Curs 4 Drept roman 13.03.

2014

Sanctiunea mostenirii pretoriene Mostenirea pretoriana este sanctionata prin interdictul cvorum bonorum., Interdict care presupune o procedura in 2 faze cu precizarea ca ambele faze au loc in fata pretorului. In prima faza reclamantul afirma ca este proprietar mostenitor pretorian iar pretorul nu verifica daca reclamantul este cu adevarat mostenitor pretorian si ii recunoaste automat aceasta calitate, insa recunoasterea calitatii de mostenitor pretorian nu are valoare practica ci numai teoretica in sensul ca reclamantul nu este pus in posesia bunurilor succesorale . In faza a doua pretorul verifica daca reclamantul intruneste cu adevarat conditiile necesare pentru a fi mostenitor pretorian. Daca se convinge ca le intruneste atunci elibereaza interdictul cvorum bonorum prin care reclamantul este pus in posesia bunurilor succesorale, insa sanctiunea mostenirii pretoriene este inferioara sanctiunii mostenirii civile, deoarece prin interdictul cvorum bonorum reclamantul dobandeste numai lucrulrile corporale din succesiune. El nu dobandeste drepturile de creanta ale acelei succesiuni. De aceea pretorul a initiat o noua reforma prin care a pus la dispozitia mostenitorului pretorian toate actiunile pe care defunctul le avusese impotriva debitorilor sai, pentru ca intentand acele actiuni mostenitorul pretorian sa poata dobandi si drepturile de creanta din succesiune, dar in formula acelor actiuni trebuie sa figureze fictiunea ca mostenitorul pretorian este mostenitor civil. Alte texte din materia succesiunii se refera la legate si la fidecomise. Legatul este o dispozitie formulata in termeni imperativi si solemni grevand pe mostenitorul instituit prin care testatorul dispune de un bun individual determinat in profitul unei persoane care este denumita legatar. Prin urmare legatul este o dispozitie cuprinsa in testament, acea clauza trebuie sa fie formulata in termeni imperativi si solemni iar prin intermediul ei testatorul il

obliga pe mostenitor sa transmita un bun din succesiune unei persoane care se numeste legatar iar bunul transmis pe aceasta cale este denumit bun legat. Legatele presupun respectarea unor conditii de forma si de fond iar in functie de forma lor sau de modul lor de formare legatele se clasifica in 4 categorii: 1) Legatul pervindicationem 2) Legatul perdanmnationem 3) Legatul perpreceptionem 4) Legatul sinencdimodo Legatul prenvindicationem testatorul transmite un bun din succesiune cu titlu de proprietate direct legatarului astfel incat in momentul deschiderii succesiunii legatarul devine automat proprietar al bunului legat, iar daca mostenitorul il impiedica pe legatar sa intre in posesiune lucrului atunci legatarul in calitatea sa de proprietar va intenta impotriva mostenitorului actiunea in revendicare. Prin legatul perdamnationem testatorul il obliga pe mostenitor sa transmita legatarului un bun din succesiune iar daca mostenitorul nu executa aceasta obligatie legatarul va intenta impotriva lui o actiune personala denumita actio ex testamento dar la inceputul dr clsaic s-a dat senatusconsultul neronian prin care s-a prevazut ca un legat pervendicationem nul pentru nerespectarea unor conditii de forma sau de fond poate fi considerat valabil ca legat perdamnationem. Jurisconsultii au facut un pas mai departe si au afirmat ca de vreme ce un legat pervindicationem nul poate fi considerat valabil ca legat perdamnationem cu atat mai mult un legat pervindicationem valabil poate fi considerat valabil si ca legat perdamnationem. Aceasta interpretare a avut consecinte pe planul sanctiunii legatelor, deoarece in functie de interesele sale beneficiarul unui legat pervindicationem se putea considera fie legatar pervindicationem, fie legatar perdamnationem. Astfel daca beneficiarul unui legat pervindicationem avea nevoie de lucrul legat atunci se considera legatar pervindicationem. Intenta actiunea in revendicare si intra in posesia lucrului legat, deoarece actiunea in revendicare este o actiune arbitrara in cazul careia asa cum am vazut la procedura judecatorul pronunta pe cale indirecta o sentinta de condamnare in natura si nu pronunta potrivit regulii generale sentinta de condamnare la o suma de bani. Daca insa beneficiarul unui legat

