? Nam illa nimis antiqua
praetereo, quod C. Servilius Ahala Sp. Maelium novis rebus
studentem manu sua occidit. Fuit, fuit ista quondam in hac re
publica virtus, ut viri fortes acrioribus suppliciis civem perniciosum
quam acerbissimum hostem coercerent. Habemus senatus
consultum in te, Catilina, vehemens et grave, non deest rei publicae
consilium neque auctoritas huius ordinis; nos, nos, dico aperte,
consules desumus(Cicero,In Catilinam,I,1-3).

[XLII] Excepit Seleucus fabulae partem et: "Ego, inquit, non

cotidie lavor; baliscus enim fullo est: aqua dentes habet, et cor
nostrum cotidie liquescit. Sed cum mulsi pultarium obduxi, frigori
laecasin dico. Nec sane lavare potui; fui enim hodie in funus. Homo
bellus, tam bonus Chrysanthus animam ebulliit. Modo, modo me
appellavit. Videor mihi cum illo loqui. Heu, eheu! Vtres inflati
ambulamus. Minoris quam muscae sumus. <Illae> tamen aliquam
virtutem habent; nos non pluris sumus quam bullae. Et quid si non
abstinax fuisset! Quinque dies aquam in os suum non coniecit, non
micam panis. Tamen abiit ad plures. Medici illum perdiderunt,
immo magis malus fatus; medicus enim nihil aliud est quam animi
consolatio. Tamen bene elatus est, vitali lecto, stragulis bonis.
Planctus est optime — manu misit aliquot — etiam si maligne
illum ploravit uxor. Quid si non illam optime accepisset? Sed
mulier quae mulier milvinum genus. Neminem nihil boni facere
oportet; aeque est enim ac si in puteum conicias. Sed antiquus amor
cancer est."
[XLIII] Molestus fuit, Philerosque proclamavit: "Vivorum
meminerimus. Ille habet, quod sibi debebatur: honeste vixit,
honeste obiit. Quid habet quod queratur? Ab asse crevit et paratus
fuit quadrantem de stercore mordicus tollere. Itaque crevit,
quicquid crevit, tanquam favus. Puto mehercules illum reliquisse
solida centum, et omnia in nummis habuit. De re tamen ego verum
dicam, qui linguam caninam comedi: durae buccae fuit, linguosus,

175
discordia, non homo. Frater eius fortis fuit, amicus amico, manu
plena, uncta mensa. Et inter initia malam parram pilavit, sed
recorrexit costas illius prima vindemia: vendidit enim vinum
quantum ipse voluit. Et quod illius mentum sustulit, hereditatem
accepit, ex qua plus involavit quam illi relictum est. Et ille stips,
dum fratri suo irascitur, nescio cui terrae filio patrimonium
elegavit. Longe fugit, quisquis suos fugit. Habuit autem oracularios
servos, qui illum pessum dederunt. Nunquam autem recte faciet,
qui cito credit, utique homo negotians. Tamen verum quod frunitus
est, quam diu vixit. <Datum est> cui datum est, non cui destinatum.
Plane Fortunae filius. In manu illius plumbum aurum fiebat. Facile
est autem, ubi omnia quadrata currunt. Et quot putas illum annos
secum tulisse? Septuaginta et supra. Sed corneolus fuit, aetatem
bene ferebat, niger tanquam corvus. Noveram hominem olim
oliorum, et adhuc salax erat. Non mehercules illum puto domo
canem reliquisse. Immo etiam puellarius erat, omnis Minervae
homo. Nec improbo, hoc solum enim secum tulit"(Petronius,Cena
Trimalchios,42-43)

