Clauza de preciput

Reglementată în materia convențiilor matrimoniale și având o existență cu totul nouă

în reglementarea civilă actuală, clauza de preciput se cuvine a fi tratată ca un beneficiu pe
care soții și-l pot acorda, unilateral sau reciproc, prin încheierea convenției matrimoniale.

Deși nu face parte strict din categoria drepturilor la moștenire ale soțului
supraviețuitor, fiind strâns legată de această materie, înțelegem să o tratăm ca atare și să ne
ocupăm de studiul său în cele ce urmează.

Clauza de preciput are existență independentă, nefiind legată de acceptarea sau

renunțarea soțului supraviețuitor la moștenirea defunctului. Prin urmare, indiferent de direcția
spre care s-a îndreptat dreptul de opțiune succesorală al acestuia, dispozițiile clauzei de
preciput rămân aplicabile în forma în care aceasta a fost prevăzută în convenția matrimonială.

Sediul materiei îl reprezintă art. 333 C. civ. Și art. 367 lit. d) C. civ.

Punctele esențiale ale reglementării legale

Clauza de preciput constă în aceea că soțul supraviețuitor poate prelua, fără plată,
înainte de partajul moștenirii, unul sau mai multe dintre bunurile comune, deținute în
devălmășie sau în coproprietate.

Aceasta poate fi stipulată în beneficiul ambilor soți sau numai al unuia din tre ei, sub
acest aspect libertatea soților de a decide fiind deplină.

Clauza de preciput nu este supusă raportului donațiilor, ci numai reducțiunii și nu

aduce atingere dreptului creditorilor comuni de a urmări bunurile ce fac obiectul clauzei,
chiar înainte de încetarea comunității. Executarea clauzei se face în natură sau, dacă nu este
posibil, prin echivalent, din valoarea activului net al comunității. Devine caducă în caz de
încetare a comunității în timpul vieții soților, dacă aceștia au murit împreună
(comorienți/codecedați), dacă soțul beneficiar a decedat înaintea soțului dispunător sau dacă
bunurile au fost executate de creditorii comuni ai soților.

Vom încerca în cele ce urmează să facem o analiză mai amănunțită a clauzei de

preciput, a diferitelor situații pe care le putem întâlni în practică, precum și a modului lor de
rezolvare.
 În primul rând, clauza de preciput își va găsi aplicabilitatea în concursul soțului
supraviețuitor cu toate clasele de moștenitori legali, precum și în concursul cu legatarii
defunctului. Nu va conta deci clasa de moștenitori cu care soțul supraviețuitor vine efectiv și
împreună la moștenire și nici dacă el va suporta concursul unor moștenitori testamentari,
clauza de preciput fiind de natură să-și producă efectele fără nicio deosebire. Aceste efecte
vor fi însă diferite, în funcție de calitatea de moștenitori rezervatari pe care ceilalți succesori o
au sau nu.

Prin instituirea sa, conform art. 332 alin. (2) C. civ., nu se va putea aduce atingere
devoluțiunii succesorale legale. Astfel, nu se va putea imagina un drept preciputar în virtutea
căruia să se modifice cota legală a soțului supraviețuitor și nici rezerva la care el este
îndreptățit. De asemenea, nu se va putea aduce atingere rezervei succesorale a celorlalți
moștenitori și nici nu se va putea mări cotitatea disponibilă.1

Chiar dacă o definim ca pe un avantaj matrimonial, această clauză nu va influența

cota pe care o va primi soțul supraviețuitor din bunurile moștenirii, ea rămânând
neschimbată, conform celor stabilite de prevederile art. 972 C civ. Beneficiarul va consta însă
în atribuirea bunurilor moștenirii către succesori ca urmare a partajului efectuat între ei,
indiferent dacă este unul voluntar sau unul dispus de către instanță.

