1.Hemoragia.Definiție,cauzele,clasificarea.

Hemoragia-reprezintă revărsarea sângelui din patul vascular ca rezultat al lezării traumatice sau dereglării
permeabilității peretelui vascular.
Cauzele:
întreruperea continuității vaselor sanguine
scăderea coagulabilității sîngelui în diferite afecțiuni congenitale sau dobândite
creșterea permeabilității excesive vasculare

Clasificarea:
1. după principiul anatomic: arteriale,venoase,capilare și mixte,parenchimatoase.
2. după mecanismul de apariție: perexin(în urma uni traumatism,lezarea vasului); perdiabrosis(se datorează unui
proces patologic,fermentativ,erodarea); perdiapetezis(dereglarea permeabilității vasculare)
3. după referință cu mediul extern: externe și interne(exteriorizate și inexteriorizate)
4. după tipul apariției: primare și secundare(precoce,în primele 4-5 zile și tardive,ca rezulat la distrucția peretelui
vascular)
5. după evoluție: acută,apare brusc și cronică,evoluție lentă,se scurge în cant. mici.

2.Manifestările clinice ale hemoragiilor.Asistența de urgență în hemoragii.

Semnele clinice locale: hemoragie externă(apartenența anatomică-arterială,venoasă sau capilară) și hemoragie
internă(semnele clinice ale acumulării de lichid într-o cavitate internă închisă și semnele clinice ale dereglării funcției
organului comprimat cu sângele revărsat) hemoragii interne exteriorizate: hematomezis-vomă cu sânge; melenă-scaun
lichid de culoare neagră ca păcura;hemoptozis-hemoragie din căile respiratorii;epistaxis-hemoragie nazală;metroragie-
hemoragie uterină;hematurie-hemoragie din căile urinare.
Semnele generale: paliditate,tahicardie,scăd. presiunii arteriale, slăbiciune,vertij,întunicare și steluțe în fața
ochilor,senzația de insuficiență a aerului,grețuri.
Asistența de urgență:
Evaluarea pacientului(ABCDE)
Regim de repaus deplin(poziție orizontală pe un suport dur,membr. Inferioare ridicate la 15 grade
Oxigenoterapie
Identificarea hemoragiei și asigurarea hemostazei provizorii
Imobilizarea provizorie în caz de necesitate
Montarea a 1-2 linii venoase pentru inițierea compensării volemice
Administrarea soluțiilor încălzite la t-38-40 grade C.,încălzirea bolnavului.
Utilizarea pantalonilor anti-șoc

3.Hemostază.Definiție.Metodele de hemostază
Hemostaza reprezintă oprirea sângerării la nivelul vaselor mici și mijlocii.Există douî tipuri:
Hemostaza fiziologică(spontană): primară(formarea trombului trombocitar)și secundară(formarea trombului roșu).Este
determinată de următorii factori: factorul vacsular, celular și plasmatic.La trauma vasului are loc vasoconstricția cu
dereglarea hemodinamicii și crearea condițiilor mai favorabile pentru crearea trombului.În mecanismul celular al
hemostazei se deosebesc trei momente: spasmul vascular cu micșorarea diametrului vasului; micșorarea tensiunii
arteriale și apariția reacției de coagulare a sângelui;

4. Metodele de hemostază provizorie:comprimarea digitală a vasului pe traiect și în plagă,flexarea maximă a

membrelor în articulații,aplicarea garoului fabricat și improvizat,aplicarea pansamentului compresiv,tamponarea
îndesată a plăgii,aplicarea locală a medicamentelor,a penselor hemostatice,a frigului,schimbarea poziției corpului.
Comprimarea digitală a vasului pe traiect:se aplică atunci când nu se poate aplica garoul sau se folosește pentru
primă urgență.Aplicarea: cu degetul mare;cu celelalte degete ale mâinii;cu pumnul.
1.Când hemoragia se află pe frunte,compresiunea se face pe artera temporală externă
2. A.facială-sub unghiul mandibulei pe marginea inferioară-posterioară a mandibulei în hemoragii din rănile
obrazului,buze,nas.
3.A.carotidă comună-se comprimă cu un deget sau cu patru la mijlocul marginii interne a m.sterno-cleidomastoidian
4.A.subclaviculară- către I coastă în treimea medie deasupra claviculei
5.A.humerală-către osul humeral la marginea internă a m.biceps
6.A.radială-către osul rahidian
7.A.femurală- se comprimă pe plica inghinală în treime medie
8.Aorta abdominală-ceva mai jos de ombilic.Se comprimă cu pumnul.
Comprimarea digitală a vasului în plagă:se îmbracp mănușa steriă sau se dezinfectează mîinile cu alcool,se acoperă
degetele cu o compresă sterilă,apoi se introduce degetul arătător în plagă,se percepe jeul de sânge și se comprimă
vasul.
Flexia maximă a membrelor în articulații:se utilizează atunci când plaga este localizată în regiunea axilară,inghinală,a
cotului și a genunchiului.Mai întîi se dezinfectează plaga.În reg. plicii articulației,se aplică un sul de tifon și se
efectuează superflexia în articulație,fixând membrul în poziția dată.
Aplicarea garoului fabricat sau improvizat: mai la centru de plagă se aplică o bucată de pânză,batistă ori
basma,capetele se leagă în laț care se introduce un bețișor și se răsucește pînă dispare hemoragia și mebrul devine
palid.Capetele bețișorului se fixează cu tifon pe mebru,astfel încât să nu se disfacă.
Aplicarea pansamentului compresiv:indicată în orice rănire a membrului,în plăgi ale țesuturilor moi bucofaciale,pe
peretele toracelui și al abdomenului.
Tamponarea îndensată a plăgii:după dezinfectarea marginilor plăgii,în rană se introduce tampoane di n tifon pînă la
umplerea ei,folosind sonda butonată,canelată și pensă chirugicală.Se fizează cu pansament
Aplicarea pungii cu gheață: pe piele se pune un scutec,pe care se aplică punga cu gheață pentru 15-20 min. cu
întrerupere de 15-20 min.
Pensarea vasului sângerând: se face cu pense Pean sau Kocher,capetele vaselor sângerânde se prind cu vîrful
penselor.Pensa va fi lăsată în plagă pe vasul prins.Se aplciă pe plagă un pansament aseptic și s etransportă urgent
pentru a fi efectuată hemostaza definitivă.
Aplicarea locală a medicamentelor:se face sub formă de pudră,comprese medicamentoase,badijonări, unguente,
paste,linimente,săpunuri terapeutice,mixturi,stilete caustice,băi medicinale.Scopul pentru a obține un efect
dezinfectant,calmant,antiprunginos deasupra tegumentelor.
Pudra-o pulbere de origine vegetală ori minerală.în care sunt înglobate diferite substanțe active
Compresele medicamentoase-bucăți de material textil împăturite după caz,îmbibate cu soluție med. Prescrisă de medic
Badijonarea-ungerea pielii cu o sol. Medicamentoasă lichidă cu ajutorul tampoanelor de vată
Unguente- preparate farmaceutice,semisolide
Paste- medicamente preparate din grăsimi și pudre
Mixturi- amestec de substanțe lichide și solide
Săpunuri medicinale- conțin substanțe medicamentoase sa sulf, înglobate într-un săpun neutru
Emplastru- o substanță vâscoasă,aderentă,lipicioasă
Băi medicinale-utilizarea în dependență de scopul urmărit a unor soluții slabe de permanganat de caliu,infuzii din
plante

5.Metodele de hemostază definitivă(mecanice,fizice,chimice,biologice)

Hemostaza definitivă se realizează prin închiderea vasului care sângerează.Se poate realiza prin rumătoarele metode:
Mecanice:ligaturarea vasului sângerând(în plagă ,la distanță);aplicarea suturilor vasculare;aplicarea clamelor de argint
sau a grafelor de tantal;protezarea vasului;tamponata plăgii;embolizare vasculară
Fizice: electrocoagularea;coagularea argonoplasmatică;fotocuagularea cu laser;crioterapia;bisturiul electric;
cuagularea cu ultrasunet
Chimice: sol.etamzilat 12,5%-2 ml i/v,i/m; sol.calciu clorid 10% 5-10 ml i/v lent; sol.Vicasol 1% 1ml i/m; acidul
aminocapronic 5% 100 ml i/v perfuzii
Biologice: transfuzii ale derivateor de sânge,fibrinogenul,spongia hemostatică,pelicula izogenă de fibrină,membrana
TachoComb sau TachoXil

6.Șocul hemoragic hipovolemic.Etiologia.Clasificarea,manifestările,asistența de urgență.

Șocul hemoragic hipovolemic-scăderea volumului sanguin circulant și a transportului de O2 secundar hemoragiilor
acute,masive cu perturbări generalizate a perfuziei tisulare și hipoxie celulară
Etiologia:traumele(leziuni ale organelor parenchimatoase,leziunea vaselor mari,hemoragiile
scalpului,epistaxis),gastrointestinale(varice esofagiene,ulcer hemoragic,gastrită,esofagită,tumori,ischemie
mezenterică),urinare(sângerare vaginală,neoplasm,avort,metroragii,placenta praevia,retenție de placentă,ruptură
uterină,sarcină ectopică),vasculare(anevrisme,disecție de aortă,malformație arteriovenoasă).
Clasificarea șocului hemoragic:
- gr.I: pierderi până la 15% din volumul de sânge circulant(750ml); index de șoc Allgower-0,5-0,8
-gr.II: pierderi 15-30% din volumul de sânge circulant(750-1500l);index de șoc Allgower-o,8-1,5
-gr.III: pierderi 30-40% din volumul de sânge circulant(1500-2000ml);index de șoc Allgower 1,5-2
-gr.IV:pierderi peste 40% din volumul de sânge circulant(peste 2000ml);index de șoc Allgower >2
Manifestările clinice: persoana aflată în şoc hemoragic este palidă, are senzaţia de sete. Mâinile şi picioarele sunt reci,
ridicarea în şezut sau în picioare îi produce ameţeală, leşin şi pierderea cunoştinţei, slăbiciune,
amețeli,tahicardie,diaforeză,tahipnee,hipotensiune,confuzie,agitație, vomă
Asistența de urgență:
Poziția pacientului orizontală
Flux de oxigen 8-10 l/min
Hemostaza
Compresie manuală la nivelul plăgii sau garoului
Sondă Sengstaken-Blackemore
Manevre gravitaționale: poziție Trendelenburg, poziție în pat cu ridicarea extremităților inferioare de la 10 până la 45
grade, costume antișoc traumatice
Regula celor ,,trei catetere,, (cateterizarea venei periferice, vezicii urinare și sondă gastrică)
Protecție termică

7. Noțiuni de traumatism și politraumatism.Clasificarea.

Traumatism-ansamblul consecințelor locale și sistemice ale acțiunii agentului vulnerat asupra organismului.
Politraumatism-sindrom rezultat al acțiunii a unei multitudini de agenți vulnerați asupra mai multor regiuni anatomice
ale organismului.
Cauzele:accidentele de trafic,de muncă,casnice,de sport;traume de război;catastrofe naturale
Clasificarea:
După tipul agentului vulnerat:mecanice(mușcăturile),termice(temperaturi scăzute sau mărite,elctrocutarea),electrice,de
iradiere,de explozie
După numărul structurilor anatomice traumatizate:unice,multiple(leziunile a 2 sau mai multe organe într-o cavitate;a 2
sau mai multe segmente a aparatului locomotor) ,asociate(traumatism concomitent a organelor interne în diferite
cavități sau traumatismul unui organ intern și a unui segment a aparatului locomotor),combinate(o consecință a
acțiunii mai multor factori traumatizanți)
După condițiile în care apar(etiologie):accidentale,agresiune,auto-agresiune,iatrogene
După existența soluției de continuitate: închise și deschise

