Rolul asistentului medical în îngrijirea postoperatorie a pacienților

cu patologie laringiană

Patologia laringiană adesea necesită tratament chirurgical, în marea majoritate a

cazurilor finalizat cu montarea unei canule traheale, de aceea, cunoașterea protocoalelor de
îngrijire postoperatorie a acestor pacienți este foarte importantă pentru a evita accidentele cu
risc vital.
Printre acestea, decanularea accidentală, suprainfectarea stomei traheale cu
distrugerea traheei, sângerarea pe canulă sunt cele redutabile.
Tratamentul chirurgical vizează:
- Refacerea funcției de respirație – traheosotomie, laringoplastie
- Ablația formațiunilor endolaringiene – microchirurgie laringiană, alaringectomie
parțială sau totală
- Refacerea funcției fonatorii – microchirurgie laringiană
După aceste intervenții chirurgicale, pacientul trebuie să fie plasat într-o cameră
aproape de cabinetul asistentelor medicale, de preferabil într-o unitate ATI, până la
stabilizarea acestuia. Pacientul trebuie inițial plasat în poziția Fowler (așezat în pat, capul și
toracele sunt ridicate la 40-90 grade), pentru a minimiza edemul, a maximiza tusea, respirația
profundă și a oferi confort pacientului. Menținerea unei căi respiratorii eficiente pentru un
pacient în urma unei intervenții laringiene este prioritară. Toți pacienții care urmează o
intervenție chirurgicală laringiană vor fi purtători de traheostomă temporară sau permanentă.
Tipul de canulă traheală cel mai des folosit este cel cu mandren pentru a minimiza
aspirația accidentală și a facilita ventilația asistată sau controlată. Aspirarea pe canula
traheală sau schimbare mandrenului se efectuează ori de câte ori este necesar pentru a
îndepărta secrețiile în exces, prin tehnică sterilă efectuată de către asistentul medical.
Pacientul care a avut o laringectomie parțială va avea o traheostomie temporară, iar
îndepărtarea canulei traheale este de obicei amânată până la dispariția edemului de la nivelul
căilor respiratorii superioare.
Pentru pacientul cu laringectomie totală, se creează o traheostomă permanentă.
Umidificarea suplimentară a căilor aeriene (instilații cu ser fiziologic pe canula traheală)
pentru pacientul cu traheostomă este esențială, pentru a evita uscarea excesivă a căilor
aeriene, ceea ce ar favoriza apariția tusei, formarea de cruste, iritarea mucoasei căilor aeriene
respiratorii inferioare. Respirația nazală, care are rolul de a filtra de impurități și de a
umidifica aerul inspirat este scurtcircuitat în cazul respirației pe canula traheală. Umidificarea
suplimentară poate fi furnizată și printr-un filtru special plasat în fața canulei traheale.
Laringectomia presupune montarea drenajului aspirativ extern și a pansamentele
compresive, pentru a minimiza posibilitatea formării de hematom sau serom.
În ceea ce privește nutriția pacientului care a fost supus laringectomiei, este
necesară plasarea intraoperator a unei sonde nazogastrice. Alimentația pe sondă se poate
relua de obicei în prima sau a doua zi postoperator, inițial cu ajutorul asistentului medical,
care are rolul de a învăța pacientul să se alimenteze prin acest mod. Se recomandă dietele
moi, pasate și suplimente nutritive. Daca pacientul nu poate tolera alimentarea în bolus, se
poate institui o alimentare continuă prin picurare.

1
 Din cauza fumatului, una din cauzele apariției cancerului laringian, acești pacienți
sunt mai predipuși să dezvolte complicații pulmonare ulterioare. Dispozitivele de respirație
cu presiune pozitivă intermitentă și tratamentele care implică soluții de nebulizare pot ajuta la
prevenirea acestor complicații. Aspirația și pneumonia pot apărea frecvent la un pacient
purtător de traheostomă temporară. De aceea pacientul trebuie monitorizat frecvent în
vederea depistării precoce a problemelor legate de o eventuală aspirație. Măsurarea tensiunii
arteriale și a temperaturii este o obligație zilnică a asistentului medical. Majoritatea
pacienților au dureri locale minime în urma unei intervenții laringiene. Mulți dintre nervii
senzoriali din zona cervicală anterioară sunt lezați în timpul intervenției chirurgicale,
provocând mai degrabă o senzație de amorțeală și disconfort decât durere. Reducerea
disconfortului cauzat de poziție, pansamente și tubul de dren este mai importantă decât
ameliorarea efectivă a durerii, de aceea asistenții medicali trebuie să monitorizeze frecvent
pacienții și să menționeze în raport eventualele probleme nerezolvate de tratamentul prescris
de medicul curant.
Depresia survenită în urma laringectomiei totale, nu este ceva rar întâlnit, având în
vedere că pacientul:
- își va pierde vocea, deci posibilitatea de comunicare orală, caracteristică oamenilor;
- va fi purtător permanent de canulă traheală, ceea ce reprezintă un stigmat social;
- știe că va urma o lungă perioadă de tratament oncologic (radioterapie).
De aceea, pacienții laringectomizați necesită un suport psihologic important din partea
medicului curant, asistentului medical și a familiei pacientului. Dacă unitatea sanitară are
psiholog, acesta trebuie inclus în îngrijirea postoperatorie a pacientului cu laringectomie
totală. Îngrijirea pacientului laringectomizat trebuie să înceapă imediat postoperator, când
riscurile complicațiilor și accidentelor postoperatorii este mai mare și trebuie continuă pe
toată durata spitalizării, modulată ca obiective în funcție de fiecare moment.
Paciențiilor care au avut o laringectomie parțială li se va îndepărta canula traheală de
îndată ce a dispărut edemul endolaringian și se reia deglutiția. Procedeul de decanulare se
realizează prin scoaterea canulei de traheostomă pentru a vedea dacă pacientul poate proteja
voluntar căile respiratorii de secreții și dacă respiră cu un debit suficient. Ulterior, stoma
traheală va fi suturată.
Rolul asistentului medical este acela de a monitoriza permeabilitatea canulei traheale
și de a asista pacientul în momentul în care acesta introduce jet de ser fiziologic pe canulă
pentru umidificarea căilor aeriene. De asemenea, asistentul medical realizează aspirarea
locală transcanulară a secrețiilor peristomale și traheale.