pervindicationem are nevoie de bani atunci el se va considera legatar perdamnationem, va intenta actio ex testamento care nu este o actiune arbitrara si va obtine potrivit regulii generale sentinta de condamnare la o suma de bani. Prin legatul preperceptionem era favorizat unul dintre mostenitorii instituiti deoarece prin acest legat unul dintre mostenitori dobandeste si calitatea de lagatar. In vederea executarii acestui legat, mostenitorul legatar va intra mai intai in posesia bunului legat dupa care mostenirea se imparte intre tori mostenitorii. Legatul simendimondo este un legat cu titlu de permisiune in sensul ca mostenitorul are numai obligatia de a nu il impiedica pe legatar sa intre in posesia bunului legat. Legatele presupun si respectarea unor conditii de fond: a) In primul rand legatarul trebuia sa aiba testamenti factio pasiva intrucat el urma sa dobandeasca un bun din succesiune; b) In al doilea rand xecutarea legatului apasa asupra mostenitorului intituit; Daca la origini legatele erau incluse in testament in vederea favorizarii unuora dintre mostenitori cu timpul testatorii au inceput sa dispuna prin legat in profitul unor persoane straine de familie iar unele testamente erau incarcate cu atat de multe legate incat dupa executarea lor activul succesiunii se epuiza iar mostenitorul trebuia sa plateasca datoriile succesorale din bunurile proprii, de aceea mostenitorii au inceput sa repudieze succesiunile incarcate cu multe legate in paguba creditorilor defunctului care nu isi mai puteau valorifica dr de creanta. De aceea catre sfarsitul republicii s-au dat 3 legi succesive prin care a fost limitata libertatea de a dispune prin legat : 1. Legea furia testamentaria 2. Legea voconia 3. Legea falcidia In legea furia testamentaria s-a prevazut ca bunul legat nu poate avea o valoare mai mare de o mie de asi iar prin legea voconia s-a prevazut ca legatarul nu poate primi mai mult decat mostenitorul din succesiune insa cele 2

legi nu s-au dovedit eficiente . Pe vremea lui Octavian Augustus s-a dat legea falcidia prin care s-a prevazut ca mostenitorul trebuie sa dobandeasca cel putin o patrime din succesiunea care i s-ar fi cuvenit potrivit mostenirii legale, iar daca acea patrime nu se forma toate legatele erau reduse in mod proportional pana la formarea acelei patrimi. c) A treia conditie de fond si-a gasit expresia in regula catoniana Un legat care este nul in momentul intocmirii testamentului ramane nul pentru totdeauna. Prin efectul acestei reguli judecatorul nu poate lua in considerare noile imprejurari ivite in intervalul de timp cuprins intre momentul intocmirii testamentului si momentul mortii testatorului. Spre exemplu daca testatorul dispune prin legatul pervindicationem de un bun care nu se afla in proprietatea sa acel legat este nul intrucat nimeni nu poate transmite ceea ce nu are. Ulterior insa dupa intocmirea testamentului e posibil ca testatorul sa devina proprietar al acelui lucru. In noua situatie legatul s-ar putea executa si totusi legatul ramane nul pentru ca a fost nul in momentul intocmirii testamentului. Fidecomisul este actul de ultima vointa prin care o persoana denumita disponent roaga o alta persoana denumita fiduciar sa transmita un bun sau o parte din succesiune altei persoane care este denumita fideicomisar. Fideicomisul poate fin inclus in testament, dar fideicomisul poate fi intocmit in mod valabil si in afara testamentului. Daca fideicomisul este inclus in testamentu atunci trebuie sa fie respectate toate conditiile de forma si fond ale testamentului iar calitatea de fiduciar o are mostenitorul. Daca insa fideicomisul este intocmit in afara testamentului atunci pot fi eludate toate conditiile de forma si fond ale testamentului. Spre exemplu printr-un asemenea fideicomis poate dispunde de bunurile sale si o persoana care nu are testamanio factio activa dupa cum in mod simetric poate veni la succesiune si o persoana care nu are testamentio factio pasiva La origine fideicomisul a fost sanctionat numai pe plan moral si pe plan religios, dar incepand din vremea lui Octavian Augustus el a fost sanctionat si pe plan juridic. Pe langa fideicomisul obisnuit romanii au cunoscut si fideicomisul de familie. Prin acest fideicomis disponentul il roaga pe fiduciar sa transmita un anumit bun din succesiune unei persoane din aceeasi familie care la randul ei are aceeasi obligatie. Rezulta ca la fideicomisul de familie fideicomisarul se

transforma automat in fiduciar. Pe aceasta cale s-a asigurat pastrarea lucrurilor de valoare in sanul aceleasi familii. Romanii au cunoscut si fideicomisul de ereditate. Prin acest fideicomis disponentul il roaga pe fiduciar sa ii transmita fideicomisarului o parte din succesiune sau chiar intreaga succesiune. Acest fideicomis genera anumite complicatii daca era inclus in testament, deoarece intr-un asemenea caz calitatea de fiduciar o avea chiar mostenitorul instituit. Mostenitorul care trebuia sa transmita toate bunurile succesorale fideicomisarului dupa care urma sa plateasca datoriile succesorale din bunurile proprii. In practica mostenitorii fiduciari au inceput sa repudieze succesiunile incarcate cu fideicomise de ereditate. In paguba creditorului defunctului care nu-si mai puteau valorifica dr de creanta. De aceea s-au dat 2 senatus consulte: a) Pegasian b) Trebenian Prin care raporturile dintre mostenitorul fiduciar si fideicomisar au fost reglementate de asa maniera incat mostenitorul sa dobandeasca totusi o parte din succesiune.