176
2. TEXTE BIBLICE
1.
1 In principio creavit Deus caelum et terram.
2 Terra autem erat inanis et vacua, et tenebrae super faciem
abyssi, et spiritus Dei ferebatur super aquas.
3 Dixitque Deus: ―Fiat lux! Et facta est lux.
4 Et vidit Deus lucem quod esset bona et divisit Deus lucem ac
tenebras.
5 Appellavitque Deus lucem Diem et tenebras Noctem.
Factumque est vespere et mane, dies unus.
6 Dixit quoque Deus: ―Fiat firmamentum in medio aquarum et
dividat aquas ab aquis‖.
7 Et fecit Deus firmamentum divisitque aquas, quae erant sub
firmamento, ab his, quae erant super firmamentum. Et factum est
ita.
8 Vocavitque Deus firmamentum Caelum. Et factum est vespere
et mane, dies secundus.
9 Dixit vero Deus: ―Congregentur aquae, quae sub caelo sunt, in
locum unum, et appareat arida‖. Factumque est ita.
10 Et vocavit Deus aridam Terram congregationesque aquarum
appellavit Maria. Et vidit Deus quod esset bonum.
11 Et ait Deus: ―Germinet terra herbam virentem et herbam
facientem semen et lignum pomiferum faciens fructum iuxta genus
suum, cuius semen in semetipso sit super terram‖. Et factum est ita.
12 Et protulit terra herbam virentem et herbam afferentem
semen iuxta genus suum lignumque faciens fructum, qui habet in
semetipso sementem secundum speciem suam. Et vidit Deus quod
esset bonum.
13 Et factum est vespere et mane, dies tertius.
14 Dixit autem Deus: ―Fiant luminaria in firmamento caeli, ut
dividant diem ac noctem et sint in signa et tempora et dies et annos,
15 ut luceant in firmamento caeli et illuminent terram. Et factum
est ita.
16 Fecitque Deus duo magna luminaria: luminare maius, ut
praeesset diei, et luminare minus, ut praeesset nocti, et stellas.
177
 17 Et posuit eas Deus in firmamento caeli, ut lucerent super
terram
18 et praeessent diei ac nocti et dividerent lucem ac tenebras. Et
vidit Deus quod esset bonum.
19 Et factum est vespere et mane, dies quartus.
20 Dixit etiam Deus: ―Pullulent aquae reptile animae viventis, et
volatile volet super terram sub firmamento caeli‖.
21 Creavitque Deus cete grandia et omnem animam viventem
atque motabilem, quam pullulant aquae secundum species suas, et
omne volatile secundum genus suum. Et vidit Deus quod esset
bonum;
22 benedixitque eis Deus dicens: ―Crescite et multiplicamini et
replete aquas maris, avesque multiplicentur super terram ‖.
23 Et factum est vespere et mane, dies quintus.
24 Dixit quoque Deus: ―Producat terra animam viventem in
genere suo, iumenta et reptilia et bestias terrae secundum species
suas‖. Factumque est ita.
25 Et fecit Deus bestias terrae iuxta species suas et iumenta
secundum species suas et omne reptile terrae in genere suo. Et vidit
Deus quod esset bonum.
26 Et ait Deus: ―Faciamus hominem ad imaginem et
similitudinem nostram; et praesint piscibus maris et volatilibus
caeli et bestiis universaeque terrae omnique reptili, quod movetur in
terra‖.
27 Et creavit Deus hominem ad imaginem suam;
ad imaginem Dei creavit illum;
masculum et feminam creavit eos.
28 Benedixitque illis Deus et ait illis Deus: ―Crescite et
multiplicamini et replete terram et subicite eam et dominamini
piscibus maris et volatilibus caeli et universis animantibus, quae
moventur super terram‖.
29 Dixitque Deus: ―Ecce dedi vobis omnem herbam afferentem
semen super terram et universa ligna, quae habent in semetipsis
fructum ligni portantem sementem, ut sint vobis in escam

178
 30 et cunctis animantibus terrae omnique volucri caeli et
universis, quae moventur in terra et in quibus est anima vivens,
omnem herbam virentem ad vescendum‖. Et factum est ita.
31 Viditque Deus cuncta, quae fecit, et ecce erant valde bona. Et
factum est vespere et mane, dies sextus.