Clauza de preciput va fi supusă reducțiunii, deci nu este de natură să aducă atingere

drepturilor moștenitorilor rezervatari. În concursul cu ceilalți moștenitori, care nu se pot
prevala de beneficiile rezervei, clauza de preciput va putea avea orice întindere2.

Prin urmare, dacă această clauză beneficiază soțului supraviețuitor venit în concurs cu
moștenitorii rezervatari, aceștia vor putea cere reducțiunea în măsură în care bunurile ce fac
obiectul clauzei depășesc cotitatea disponibilă. Astfel, nu va fi nicicum vorba de un
prejudiciu adus rezervatarilor. Ordinea reducțiunii care operează asupra clauzei de preciput o
plasează pe aceasta după legate și înaintea oricăror alte donații. Această ordine nu a fost
stabilită prin lege, art. 1096 C.civ. ”uitând„ să precizeze care este locul clauzei de preciput în
stabilirea ordinii reducțiunii. Prin similitudine și respectând principiul ordinei inverse a datei
liberalităților făcute prin acte vii, considerăm că aceasta ar fi locul cuvenit clauzei de
1
Coroborăm pentru această concluzie prevederile art. 333 C. civ. Cu cele ale art. 332 C. civ., care dispun:”(1)
Prin convenția matrimonială nu se poate deroga , sub sancțiunea nulității absolute, de la dispozițiile legale
privind regimul matrimonial ales decât în cazurile anume prevăzute de lege. (2) De asemenea, convenția
matrimonială nu poate aduce atingere egalității dintre soți, autorității părintești sau devoluțiunii succesorale
legale.„
2
Art. 333 alin. (2) C.civ.: ”clauza de preciput nu este supusă raportului donațiilor, ci numai reducțiunii(…)„:
preciput, ea urmând a fi considerată ultima donație realizată de defunct. Imputarea clauzei de
preciput se face după regulile consacrate de art. 1099 alin (2) C.civ., întrucât soțul
supraviețuitor este moștenitor rezervatar, iar clauza de preciput nu este supusă raportului,
astfel încât, într-o primă etapă, se va imputa asupra cotității disponibile, iar în etapa
următoare, dacă sunt depășite limitele cotității disponibile, se va imputa asupra cotei de
rezervă la care are dreptul soțul supraviețuitor. Reducțiunea se va aplica numai dacă și în
măsura în care bunurile ce fac obiectul clauzei de preciput depășesc limitele celor două valori
cumulate: cotitatea disponibilă și rezerva soțului supraviețuitor.

Dacă însă clauza beneficiază soțului supraviețuitor venit în concurs cu moștenitori

nerezervatari,chiar dacă aceștia nu au fost înlăturați de la moștenire prin existența unui
testament lăsat de defunct soțului supraviețuitor, ei vor putea să suporte o diminuare a valorii
părților de moștenire sau vor putea să fie, practic, înlăturați de la moștenire prin aceea că
soțul supraviețuitor primește anumite bunuri, în temeiul dreptului său preciputar, iar aceste
bunuri depășesc ca valoare cota care i s-ar cuveni conform legii.

Astfel stând lucrurile, clauza de preciput va avea efectele unei liberalități făcute de
defunct soțului supraviețuitor în forma unui pact de opțiune cu titlu gratuit, decesul
dispunătorului dând posibilitatea beneficiarului – soțul supraviețuitor – de a ridica pactul și
de a determina finalizarea contractului. Recunoscându-i caracterul unei oferte de donație,
clauza de preciput este irevocabilă, iar nu revocabilă ca donația între soți. Prin urmare,
decesul soțului dispunător reprezintă termenul la care se încheie contractul, prin simpla
manifestare de voință a beneficiarului.