OBLIGATIUNI
Materia obligatiilor prezinta o importanta deosebita. In primul rand pentru ca obligatiile sunt oglinda juridica a economiei de schimb si in al doilea rand pentru ca din aceasta materie romanii au creat concepte, categorii, principii si institutii juridice care au fost preluate in forma pura fara adaptari in sistemele moderne de drept Aceasta materie cuprinde 2 parti: a) Partea generala sau teoria generala a obligatiilor b) Partea speciala sau izvoarele obligatiilor La partea generala se studiaza acele reguli care sunt comune pentru toate izvoarele de obligatii, iar la partea speciala se studiaza fiecare izvor de obligatii in parte.

Cum este si firesc incepem partea generala cu definitia si elementele obligatiei. Textele romane ne-au transmis 2 definitii ale obligatiei: a) Ii apartine lui Paul b) Ii apartine lui Justinian Intrucat definitia lui Justinian este apropiata de cea moderna ne oprim asupra ei. Potrivit lui Justinian : obligatio est iuris viculum cvo necesitate astringimur alicuius solvende rei secundum nostre civitatus iura = obligatia este o legatura de drept prin care suntem constransi a plati ceva in conformitate cu dreptul cetatii noastre. Din aceasta definitie rezulta ca obligatia este un raport juridic pe care il denumin raport juridic obligational, iar romanii il denumeau vinculum iuris adica legatura de drept. Acest raport juridic presupune intrunirea a 3 elemente pe care le denumim elementele obligatiei: Subiectele Obiectul Sanctiunea Subiectele obligatiei sunt creditorul si debitorul. Creditorul este subiectul activ al obligatiei intrucat el poate pretinde o plata, iar debitorul este subiectul pasiv al obligatiei intrucat el poate fi constrans sa faca plata. Obiectul obligatiei este desemnat in definitie prin cuvantul plata, dar cuvantul plata nu desemneaza neaparat remiterea unei sume de bani, ci are un inteles mai cuprinzator exprimat prin termenii dare, facere, prestare. Cuvantul dare desemneaza obligatia de a transmite proprietatea asupra unui lucru, de a plati o suma de bani sau de a constitui un alt drept real. Cuvantul facere desemneaza obligatia de a face ceva pentru creditor. Cuvantul prestare desemneaza obligatia de a procura folosinta unui lucru fara a constitui un drept real. In zilele noastre insa cuvantul prestare desemneaza orice obiect al obligatiei. De asemenea cand folosim cuvantul obligatie trebuie sa avem in vedere cele 3 sensuri ale sale pt ca in mod generic obligatia este un raport juridic, dar prin cuvantul obligatie putem intelege si datoria debitorului in zilele noastre dupa cum se numeste obligatie si dr de creanta al creditorului.

Obiectul obligatiei trebuie sa indeplineasca anumite conditii: In primul rand obiectul obligatiei trebuie sa fie licit adica sa fie in conformitate cu cerintele legilor si ale bunelor moravuri. In al doilea rand obiectul trebuie sa fie posibil iar imposibilitatea este de doua feluri: fizica si juridica. Imposibilitatea fizica apare atunci cand se promite ceea ce nu exista in natura spre exemplu un animal fabulos. Imposibilitatea juridica apare atunci cand se promite un lucru nepatrimonial. In al treilea rand trebuie sa fie determinat sau cel putin determinabil. Obiectul trebuie sa constea intr-o prestatiune oricare ar fi ea pe care debitorul o face creditorului sau deoarece obligatiile sunt guvernate de principiul relativitatii ceea ce inseamna ca obligatiile produc efecte numai fata de parti nu si fata de terti adica numai fata de creditori si debitori. Obiectul obligatiei trebuie sa prezinte interes pt creditor. Daca insa debitorul nu face plata de bunavoie atunci se declanseaza sanctiunea, constand intr-o actiune personala de drept strict sau de buna credinta prin care debitorul poate fi constrans pe cale judiciara adica prin proces sa efectueze plata. Clasificarea obligatiilor