2.
1 Igitur perfecti sunt caeli et terra et omnis exercitus eorum.
2 Complevitque Deus die septimo opus suum, quod fecerat, et
requievit die septimo ab universo opere, quod patrarat.
3 Et benedixit Deus diei septimo et sanctificavit illum, quia in
ipso requieverat ab omni opere suo, quod creavit Deus, ut faceret.
4 Istae sunt generationes caeli et terrae, quando creata sunt.
In die quo fecit Dominus Deus terram et caelum.
5 omne virgultum agri, antequam oriretur in terra, omnisque
herba regionis, priusquam germinaret; non enim pluerat Dominus
Deus super terram, et homo non erat, qui operaretur humum,
6 sed fons ascendebat e terra irrigans universam superficiem
terrae.
7 tunc formavit Dominus Deus hominem pulverem de humo et
inspiravit in nares eius spiraculum vitae, et factus est homo in
animam viventem.
8 Et plantavit Dominus Deus paradisum in Eden ad orientem, in
quo posuit hominem, quem formaverat.
9 Produxitque Dominus Deus de humo omne lignum pulchrum
visu et ad vescendum suave, lignum etiam vitae in medio paradisi
lignumque scientiae boni et mali.
10 Et fluvius egrediebatur ex Eden ad irrigandum paradisum, qui
inde dividitur in quattuor capita. Nomen uni Phison: ipse est, qui
circuit omnem terram Hevila, ubi est aurum;
12 et aurum terrae illius optimum est; ibi invenitur bdellium et
lapis onychinus.
13 Et nomen fluvio secundo Geon: ipse est, qui circuit omnem
terram Aethiopiae.

179
 14 Nomen vero fluminis tertii Tigris: ipse vadit ad orientem
Assyriae. Fluvius autem quartus ipse est Euphrates.
15 Tulit ergo Dominus Deus hominem et posuit eum in paradiso
Eden, ut operaretur et custodiret illum;
16 praecepitque Dominus Deus homini dicens: ―Ex omni ligno
paradisi comede;
17 de ligno autem scientiae boni et mali ne comedas; in
quocumque enim die comederis ex eo, morte morieris‖.
18 Dixit quoque Dominus Deus: ―Non est bonum esse hominem
solum; faciam ei adiutorium simile sui‖.
19 Formatis igitur Dominus Deus de humo cunctis animantibus
agri et universis volatilibus caeli, adduxit ea ad Adam, ut videret
quid vocaret ea; omne enim, quod vocavit Adam animae viventis,
ipsum est nomen eius.
20 Appellavitque Adam nominibus suis cuncta pecora et
universa volatilia caeli et omnes bestias agri; Adae vero non
inveniebatur adiutor similis eius.
21 Immisit ergo Dominus Deus soporem in Adam. Cumque
obdormisset, tulit unam de costis eius et replevit carnem pro ea;
22 et aedificavit Dominus Deus costam, quam tulerat de Adam,
in mulierem et adduxit eam ad Adam.
23 Dixitque Adam:
―Haec nunc os ex ossibus meis
et caro de carne mea!
Haec vocabitur Virago,
quoniam de viro sumpta est haec‖.
24 Quam ob rem relinquet vir patrem suum et matrem et
adhaerebit uxori suae; et erunt in carnem unam.
25 Erant autem uterque nudi, Adam scilicet et uxor eius, et non
erubescebant (Liber Genesis,1-2).

1
1 In principio erat Verbum, et Verbum erat apud Deum, et Deus
erat Verbum.
2 Hoc erat in principio apud Deum.

180
 3 Omnia per ipsum facta sunt, et sine ipso factum est nihil, quod
factum est;
4 in ipso vita erat, et vita erat lux hominum,
5 et lux in tenebris lucet, et tenebrae eam non comprehenderunt.
6 Fuit homo missus a Deo, cui nomen erat Ioannes;
7 hic venit in testimonium, ut testimonium perhiberet de lumine,
ut omnes crederent per illum.
8 Non erat ille lux, sed ut testimonium perhiberet de lumine.
9 Erat lux vera, quae illuminat omnem hominem, veniens in
mundum.
10 In mundo erat, et mundus per ipsum factus est, et mundus
eum non cognovit.
11 In propria venit, et sui eum non receperunt.
12 Quotquot autem acceperunt eum, dedit eis potestatem filios
Dei fieri, his, qui credunt in nomine eius,
13 qui non ex sanguinibus neque ex voluntate carnis neque ex
voluntate viri, sed ex Deo nati sunt.
14 Et Verbum caro factum est et habitavit in nobis; et vidimus
gloriam eius, gloriam quasi Unigeniti a Patre, plenum gratiae et
veritatis.
15 Ioannes testimonium perhibet de ipso et clamat dicens: ― Hic
erat, quem dixi: Qui post me venturus est, ante me factus est, quia
prior me erat .
16 Et de plenitudine eius nos omnes accepimus, et gratiam pro
gratia;
17 quia lex per Moysen data est, gratia et veritas per Iesum
Christum facta est.
18 Deum nemo vidit umquam; unigenitus Deus, qui est in sinum
Patris, ipse enarravit.
19 Et hoc est testimonium Ioannis, quando miserunt ad eum
Iudaei ab Hierosolymis sacerdotes et Levitas, ut interrogarent eum:
― Tu quis es?
20 Et confessus est et non negavit; et confessus est: ― Non sum
ego Christus .