Deși are vizibile asemănări cu testamentul, nu înseamnă că suntem în măsură să

aplicăm clauzei de preciput natura juridică a acestuia, regimul juridic al celor două fiind
diferit. Astfel, testamentul autentic – singurul care se poate compara cu clauza de preciput,
întrucât aceasta este cuprinsă într-o convenție matrimonială care se încheie obligatoriu în
formă autentică, sub sancțiunea nulității absolute – se întocmește după o procedură specială
care nu este aplicabilă și convenției matrimoniale, prin urmare, aceasta din urmă nu va putea
fi echivalată unui testament. În al doilea rând, convenția matrimonială se întocmește și se
semnează de către ambii soți sau viitori soți, ceea ce este de natură să contravină prevederilor
art. 1036 C.civ. referitoare la testamentul reciproc. Nici prin prisma caracterului personal,
unilateral și revocabil al testamentului clauza de preciput nu se poate încadra în regimul
juridic al acestuia.
 Natura juridică a clauzei de preciput este una specială, care ține de legătura sa cu
regimul matrimonial și cu convenția matrimonială. Ea are caracter contractual, întrucât
convenția matrimonială are ea însăși un astfel de caracter. Chiar și atunci când stipularea
clauzei de preciput este unilaterală, fiind făcută numai de unul dintre soți în beneficiul
celuilalt, vorbim de un contract unilateral – act juridic bilateral – iar nu de un act juridic
unilateral. Modificarea sau înlăturarea clauzei de preciput va putea fi făcută numai odată cu
modificarea convenției matrimoniale și numai cu acordul ambilor soți3.

Avantajul pe care îl conferă clauza de preciput soțului supraviețuitor se relevă în

primul rând în privința momentului la care clauza se poate executa. Astfel, preluarea
anumitor bunuri se va pitea face înainte de efectuarea partajului moștenirii. Așadar, intrarea
în posesie și beneficiile rezultând din această posesie vor fi aspectele de natură să
concretizeze avantajul pe care-l are soțul supraviețuitor. Spre exemplu, prin preluarea unui
anumit imobil în temeiul clauzei de preciput va face ca invocarea și exercitarea dreptului de
abitație al soțului supraviețuitor să nu mai prezinte interes pentru aceasta. Este în avantajul
soțului supraviețuitor să preia un imobil și să locuiască în el în temeiul unui drept al său
propriu, care nu mai este supus clauzelor și condițiilor dreptului de abitație (nu se mai poate
cere restrângerea, nu se mai poate cere schimbarea obiectului, nu se mai poate stinge în
anumite condiții etc.).

De asemenea, avantajul pe care clauza de preciput îl conferă soțului supraviețuitor se

relevă în privința modului în care se va efectua partajul bunurilor moștenirii. Astfel, nu se va
mai pune problema unei alegeri făcute de moștenitori, după cum nu se va mai pune problema
stabilirii de către instanță a modului de împărțire a bunurilor, decât în ceea ce privește
atribuirea bunurilor către ceilalți moștenitori. Soțul supraviețuitor va fi avantajat de existența
unei asemenea clauze, primind ceea ce s-a stipulat prin convenția matrimonială. În felul
acesta, soțul supraviețuitor este pus la adăpost față de o eventuală comportare abuzivă a
moștenitorilor. Chiar dacă alineatul final al art. 333 C.civ. dispune că executarea clauzei de
preciput se face prin echivalent, în măsura în care executarea clauzei de preciput se face prin
echivalent, în măsura în care executarea în natură nu este posibilă, considerăm că această
prevedere își are aplicabilitatea în momentul aplicării reducțiunii ca urmare a depășirii
rezervei succesorale, iar nu în priviința împărțirii efective a bunurilor. Numai dacă partajul se
face prin vânzarea bunurilor succesorale și împărțireaa prețului între moștenitori, atunci, într-

3
Pentru o discuție interesantă asupra naturii juridice a clauzei de preciput, a se vedea I.Popa, Clauza de
preciput, în RRDP nr. 4/2011, pp. 172-178
adevăr, soțul supraviețuitor va primi doar echivalentul bănesc al bunurilor ce au făcut
obiectul clauzei de preciput, dar și în acest caz avantajul său persistă și constă în faptul că va
primi contravaloarea respectivelor bunuri, iar nu a altora.