8. Traumatismele închise ale țesuturilor moi:contuzia,entorsa.Cauzele,manifestările clinice,asistența de

urgență,tratament.
Contuzia- traumatisme ce rezultă din acţiunea unui agent vulnerant mecanic, care produce leziuni tisulare, păstrând
însa integritatea tegumentelor. În fuctie de forţă de acţiune al agentului vulnerant, contuziile pot fi superficiale,
profunde sau mixte.
Cele superficiale sunt:
Escoriația superficială-pierderea epidermului pînă la nivelul stratului cornos/zgârietură
Escoriația profundă- depășește stratul cornos.
Imprignările- rețineri intrategumentare de microparticule(corpuri străine:schin,țintă)
Flectena traumatică-decolare demoepidermică/mozoli în popor se mai spune
Necroza cutanată post-traumatică/escarele
Echimoza(vânătaie)- forma cea mai simplă de contuzie, ce apare datorită ruperii vaselor sangvine din ţesutul
subcutanat ( apare ca o zonă roşie albăstruie, care în câteva zile îşi modifica culoarea, devenind vânata, apoi galben-
verzuie ). Echimoza poate fi un semn al unei fracturi, în special în cazul unei tumefieri semnificative. Prin urmare, în
plaga închisă afectarea ţesuturilor moi apare sub tegument, dar suprafaţa acestuia est închisă.
Hematomă(cucui)- o tumefiere dureroasă, de volum variabil, ce apare din cauza acumulării între ţesuturi sau organe, a
unei cantităţi variabile de sânge, prin ruperea accidentală a unor vase sangvine mai mari.
Cele profunde sunt:
Hernia musculară-se manifestă prin tumoare de consistență moale,palpabilă,nedureroasă,mușchiul este relaxat,dispare
în timpul contracțiilor musculare.
Ruptura musculară- se manifestă prin durere vie,tumefiere difuză,durere la palpare,impotență funcțională,dereglarea
funcțiilor mușchiului,după câteva ore apare echimoză,la palpare se constantă o depresiune între capetele retractate ale
mușchilor.
Entorsa- o leziune traumatică a unei articulaţii, provocată de o mişcare bruscă şi puternică a acesteia, leziune în urma
căreia se produce întinderea sau ruperea ligamentelor de la nivelul articulaţiei. Entorsele apar cel mai frecvent la
nivelul gleznei şi al genunchilor şi include simptome precum:umflarea rapidă, uneori însoţită de modificarea culorii
pielii;alterarea funcţiei unei articulaţii sau o senzaţie de instabilitate;durere şi sensibilitate în zona afectată; un sunet ca
o pocnitură;dificultate în utilizarea articulaţiei;impotența funcțională;tumefiere;hipertermie
locală;echimoză;hemartroză;mobilitate anormală.
Tratamentul:repausul articulației prin imobilizare în fașă elastică,una 1-2 zile,infiltrarea cu soluție de novocaină
1%,imobilizarea în aparat ghipsat penru 2-3 săptămâni,recuperarea funcțională
Asistența de urgență:
Crearea poziției de securitate/repaus
Pansamentul compresiv
Aplicarea pungii cu gheață
Administrarea analgezicelor
Imobilizarea la necesitate
Transportarea de urgență
9. Luxația. Cauzele,manifestările clinice,asistența de urgență,tratament.
Luxația-deplasarea patologică permanentă a extremităților articulare a oaselor ce formează articulații.
Etiologia:este provocată de un impact brusc asupra articulației sau de o mișcare forțată, mult mai rar de o malformație.
În urma acesteia, ligamentele pot suferi adesea rupturi.
Manifestările clinice: impotenţa funcţională totală;semne de suferinţă nervoasă sau vasculară (în caz de leziuni
vasculo – nervoase asociate);deformarea regiunii;poziţie vicioasă caracteristică a membrului ( orice tentativă de
corectare a acesteia întâmpină o rezistenţă elastică şi exacerbează durerea);echimoza periarticulară (semn
tardiv).T.C:durerea,impotența funcțională a articulației,amorțirea extremităților în caz de comprimare a trunchiului
nervos,mișcări active și pasive reduse și limitate,poziția antalgică a mebrului,deformarea regiunii articulare,tumefacție
locală și edem,scurtarea sau alungirea membrului lezat,hipertermie localăechimoze,hematom.
Asistența de urgență:suprimarea durerilor;pansament de imobilizare sau aplicarea unei atele de transport-pansamentul
Dezou,cu basma sau cu atela Kramer:local se aplică punga cu gheață;spitalizarea.
Tratamentul:reducerea poate fi ușoară,ami greu și imposibilă,se realizează sub anestezie loaclă sau generală,ea poate
fi efectuată numai prin relexarea musculaturii;imobilizarea 5-6 zile într-o poziție funcțională favorabilă;recuperarea
funcțională după perioada de imobilizare(gimnastica,procedurile fizioterapeutice)

10.Sindromul de compresiune îndelungată. Cauzele,manifestările clinice,asistența de urgență,tratament și îngrijire.

Sindromul de compresiune îndelungată-o formă particulară de contuzie musculară ce se dezvoltă în urma
compresiunii de lungă durată ale țesuturilor moi ale mebrelor,cavității pelviene și a capului.
Cauzele: cutremurile,bombardamentele,accidentele miniere,accidentele de teren
Manifestările clinice: Evoluează în două etape:
Etapa de compresiune-în care țesuturile sunt menținute în ischemie datorită compresiunii.Debutul perioadei se
caracterizează prin dureri pronunțate în șesutuirle comprimate,bolnavul este excitat,are o comportare adesea
neadecvată,dar este în deplină cunoștință.
Etapa postcompresională-începe din momentul dagajării accidentatului și evoluează în trei perioade:
1. precoce-dereglări cardiovasculare acute,cu o durată pină la 72 ore,manifestări grave locale și endotoxemie
pronunțată.T.C- slăbiciune,vertij,sete,tahicardia,hipotonia arterială,sudoare rece.Local se observă paliditatea
tegumentelor,apoi devin cianotice cu aspect de marmură,edem,urina este închisă la culoare
2.intermediarăăperioada insuficienței renale acute-durează din ziua a 3-4 până la a 18-a
3.tardivă: țesuturile traumatizate se înlocuiesc cu țesut conjunctiv;limitarea mișcărilor în articulațiile segmentului
compresat;complicații infecțioase ale mebrelor compresate
Asistența de urgență:
Aplicarea garoului la baza membrului compresat până la eliberarea din compresiune
Eliberarea din compresiune
Aplicarea pansamentului aseptic
Suprimarea durerii:analgezice,stupefiante(promedol,omnopon),blocajul paranefral cu sol.Novocoină
Aplicarea bandajului,de la baza membrului compresat spre partea lui distală
Scoaterea garoului
Imobilizarea membrului compresat
Hipotermia sectorului compresat
Punctarea venei periferice și instalarea unei perfuzi cu sol.Poliglucină
Saturarea traumatizatului cu lichid cald alcalin-sol.Bicarbonat de Natriu de 2-4%
Administrarea preparatelor antibacteriene
Transportarea de urgență
Tratamentul: detoxicarea organismului(hemosorbție,hemodializa); restituirea volumului de sânge circulant;
restanilirea funcției renale(adm. diureticelor,hemodializa); diminuarea sindromului
algic(adm.analgezicelor);tratamentul dereglărilor cardiovasculare acute;tratamentul chirurgical(fasciotamii
decompresive,amputații și dezarticulații primare)
Îngrijire: acordarea atenției acuzelor bolnavului,supravegherea funcțiilor vitale,atragem atența la tegumente și
pansament,efectuarea indicațiilor medicului,alimentația bolnavului,igiena personală,schimbarea lenjeriei de pat și de
corp,acordarea mijloacelor pentru deplasare.

11.Șocul traumatic. Manifestările clinice,asistența de urgență,tratament.

Manifestările clinice: anxietate,paliditate,tahipnee,tahicardie,somnolență,diaforeză,tegumente palide,bolnavul în
conștiință,respirație superficială,frecventă,anurie.
Asistența de urgență:
Poziția pacientului cu ridicarea extremității cefalice la 40 grade sau orizontală
Fluxul de oxigen 8-10 l/min
Corectarea rapidă și abordarea concomitentă a tuturor leziunilor
Imobilizarea stabilă în atele
Compresia manuală la nivelul plăgii sau garoului
Manevre gravitaționale:poziția Trendelenburg;ridicarea extrem.inferioare de la 10 grade până la 45 grade;costume
antișoc traumatice
Regulă de trei catetere-cateterizarea venei periferice,vezicii urinare și sondă gastrică
Protecție termică
Tratament:
Analgezie suficientă:morfină 3-5 mg;diclofenac 75 mg i/m;ketopolac 30 mg i/m;
Volum expanderi:
- deficit sub 30% din volum sanguin: dextran70,gelatinol 8%,ringer-lactat,hidroxietilamidon
-deficit peste 30% din volum sanguin:masă eritrocitară,plasmă proaspăt congelată
În caz de eșec și hemostază adecvată:dopamină

12.Plăgile.Definiție,clasificarea.
Plagă-traumatism mecanic a organismului asociat cu dereglarea tegumentelor și a mucoaselor.
Clasificarea:
După tipul de acțiune a agentului vulnerat:
- agenți mecanici: prin înțepare,prin tăiere,prin zdrobire,prin mușcătură,prin arme de foc
- agenți termici: prin căldură,produse de frig,produse de curent electric
- agenți chimici: acizi,baze și săruri
- agenți ionizanți: raze ultraviolete,raze gama,raze Roentgen
După circumstanțele de producere:accidentale(de muncă,de
circulație,casnice,căderi);intenționale(agresiuni,sinucideri);iatrogene(intervenții chirurgicale,
manopere endoscopice,injecții,puncții)
După regiune,număr,adâncime:răni superficiale,profunde,nepenetrante,penetrante,perforate
După formă și evoluție: simple,compuse,complicate
După tipul scurs de la producere:recente,vechi(care depășesc 6-8 ore de la producere)
După gradul de infectare:aseptice(în condiții aseptice,în sala de operație),recent infectate(orice plagă ocazională în
primele 72 de ore de la debut),purulente(este deja stabilit un proces infecțios)

13.Semiologia locală și generală a diferitor plăgi.

Semnele generale: agitația, anxietatea, paloarea, tahicardia, hipotensiunea, febra
Agitația și anxietatea sunt manifestări comportamentale apărute în contextul stării psihice particulare postraumatice.
Paloarea traduce – atunci când apare – anemia secundară consecutivă unei hemoragii importante.
Hipotensiunea și tahicardia sunt semne ale hipovolemiei și apar dacă hemoragia care însoțește plaga este importantă.
Febra apare în evoluția unei plăgi dacă plaga este infectată
Semnele locale:
Existenta solutiei de continuitate se constată prin inspecție. Inspectia plagii evidențiază și țesuturile profunde (mușchi
sau tendoane, viscere, elemente vasculo-nervoase), care pot coafectate.
Hemoragia poate fi oprită la momentul examinării sau poate fi activă. Gravitatea hemoragiei depinde de mărimea
vaselor sanguine lezate și de terenul biologic al victimei; tulburările de coagulare preexistente – de ex. hemofilia – sau
induse medicamentos – de ex. tratamentul cu acenocumarol la un bolnav cu fibrilație atrială – pot conduce la
hemoragii grave chiar în contextul clinic al unui traumatism minor
Scurgerile lichidiene sau aeriene apar în plăgile penetrante si ne atrag atentia asupra coafectarii organelor subiacente.
Astfel scurgerea de LCR la un bolnav cu o plagă craniană arată penetrarea durei mater. Intrarea si iesirea aerului
printr-o plagă toracică (plagă suflantă) arată penetrarea pleurei parietale ± penetrarea plamânului.
Impotența funcțională a unui segment anatomic este uneori relatată de pacient, dar funcția segmentului afectat trebuie
întotdeauna cercetată întrucât pierderea unei funcții motorii sau senzoriale poate să nu fi fost sesizată de victimă pâna
la momentul examinării. Cele mai frecvente limitări funcționale sunt imposibilitatea unor mișcări (flexie sau extensie,
abducție sau adductie) – determinate fie de secționarea unor tendoane sau mușchi, fie de o leziune osteo-articulară
asociată - sau pierderea sensibilității cutanate în teritoriul unui nerv senzitiv afectat.
Semnele celsiene locale (tumefierea, eritemul, durerea, caldura locală) pot fi constatate la examenul local al unei plăgi
și atrag atenția asupra inflamației (presupurative sau supurative) survenite în evoluția plăgii.