181
 21 Et interrogaverunt eum: ― Quid ergo? Elias es tu? Et dicit:
― Non sum . ― Propheta es tu? . Et respondit: ― Non.
22 Dixerunt ergo ei: ― Quis es? Ut responsum demus his, qui
miserunt nos. Quid dicis de teipso?
23 Ait:
― Ego vox clamantis in deserto:
―Dirigite viam Domini, sicut
dixit Isaias propheta.
24 Et qui missi fuerant, erant ex pharisaeis;
25 et interrogaverunt eum et dixerunt ei: ― Quid ergo baptizas, si
tu non es Christus neque Elias neque propheta?
26 Respondit eis Ioannes dicens: ― Ego baptizo in aqua; medius
vestrum stat, quem vos non scitis,
27 qui post me venturus est, cuius ego non sum dignus, ut
solvam eius corrigiam calceamenti .
28 Haec in Bethania facta sunt trans Iordanem, ubi erat Ioannes
baptizans.
29 Altera die videt Iesum venientem ad se et ait: ― Ecce agnus
Dei, qui tollit peccatum mundi.
30 Hic est, de quo dixi: Post me venit vir, qui ante me factus est,
quia prior me erat.
31 Et ego nesciebam eum, sed ut manifestetur Israel, propterea
veni ego in aqua baptizans.
32 Et testimonium perhibuit Ioannes dicens: ― Vidi Spiritum
descendentem quasi columbam de caelo, et mansit super eum;
33 et ego nesciebam eum, sed, qui misit me baptizare in aqua,
ille mihi dixit: ―Super quem videris Spiritum descendentem et
manentem super eum, hic est qui baptizat in Spiritu Sancto.
34 Et ego vidi et testimonium perhibui quia hic est Filius Dei.
35 Altera die iterum stabat Ioannes et ex discipulis eius duo,
36 et respiciens Iesum ambulantem dicit: ― Ecce agnus Dei.
37 Et audierunt eum duo discipuli loquentem et secuti sunt
Iesum.

182
 38 Conversus autem Iesus et videns eos sequentes se dicit eis: ―
Quid quaeritis? Qui dixerunt ei: ― Rabbi — quod dicitur
interpretatum Magister — ubi manes? .
39 Dicit eis: ― Venite et videbitis . Venerunt ergo et viderunt,
ubi maneret, et apud eum manserunt die illo; hora erat quasi
decima.
40 Erat Andreas, frater Simonis Petri, unus ex duobus, qui
audierant ab Ioanne et secuti fuerant eum.
41 Invenit hic primum fratrem suum Simonem et dicit ei: ―
Invenimus Messiam — quod est interpretatum Christus ;
42 adduxit eum ad Iesum. Intuitus eum Iesus dixit: ― Tu es
Simon filius Ioannis; tu vocaberis Cephas — quod interpretatur
Petrus .
43 In crastinum voluit exire in Galilaeam et invenit Philippum.
Et dicit ei Iesus: ― Sequere me .
44 Erat autem Philippus a Bethsaida, civitate Andreae et Petri.
45 Invenit Philippus Nathanael et dicit ei: ― Quem scripsit
Moyses in Lege et Prophetae invenimus, Iesum filium Ioseph a
Nazareth .
46 Et dixit ei Nathanael: ― A Nazareth potest aliquid boni esse?
Dicit ei Philippus: ― Veni et vide .
47 Vidit Iesus Nathanael venientem ad se et dicit de eo: ― Ecce
vere Israelita, in quo dolus non est .
48 Dicit ei Nathanael: ― Unde me nosti? . Respondit Iesus et
dixit ei: ― Priusquam te Philippus vocaret, cum esses sub ficu, vidi
te.
49 Respondit ei Nathanael: ― Rabbi, tu es Filius Dei, tu rex es
Israel!
50 Respondit Iesus et dixit ei: ― Quia dixi tibi: Vidi te sub ficu,
credis? Maiora his videbis .
51 Et dicit ei: ― Amen, amen dico vobis: Videbitis caelum
apertum et angelos Dei ascendentes et descendentes supra Filium
hominis.

