1.

Un cetăţean roman a încheiat o căsătorie cu o latină ce locuia într-o colonie fondată pe solul italic în
anul 280 î.e.n. Din respectiva căsătorie s-a născut un copil. La scurt timp după naşterea copilului, tatăl
acestuia a decedat. După decesul cetăţeanului roman, fratele acestuia şi-a expus dorinţa de a moşteni
după fratele său, în acelaşi timp invocând că latina şi copilul acesteia nu pot pretinde la patrimoniul
defunctului pe motivul nulității căsătoriei. Fratele defunctului s-a adresat pretorului.

Cum se va soluționa cazul?

Argumentați răspunsul.

Putem deduce urmatorii factori important

- Dobandirea cetatenii este srans legata principiul sangelui, copii nascuti intre doua patente
cetatenii romani automat primeau cetatenie
- Copilul nascut intre un cetatean roman si peregrine depindea foarte mult de casatoria daca
parintii erau casatoriti copilul urma statutul juridic al tatalui, daca parintii erau necasatoriti
copilul urma statutul mamei
- Deasemenea luand in considerare pe mama copilul este o latina coloniara ce conform statutului
juridic al latinilor coloniari aviau dreptul la ius commerce si ius migrandi dar nu aveau dreptul la
ius connubii conform ius civili cu exceptia acordarii dreptului in mod special

Reesind din factorii expusi mai sus precum si din argumentul fratelui defunctului ca casatoria este
nula consider ca pretorul in analiza cauzei si luarea deciziei va fi factorul casatoriei dintre defunct si
latina coloniara a fost efectuata cu acordarea dreptului in mod special.

De aici reese daca casatoria dintre defunct si latina coloniara a fost efectuata conform legii copilul
obtine cetatenia romei. Pretentele fratelui sunt neintemeiate si trebuie refuzate.

Daca casatoria dintre defunct si latina coloniara a fost efectuata contrar legii casatoria este nula,
copilul va urma statutul mamei, pretentele fratelui defunctului sunt intemeiate.

2. Gaius, un cetăţean roman, a vîndut lui Publius trei care cu cereale. În timp ce aceste cereale erau
transportate către cumpărător, din cauza unei alunecări de teren, carele s-au răstrunat, iar cerealele
au fost distruse. Publius a cerut lui Gaius să livreze cerealele, însă Gaius a invocat că cerealele a fost
distruse de o forță majoră.

Ce fel de bunuri sunt cerealele – fungibile sau nefungibile?

Sunt sau nu întemeiate cerințele lui Publius?

S-ar fi schimbat situația dacă în loc de cereale Publius ar fi cumpărat un tablou renumit?

Argumentați răspunsul.

Conform clasificarii lucrurilor in patrimoniu o clasificare este :

- lucrurile de gen: cerealele

- lucruri de specie: tabloul
 deduce ca carele cu cereale sunt bunuri de gen. Iar tabloul este lucru de specie.Astfel daca o
persoana sa obligat sa vanda un bun de gen, insa bunurile de gen au pierit in urma unui caz
fortuit, persoana este obligata sa predea cumparatorului un alt bun degenul dat.
Reesind din cele spuse consider ca cerincele lui Publius sunt intemeiate si Gaius este obligat sa
livreze o noua partida de cereale.
De asemenea conform codului civil , art.468 bunurile fungiabile si bunurile nefungiabile. Sunt
fungiabile bunurile care in executarea unei obligatiuni pot fi inlocuite cu altele fara a afecta
valabilitatea platii. Consider ca carul cu ceriale sunt bunuri fungibile.
Daca Publius ar fi cumparat un tablou atunci tabloul s-ar fi considerat un bun de specie, Gaius nu
era obligat sa livreze alt tablou.

3.Celsus, plecînd în provincia în care a fost numit guvernator, a transmis prietenului său Valerius un
obiect de preţ cu rugămintea a-l cadona unui prieten comun al acestora – Marcus, care trebuia să-şi
sărbătorească în curînd ziua de naştere. Rugămintea nu a putut fi executată din motiv că Marcus pe
neaşteptate a decedat.

Poate Valerius să devină proprietar al obiectului de preţ prin uzucapiune?

Argumentaţi răspunsul.

Nu poate deoarece uzucapiunea e definită ca un mod de dobândire a dreptului de proprietate prin

posesiunea îndelungată a lucrului, deasemenea legea celor XII table a consacrat regula conform căruia
dreptul de proprietate putea fi dobândit printr-o posesie de un an pentru lucrurile mobile şi de doi ani
pentru lucrurile imobile. Însă, pentru a dobândi dreptul de proprietate asupra unui lucru prin
uzucapiune, pe lângă întrunirea termenului prevăzut de Legea celor XII Table, era necesară respectarea
următoarelor condiţii:

- posesia necesară uzucapiunii – nu se admitea dobândirea dreptului de proprietate asupra lucrului prin
uzucapiune dacă dobânditorul nu poseda lucrul. Dobânditorul urma să posede bunul considerându-se
proprietar sau anume în vederea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune. În acest sens, nu
avea drept efect dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune posesia creditorului gajist,
depozitarului sechestru, emfiteotului, etc.

- just titlu (titulus) – posesia necesară uzucapiunii urmă să fie dobândită în baza unui just titlu. Un just
titlu exista în cazul în care posesia era dobândită prin vânzare, donaţie, moştenire, etc., adică acte prin
care era posibilă dobândirea dreptului de proprietate, dacă actul corespunzător nu ar fi fost afectat de
vicii care fac imposibil transferul dreptului dat la dobânditor. Respectiv, just titlu nu exista în caz de
sustragere a lucrului, în caz de dobândire a posesiei prin violenţă, precum şi în cazul în care actul care a
stat la baza dobândirii posesiei necesare uzucapiunii era afectat de nulitate.

- buna-credinţa (bona fides) – în momentul dobândirii posesiei în baza justului titlu, posesorul urma să
fie de bună-credinţă, adică să considere că dobândeşte lucrul de la o persoană împuternicită să-l
înstrăineze (Gai.2.43, I.2.6.pr.). Buna-credinţă trebuia să existe numai la dobândirea posesiei. Faptul că,
ulterior dobândirii, posesorul putea să afle că a dobândit lucrul de la o persoană neîmputernicită nu
afecta posesia necesară uzucapiunii.

Valerius nu îndeplinește nici una din condițiile de mai sus astfel nu poate fi proprietar al bunului prin
uzucapiune.