14.Asistența de urgență.Principiile de tratament ale plăgilor.

Asistența de urgență: hemostaza,analgezia,toaleta primară a plăgii,imobilizarea la necesitate,transportarea de urgență
la punctul traumatologic.
Principiile de tratament ale plăgilor:
Tratament general:antibioticoterapia(Cefazolina,Cefotaxin,Mycosist);administrarea antimicoticelor
(Flucoral,Flucozonal,Ketokonazal);administrarea antihistaminelor(Taveghil,Suprastin);administrarea
antiparazitoarelor;adm.vitaminelor C,A,B;imunoglobulina antistafilococică;plasma antistafilococică;
fizoproceduri; ultrasunet;mangnetoterapia;lazeroterapia
PPChP-se efectuează în primele 6 ore.Respectarea următoarelor etape: revizia canalului plăgii;excizia
marginilor,pereților și fundului plăgii; hemostaza;restabilirea integrității organelor;aplicarea suturilor pe plagă
PSChP- respectarea următoarele etape:deschiderea colecției purulente;excizia țesutului necrotizat;instalarea unui
drenaj adecvat al plăgii

15.Plăgile purulente.Etipatogenie,manifestările clinice,tratamentul.

Etiopatogenie: este stabilit un proces infecțios.Bacteriile nimerite în plagă se multiplică și cantitatea lor într-un gr de
șesut cu mult depășește 10,iar acțiunea lor asupra țesuturilor provoacă un proces inflamator pronunțat,necroză și
formarea exudatului purulent și intoxicație generalizată.
Manifestările clinice: durere care depinde de localizarea plăgii,tulburările funcționale,caracteristica agentului
traumatizant,rapiditatea producerii,starea neuropsihică a bolnavului;hemoragie,care depinde de prezența vaselor
magistrale,starea sistemei de coagulare,localizare,caracteristica agentului vulnerat,starea hemodinamicii.
Tratamentul:PSC(prelucrarea secundară chirurgicală) Sarcinile:deschiderea colecției-focarului purulent;excizia
țesutului devitalizat;instalarea unui drenaj adecvat al plăgii. Metodele a PSC a plăgii:deschisă,închisă,mixtă.

16.Tipurile și fazele de cicatrizare a plăgii.

Fazele sunt:
Faza de inflamație:în această fază un rol deosebit este acordat prostaglandinelor,care se elimină din membranele
celulare dezintegrate,sunt responsabili de reacția pirogenă.
Faza curățirii plăgii de mase necrotice:importanța esențială este pe seama elementelor figurate ale sângelui și a
fermenților.Deja în primele 24 de ore în plagă apar leucocitele,iar la a 2-3 zi limfocitele și macrofagii.Aceștia sunt
responsabili de eliberarea fermenților proteolitici,fagocitarea maselor necrotice parțial distruse de
neutrofile,participarea în reacțiile răspuns imun etc.Într-o evulție a procesului de plagă fără complicați la a 5-6 zi
majoritatea reacțiilor inflamatorii deminuiază și survine următoarea fază.
Faza de regenerare:în plagă are loc 2 procese(formarea colagenului și creșterea intensivă al vaselor de sânge și
limfatice).În plagă are loc deminuarea numărului de neutrofile și în plagă are loc migrarea de fibroblaști.
Faza de formare și reorganizare a cicatricei:are loc deminuarea activității sintetice al fibroblaștilor și formarea rețelei
de fibre elestice și conexiunilor între fibrele de colagen,acestea procese contribuie la micșorarea în dimensiuni
Tipurile:
Primară:are loc în cazul următoarelor condiții: lipsa infecției în plagă;diastaza marginilr plăgii minimală;lipsa maselor
necrotice în plagă;starea generală a bolnavului relativ satisfăcătoare
Secundară:evoluează prin supurație,cu formarea țesutului granulat.Condițiile de regenerare sunt: poluare microbiană a
plăgii;defect esențial al marginilr plăgii;prezența țesutului necrotic;starea generală a organismului nefavorabilă.Se
caracterizează prin formarea țesutului granulat
Sub crustă-crusta se formează în plăgile mici superficiale ,când are loc coagularea sângelui ,li,fei și lichidului tisular
revărsat pe plagă care se usucă și se formează această cojiță.Regenerarea sub crustă are loc cu epitelizare și ulterior
detașarea crustei sinestătător.

17.Fracturile.Definiție,cauzele,clasificarea.
Fracturile - întreruperea continuității osoase în urma unui agent vulnerat sau de un proces inflamator.
Cauzele: lezarea vaselor sanguine;infecția țesuturilor la locul de fractură;traumatizarea organelor de importanță
vitală;traumatizarea trunchiurilor nervoase
Clasificarea:
După proveniență:congenitale și dobândite(traumatice și patologice);pot să fie închise și deschise
După localizare:epifizare(pot fi complicate cu luxații,întreruperea circulației sangvine);metafizare
(prin compresiune,angrenate);diafizare
După caracterul fracturii:complete și incomplete
După modul de producere: directe și indirecte
După aspectul traiectului:transversale,oblice,longitudinale,spiralate
În funcție de starea tegumentelor:închise și deschise
Mai deosebim:simple,complexe,asociate,multifragmentare și unice.

18.Semnele clinice în fracturi.

Semnele generale:șocul,febră 37,8 grade C., în urină se observă grăsimi,elemente figurate ale
sângelui,albumină;insomnie;TA joasă;tahicardie;frisoane;sete;puls accelerat
Semne locale:
de certitudine:mișcări anormale,crepitația osoasă,întreruperea continuității osoase,lipsa transmiterii mișcării de-a
lungul unui os,prezența fracturilor pe radiograma segmentului traumatizant
de probabilitate: durerea,deformarea regiunii,tumefacție,echimoză tardivă sau hematom,impotența funcțională,poziție
antalgică

19.Regulile de aplicare a bandajului ghipsat.

Bandajul trebuie să:
- imobilizeze perfect pansamentul pentru protecția plăgii
-fie elastică pentru a nu produce leziuni de compresie
-nu sporească suferința bolnavului
-permită mișcări în articulațiile interesate

20.Asistența de urgență.Principii de tratament în fracturi.

Asistența de urgență:
degajarea accidentatului
asigurarea securității personale și a pacientului
hemostaza provizorie
toaleta plăgii
pansament aseptic
suprimarea durerilor
imobilizarea provizorie
transportarea la necesitate
Tratament:
reducerea și fixarea fragmentelor osoase se poate face treptat prin extensie și într-un singur timp extensia poate fi cu
emplastru la copii și transchiletică;cu ajutorul suturilor cu cadcut și mătase,sârmă,în dependență de grosime
întărirea cu plăci metalice și prinderea de os cu șuruburi și introducerea în canalul osteomedulor a unei tije metalice,os
sau masă plastică
Principiile de tratament:
1.reducerea fragmentelor osoase(repoziția sau reducerea)
2. menținerea lor în poziție normală pînă la consolidare(fixare/imobilizare curativă)
3. accelerarea proceselor de consolidare și restabilire și îmbunătățire a stării generale a bolnavului
4. reducerea fragmentelor osoase trebuie coaptate fără diastază între ele.

21.Noțiuni de traumatism termic.Arsurile,cauzele,tratament.

Traumatism termic-lezarea țesutului organismului sub acțiunea locală a temperaturilor înalte sau a substanțelor
chimice și a radiației ionizante.
Arsurile.Cauzele: flăcări,arcul electric,aburii umezi/uscați,lichide fierbinți,plastic,ceară,apa,razele solare,arsura de
contact cu metalii incadescente:baze,acizi,radiațiile ionizante.
Tratament:
local:conservator:metoda închisă(PPChP/toaleta primară a plăgii debridare,înlăturarea bulelor,aplicarea pansamentelor
aseptice și a remediilor medicamnetoase cu unguente;chirugical:necr-ectomie,autodermoplastie,operație
reconstructive
general: analgezice,dezintoxicante,antipiretice,antihistaminice,antibioticoterapia,hemodinamici
reologici,imunostimulatoare,simptomatice

22.Arsurile termice.Cauzele,manifestările clinice în dependență de gradul leziunii.

Cauzele: flăcări,arcul electric,aburii umezi/uscați,lichide fierbinți,plastic,ceară,apa,razele solare,arsura de contact cu
metalii incadescente:baze,acizi,radiațiile ionizante.
Manifestările clinice în dependență de gradul leziunii:
gradul I: hiperemie,edem,durere,durata de 7 zile
gradul II: vezicule umplute cu lichid,prezența bulelor cu lichid transparent,hiperemie,edem,durere,epitelizarea
tegumentelor,cicatrice nu este-12 zile
gradul III: a.necroză de xudație,prezența bulelor cu lichid sero-sangvinolent,formarea crustelor,epitelizarea începe de
la foliculii piloși
b.crustă uscată,brună,regenerarea este imposibilă
gradul IV: crustă necrotică,brună,neagră,carbonizarea țesuturilor,necroza țesuturilor

23.Metodele de determinare a suprafeței arse.

Metoda cifrei 9 Weills:
capul 9%
trunchiul anterior și posterior 18%
membrele superioare 18%
membrele inferioare 18%
regiunea perinială 1%
De exemplu: arsura unui braț reprezintă 9% iar a întregului membru inferior este de 18%. Total arsura
a afectat 27% din suprafața corpului. Evaluarea suprafeței arse la nou-născuți și copii este mult diferit
deoarece la aceasta categorie de pacienți capul reprezintă suprafața cea mai mare și anume 18%, iar
membrele inferioare sunt reprezentate de un procentaj mai mic comparativ cu adultul.
Regula palmei(1-1,2%)-Glumov
Tot în cazul adultului, şi pentru aproximarea rapidă a unor suprafeţe arse limitate, se poate folosi „regula palmei",
conform căreia suprafaţa palmei unei persoane reprezintă 1% din suprafaţa corporală a acelei persoane. În cazul
copilului, raportul dintre diferitele segmente corporale se modifică o dată cu vârsta şi sunt prezentate în următorul
tabel (Lund-Browder):
Metoda postnicof
Metoda cu tabele șablon-Lung Brover

24.Boala arșilor,stadiile evolutive.

Boala arșilor-totalitatea de reacții generale a organismului și dereglarea funcțiilor organelor interne ca răspuns la
trauma termică.Se dezvoltă în cazul: suprafeței afectate mai mult de 15-25% arsuri superficiale,10% profunde,în
arsurile căilor respiratorii,indiferent de gradul arsurilor externe/existente.Se manifestă în 4 perioade:
de șoc-3 zile,durere excesivă,plasmoragie,dereglarea funcțiilor rinichilor
T.C: Accidentatul suferă dureri puternice în locurile arsurilor, este excitat dar foarte repede devine inhibat şi adinamic.
Progresiv se micşorează tensiunea arteriaă, se accelerează pulsul, se micşorează temperatura. În cazurile grave se
dereglează respiraţia, se dezvoltă hipoxia organelor şi a ţesuturilor, se stabileşte acidoza, hemoconcentraţie, micro- şi
macrohematurie, oligurie.
per. toxemiei combustionale-durează pînă la 10-15 zile. Este determinată de absorbţia din plaga combustională al
toxinelor (oligopeptidele toxice, glucoproteizilor cu specifitate antigenică);
per. septico-toxemiei-durează 2 - 3 săptămîni. Această perioadă este determinată de:hipoproteinemia
declanşată;inhibarea-epuizarea activităţii sistemului imun;alipirea infecţiei şi dereglările provocate de procesul
inflamator infecţios;absorbţia toxinelor bacteriene.
per. de reconvalescență/de însănătoșire - pot apărea complicaţii ca insuficienţă renală cronică determinată de
amiloidoză, urolitiază

25.Asistența de urgență,principii de tratament în arsurile termice.