183
 2
1 Et die tertio nuptiae factae sunt in Cana Galilaeae, et erat
mater Iesu ibi;
2 vocatus est autem et Iesus et discipuli eius ad nuptias.
3 Et deficiente vino, dicit mater Iesu ad eum: ― Vinum non
habent .
4 Et dicit ei Iesus: ― Quid mihi et tibi, mulier? Nondum venit
hora mea .
5 Dicit mater eius ministris: ― Quodcumque dixerit vobis, facite.
6 Erant autem ibi lapideae hydriae sex positae secundum
purificationem Iudaeorum, capientes singulae metretas binas vel
ternas.
7 Dicit eis Iesus: ― Implete hydrias aqua. Et impleverunt eas
usque ad summum.
8 Et dicit eis: ― Haurite nunc et ferte architriclino. Illi autem
tulerunt.
9 Ut autem gustavit architriclinus aquam vinum factam et non
sciebat unde esset, ministri autem sciebant, qui haurierant aquam,
vocat sponsum architriclinus
10 et dicit ei: ― Omnis homo primum bonum vinum ponit et,
cum inebriati fuerint, id quod deterius est; tu servasti bonum vinum
usque adhuc.
11 Hoc fecit initium signorum Iesus in Cana Galilaeae et
manifestavit gloriam suam, et crediderunt in eum discipuli eius.
12 Post hoc descendit Capharnaum ipse et mater eius et fratres
eius et discipuli eius, et ibi manserunt non multis diebus.
13 Et prope erat Pascha Iudaeorum, et ascendit Hierosolymam
Iesus.
14 Et invenit in templo vendentes boves et oves et columbas, et
nummularios sedentes;
15 et cum fecisset flagellum de funiculis, omnes eiecit de
templo, oves quoque et boves, et nummulariorum effudit aes et
mensas subvertit;

184
 16 et his, qui columbas vendebant, dixit: ― Auferte ista hinc!
Nolite facere domum Patris mei domum negotiationis.
17 Recordati sunt discipuli eius quia scriptum est: ― Zelus domus
tuae comedit me.
18 Responderunt ergo Iudaei et dixerunt ei: ― Quod signum
ostendis nobis, quia haec facis?
19 Respondit Iesus et dixit eis: ― Solvite templum hoc, et in
tribus diebus excitabo illud .
20 Dixerunt ergo Iudaei: ― Quadraginta et sex annis aedificatum
est templum hoc, et tu tribus diebus excitabis illud?
21 Ille autem dicebat de templo corporis sui.
22 Cum ergo resurrexisset a mortuis, recordati sunt discipuli eius
quia hoc dicebat, et crediderunt Scripturae et sermoni, quem dixit
Iesus.
23 Cum autem esset Hierosolymis in Pascha, in die festo, multi
crediderunt in nomine eius, videntes signa eius, quae faciebat.
24 Ipse autem Iesus non credebat semetipsum eis, eo quod ipse
nosset omnes,
25 et quia opus ei non erat, ut quis testimonium perhiberet de
homine; ipse enim sciebat quid esset in homine (Evangelium
secundum Ioannem,1-2).

185
3. TEXTE PATRISTICE

Evangelica praecepta, fratres dilectissimi, nihil sunt aliud quam

magisteria divina, fundamenta aedificandae spei, firmamenta
corroborandae fidei, nutrimenta fovendi cordis, gubernacula
dirigendi itineris, praesidia obtinendae salutis, quae, dum docibiles
credentium mentes in terris instruunt, ad caelestia regna perducunt.

