Rolul asistentului medical în îngrijirea postoperatorie a

pacienților cu patologie laringiană

După operația de laringectomie totală, pacientul trebuie să fie plasat într-o camera
aproape de stația asistentelor medicale, de preferabil într-o unitate ATI, până la stabilizarea
acestuia. Pacientul trebuie inițial plasat în poziția Fowler (poziția capului și toracelui sunt
ridicate la 40-90 grade), pentru a minimiza edemul, a maximiza tusea, respirația profundă și a
oferi confort pacientului. Menținerea unei căi respiratorii eficiente pentru un pacient în urma unei
intervenții laringiene este prioritară. Toți pacienții care urmează o intervenție chirurgicală
laringiană vor fi purtători de traheostomă permanentă. Tipul de canulă cel mai des folosit este cel
cu mandren pentru a minimiza aspirația și a facilita ventilația asistată sau controlată. Aspirarea
pe canula traheală sau schimbare mandrenului se efectuează ori de câte ori este necesar pentru a
îndepărta secrețiile în exces, prin tehnică sterilă efectuată de către asistentul medical.
Pacientul care a avut o laringectomie parțială va avea o traheostomie temporară, iar
îndepărtarea canulei traheale este deobicei amânată până la dispariția edemului de la nivelul
căilor respiratorii superioare.
Pentru pacientul cu laringectomie totală, se crează o traheostomă permanentă.
Umidificarea suplimentară pentru pacientul cu traheostoma este esențială (instilații cu ser
fiziologic pe canula traheală). Sistemele normale de umidificare din corp sunt ocolite odată ce
pacientul nu mai respiră prin nas și gură. Umidificarea suplimentară poate fi furnizată printr-un
filtru.
Sunt utilizate pansamentele compresive, precum și menținerea tubul de dren la
majoritatea pacienților cu cancer de cap și gât, postoperator, pentru a minimiza posibilitatea
formării unui hematom sau a unui serom.
În ceea ce privește nutriția pacientului ce a fost supus unei intervenții chirurgicale
pentur un cancer laringian, se poate utiliza o sonda nazogastrică. Alimentația pe sondă se poate
relua de obicei în prima sau a doua zi postoperator. Odată ce pacientul este conștient și
cooperant, această procedură poate efectuată de însuși pacient. Se recomandă dietele blenderizate
și suplimente nutritive. Daca pacientul nu poate tolera alimentarea în bolus, se poate institui o
alimentare continuă prin picurare.
Din cauza fumatului, pacientul cu cancer laringian este mai predipus să dezvolte complicații
pulmonare ulterioare. Dispozitivele de respirație cu presiune pozitivă intermitentă și tratamentele
ce implică soluții de nebulizare pot ajuta la prevenirea complicațiilor. Aspirația și pneuomonia
pot apărea frecvent la un pacient purtător de traheostomă temporară. De aceea pacientul trebuie
monitorizat frecvent în vederea depistării precoce a problemelor legate de o eventuală aspirație.
Majoritatea paciențiilor au dureri minime în urma unei intervenții laringiene. Mulți dintre nervii
senzoriali sunt lezați în timpul intervenției chirurgicale, provocând mai degrabă o senzație de
amorțeală și disconfort decât durere. Reducerea disconfortului cauzat de poziție, pansamente și
tubul de dren este mai importantă decât ameliorarea efectivă a durerii. Analgezicele ușoare sunt
de obicei suficiente pentru a oferi alinare.
Depresia survenită în urma operației parțiale sau radicale laringiene, nu este ceva rar întâlnit,
aceasta fiind minimizată prin explicații frecvente ale progresului și reasigurării pacientului de
către echipa de asistență medicala. Familia sau alte persoane semnificative (precum cadrele
medicale care supervizeaza evoluția pacientului) ar trebui să fie, de asemenea, incluse în
explicații despre progres. Îngrijirea de sine a pacientului supus unei intervenții laringiene trebuie
să înceapă de îndata ce pacientul iși revine de la anestezie și continuă pe toată durata spitalizării.
Paciențiilor care au avut o laringectomie parțială se va îndepărta canula de traheostomă
de îndata ce a dispărut edemul și se reia deglutiția. Procedeul de decanulare se realizează prin
scoaterea canulei de traheostomă pentru a vedea dacă pacientul poate proteja căile respiratorii de
secreții. Dacă nu se observă nicio o aspirație canula de traheostomie poate fi schimbată cu un
model neacoperit de dimensiuni corespunzătoare, care să permite pacientului să respire în jurul
tubului atunci când acesta este obturat. Acest lucru servește pentru a testa capacitatea pacientului
de a respira la nivelul căilor respiratorii superioare, asigurând că edemul s-a rezolvat în mod
adecvat pentru a permite decanularea.
Pacienții cu laringectomie supraglotică pot prezenta dificultăți de înghițire din cauza îndepărtării
epiglotei. Momentul reluării deglutiției este un subiect controversat. Deglutiția trebuie instituită
până la închiderea traheostomei, pentru ca pacientul să dezolte o tuse eficientă prin apropierea
corzilor vocale. Alimentele de consitență solidă sunt introduse treptat. De obicei lichidele sunt
elective până când pacientul a stăpânit procedura de deglutiție.
Pacienții cu laringectomie totală fără complicații pot începe să înghită la aproximativ
10- 14 zile postoperator. Inițial pe o dietă cu lichide și treptat la semisolide și solide. Este extrem
de important ca pacientul să mențină un aport caloric și proteic. Dacă acest lucru nu este posibil
printr-o dieta generală, pacientul poate utiliza suplimente pentru a oferi un aport caloric
suplimentar.
Rolul asistentului medical este acela de a monitoriza permeabilitatea canulei traheale și
de a asista pacientul în momentul în care acesta introduce jet de ser fiziologic pe canula, precum
și aspirarea locala transcanulară a secrețiilor stomale si traheale, dar și de a monitoriza și
administra analgezia si tratament prescris de medicul curant/ medicul de garda.