Asistența de urgență:
degajarea victimei
stoparea agentului termic
răcirea locului-10-15min.
Aplicarea pansamentului aseptic
Analgezia:analgin,dimedrol
Inițierea tratamentului antișoc
Transportarea la instituția de spital
Tratament:
•local:conservator:metoda închisă(PPChP/toaleta primară a plăgii debridare,înlăturarea bulelor,aplicarea
pansamentelor aseptice și a remediilor medicamnetoase cu unguente;chirugical:necr-
ectomie,autodermoplastie,operație reconstructive
•general: analgezice,dezintoxicante,antipiretice,antihistaminice,antibioticoterapia,hemodinamici
reologici,imunostimulatoare,simptomatice

26.Managementul copilului cu arsuri termice conform PCN.

Măsuri primare ABCD:
Stabilirea unei poziţii orizontale a traumatizaţilor
B. Oxigen umezit prin cateter nazal
C. Măsuri de resurscitare în caz de necesitate
D. Puncţia unei vene periferice sau centrale pentru terapia intravenoasă
2. Imobilizarea membrelor traumate
3. Aplicarea pansamentului aseptic pe plagă
4. Administarea intravenoasă a preparatelor ü Analgezice (sol. Metamizol 50% – 0,1 – 0,2 ml/an, sol. Trimiperidină
clorhidrat 1% – 1 ml) ü H1-antihistaminice (sol. Difenhidramină 1% – 0,1 – 0,2ml/an) ü Anxiolitice (sol. Diazepam
0,5% – 0,1 – 0,2ml/an), ü Glucocorticosteroizi (Prednisolon 1-2 mg/kg/24 de ore sau Dexametazonă 0,2-0,5 mg/kg/24
de ore) ü Antiagregante (sol. Pentoxifilină 2% – 5-10 mg/kg/24 de ore sau sol. Vinpocetină 0,5% – 0,5-1mg/kg/24 de
ore) ü Cardiotonice (sol. Strofantină 0,05% – 0,1ml/an de viaţă, sol. Corglicon 0,06% – 0,1ml an de viaţă)
 5. Cateterismul vezicii urinare 6. Monitorizarea parametrilor vitali (ECG, FR, etc.) 7. Diureza orară
Toţi copiii după electrocutare sunt spitalizaţi în secţiile reanimare şi terapie intensivă pentru efectuarea proceselor de
resuscitare şi restabilire a funcţiilor vitale a organismului

27.Degerăturile.Cauzele,manifestările clinice.
Degerăturile-leziuni cauzate de acțiunea directă a frigului asupra corpului uman în urma expunerii pe o perioadă
îndelungată la teperaturi sub 0 grade C.
Cauzele: factorii determinanți(intensitatea frigului,durate expunerii la frig) și factorii favorizanți(viteza vântului,natura
mediului ambiant,umiditatea,îmbrăcămintea neadecvată,starea psihică,efortul fizic,consumul de alcool,fumatul)
Manifestările clinice: prereactivă-amorțeală,durere,tegumente palide,cianotice,reci; reactivă- vasodilatație
După grade: gradul I(senzații de furnicături,înțepături,dureri violente,usturime,tulburări de sensibilitate);gradul
II(apariția flectenelor cu conținut seros în primele 4 ore ,cicatrizarea-2 săptămâni,cuprinde zona de creștere până la cel
bazal);gradul III(apariția flectenelor cu conținut seros-sangvinolent,necroza țesutului,poate decurge ca o gangrenă
umedă,uscată,atacă și straturile mai profunde);gradul IV(necroza profundă,gangrenă umedă sau uscată,prezența liniei
de marcație lîngă țesuturile sănătoase și cele bolnave).

28.Asistența de urgență,principii de tratament și îngrijire în degerături.

Asistența de urgență:
Scoaterea accidentatului de sub acțiunea frigului
Înlăturarea hainelor și încălțămintelor
Îmbrăcarea în haine călduroase
Lichide calde
Evacuarea rapidă pentru a evita ciclul degerăturii
Combaterea durerilor prin administrarea analgezicelor și spasmoliticelor
Reîncălzirea ,scufundarea extremităților în apă cu temperaturi de la 18-40 grade C.
Pansament aseptic călduț
Tratamentul:
General:încălzirea generală a corpului;anticoagulante(heparină 20000-
30000UA);dezintoxicante;reologice;analgetice;spasmolitice;antibiotice;vitaminoterapia
Simptomatic:profilaxia antitetanică-gr.2,3,4
Chirugical:necrectomie,necrectomie precoce,amputații,operații reconstructive,imobilizare la necesitate

29.Electrocutarea.Cauzele,manifestările clinice locale și generale.

Electrocutarea-acțiunea curentului electric asupra organismului cu modificări circulatorii ale homeostazei,insuficiența
multioragnică și leziuni termice severe cu necroza țesuturilor.
Cauzele: curent electric alternativ și continuu,energia electrică,sursele de natură: trăsnetul,tunetul etc.
Manifestările clinice:
locale-marca electrică,hemoragii erozive,complicații purulente(flegmoane,artrite,osteomielite,carbonizarea
mebrelor);abcese ale organelor interne
generale:cefalee,slăbiciune,inapetență
manifestări neurologice:neliniște,agitație,dereglarea somnului,convulsii
manifestări cardiace:TA joasă,tahicardie
manifestări gastro-intestinale:inaptență,vomă,diaree,pareză intestinală
manifestări renale:oligoanurie,hematurie

30.Asistența de urgență,principii de tratament și îngrijire în electrocutare.

Asistența de urgență:
siguranța salvatorului
întreruperea sursei de curent electric
degajarea victimei din cîmpul electric
algoritmul ABCD: poziție orizontală,insuficiență cardio-respiratorie,efectuarea resuscitării cardio-respiratorii,oxigen
umezit,puncția unei vene,imobilizarea membrelor traumate,aplicarea pansamentului aseptic,administrarea i/v a
analgezicelor,antihistaminicelor,cardiotonicelor,antiagregantelor,
glucocorticosteroizilor,sedativelor
cateterizarea vezicii urinare
monitorizarea funcției vitale
Tratamentul: terapia anti-șoc;antibioticoterapia;glucocorticosteroizii;cardiotonice;tratament
chirurgical(necrectomii,amputații,exarticulații,plastii,fasciotomii,excizia granulațiilor)
Îngrijire: examinarea obiectvă zilnic,regimul alimentar masa N 1,excluderea efortului fizic,administrarea preparatelor
medicamentoase după indicația medicului;supravegherea pansamentului și pansarea sub medicația analgezică
31.Noțiuni de insuficiență circulatorie locală.Cauzele
Ischemia acuta este consecinta diminuarii pronutate ori intrerupte circulate sagvine arteriale.Pot fi afectate vasele
periferice mai fregvent ale membrelor sau cele viacerale.
Cauzele:*emboli gazoase in timpul injectilor i/v
*traumatismul arterelor
*lezarea endoteliului vascular la administrare unor remedii medicamentoase sau cateterizari grosolane
*lezarea endoteliului in unele bolii infectioase.

32.Endarteriita obliterantă și sclerozantă.Manifestările clinice,tratament.

Endarterita apare datorită vasospasmului prelungit datorită expunerii prelungite la supracolări, fumatul malign, stări
stresante și așa mai departe. În același timp, pe fondul unor efecte simpatice: proliferarea țesutului conjunctiv în
peretele vaselor;peretele vascular se ingroasa;elasticitatea este pierdută;se formează cheaguri de sânge;pulsul dispare
pe picior (piciorul distal);pulsul pe artera femurală este păstrat.
Endarterita obliterantă și sclerozantă boală gravă caracterizată prin afectarea vaselor sangvine șu subalimentarea
progresivă cu sânge a membrelor inferioare.
Manifestările clinice: dureri acute în mușchii gambei,picioarele devin reci,palide,pe alocuri apar pete roșii sau
vinete,pulsul arterelor la piciorul bolnav abia se simte dispare cu totul,crește sensibilitatea la frig,dureri
insuportabile,chiar în stare de repaus,insomnie,piele devine lucioasă cu descuamarea starturilor superficiale,apar
ulcerații,mai apoi produce gangrena degetelor și tălpii.
Tratament:igieno-dietetic,picioarele permanent trebuie să fie calde(ciorapi de lână schimbați zilnic),evitarea oricărei
răniri,jartierelor strânse,regim sărac în carne,bogat în vegetale și fructe,zile cu regim de crudități,sare în cantități
mici,alcoolul și cafeau sunt admise numai în cantitate mică.Aplicarea compreselor calde

33.Consecințele arteriopatiilor cronice-gangrena uscată și umedă.Manifestările clinice ,principiile de tratament.

Gangrena este o afecțiune care apare prin moartea țesuturilor, moarte care apare deoarece alimentarea locală a
țesutului este fie pierdută, fie inadecvatî pentru a menține țesutul în viata
Gangrena uscată apare atunci când una din părțile corpului nu primește suficient oxigen. În cele din urmă, acea parte
a corpului va începe să se deterioreze și să moară. In gangrena uscată, pielea este continuă și nu există semne de
infectare.
Gangrena umedă apare adesea când o leziune gravă, arsură sau degeratură este infectată cu bacterii. Umflarea cauzată
de infecție poate bloca alimentarea cu sânge a zonei afectate, ceea ce agravează infecția.
Manifestările clinice: modificari ale culorii pielii - albastră sau neagră dacă aceasta este afectată sau roșie dacă zona
afectată este sub piele;prezența unor scurgeri urât mirositoare;pierderea senzațiilor locale (care poate avea loc după
dureri severe în zonă); confuzie;febră;prezenta gazelor în țesuturile de sub piele;stare generală de rău;hipotensiune
arterială;dureri severe sau persistente.
Tratament: Persoanele diagnosticate cu gangrenă necesită o evaluare rapidă și tratament pentru a se evita prevenirea
răspândirii gangrenei. Antibioticele și intervenția chirurgicală sunt tratamentele de prima intenție și s-au dovedit a fi
foarte eficiente. Este necesară spitalizarea pentru tratament.
- Gangrena uscată - Întrucât cauza cangrenei uscate este lipsa fluxului de sânge, este vitală restabilirea alimentării cu
sânge prin intermediul intervenției chirurgicale. Evaluarea de către un chirurg vascular poate determina dacă operația
va fi benefică.
- Gangrena umedă - Tratamentul presupune îndepărtarea pe cale chirurgicală a țesutului mort din zona afectată, dar și
administrarea intravenoasă de antibiotice pentru a ține sub control infecția.

34.Boala varicoasă.Cauzele,manifestările clinice,principiile de tratament și îngrijire.