Multa et per prophetas servos suos dici Deus voluit et audiri; sed
quanto maiora sunt quae Filius loquitur, quae Dei sermo, qui in
prophetis fuit, propria voce testatur, non iam mandans ut paretur
venienti via, sed ipse veniens et viam nobis aperiens et ostendens,
ut, qui in tenebris mortis errantes improvidi et caeci prius fuimus,
luce gratiae luminati iter vitae duce et rectore Domino teneremus.
Qui inter cetera salutaria sua monita et praecepta divina, quibus
populo suo consulit ad salutem etiam orandi ipse formam dedit,
ipse quid precaremur monuit et instruxit. Qui fecit vivere, docuit et
orare, benignitate ea scilicet, qua et cetera dare et conferre dignatus
est, ut, dum prece et oratione quam Filius docuit apud Patrem
loquimur, facilius audiamur.
Iam praedixerat horam vinire, quando veri adoratores adorarent
Patrem in spiritu et veritate, et implevit quod ante promisit, ut, qui
spiritum et veritatem de eius sanctificatione percepimus, de
traditione quoque eius vere et spiritaliter adoremus.
Quae enim potest esse magis spiritalis oratio quam quae a
Christo nobis data est, a quo nobis et Spiritus Sanctus missus est;
quae vera magis apud Patrem precatio quam quae a Filio, qui est
veritas, de eius ore prolata est? Ut aliter orare quam docuit non
ignorantia sola sit, sed et culpa, quando ipse posuerit et dixerit:
Reicitis mandatum Dei, ut traditionem vestram statuatis.
Oremus itaque, fratres dilectissimi, sicut magister Deus docuit.
Amica et familiaris oratio est Deum de suo rogare, ad aures eius
ascendere Christi orationem.
Agnoscat Pater Filii sui verba, cum precem facimus: qui habitat
intus in pectore, ipse et in voce; et cum ipsum habeamus apud
186
Patrem advocatum pro peccatis nostris, quando peccatores pro
delictis nostris petimus, advocati nostri verba promamus. Nam cum
dicat: Quia quodcumque petierimus a Patre in nomine eius dabit
nobis, quanto efficacius impetramus quod petimus Christi nomine,
si petamus ipsius oratione?(Cyprianus,De dominica oratione,1-3).

"Haec et huiusmodi propudia nobis non licet nec audire, etiam

pluribus turpe defendere est: ea enim de castis fingitis et pudicis,
quae fieri non crederemus, nisi de vobis probaretis.
"Nam quod religioni nostrae hominem noxium et crucem eius
adscribitis, longe de vicinia veritatis erratis, qui putatis deum credi
aut meruisse noxium aut potuisse terrenum. Ne ille miserabilis,
cuius in homine mortali spes omnis innititur: totum enim eius
auxilium cum extincto homine finitur! Aegyptii sane hominem sibi
quem colant eligunt: illum unum propitiant, illum de omnibus
consulunt, illi victimas caedunt. At ille, qui ceteris deus, sibi certe
homo est, velit nolit: nec enim conscientiam suam decipit, si fallit
alienam. Etiam principibus et regibus, non ut magnis et electis viris,
sicut fas est, sed ut deis turpiter adulatio falsa blanditur, cum et
praeclaro viro honor verius et optimo amor dulcius praebeatur. Sic
eorum numen vocant, ad imagines supplicant, Genium, id est
daemonem, implorant, et est eis tutius per Iouis Genium peierare
quam regis.
"Cruces etiam nec colimus nec optamus. Vos plane, qui ligneos
deos consecratis, cruces ligneas ut deorum vestrorum partes
forsitan adoratis. Nam et signa ipsa et cantabra et vexilla castrorum
quid aliud quam inauratae cruces sunt et ornatae? Tropaea vestra
victricia non tantum simplicis crucis faciem, verum et adfixi
hominis imitantur. Signum sane crucis naturaliter visimus in navi,
cum velis tumentibus vehitur, cum expansis palmulis labitur: et
cum erigitur iugum, crucis signum est, et cum homo porrectis
manibus deum pura mente veneratur. Ita signo crucis aut ratio
naturalis innititur aut vestra religio formatur.(Minucius
Felix,Octavius,XXIX)

187
 CAPUT 1
Magnus es, domine, et laudabilis valde: magna virtus tua, et
sapientiae tuae non est numerus. et laudare te vult homo, aliqua
portio creaturae tuae, et homo circumferens mortalitem suam,
circumferens testimonium peccati sui et testimonium, quia superbis
resistis: et tamen laudare te vult homo, aliqua portio creaturae
tuae.tu excitas, ut laudare te delectet, quia fecisti nos ad te et
inquietum est cor nostrum, donec requiescat in te. da mihi, domine,
scire et intellegere, utrum sit prius invocare te an laudare te, et scire
te prius sit an invocare te. sed quis te invocat nesciens te? aliud
enim pro alio potest invocare nesciens. an potius invocaris, ut
sciaris? quomodo autem invocabunt, in quem non crediderunt? aut
quomodo credent sine praedicante? et laudabunt dominum qui
requirunt eum. quaerentes enim inveniunt eum et invenientes
laudabunt eum. quaeram te, domine, invocans te, et invocem te
credens in te: praedicatus enim es nobis. invocat te, domine, fides
mea, quam dedisti mihi, quam inspirasti mihi per humanitatem filii
tui, per ministerium praedicatoris tui.

