Contractul de rentă

1. Noţiunea şi caracterele juridice.

2. Elementele contractului de rentă.
3. Efectele contractului de rentă.

1. Noţiunea şi caracterele juridice

Renta se constituie printr-un contract în baza căruia o parte (debirentier) se

obligă să plătească periodic, cu titlu gratuit sau oneros, o redeven ţă celeilalte
părţi (credirentier).
Renta poate fi plătită în bani sau în natură. Ea poate fi constituit ă în favoarea
unui terţ.
Renta este viageră în cazul în care durata ei este limitată prin durata vie ţii unei
sau mai multor persoane. Debirentierul trebuie, în caz de dubiu, s ă efectueze
plata rentei pe durata vieţii credirentierului.
Pentru valabilitatea unui contract prin care se promite o rent ă este necesar ă
formularea în scris a promisiunii şi autentificarea ei notarial ă. Dac ă, în temeiul
contractului de rentă, debirentierului i se dă un bun imobil, contractul urmeaz ă a
fi înscris în registrul bunurilor imobile.
Caracterele juridice
1. consensual, el ia naştere în mod valabil prin simplul acord de voinţă al
părţilor, redactarea unui înscris fiind necesară doar pentru dovedirea
contractului.
Cu toate acestea în cazul în care în schimbul rentei credirentierul transmite
dreptul de proprietate asupra unui teren, contractul trebuie încheiat în form ă
autentică
2. sinalagmatic, fiecare parte asumîndu-şi obligaţii care sunt reciproce şi
interdependente.
3. translativ de proprietate. Proprietatea bunului ce formează obiectul
contractului se transmite de la vînzător la cumpărător prin efectul realizării
acordului de voinţă al părţilor, dacă părţile nu au convenit să amîne transferul
dreptului de proprietate.
4. executare succesivă, prestaţia debirentierului urmînd a fi executat ă în
timp, cu o anumită periodicitate, prestabilită.
5. titlu oneros;
6. posibilitatea constituirii ei cu titlu gratuit prin donaţie sau testament.
7. Aleatoriu, cînd contractul este constituit pe viaţă.
Renta cu titlu gratuit este supusă condiţiilor de formă şi de fond pe care trebuie
să le îndeplinească donaţiile sau testamentele respective. Totuşi cînd renta se
constituie cu titlu gratuit în favoarea unui terţ, prin intermediul stipula ţiei pentru
altul, deşi ea constituie o donaţie nu este supusă condiţiilor de form ă ale
donaţiilor, donaţiile indirecte trebuind să respecte doar condi ţiile de form ă ale
actelor sub haina cărora se realizează.
8. Comutativ.
Condiţiile de valabilitate. Atunci cînd renta este cu titlu gratuit, debitorul trebuie
să aibă capacitate necesară pentru a încheia contracte de donaţie sau
testamente.
1. Condiţii de valabilitate privind încheierea contractului de între ţinere
a) Capacitatea juridică necesară persoanei;
b) Consimţămîntul valabil. El trebuie să fie dat cu intenţia de a produce efecte
juridice. Acesta nu trebuie să fie viciat. Viciile care pot interveni sînt:
 Eroarea (nu are autor);
 Dol (eroare provocată): captaţie; sugestie.
 Violenţa;
 Şantajul;
 Leziune
c) Obiectul, care trebuie să fie:
 Determinat, adică trebuie să se cunoască cu exactitate, reieşind din
prevederile contractuale;
 Licit, adică să fie în circuitul civil;
 Posibil, adică să poată fi obiect al contractului. Exemplu: steroizii nu pot fi
obiect al contractului.
d)Cauza. Este scopul pentru care părţile încheie contractul. Aceasta trebuie s ă
fie:
a) Licită, adică să nu aducă prejudicii intereselor altei persoane;
b) Morală, adică să nu încalce limitele moralităţii.
2. Condiţii cu privire la bun
 Să existe sau să poată exista în viitor.
 Să fie determinat sau determinabil. Această condiţie este necesar ă pentru a
se evita eroarea ca viciu de consimţămînt.
 Să fie în circuitul civil.
Cuantumul ratei de rentă se stabileşte, în mod liber, prin voinţa părţilor.
În materia contractului de întreţinere se admite indivizibilitatea obliga ţiei de
întreţinere (activ şi pasiv) datorită naturii ei. În schimb, renta viager ă – având ca
obiect o sumă de bani – este, prin excelenţă, divizibilă. Astfel fiind, ar urma ca
indivizibilitatea (eventual solidaritatea) să fie admisă numai dacă a fost stipulat ă
în contract. Cu toate acestea, se admite că, în principiu, moartea unui
credirentier nu duce la stingerea parţială a rentei, ea urmând a fi pl ătit ă integral
supravieţuitorului, dacă nu s-a stipulat contrariul. De exemplu, în cazul decesului
unuia dintre soţii credirentieri, cel rămas în viaţă beneficiază de întreaga rent ă.
Deoarece renta este stabilită, cu caracter aleatoriu, până la sfârşitul vie ţii
creditorilor – deci obligaţia este privită de părţi “sub un raport de nedivizibilitate”
– se poate admite menţinerea integrală a obligaţiei până la decesul ultimului
credirentier (împlinirea termenului incert prevăzut în contract), dac ă p ăr ţile nu au
prevăzut altfel.
Condiţii speciale. Dacă persoana în favoarea căreia renta a fost constituit ă
(inclusiv terţul beneficiar) încetase din viaţă în momentul constituirii, contractul
este lovit de nulitate absolută (art. 1644 C. civ.), deoarece nu exist ă şanse de
câştig – pierdere pentru ambele părţi, ceea ce presupune lipsa cauzei juridice a
contractului.
Contractul este lovit de nulitate şi în cazul constituirii rentei în favoarea unei
persoane afectate de o boală de care a murit în interval de 20 de zile de la data
încheierii contractului.Trebuie să fie o boală existentă în momentul încheierii
contractului şi nu un alt eveniment (de exemplu, un accident) fiind cauza mor ţii
Dacă contractul de rentă s-a constituit în favoarea mai multor persoane şi
numai una dintre ele a încetat din viaţă în momentul constituirii sau în intervalul
de 20 zile, atunci în acest caz, soluţia validităţii contractului se justific ă, fiindc ă
şansele de câştig – pierdere pentru ambele părţi (cauza contractului)
subzistă.Dacă moartea credirentierului a intervenit după 20 zile, instan ţa poate
constata nulitatea contractului pentru lipsa cauzei (alea) numai dac ă
moştenitorii dovedesc că debirentierul a avut cunoştinţă de moartea iminent ă a
credirentierului.