Boala varicoasă reprezintă dilatația și alungirea venelor superficiale,modificare morfologică cauzată de o presiune
venoasă crescută.
Cauzele : sistemul valvular venos incompetent, care determină hipertensiune venoasă(varicele primare); tromboza
venoasă profundă și sechelele acesteia(varicele secundare) sau prin anomalii congenitale (malformații venoase,
varianta Klippel-Trenaunay; avalvulia);presiune crescută în venele de la nivelul picioarelor;leziuni la nivelul
venelor;leziuni ale valvulelor din interiorul venelor.
Factorii de risc, care cresc posibilitatea de apariție a varicelor: sarcina (mai ales sarcinile repetate);sexul feminin
(sarcina, utilizarea contraceptivelor orale);vîrsta înaintată;obezitatea;istoricul familial medical pozitiv de varice;istoric
medical personal pozitiv pentru afecțiuni vasculare de orice tip;tromboza venoasă profundă, indiferent de
etiologie;sedentarism, ortostatism prelungit;factori care cresc presiunea abdominală (ascita, intervenții pe abdomen,
insuficiența cardiacă);leziuni ale venelor;tumori ale organelor interne, care comprimă vena cava inferioară;trauma
membrelor inferioare.
Manifestările clinice:dureri în gambe și senzație de presiune manifestată seara, picioare grele, oboseala gambelor, cu
apariția ulterioară a venelor dilatate. Dacă apar simptome care anunță prezența varicelor, acestea sunt ușoare și pot
include: o durere surdă sau arsură, cu senzație de greutate în picioare, după o ședere îndelungată în picioare sau pe
scaun în timpul zilei; inflamație ușoară numai la nivelul gleznei și al piciorului; prurit la nivelul pielii, deasupra
varicelor;edeme gambiere;durere și inflamație importantă la nivelul pulpei;pigmentarea pielii piciorului și a gambei și
prurit la acest nivel;piele uscată, întinsă, descuamată;tromboflebită superficială;teleangiectazii;ulcerații varicoase,
edem, pigmentarea tegumentului local;eczeme varicoase;atrofia albă;lipodermatoscleroză;hemoragie și învinețirea
piciorului după traumatisme minore.
Tratament: exerciții fizice cu bicicleta, înot, mers pe jos;purtarea de ciorapi elastici compresivi după recomandarea
medicului;menținerea timp îndelungat a membrelor inferioare la orizontală sau peste acest nivel cu sprijin pe
călcîi;evitarea ortostatismului (statul în picioare) și poziției așezat pe scaun prelungit.
Trataement chirurgical: scleroterapia(injectarea unei substante chimice într-o venă varicoasă; terapia cu laser,
microflebectomia, tehnicile chirurgicale de stripping și ligaturare; tehnici miniinvazive: electrodesicarea cutanată.
Îngrijire:
dacă are loc un traumatism la nivelul piciorului care produce o umflătură, trebuie aplicată punga cu gheață timp de 1-2
ore , iar membrul trebuie ținut la orizontală;
dacă se produce o leziune cu sîngerare mare, pe varice se aplică bandaj compresiv local cu o bandă curată, care se
menține 15 min. Dacă sîngerarea nu se oprește, se repetă manevra pînă la un total de 45 min, cu ridicarea membrului
la orizontală.
Reducerea factorilor de risc, printre care mai importanți sunt obezitatea și sedentarismul, asigură o evoluție favorabilă
a tratamentului bolii varicoase.

35.Ulcer trofic- consecința patologiei venoase a memebrelor pelviene,principiile de tratament,îngrijiri specifice în

staționar și domiciliu.
Ulcerul trofic reprezintă pierderea stratului dermal şi epidermal la nivelul membrului inferior, mai des fiind la nivelul
gambei sau piciorului care necesită mai mult de şase săptămîni pentru a se vindeca.
Principiile de tratament: complex medicamentos și chirurgical.
Complexul de măsuri medicale include în mod necesar tratamentul local (curățarea plăgilor de conținutul purulent și
de țesuturile necrotice, prelucrarea cu soluții antiseptice și aplicarea unguentelor care ajută la cicatrizarea rănilor și
restabilirea epiteliului) și proceduri de fizioterapie.
Ulcerele trofice, de regulă, sunt extrem de dificil de tratat din diverse motive. Dar una dintre principalele sarcini ale
medicului este epitelizarea ulcerului trofic.
În cazul în care ulcerul este eliminat, de obicei numit terapie pentru formarea de cicatrice. În același timp, din rana
trebuie să înceteze de descărcare de gestiune. In plus, rana ar trebui să fie uscat și cărămizii. În acest caz, în cazul în
care dimensiunea ulcerului este mic și nu doare tendoane, oase și mușchi, care sunt în mod normal, numit unguente și
creme speciale, precum si terapia cu ozon. Un astfel de tratament este adesea suficient în acest caz.

În cazul în care ulcerul este mult mai profundă,este necesar să se recurgă la chirurgia plastică. Pentru aceasta zona a
pielii patologice tratate, iar apoi este transplantat bucata de piele sanatoasa. După o astfel de operație, pacientul trebuie
să poarte o haină de compresie specială și să urmeze recomandările medicului alte câteva. Apoi urme dispar destul de
repede. În cele mai severe cazuri, atunci când ulcerul trofică a dus la gangrena piciorului sau degetele de la picioare,
întrebarea cu privire la necesitatea amputării partea afectată a corpului. MirSovetov constată că, în acest caz, singura
modalitate de a restabili fluxul sanguin normal și, mai important, pentru a salva viața pacientului.

36.Fistule.Noțiuni generale.
Fistulă este formarea anormală a unei legături între două organe interne, între vagin și intestin, de exemplu, între un
organ și suprafața corpului, ca între rect și piele, sau între două vase de sânge, ca între artere sau vene.
Există diferite tipuri de fistule în funcție de locul în care sunt amplasate. Cele mai frecvente sunt:
Fistula anală: comunicare anormală între o glandă din interiorul anusului și pielea din regiunea din apropierea anusului
(mai rar în interiorul rectului). Fistula este cel mai adesea cauzată de infecția acestei glande care provoacă un abces.
Fistula rectovaginală: conexiune anormală între vagin și rect. Conținutul intestinului poate trece prin fistula în vagin.
O fistulă rectovaginală poate rezulta din: accidentare în timpul nașterii;Boala Crohn;o boală sau infecție în colon sau
rect;cancer în zona pelvină sau în urma radioterapiei pentru tratamentul cancerului;complicații din chirurgia regiunii
pelvine.
Fistula arteriovenoasă: conexiune anormală între o arteră și o venă care apare de obicei la nivelul picioarelor.
Fistula obstetrica-rezultă, în general, din prelungirea (deseori câteva zile) și a travaliului dificil, fără intervenția
obstetrică în timp util (cezariană). Fătul pune apoi o presiune excesivă asupra organelor interne (vagin, vezică, rect) și
dăunează țesutului femeii. În cele mai multe cazuri, copilul moare.
Cauzele:complicații după intervenția chirurgicală care implică vaginul, perineul, rectul sau anusul;o vătămare;o
infecție( e exemplu, o infecție datorată unei episiotomii-o incizie în perineu pentru a facilita eliberarea de către
vagin);o boală, cum ar fi boala Crohn (o boală inflamatorie a intestinului);cancer.
Complicații: incontinenta;probleme de igienă,infecții vaginale sau ale tractului urinar,iritarea sau inflamația vaginului,
perineului sau a pielii din jurul anusului;un abces(o fistulă infectată poate forma un abces, care poate fi periculos dacă
este lăsat netratat);fistulele recurente;insuficiență cardiac;cheaguri de sânge în picioare care pot provoca tromboză
venoasă;dureri de picioare;sângerare în sistemul gastro-intestinal sau în creier.

37.Educația pentru sănătate în patologia venelor.

-A practica um mod sănătos de viață cu exerciții fizice conform vârstei și plimbări la aer curat, aceasta duce la
îmbunatațirea irigării organelor și țesuturilor și aprovizionării cu substanțe nutritive și O2.
-Evitarea eforturilor fizice grele în ortostatism
-Evitarea factorilor toxici cum ar fi alcoolul și fumatul -Alimentație echilibrată, respectarea dietei care contribuie la
combaterea obezității.
-Evitarea presiunii asupra unei regiuni anatomice ce afectează vasele sanguine

38.Escare,cauzele,manifestările clinice,principiile de tratament,îngrijiri specifice în staționar și la domiciliu.

Escarele reprezintă o leziune profundă a șesuturilor prin iritarea insuficientă datorită comprimării lor mai îndelungată
între proeminențe osoase și un plan dur.
Manifestările clinice:placă albă,roșie,violetă sau neagră,secundară eschemiei și devitalizării regiunilor predispuse. La
început apare o regiune roșie și dureroasă. Apoi pielea devine brună, închisă la culoare, tare, neeleastică formând ca o
crustă insensibila la atingere, practice pielea este necrozată și moartă. Disparitia acestei pieli necrozate lasă în loc un
ulcer, țesuturile de sub piele (mușchi, tendoane, oase) rămânând descoperite.Durerea intensă însoțește această
afecțiune.
Tratament:este foarte importantă dezinfecția și curățarea locului. După curățare se aplică Epitelin cremă. Epitelin este
o cremă cu efecte deosebite tratând chiar și escarele avansate. Epitelin este o cremă fără încărcătură microbiană de
aceea se poate aplica în siguranță chiar și pe rănile deschise. Principiile active 100% naturale stimulează procesele
proprii de regenerare ale pielii, având în plus un efect antiseptic și antiinflamator. Poate fi aplicată în orice stadiu al
bolii, ajutând la refacerea țesuturilor.
Controlul permanent al învelișului patului să nu aibă cute și, de asemenea, patul să nu aibă margini sau colțuri care să
fie în contact permanent cu tegumentul pacientului;
Foarte important de reținut în tratamentul escarelor este căutarea activă a noi leziuni apărute. Pacientul trebuie
permanent inspectat în zonele de risc pentru a identifica modificări ale tegumentului. Dacă un pacient nu are escare nu
înseamnă că nu poate face (câteodată chiar în câteva ore) și dacă un pacient are escare nu înseamnă că nu poate face și
în alte locuri sau că cele care sunt nu pot evolua mai tare.
Un aspect de multe ori neglijat în tratamentul escarelor este alimentația pacientului, care trebuie să fie bogată în
proteine, minerale, vitamine, la care se adaugă și o hidratare corespunzătoare.
Identificarea altor patologii, în special infecțioase și tratarea acestora. Infecțiile netratate (infecțiile pulmonare, urinare
sau de altă natură) nu fac altceva decât să scadă rezistența organismului și să ducă la vindecarea greoaie a escarelor
Instalarea unei saltele antiescară, dacă este posibil;
Schimbarea poziției pacientului la 2-3 ore, schimbând astfel zonele de contact/presiune – această mobilizare trebuie
facută la același interval de 2-3 ore și pe durata nopții;
Igiena tegumentului să fie corespunzătoare – schimbarea la timp a scutecului protector, astfel încât urina și scaunul să
nu fragilizeze tegumentul; păstrarea unui tegument curat, dacă pacientul transpiră foarte tare ștergerea și uscarea
corespunzătoare, dacă pacientul are un tegument foarte uscat, hidratarea acestuia (extremele dăunează – prea umed sau
prea uscat);

Studii de caz
1. Formularul F-31 pentru eliberarea remediilor hemostatice, utilizate în sala de tratamente
Sol. Calciu clorid 10% - 5ml /Nr.50 cutie 50
Tab. Vicasol 0,015 mg Nr 50 cutie 40
Sol. Etamsilat 12,5%- 2ml fiole 20
Sol. Dițion 250mg-2ml / Nr.10 fiole 10

2.Pregătirea materialului de pansament.