CAPUT 2
Et quomodo invocabo deum meum, deum et dominum meum,
quoniam utique inme ipsum eum invocabo, cum invocabo eum? et
quis locus est in me, quoveniat in me deus meus? quo deus veniat
in me, deus, qui fecit caelum et terram? itane, domine deus meus,
est quiquam in me, quod capiat te?an vero caelum et terra, quae
fecisti et in quibus me fecisti, capiuntte? an quia sine te non esset
quidquid est, fit, ut quidquid est capiat te? quoniam itaque et ego
sum, quid peto, ut venias in me, quinon essem, nisi esses in me?
non enim ego iam in inferis, et tamen etiam ibi es. nam etsi
descendero in infernum, ades. non ergo essem, deus meus, non
omnino essem, nisi esses in me. an potius non essem, nisi essem in
te, ex quo omnia, per quem omnia, in quo omnia? etiam sic,
domine, etiam sic. quo te invoco, cum in te sim? aut unde venias in
me? quo enim recedam extra caelum et terram, ut inde in me veniat
deus meus, qui dixit: caelum et terram ego impleo?

188
 CAPUT 3
Capiunt ergone te caelum et terra, quoniam tu imples ea? an
imples et restat, quoniam non te capiunt? et quo refundis quidquid
impleto caeloet terra restat ex te? an non opus habes, ut quoquam
continearis, qui contines omnia, quoniam quae imples continendo
imples? non enim vasa, quae te plena sunt, stabilem te faciunt, quia
etsi frangantur non effunderis. et cum effunderis super nos, non tu
iaces, sed erigis nos,nec tu dissiparis, sed colligis nos. sed quae
imples omnia, te toto imples omnia. an quia non possunt te totum
capere omnia, partem tui capiunt et eandem partem simul omnia
capiunt? an singulas singula et maiores maiora, minores minora
capiunt? ergo est aliqua pars tua maior, aliqua minor? an ubique
totus es et res nulla te totum capit?(Augustinus,Confesiones,I,1-3)

189
 BIBLIOGRAFIE
BARBU N. I , VAS1LESCU T., Gramatica limbii latine, Editura
de stat didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1961.
BUJOR I. I., CHIRIAC FR., Gramatica limbii latine, Editura
de stat didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1958.
CAPOIANU M., CREŢIA G., IVAN M., Limba latina, manual
pentru clasa a X-a, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti,
1991.
COUSIN I., Evolution et structure de la langue latine, Paris,
1944
ERNOUT A, MEILLET A., Dictionaire etymologique de la
langue latine. Histoire des mots, Paris, 1964.
ERNOUT A., Morphologie historique du latin, Paris, 1942.
FISCHER I., Morfologia istorică a limbii latine, Editura Univ.,
Bucureşti, 1985.
FISCHER I., M. MOROGAN, M. NASTA, Limba latină,
Manual , pentru dasa a IX-a, Ediţie revăzută de I. Fischer şi E.
Giurgiu, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1991.
LASCU N., Manual de Limba latină pentru învăţământul
superior, Litografia şi tipografia învăţământului, Cluj, 1957.
MATEI V., Gramatica limbii latine. Ed. Scripta, Bucureşti,
1994.
MICHEL J., Grammaire de base du latin, Paris, 1962.
PARLOG M., Gramatica Limbii latine. Ediţie revizuită şi
adăugită de Gabriela Creţia, Ed. ALL, Bucureşti, 1996.
PUŞCARIU S., Limba română, vol. I, Fundaţia pentru literatură
şi artă, Bucureşti, 1940.
SBIERA R., Gramatica latină, ed. a III-a, Cernăuţi, 1929.
SCIUTO L. Gramatica della lingua latina, Torino, 1967.
SERBAT G., Les structures du latin, Paris, Editions Picard,
1980.
SIMENSCHY TH., Gramatica limbii latine, Iaşi, 1929
ŞTEF. F., Curs de limba latină, Editura Hyperion, Bucureşti,
1995.