Obiectul clauzei de preciput îl pot constitui orice fel de bunuri, mobile sau imobile,
corporale sau incorporale. Singura condiție este ca aceste bunuri să reprezinte bunuri comune
ale soților, deținute în devălmășie sau în coproprietate, bunurile proprii ale soțului defunct nu
pot face obiectul clauzei de preciput.

Având în vedere condiția pusă de lege, ca bunurile să fie deținute de soți în

devălmășie sau în coproprietate, tragem concluzia că această clauză poate să existe în cadrul
oricărui tip de regim matrimonial, atât în cadrul comunității legale sau convenționale, cât și în
cadrul separației de bunuri. Suntem de această părere întrucât Codul civil vorbește de bunuri
deținute în devălmășie sau în coproprietate, aceasta din urmă formă a proprietății comune
fiind posibilă în cadrul separației de bunuri, când soții pot cumpăra, în timpul căsătoriei,
anumite bunuri în coproprietate pe cote-părți, conform celor stabilite prin voința lor 4.

Discutabilă este prevederea art. 333 alin. (4) C.civ., care spune că respectiva clauză de
preciput devine caducă dacă în timpul vieții soților încetează comunitatea de bunuri, întrucât
poate duce la concluzia că posibilitatea acordării unui beneficiu preciputar nu stă decât în
puterea soților guvernați, la momentul decesului unuia dintre ei, de regimul comunității legale
sau convenționale. Dar atâta vreme cât alin. (1) al aceluiași articol vorbește despre bunurile
deținute de soți în devălmășie sau în coproprietate, ar trebui să tragem concluzia că această
posibilă aplicare a clauzei de preciput și în materia regimului separației de bunuri, singurul
care permite soților să dobândească și să dețină bunuri în coproprietate. Totodată se poate
imagina și posibilitatea ca doi soți să adopte un regim de separație în cadrul căruia să
dobândească bunuri în coproprietate pe cote-părți, regim pe care apoi să-l înlocuiască,
adoptând un regi comunitar, astfel încât la momentul decesului unuia dintre ei regimul
matrimonial să respecte regula comunității. Mai este, într-adevăr, posibil ca soții, anterior
căsătoriei, să dobândească bunuri în coproprietate sau, căsătoriți fiind, să fie amândoi
beneficiarii unui legat sau al unei donații care să le confere dreptul de a deține în
coproprietate pe cote-părți anumite bunuri. Or, față de această prevedere legală, s-ar putea
contura concluzia că o clauză de preciput nu este compatibilă decât cu regimul comunității
legale sau convenționale. chiar și în astfel de situații, rămânem fideli părerii pe care am

4
Pentru aceeași părere, a se vedea: I. Popa, op. cit., p. 173; M. Avram, C. Nicolescu, op. cit., p. 313
exprimat-o și considerăm că existența unei clauze de preciput este compatibilă cu oricare
dintre cele trei regimuri matrimoniale.

Clauza de preciput este o stipulare pentru clauza de moarte, drepturile conferite de

existența acestei clauze luând naștere la momentul decesului unuia dintre soți. Astfel, odată
cu deschiderea moștenirii se naște și dreptul soțului supraviețuitor beneficiar al unei clauze de
preciput de a prelua bunurile care fac obiectul acesteia. Așa cum am mai spus, decesul
dispunătorului reprezintă termenul de la care, prin simpla manifestare de voință a soțului
beneficiar, se definitivează donația ce a avut numai forma unei oferte până la acea dată.
Mecanismul este cel al pactului de opțiune.

Putem vorbi, atunci când ne raportăm la clauza de preciput, de un drept eventual,

supus unei condiții suspensive (supraviețuirea beneficiarului față de celălalt soț), întrucât alin.
(4) al art. 333 C.Civ. prevede caducitatea clauzei de preciput în ca de predeces al
beneficiarului față de dispunător.