Difinitie:materialul de pansament include servetele,comprese,mese ,drenaje,musculite.
Obiectivul:Asigurarea procesului de lucru
Cerinte fata de dexteritate:
materialul de pansament sa fie hidrofil pentru a absoarbe bine lichidele,secretile din plaga.
sa nu se deterioreze in timpul sterilizari
sa acopere in intregime plaga
sa nu irite tesuturile
marginile sa fie indoiate inauntru pentru a evita patrunderea firelor in plaga.firele ramase in plaga pot duce la
supuratia plagii si impedica cicatrizarea lor.
Pregatirea pentru procedura:
1.Locul de lucru sala de pregatirea a materialului de pansament
2.Pregatirea materialului:
bucati de tifon de diferitedimesiuni
casoleta
foarfece
teste de control
Tehnica efectuari:
Pregatirea servetelelor:
1.a/m taie cu foarfecele servetele din panza de tifon
*2 servetele -70x50 cm
*4 servetele 50x36 cm
*8 servetele mici 35x25 cm
2. Marginile tifonului sa se indoaie inauntru
3. Servetelul se impatureste de 2 ori in lungime apoi in latime
4. Se laga cite 10 bucati
Pregatirea meselor:
1.a/m taie bucati de lungime variata
2. Margina de sus a tifonului se indoaie inauntru 1,5-2cm
3.tifonul obtinut se impatureste in doua la inaltimea obtinut de sul
4.marginea de jos se introduce in oficiul de sus al sulului
5.se leaga cite 10 bucati
Pregatirea compreselor si musculitelor
1.a/m taie cu foarfecele fasii de tifon
musculitele se pregatesc de 4 dimesiuni
7x6cm-mici
9x8cm-medii
12x11;17x17-mari
2.fasa de tifon se impatureste in 3 straturi
3.tifonul obtinut se infasoara in jurul indexului formind un con
4.marginele de la baza conului se rasfrang in interiorul lui
5. Se leaga cite 50-100 bucati
Pregatirea drenelor din tifon
1.se desface o parte de fasa de tifon ingusta(30-40 cm)
2.se indoaie marginile de sus si de jos ale fesii spre interior ca sa se atinga
3.din nou aceste margini se suprapun si se netezesc bine
4.se strange sul (rulou).capatul liber se introduce intre straturi
Pregatirea drenellor din cauciuc
Din manusa de cauciuc setaie fasii de forma dreptunghiulara de diferite lungimi cu latimea de 0,5-1,5cm
Pregatirea drenelor tubular
1.a/m elibereaza tubul sistemului pentru perfuzie de toate elementele ei
2.taie portiuni de drenaje de diferite dimesiuni.pregateste capetele drenajelor
capatul intern-trebuie sa fie tesit in regiunea aceasta se fac 2-3 orificii din ambele parti in sah peste 1 cm-1,5cm
capatul extern este obisnuit.

3.Pregătirea casoletei pentru sterilizare în sala de pansamente.

Date generale-pentru așezarea mesei sterile în sala de pansamente,lenjeria și materialul de pansamente preventiv se
supun sterilizării prin autoclavare.
Obiectivul-Profilaxia infecției prin contact.
Indicații-Dexterietatea necesară pentru sterilizarea materialelor pentru:
-Efectuarea intervențiilor chirurgicale.
-Efectuarea pansamentelor.
-Efectuarea examinărilor de diagnostic.
Cerințe față de dexterietatea
-Pregătirea casoletelor pentru sterilizare se efectuează în sălile de pansamente sau în blocul operator.
-Preventiv casoleta în interior se prelucrează cu sol.Peroxid de hidrogen6%.
-Materialul se așează liber,ca să pătrundă ușor aburii.
-Materialul se așează în casoletă lejer orizontal-pe straturi,sau vertical-pe sectoare.
-Sterilizarea conținutului casoletei se verifică amplasând teste de control la baza casoletei,la mijloc,la suprafață.
I.Pregătirea pentru procedură.
1.Pregătirea a\m –a\m își spală mâinile,îmbracă mănușile,pentru a evita incidentele.
2.Pregătirea materialelor-sol.H2O2-6%,casoleta Șimelbuș,material de pansament,cearșafuri\scutece,halat,ștergar,teste
de control,mușama,etichetă din mușama,pix, pentru așezarea măsuței,pentru a efectua corect și rapid dexterietatea și
dezinfecția casoletei,pentru acoperirea măsuței.
3.Pregătirea halatelor-cordonul se pune în buzunar,halatul se așeazăpe partea din dos,șireturile de la mâneci se ascund
în mânecă,se așează o mânecă între părțile din spate și fațî și se îndoaie încă o dat.Se repetă aceiași manevră pe
cealaltă parte.Partea de sus de la guler se îndoaie inîuntru cu 10cm.Se pliază încă din o parte prin suprapunere.Se
împăturește halatul de pe poale,spre partea de sus.
4.Pregătirea cearșafului\scutecelor-scutecele,cearșafurile se împăturesc în așa fel,ca pe masăsă poate fi așternute 2
straturi dedesubt,care să acopere cu 2 straturi deasupra.Pregătirea materialelor de pansament și legarea lor- comprese
medii câte 10 bucăți,comprese mici(triunghilare) cââte 20 și 50 bucăți.Pregătirea scutecelor,ștergarului,mușamelei-se
îndoaie de-a latul lor,se strâng gofrat și se pliază în trei straturi,capătul deasupra trebuie să fie îndoit în triunghi.
II.Tehnica efectuării
1.Prelucrarea interiolului casoletei cu sol.H2O2-6%,se așterne un scutec cu colțurile în afară,se pune testul de
control,se așează materialul de pansament,se așează cearșaful împăturit în patru,scutecele împăturite gofrat cu capătul
deasupra îndoit ăn triunghi,se așează mușamaua tot în același mod,se așează al doilea test de control,trei colțuri ale
scutecului se strânge în formă de plic,se pune halatu,4 comprese medii,ștergarul,se pune test de control,se acoperă cu
al 4-lea colț,se închide casoleta,se deschid orificiile laterale,de mânerul casoletei se fixează o etichetă din
mușama,data și semnătura a\m.
III.Documentarea
Registrul de evidență casoletelor sterile include-data,numărul casoletei de înregistrare,semnătura asistentului
medical,semnătura asistentului medical al secției de autoclavare.

4.Algoritmul acoperirei măsuței sterile în sala de pansamente.

Definiție: Consecutivitatea manevrelorde prelucrare a mesei, acoperire cu cearșafuri sterile, fixarea lor, aranjarea
materialelor pentru intervenții chirurgicale sau pansamente numim acoperirea mesei sterile.
Obiectivul: asigurarea procesului de activitate. Indicații: Intervenții chirurgicale, pansarea plăgilor, examinări de
diagnostic. Cerințe de dexteritate:
Masa se acoperă la inceputul zilei de lucru.
Sala de pansamente se pregătește prin curățenie preventivă și iradiere cu raze ultaviolete timp de 30 min.
Acoperirea mesei sterile se face fiind îmbrăcat în echipament steril.
Se va respecta strict regulile asepsiei pentru a evita desterilizarea materialului steril.
Masa sterilă este valabilă 24 ore.
I Pregătirea pentru procedură:
1) Pregătirea a/m: Se pregătește moral de îndeplinirea dexterității. Își prelucrează mâinele și îmbracă echipamentul
steril.
2) Pregătirea locului: Dezinfectează masa pentru pansamente. Examinează valabilitatea casoletei. Verifică sterilizarea
instrumentelor în pupinel după indicatorii-test.
3) Pregătirea materialelor sterile: casoleta cu lengerie sterilă ( cearșafuri, scutece, mușama, halat, ștergar, mănuși);
instrumente chirurgicale; material de pansament ( șervețele, menșe comprese); borcănașe sterile; sol. Antiseptice.
II Tehnica efectuării: A/m își îmbracă costumul chirurgical, boneta, masca. Decontaminează suprafața mesei de
pansamente cu sol. Peroxid de hidrogen de 6%, Tabidez etc. Deschide casoleta cu materialul steril spre sine. Își spală
mâinile și le decontaminează cu dezinfectante. Verifică indicatorii sterilizării. Își usucă mâinele cu ștergarul steril.
Îmbracă echipamentul steril. Acoperă măsuța cu mușama. Așează cerșaful / scutecul steril în două straturi. Pe măsuța
sterilă așează materialul de pansament steril. Din pupinel scoate și așează: instrumentele chirurgicale, cuva cu
borcănașe sterile, în colțul stâng a măsuței așează pensa de lucru și foarfecele. Masa se acoperă de deasupra cu două
straturi de cerșaf / scutec în așa fel, ca să fie mai lungi cu 10 cm decăt straturile de desubt. Din spate fixează toate
straturile cu raci. Din partea de lucru fixează raci numai numai straturile de deasupra.Odată cu începerea
pansamentelor, toarnă în borcănașe soluțiile antiseptice necesare :
Sol. Alcool etilic 70 %
Sol. Furacilină 0,05 %
Sol. De peroxid de hidrogen de 3%
Sol. Hipertonică, Na Cl
Sol. Iodonat 1%
Fixează eticheta cu data, ora și semnătura a/m, care a acoperit măsa sterilă.
III Documentarea: testele de apreciere a sterilizării materialului din casoletă sânt înregistrate în registre speciale, care
se găsesc în sala de pansamente.
5
6.Îmbrăcarea echipamentului steril.
1.Pregatirea a/m:\
A\m scoate bijuteriile, taie unghiile ,face dus, imbraca costumul chirurgical si incalta ciupicii de piele,imbraca ciupicii
monouzual, masca si boneta.
Decontamineaza miinile.
2.Pregatirea locului:
Inchide ferestrele,evita curentii de aer.
Iradiaza sala cu raze ultraviolete timp de 30 minute.
Urmareste regimul temp in sala.
3.Pregatirea materialelor:
Verifica sterilitatea casoletelor.
Tehnica efectuarii:
Imbracarea halatului steril de către a/m
Dupa decontaminarea miinilor :a/m ua halatul,il desface sil tine de partea de la gat cu mâna dreaptă.
Cu mâna stângă apucă halatul de partea lui stângă la nivelul umărului sil desface.
Îmbracă mâina dreaptă.
Mâna imbrăcata se acoperă cu partea stângă a halatului la nivelul umărului.
Se îmbracă mâna stângă.
Infermiera leagă părțile de la spate, iar a/m își leagă șiretele de la mâneci.
Brâul a/m il scoate din buzunar, tinindul de la mijloc, lasă sai cadă capetele libere,se intoarce putin pe o parte si pe alta
. ca infirmiera sai apuce capetele libere si sa i le lege.

Servirea halatului steril chirurgului:

Halatul se desface.
A/m tine halatul de regiunea gulerului si a umerilor acoperind mâinile.
Chirurgul întinde mîinile, imbraca mânecele halatului in asa fel incat sa nu atinga de a/m.A/m arunca peste umerii lui
partile posterioare ale halatului.
In acest moment infirmiera apuca sireturile di urma si le leaga.Chirurgul leaga singur bentitele de la mineci.
Scoate cordonul din buzunar care se leaga mcu ajutorul infirmierei cum e descris mai sus.

7.Materialele necesare pentru decontaminarea și delimitarea câmpului operator.