190
 Cuprins

ARGUMENT ........................................................................ 5
INTRODUCERE .................................................................. 7

ALFABETUL LATIN ........................................................ 8

SISTEMUL VOCALIC ..................................................... 9
DIFTONGII ...................................................................... 10
SISTEMUL CONSONANTIC ........................................ 10
PRONUNŢAREA ............................................................. 11
ACCENTUL ..................................................................... 12
MORFOLOGIA ............................................................... 13

SUBSTANTIVUL............................................................. 14
DECLINAREA I ................................................................ 15
DECLINAREA A II-A ...................................................... 16
DECLINAREA A III-A ..................................................... 21
DECLINAREA A IV-A ..................................................... 25
DECLINAREA A V-A ...................................................... 27

ADJECTIVUL .................................................................. 28
ADJECTIVE DIN CLASA I.............................................. 28
ADJECTIVE DIN CLASA A II-A .................................... 30
GRADELE DE COMPARAŢIE ALE ADJECTIVELOR 34

PRONUMELE .................................................................. 39
PRONUMELE REFLEXIV ............................................... 41
PRONUMELE POSESIV .................................................. 42
PRONUMELE DEMONSTRATIV ................................... 43
191
PRONUMELE RELATIV ................................................. 48
PRONUMELE INTEROGATIV ....................................... 49
PRONUMELE NEDEFINIT ............................................. 50
NUMERALUL.................................................................. 52
NUMERALU CARDINAL ............................................... 53
NUMERALUL ORDINAL ................................................ 56
NUMERALUL DISTRIBUTIV ......................................... 58
NUMERALUL ADVERBIAL ........................................... 59
NUMERALUL MULTIPLICATIV ................................... 60

VERBUL ........................................................................... 61
TABLOUL DESINENŢELOR .......................................... 65
CONJUGAREA VERBULUI AUXILIAR ESSE .............. 66
COMPUŞII VERBULUI SUM .......................................... 69
CONJUGAREA VERBELOR REGULATE.FORMAREA
TIMPURILOR. DIATEZA ACTIVĂ ................................ 74
DIATEZA PASIVĂ ........................................................... 83
FORME SPECIALE ALE UNOR VERBE DE
CONJUGAREA A III-A .................................................... 94
VERBELE DEPONENTE ............................................... 120
VERBELE SEMIDEPONENTE ...................................... 125
CONJUGAREA PERIFRASTICĂ .................................. 126
CONJUGAREA PERIFRASTICA ACTIVĂ .................. 127
CONJUGAREA PERIFRASTICA PASIVA ................... 129
VERBELE NEREGULATE ............................................ 131
1. Verbul volo, velle, volui............................................... 131
2. Verbul: eo, ire, ivi (ii) itum .......................................... 136
3. Verbul: fero, ferre, tuli, latum ...................................... 140
4. Verbul fio, fieri, factus sum ......................................... 145
5. Verbul edo, edere (esse), edi, esum .............................. 147
VERBELE DEFECTIVE ................................................. 149
192
 1. Verbul memini ................................................ 149
2. Verbul odi ....................................................... 151
3. Verbul novi ..................................................... 152
4. Verbul coepi ................................................... 153
5. Verbul inquan ................................................. 154
6. Verbul aio ....................................................... 155
7. Verbul fari ...................................................... 155
VERBELE IMPERSONALE ........................................... 156

ADVERBUL ................................................................... 159

I. După înţeles: ..................................................... 159
II. După origine .................................................... 163
III. După sufixul cu care sunt formate .................. 163
COMPARAŢIA ADVERBELOR ........................ 164

PREPOZIŢIA ................................................................. 165

1. Prepoziţii care se construiesc cu Acuzativul: ... 165
2. Prepoziţii care se construiesc cu Ablativul:...... 166
3. Prepoziţii cu Acuzativul şi Ablativul ............... 167
4. Prepoziţii care alcătuiesc genitivul ................... 168

CONJUNCŢIA ............................................................... 169

I. CONJUNCŢIILE COORDONATOARE ......... 169
II. CONJUNCŢIILE SUBORDONATOARE ...... 170

INTERJECŢIA .............................................................. 171

TEXTE APLICATIVE .................................................. 172
1. TEXTE LITERARE .......................................... 172
2. TEXTE BIBLICE .............................................. 177
3. TEXTE PATRISTICE ....................................... 186

193
BIBLIOGRAFIE ............................................................ 190

194