Pentru ca această clauză să producă efecte, este necesar să nu se întâmple niciunul

dintre evenimentele prevăzute de alin. (4) al art. 333 C.civ.. astfel, clauza va deveni caducă
dacă a încetat comunitatea în timpul vieții soților, dacă soțul beneficiar a decedat anterior
dispunătorului (sau dacă soții au decedat în același timp) sau dacă bunurile au fost vândute la
cererea creditorilor comuni.

Existența clauzei de preciput dă dreptul soțului supraviețuitor să intre în posesia

bunurilor respective anterior partajului moștenirii, ceea ce nu înseamnă că acest partaj nu va
mai trebui încheiat în forma și în condițiile legale pentru ca el să producă efectul constitutiv
de drepturi pe care legea i-l conferă. Concluzia este deci că această clauză dă soțului
supraviețuitor avantajul posesiei, proprietatea care i-a revenit ca efect al liberalității putând fi
desființată ca efect al reducțiunii. Ea se poate reîntregi numai în urma partajului încheiat între
soțul beneficiar și eventualii rezervatari care au cerut reducțiunea.

Într-o analiză succintă a pașilor ce trebuie urmați în cazul existenței în cadrul unei
moșteniri a unei convenții matrimoniale care conține o clauză de preciput, conchidem:

a). Imediat după deschiderea moștenirii, soțul beneficiar are dreptul să intre în posesia
bunurilor ce fac obiectul clauzei de preciput, fără plată, nefiind condiționat pentru aceasta de
dezbaterea moștenirii.
 b). Eficiența clauzei de preciput se va realiza prin declarația unilaterală a soțului
beneficiar, act autentic ce se va putea înscrie în cartea funciară.

c). În cadrul dezbaterii succesorale se va analiza clasa de moștenitori cu care soțul

supraviețuitor vine în concurs.

d). Dacă la moștenire vin rezervatari, se va verifica respectarea, prin existența clauzei,
a rezervei succesorale și, dacă aceasta este încălcată, la cerere, se va proceda la reducțiune.
Atribuirea bunurilor se va face ținându-se seama de clauza de preciput, cu respectarea
rezervei celorlalți moștenitori, astfel încât, dacă nu este încălcată rezerva, se vor atribui în
proprietate soțului supraviețuitor bunurile ce fac obiectul clauzei, iar dacă rezerva este
încălcată, se va proceda la o partajare de așa natură încât să așeze situația în limitele sale
legale, fiind aplicabile regulile din materia reducțiunii liberalităților excesive. Este posibil ca,
în vederea păstrării drepturilor integrale asupra bunurilor ce fac obiectul clauzei de preciput,
soțul supraviețuitor să dea celorlalți moștenitori o sumă de bani, aceasta nefiind însă oferită
pentru respectarea rezervei – care, conform legii, se acordă în natură – ci cu titlu de sultă, ca
urmare a efectuării partajului succesoral. Remarcăm că, într-un asemenea caz, este posibil ca
prevederile clauzei de preciput să nu fie respectate, dar nu putem avea nici un comentariu
negativ față de aceasta, întrucât, în temeiul drepturilor consacrate la rezervă, toate
liberalitățile defunctului primesc același tratament. Orice altă reglementare ar fi fost de natură
să creeze o posibilitate de încălcare a normelor imperative privind rezerva și cotitatea
disponibilă.

În cazul în care la moștenire sunt chemați succesori nerezervatari, se va stabili cota

cuvenită soțului supraviețuitor și fiecărui moștenitor în parte, dar atribuirea efectivă a
bunurilor, în materialitatea lor, se va face ținându-se cont de clauza de preciput, chiar dacă
prin aceasta se diminuează partea cuvenită efectiv celorlalți moștenitori legali sau
testamentari.