DEFINIŢIE: Câmpul operator este regiunea unde se efectuează intervenţia chirurgicală.
OBIECTIVE:Asigurarea suportului chirurgului în efectuarea intervenţiei chiruragicale.
INDICAȚII:• intervenţii chirurgicale • Intervenţii de diagnostic
CERINŢE FAŢĂ DE DEXTERITATE: În ajunul intervenţiei chirurgicale programate, bolnavul face duşul, schimbă
lenjeria. • in cazul intervenţiei chirurgicale de urgenţă se face prelucrarea sanitară parţială în ziua intervenţiei
chirurgicale. • În zona viitoarei operaţii preventiv se rade părul şi se badijonează cu sol. Alcool etilic 70°. • Bolnavul
este culcat pe masa de operaţie, fixat cu curele şi învelit cu cearşaf. • Regiunea câmpului operator se dezgoleşte.
• Echipa de operaţie este pregătită pentru operaţie: mâinile sunt decontaminate după una din metodele de prelucrare şi
este îmbrăcat echipamentul steril.
I. PREGĂTIREA PENTRU PROCEDURĂ
Pregătirea a/m: • Se pregăteşte moral de îndeplinirea dexterităţii. • A/m îmbrăcă echipamentul steril. • Acoperă masa
sterilă. • Serveşte chirurgul cu materialele necesare pentru decontaminarea câmpului operator. Locul de lucru: sala de
operaţii/ pansamente.
Pregătirea locului de lucru: • Inchide ferestrele, evită curenţii de aer. • Iradiază sala cu raze ultraviolete timp de 30
minute. • Urmăreşte regimul temperaturii în sală 22- 24°. • Decontaminează masa de operaţii cu sol. Peroxid de
hidrogen 6%. 3.
Pregătirea materialelor: Casoleta cu lenjerie sterilă şi material de pansament steril. Instrumente chirurgicale: •
cornţang -2 • raci - 4 Soluţii antiseptice • sol. Iodonat 1% - 500 ml • sol. Alcool etilic 70° - 200 ml in unele cazuri se
pot utiliza: • sol. Verde de briliant -50 ml • sol. Betadină -100 ml • sol. Clorhexidină 0,5% - 200 ml etc. Dacă
intervenţia se va efectua sub anestezie locoregională, se pregătesc materialele necesare: • Seringa monouzuală • Sol.
Lidocaină 0,5%, 2%. • Sol. Novocaină 0,5%; 2% • Colector pe suport pentru deşeuri.
4. Pregătirea bolnavului: Psihologică: • Calmează bolnavul, explică conduita.
Fizică: • Bolnavul se poziţionează pe masa de operaţie, se fixează cu curele şi se înveleşte cu cearşaf. • Regiunea
câmpului operator se dezgoleşte.
Este important ca bolnavul să fie calm, ferit de starea de stres, să aibă un comportament adecvat. Asigură îndeplinirea
dexterităţii.
IV. REORGANIVIREA LOCULUI DE MUNCA
Deşeunle infectioase (materialul de pansament) se colectează in saci dc polietilena de culoare galbenă (sau altă
culoare, dar marcati cu galben cu pictograma Pericol biologic; sacul este introdus in pubele prevăzute cu capac şi
pedală. Continutul sc dezinfecteaza in: • sol. Clorură de var 5% - 2 ore • sol. •Esan 1:4 — 2ore • sol. Profic 1%.-1 ora
• sol. Tabidez, Chiroseptol - 2 ore. Instrumentele chirurgicale se dezinfecteaza: • in sol. Profic 1% o oră • in sol.
Tabidez, Chiroseptol, Peroxid dc hidrogen 6 %

8/9 Prelucrarea primaira chirurgicala a plagii.

DEFINITIE: - PPChp este totalitatea manevrelor consecutive: prelucrarea câmpului oprato, executarea anesteziei
localc sau generale, incizia şi excizia marginilor, pereților și fundului plăgii cu hemostază definitivă şi aplicarea
ulterioară a suturilor primare.
OBIECTIVUL: • Crearea conditiilor optime pentru activitatea chirurgului. • Efectuarea calitativă şi eficientă a PPChP.
INDICAŢII: • prelucrarea primară chirurgicală a plăgilor ocazionale.
CERINŢE FAŢA DE DEXTERITATE • Se efectuează in sala de operație cu respectarea regulilor asepsiei şi
antisepsiei.• Se respectă principiile de bază ale dexterităţii — prioritate, consecutivitate, continuitate. • Se urmăreşte ca
materialele pentru PPChP să nu vină în contact cu obiecte nesterile. • Materialele se aşază în ordine consecutivă,
pentru servirea cât mai rapidă şi corectă a chirurgului în timpul intervenţiei chirurgicale.
PREGĂTIREA PENTRU PROCEDURA
Pregătirea a/m: • işi prelucrează taâiltile după una din metodele contemporane. • Îmbracă echipamentul steril: mască
bonetă, halat, mănuşi.
Pregătirea locului de muncă• Acoperă măsuţa sterilă de lucru.
TEHNICA DE LUCRU: 1.Aşează instrumentele pe măsuţa sterilă de lucru în ordinea:
Pensă porttampon 2 • Raci 4 • Seringi, ace 2 • Bisturiu 2 • Pense chirurgicale - 2 • Pcnse anatomice - 2 • Pense
hernostatice - 14 • Foarfece - 3 • Sondă canelată 1 • Portac 2 • Ace chirurgicale de diferite dimensiuni 4 • Fire de
sutură (capron, mătase, catgut). Soluţti antiseptice: • sol lodonat 1%. • sol. Peroxid de hidrogen 3%, • sol. Furacilină
0.5%. • sol. Alcool etilic 70°
3. Pregăște sol. Novocamă 0,5% in caz de utilizare a anesteziei locale.
4. Material de pansament steril comprese: mari, medii şi mici.

10

11 Demonstrati algoritmul pansarii plagii aseptice.

Materiale necesare: (2 pense anatomice, chirurgicale, tampoane sterile,comprese sterile,tavita renala,fesi de
tifon,leucoplast, foarfece,solutii antiseptice).
Inlaturarea pansamentului vechi sil aruncam in tavita renala. Inspectia plagii , prelucreaza suturile si pielea din jurul
lor de 2 ori de la plaga spre exterior cu miscari in spirala cu solutie Alcool etilic 70*, iodonat de 1% sau Betadina.
Acopera plaga cu comprese sterile. Fixeaza pansamentul cu fasa de tifon sau cu leucoplast.

12. Pacientul K, în vîrstă de 52 ani,la a doua zi după felebectomie. Demostrați aplicarea bandajului respectiv.
Se aplică bandajul elastic .
Scopul: realizarea presiunii asupra venelor în regiunea membrului pelvin cu scop de micșorarea a stazei venoase,
profilaxia trombemboliei postoperatorii.
Bandajul se începe de la planta piciorului ca să acopere regiunea unde a fost intervenția și se intoarce înapoi în jos. .
Bandajul trebuie aplicat înainte ca pacientul să se ridice din pat.
Tehnica efectuării:
1.Se ridică membrul pelvin în poziție verticală pentru un min.
2.Se efectuează doua ture circularea în jurul labei piciorului la nivelul bazei degetelor.
3.Se face mai întîi șerpuit iar cînd ne întoarcem înapoi spiralat.
4.Bandajul se termină cu ture circulare.
5. Se fixează cu clame.

13.Plagă în regiunea mentonieră care sângereazâ moderat.Bandajul

APLICAREA BANDAJULUI: Se ia fasa de tifon cu lungimea pentru pacientul respectiv.
Din ambele părţi spre centru se despică în două, lăsând centrul nedespicat pe o lungime de 7 - 10 cm.
Se acoperă zona respectivă cu compresă sterilă (şerveţel).
Se fixează centrul feşii pe centrul bărbiei. Părţile de jos ale feşii se trec oblic în sus şi se leagă de cap. Părţile de sus
trec oblic în jos încrucişându-se peste primele, se leagă la spate (ceafă).
14. Plagă în regiunea umărului drept ,care sîngerează moderat. Demonstraţi aplicarea bandajului.
Copilului i se va aplica un pansament compresiv pentru hemostază,apoi se va aplica bandajul în spic pe umăr.
1.Se aplică 2 tururi circulare de fixare în jurul braţului cît mai aproape de articulaţia umărului.
2.Apoi faşa trece sub fosa axilară, se conduce pe spate,sub fosa axilara opusă, de unde continuă oblig pe partea
anterioară a toracelui peste umăr spre spate.
3.Faşa se conduce în juru braţului şi ridicîndu-se în sus,formeayă prima încrucişare.
4.Aşa se repetă momentul 3şi 4,acoperind de fiecare dată pe jumătate sau 2/3 turul precedent,pîna se bandajează tot
umărul în forma spicului.
5.Se termină bandajul printr-un tur circular în jurul articulaţiei.

15.Leziune termică a mîinii drept, gr. 1-2, Ce bandaj aplicăm?

Bandajul recurent pe mînă se aplică cu scop curativ în leziuni și afecțiuni ale mîinii
Se aplică bandajul recurent pe mînă , dar înainte de a fi aplicat se aplică pansament umed îmbibat în soluție de
furacilină( sau se mai numește mănușă).
Fașa se fixează în jurul carpului cu 2 tururi circulare.
Apoi se trece pe partea dorsală a mîinii peste degete și se întoarce înapoi pe fața palmară.
Se face din nou un tur de sprijin în jurul carpelui și se repetă tururile feței.
După acoperirea totală a mîinii și degetelor se fixează prin tururi transversale.
Fașa se fixează în regiunea carpiană.
Bandajul nu se aplică strîns pentru a evita traumele ( la fel se mai poate de aplicat comprese imbibate cu soluție de
furacilin intradigital)

16.Aplicarea bandajului monocular.

Bandajul monocular: se foloseste pentru fixarea pansamentului la nivelul orbitelor. acopera o singura regiune
orbitara. Se efectuaza începând cu 2-3 ture circulare frontooccipitale dupa care se conduce fasa oblic peste ochiul
pansat, pe sub urechea de aceeasi parte si se readuce fasa pe frunte, deasupra urechii opuse. Se efectuaza din nou o
tura circulara frontooccipitala, apoi oblic repetând succesiunea de ture oblice si circulare pâna la acoperirea completa a
ochiului. Se fixeaza capatul liber al fesei cu leucoplast sau ace de siguranta.

17 Aplicarea bandajului binocular

Definitie: Bandajarea este o manevra de fixare a pansamentului cu ajutorul unei fesi de tifon.
Obiectivul: pentru fixarea pansamentelor, oprirea hemoragiei, imobilizarea regiunii traumatizate/afectate.
Indicatii:
*acordarea asistentei de urgenta intraumatisme:plagi, luxatii, entorse, combustii, degeraturi, fracturi
*Aplicarea pansamentului compresiv
*pansarea plagilor aseptice si purulente
Cerinte fata de dexteritate:
*Bolnavului i se creeaza pozitie comoda.In functie de regimul activ ori pasiv, bolnavul trebuie safie asezat sau culcat
in pozitie orizontala.
*Parte ce urmeaza a fi bandajata sa se afle la niveloul pieptului persoanei care executa bandajarea.
*Pansamentul trebuie sa acopere toata suprafata lezata.
*Fasa din tifon nu trebuie aplicata prea strins, pentru a nu a afecta circulatia sangvina si limfatica.
*Fasa din tifon nu trebuie aplicata nici prea larg, ca sa alunece de pe suprafata lezata.
*De regula, bandajarea se efectueaza de la periferic spre centru(de jos in sus) si de la stinga spre dreapta.

Aplicarea bandajului binocular

1.Se aplica primul tur circular de fixare.
2.Turul urmator se coboara pe crestetul capului si pe frunte in jos, facindu-se de sus in jos un tur oblic, care acopera
ochiul sting.
3.Apo fasa se conduce in jurul cefei si se aplicadin nou un tur oblic de jos in sus, care acopera ochiul drept.
4.In consecinta, toate tururile urmatoare ale fesii se incrucisaza la nivelul radacinii nasului, acoperind treptat ambii
ochi.
5.Bandajara se termina printr-un tur circular pe cap.

18.Materriale necesare pentru inlaturarea suturilor:

pensa chirurgicala,anatomica,pensa porttampon,foarfece bont,sol.alcool etilic 70%,sol. Iodnat 1%.
 Tehnica efectuării:
1.inlaturarea pansamentului vechi.
2.badifjoneaa pielea in jurul plagii cu sol.iodonat 1%prin tamponare.
3.cu pensa chirurgicala apuca de nod ,ridica pina se dezgoleste firul alb.
4.cu foarfecele bont se taie portiunea alba a firului.
5.firul se ridica in sus si se scoate usor cu pensa se arunca in tavita si asa pina la ultimul fir.
6. se badijoneaza cicatricea cu iodonat 1% ,alcool etilic 70% si se aplica un pansament asesptic.

19.Atela Kramer pe gambă.

