Rolul asistentului medical în realizarea tamponamentului nazal anterior și

posterior

ȘL Dr. Andreea Marinescu

Conf. Univ. Dr. Mădălina Georgescu

Definiție:
Epistaxisul reprezintă sângerarea cu origine nazală. Diagnosticul epistaxisului trebuie să
cuprindă:
- Topografia sângerării (epistaxis anterior, posterior, difuz)
- Cauza sângerării
- Gravitatea sângerării
Date generale:
Cauzele epistaxisului pot fi:
- Locale (traumatisme, corpi străini, tumori rino-sinusale)
- Loco-regionale (traumatisme extinse, fibrom nazo-faringian)
- Generale (HTA, tratament anticoagulant, ciroză hepatică, boli hematologice)
Originea cea mai frecventă a sângerărilor nazale anterioare o reprezintă pata vasculară
Kisselbach aflată în regiunea antero-inferioară, la aproximativ 1 cm de marginea anterioară a
septului nazal. Această pată vasculară reprezintă o arie vasculară de 5-10mm, la nivelul
căreia se anastomozează ramuri vasculare din sistemul carotidian extern și intern.
Tratamentul epistaxisului implică două obiective:
a) Hemostaza locală la nivelul foselor nazale
b) Tratamentul general (tratamentul cauzei sângerării; medicație coagulantă sistemică;
re-echilibrare hidro-electrolitică; medicația simptomatică și patogenică).
Obiective:
Rolul asistentului medical în realizarea hemostazei nazale este de a facilita realizarea
tamponamentului nazal anterior și/sau posterior efectuat de către medic (medic de familie,
medic specialist ORL, medic ATI).
Tamponamentul nazal anterior se poate realiza prin:
a) Metoda clasică cu meșă din bumbac – se efectuează de către medic prin montarea
unei meșe din bumbac la nivelul foselor nazale poziționată fie în armonică, fie în
stivă (Fig.1). Asistentul medical confecționează aceste meșe de tamponament
nazal anterior din tifon. Ele trebuie să aibă 1m lungime și 3-4mm lățime. După
confecționare, asistentul medical este responsabil de sterilizarea lor.
b) Cu material textil comprimat, expandabil prelucrat special în acest sens – Merocel
8cm/10cm (expandarea se obține după introducerea materialului textil la nivelul
foselor nazale prin împingere blândă antero-posterioară în paralel cu septul nazal
 între sept și cornetele nazale; pe materialul expandabil se aplica câteva picături de
soluții vasoconstrictoare – nafazolină (diluție ¼, ½), xilometazolina,
oximetazolina, apă de mare).
Tamponamentul nazal anterior se menține minim 24-48 de ore, dar, uneori trebuie menținut
până la 5 zile. Detamponarea se realizează după înmuiere cu ser fiziologic a tamponului și
extracția prin tracțiune anterioară din fosa nazală cu ajutorul unei pense Pean.
În cazul ambelor metode de tamponament cadrul mediu (asistentul medical) va efectua
următoarele proceduri ajutătoare:
- Va monta tensiometrul pe brațul bolnavului
- Va efectua numai la recomandarea medicului repoziționarea pacientului (poziție
șezând cu bărbia flectată, decubit lateral dreapta/poziție de siguranță în cazul
bolnavilor cu stare generală alterată)
- Calmează pacientul
- Fixează sub bărbia pacientului tăvița renală și se asigură de poziția bolnavului cu
capul flectat anterior
- Pregătește instrumentarul chirurgical (specul nazal, pensă în baionetă, tub aspirator
nazal, spray anestezic-xilestezin 1%) și materialul necesar (meșă/Merocel) efectuării
tamponamentului nazal anterior
- La sfârșitul manevrei de tamponament asistentul/a pregătește un tampon extern din
vată și fașă textilă din bumbac („căpăstru”). „Căpăstrul” se îmbibă cu secreții și
trebuie schimbat de mai multe ori pe zi.
- Aplică măsuri complementare recomandate de medic și necesare manevrei de
hemostază
Observație:
Cadrele medicale implicate în efectuarea tamponamentului vor purta echipament de protecție
(ochelari de protecție, mască de protecție, halat de protecție, mănuși)

a) b)

Fig.1.Tamponamentul nazal anterior cu meșă clasică (a-tehnica prin suprapunere, b-în armonică)
Fig. 2 Tamponamentul nazal anterior cu material
expandabil

În 10% din cazurile pacienților cu epistaxis, sursa sângerării se află în partea posterioară a
fosei nazale, ceea ce impune tamponamentul nazal posterior.
Tamponamentul nazal posterior necesită anesteziere locală de contact (xilestezin spray
1%) a foselor nazale, orofaringelui și rinofaringelui și are două etape (Fig. 3):
1. Realizarea părții posterioare a tamponamentului nazal posterior
• trecerea unei sonde Nelaton prin fosa nazală, rinofaringe și exteriorizată prin
cavitatea bucală, de unde este prinsă cu o pensă Pean și trasă afară prin gură
• prepararea unui tampon compact (vată+înveliș textil) cu dimensiune adecvată
(2x2cm) montării lui relativ etanșe în coană (partea posterioară a fosei nazale);
acesta se leagă la mijloc cu un fir de ață chirurgicală groasă ale cărui capete se
lasă lungi (10-15cm)
• capetele se leagă de capătul orofaringian al sondei Nelaton
• sonda Nelaton se trage la exterior prin fosa nazală până când tamponul
compact ajunge în coană, unde se așază cu degetul de către medicul care
efectuează tamponamentul nazal
• firele se scot prin fosa nazală și se lipesc pe obraz = fire de siguranță, care
previn riscul de cădere al tamponului în laringe
2. Realizarea părții anterioare a tamponamentului nazal posterior, adică realizarea
tamponamentului anterior prin una din cele două metode descrise anterior, la tehnica
tamponamentului nazal anterior
Tamponamentul nazal anterior se menține până la 5 zile. Detamponarea se realizează după
înmuiere cu ser fiziologic a tamponamentului anterior. Acesta se scoate primul, apoi se
dezlipesc firele de siguranță de pe obraz și, cu o pensă Pean se scoate tamponul din coană
prin gură.
Fig. 3 Tamponamentul nazal posterior