IMOBILIZAREA CU O SINGURĂ ATELĂ Se imobilizează articulaţia genunchiului, tibiotarsiană.
Bolnavul ocupă poziţie în decubit dorsal sau şezândă.
Se pregăteşte atela Kramer: a) se determină lungimea atelei cu o bucată din tifon: de la vârful degetelor până la
mijlocul coapsei; b) se modelează atela Kramer după membrul sănătos al bolnavului, efectuând 2 îndoituri:
• I îndoitură va corespunde se măsoară lungi-mea de la vârful degetelor până la călcâi plus 2 — 3 cm, se notează pe
atelă şi se îndoaie în unghi de 90'; • II îndoitură va corespunde fosei popletee: se măsoară lungimea de la călcâi până la
fosa popletee, se notează pe atelă şi se îndoaie puţin.
Se aplică atela pe partea posterioară a membrului lezat de la vârful degetelor până la mijlocul coapsei. Atela se fixează
cu faşă din tifon la nivelul gleznei (articulaţiei tibiotarsiene printr-un bandaj în „8", iar la nivelul gambei şi femurului
cu bandaj spirală).
IMOBILIZAREA GAMBEI CU 3 ATELE
1. Se aplică o atelă posterior, care în prealabil se îndoaie în unghi de 90°, se fixează cu faşă din tifon.
2. Alte două atele, egale ca lungime, se aşază ( lateral: • una - pe partea externă • alta - pe partea internă a membrului
inferior bolnav, de la planta piciorului până la jumătatea coapsei, fixând 2 articulaţii — articulaţia genunchiului şi
articulaţia tibio-tarsiană (talocrurală).
3. Se fixează cu feşi din tifon.

20.Aplicarea atelei Kramer pe femurul sting.

Definiție:Imbilizarea de trasnsport este de repaus ce se creză regiunii lezate pe perioada transportarii bolnavului intro
unitate spitaliceasca,realizată cu ajutorul atelelor standart sau mijloacelor improvizate.
Obiectivul:
-De a impedica miscarile active si pasive ale reg. Lezate
-De a mentine axarea corecta a membrului
-De a diminua durerea
-De a evita complicatile
Indicatii:
-Traumatisme ale tesuturilor moi ,oaselor si articulatiilor-entorse,luxatii,fracturi,amputatii,plagi vaste.
-Traumatism termi:combustie,degeraturi.
-Procese patologice ale oaselor si articulatiilor,ale vaselor sangvine sau limfatice

Cerinte:
-Ininte de imobilizare se realizeaza manevrele de prim ajutor(la locul accidentatului):
-Degajarea traumatizatului din focar
-Executarea in caz de necesitate a manevrelor de resuscitare cardiorespiratorie si cerebrala
-Aplicarea garoului sau a pansamentului compresiv in cazul prezentei hemoragiei.
-Suprimarea sibdromului algic-analgezice
-Inainte de utilizare atela se captuseste cu un strat din vata si tifon apoi se acopera cu musama pentru evitarea
murdariei si de a face posibila dezinfectarea acesteia dupa utilizare
-Atelele de transport inainte de a fi aplicate se modeleaza dupa corpul accidentatului.
-Atela de transport se pune peste incaltaminte si imbracaminte.
-In caz de traumatism deschis haina se taie cu foarfeca.
-Se imobilizeaza 2 sau 3 artoculatii vecine(una proximala si alta distala)a regiunii afectate.
-Imobilizarea trebuie sa fie simpla pentru a putea fi facut si de persoana neinstruite.
-Atela de transport se imobilizeaza cu fesi din tifon

Tehnica:
1.Imobilizarea cu 2 atele.Se imobilizeaza artculatia coxo-femurala, a genunchiului si tibiotarsiana.Bolnavul sta in
decubit dorsal.
2.Se pregatesc 2 atele masurind lungimea lor pe membrul sanatos,cu ajutorul unei fesi de tifon.
*atela lunga din axila la calcii
*cea scurta din reg inghinala pina la calcii
3.Se aplica atelele diresct pe imbracaminte.
4.Atelele se fixeaza pe membru cu fasa de difon.
5.Atelele se fixeaza prin ture circulare la torace,bazin,coapsa,genunchi,gamba.

21.Aplicarea atelei Kramer pe bratul sting

Def. : Imobilizarea de transport este starea de repaus ce se crează regiunii lezate/afectate pe perioada transportării
bonavului într-o unitate spitalicească ,realizată cu ajutorul atelelor standart sau mijloacelor improvizate.
Obiectivul : dea împiedica mișcările active și pasive ale regiunii afectate/lezate ; de-a menține axarea corecta a
membrelor ; dea diminua durerile ; dea evita complicatiile ,pe care le poate provoca miscarea a unui fragment de os
fracturat.
Indicatiile : traumatismele ale tesuturilor moi, oaselor articulatiilor-entorse ,luxatii, fracturi, amputatii, plagi
vaste. ;traumatisme termice –combustii ,degeraturi. ;procese patologice ale oaselor si articulatiilor , ale vaselor
sangvine sau limfatice.
Cerinte fata de dextiritate : Imobilizarea se efectuiaza la locul accidentului ,se interzice transportarea accidentatului
fara imobilizare ; Înainte de imobilizare se acorda primul ajutor la locului accidentului :degajarea traumatizatului din
focar , executarea manevrelor de resurcitare cardiorespiratorie si cerebrala, aplicarea garoului sau a pansamentului
compresiv in caz de hemoragie , suprimarea sindromului algic –admin. analgzice ; Înainte de utilizare atela se
căptușește cu un strat de vata si tifon apoi apoi se acopera cu mușama pentru evitarea murdaririi si pentru a face
posibila dezinfectarea acestea dupa utilizare ; Atelele de trasnport înainte de a fi aplicate se modelează conform
reliefului anatomic al memb. sanatos al accidentatului ; Atelele se aplică peste îmbracaminte /încaltaminte a
accidentatului ; În caz de traumatisme deschise hainele se taie cu foarfeca pe la cusatura ; Se imobilizează 2 sau 3
articulații vecine (una proximala alta distala ) regiunii lezate/afectate ; Imobilizarea de transport trebuie sa fie simpla
pentru a putea fi utilizata si de persoane mai putin instruite ; Atelele de transport de fixează cu fesi de tifon ; În lipsa
atelelor fabricate se utilizeaza mijloace improvizate tifon, basma, curea, bețe, umbrele etc.

Tehnica : Se imobilizează articulatia scapulo-humerala ,a cotului ,radio-carpiana ; Bonavul ocupa pozitia șezândă ; În
fosa axilara se plaseaza un rulon de tifon sau o pernuta din vata si tifon ; Se creaza pozitia fiziologica regiunii lezate,
bratul si antebratul de partea lezata se abduc la torace , cotul se îndoaie în unghi drept ,palma e orientata spe cutia
toracica ; Se pregateste atela Kramer :se determina lungimea atelei pe bratul sanatos al bolnavului cu ajutorul unei feși
de tifon , de la vârful degetelor dea lungul parții posterioare a antebrațului ,peste umar în dreptul omoplatului opus
sanatos ,se modeleaza atela Kramer dupa memb. sanatos efectuând 2 curbe :1 îndoitura –se masoara lungimea de la
vârful degetelor pîna la cot plus 2-3 cm ,se noteaza pe atela și se îndoie în unghi de 90 grade. ,2 îndoitura-se masoara
lungimea de la cot pina la umar plus 2-3cm se noteaza pe atela și se îndoie sun unghi de 110-115 grade. ; Se aplica
atela modelata pe memb. lezat atent de la vârful degetelor de-a lungul părții posterioare a antebratului si a
bratului ,peste umar pâna la dreptul omoplatului opus ,lăsând descoperite degetele ; Atela se fixează de membru cu
fașa de tifon ; Se fiixeaza capatul anterior al atelei de cel posterior cu o bucata de fașă ; Se suspenda bratul cu basma .

22. Un elev de 10 ani, alunecănd pe gheață a căzut pe mîna dreaptă. Acuză dureri violente și lipsa mișcărilor în
treimea inferioară a ntrebrațului pe dreapta. Demostrați aplicarea atelei Kramer pe antebrațul drept.
Imobilizarea de transport se efectuează cu scop:
De a împiedica mișcările active și pasive ale regiunii lezate/ afectate
De a menține axarea corectă a membrului
De a diminua durerile
De a evita complicațiile, pe care le poate provoca mișcarea în focar a unui fragment de os fracturat.
Tehnica efectuării : 1. Se imobilizează articulația cotului și radiocarpiană.Bolnavul ocupă poziție șezîndă.
2. Se creează poziție fiziologică regiunii lezate: brațul și antebrațul de partea lezată se abduce de la torace, cotul se
îndoaie în unghi drept, palma e orientată spre cutia toracică.
3. Se pregătește atela Kramer:
a)se determină lungimea atelei pa brațul sănătos cu ajutorul unei feși de tifon: de la vîrful degetelor de-a lungul părții
posterioare a antebrațului pînă la mijlocului brațului;
b)se modelează atela Kramer după membrul sănătos, efectuînd o îndoitură în regiunea cotului
Se măsoară lungimea de la vărful degetelor pînă la cot plus 2-3 cm.
Se notează pe atelă și se îndoaie sub un ungi de 90°C.
4.Se aplică atela moderată pe membrul lezat de la vîrful degetelor de-a lungul părții posterioare a antebrațului pînă la
mijlocul brațului, lăsînd descoperite degetele.
5.Atela se fixează de membru cu fașa de tifon.
6.Se suspendă antebrațul cu basma
23.Articulația scapula-humerală mărită în volum.
Bandajul Dezo (Dessault) se efectuează Pentru imobilizarea de transport şi curativă: • ln luxanile scapulohumerale, ale
cotului, claviculei. • Entorsa ligamentelor articulatiei scapulohumerale. • Fracturile humerusului, claviculei.
1. În fosa axilară în prealabil se fixează un sul din vată şi tifon.
2. Antebratul se îndoaie în unghi de 90° în articulatia cotului şi se fixează de piept.
3- Faşa din tifon se îndreaptă spre membrul bolnav.
4. Primul tur circular se indreaptă spre membrul bolnav şi fixează bratul de cutia toracică.
5. Al doilea tur se îndreaptă din fosa axilară opusă spre umărul bolnav, apoi faşa se trece peste umăr pe spate şi se
coboară in jos sub cot.
6. Al treilea tur cuprinde articulatia cotului şi, sustinând antebratul, se îndreaptă în sus în fosa axilară a părtii
sănătoase.
7.Al patrulea tur se trece pe fata posterioară a cutiei toracice, pe umărul bolnav, se coboară pe fata anterioară vertical
în jos, înconjoară antebratul şi se îndreaptă pe suprafata posterioară a cutiei toracice în fosa axilară sănătoasă.
8.Tururile se repetă până la fixarea bună a membrului (de 3-4 ori).

Bandaj cu Basma
1- Membrul toracic se fixează în poziţie fiziologică: se îndoaie în articulaţia cotului sub un unghi drept 90. şi puţin se
îndepărtează de la corp, fiind susţinut cu mâna sănătoasă.
2- Baza basmalei se aşază sub antebraţul flexat în unghi drept.
3- Vârful basmalei este orientat spre cot.
4- Colţurile basmalei se leagă în jurul gâtului.
5- Vârful se fixează cu un ac de siguranţă pe partea anterioară a basmalii.

24. Leziune termica a antebratului stang, gradul II. Demonstrati aplicarea bandajului respectiv cazului.

- Se poate aplica bandajul circular

- Tehnica: se aplica turul de fixare, urmatoarele tururi se suprapun exact una deasupra alteia.

25.Accidentatul X. este nelinistit, acuza dureri acute in piept, accese de tusa, dispnee. Obiectiv: in dreapta in
regiunea coastei II-VI, plaga prin care iese bule de aer. Demonstrati aplicarea bandajului potrivit cazului dat
conform Protocolului/algoritmului al deprinderilor practice (Chisinau, 2017).

- Se poate aplica bandajul spiral ape cutia toracica

- Tehnica: o bucata de fasa de aproximativ 2 m lungime se trece peste regiunea umarului astfel incat capetele
libere sa atarne anterior si posterior pe cutia toracica; bandajarea incepe la baza toracelui , acoperind aceasta
bucata de fasa; tururile in forma de spirala se ridica treptat pana la fosele axilare; ultimul tur se fixeaza
circular pe cutia toracica; capetele fesii atarnate se fixeaza pese umarul opus.