2. Elementele contractului de rentă.

Părţile: care se numesc debirentier, credirentier, pot fi atât persoane fizice, cît şi
persoane juridice.
Obiectul acestui contract când este cu titlu oneros pot fi bunuri mobile şi
imobile puse în circuitul civil şi aflate cu drept de proprietate, pe de o parte şi
redevenţa ce urmează a fi plătită.
Când contractul este cu titlu oneros articolul 852 CCRM prevede interdic ţia
înstrăinării bunurilor primite de debirentier, astfel în timpul vieţii credirentierului,
debirentierul nu poate, fără acordul credirentierului, înstrăina, ipoteca sau greva
în alt fel bunurile transmise de persoana care a constituit renta. Nu se admite
executarea silită asupra acestor bunuri pentru alte obligaţii ale debirentierului.
Dacă debirentierului a fost transmis un bun imobil, interdicţiile stipulate la alin.
(1) se înscriu în registrul bunurilor imobile.

3. Efectele contractului de rentă

a) Obligaţia debirentierului
 De a plăti renta sau redevenţa care trebuie să fie făcută în conformitate cu
cele prevăzute în contract. Plata ratei de rentă (redevenţă) se face în cuantumul
stabilit pe toată durata contractului (viager). Atunci cînd contractul nu con ţine
stipulaţii privind vreun termen determinat, renta va trebui plătit ă pe toat ă durata
vieţii credirentierului, ori pînă la decesul terţului, cînd renta s-a constituit în
favoarea lui.
Doctrină. Precizăm că, în caz de moarte a debirentierului, obligaţia de plat ă a
rentei se transmite asupra moştenitorilor lui deoarece aceast ă obliga ţie nu este
legată de o calitate personală a defunctului. Debirentierul nu se poate libera de
obligaţia plăţii rentei nici prin vânzarea bunului şi asumarea acestei obliga ţii de
către cumpărător.
Plata rentei
Periodicitatea şi momentul de plată a rentei se stabilesc prin acordul p ăr ţilor,
luîndu-se în considerare forma rentei. Renta viageră se plăteşte în avans. Renta
în bani se plăteşte în avans pentru 3 luni dacă în contract nu este prev ăzut altfel.
Pentru alte forme de rentă, termenul de plată în avans se stabileşte în
dependenţă de caracterul şi de scopul rentei. Dacă la începutul perioadei pentru
care se plăteşte renta credirentierul este în viaţă, lui trebuie să i se dea integral
renta pentru această perioadă.
În caz de neexecutare a obligaţiei contractuale, atît debirentierul, cît şi
credirentierul, pot solicita rezilierea contractului de rentă. Debirentierul nu are
dreptul să înstrăineze fără acordul credirentierului bunurile primite în schimbul
rentei, şi nici să le greveze cu obligaţii. Această interdicţie se înscrie în Registrul
Bunurilor Imobile sau Publicităţii Imobiliare.
Pieirea fortuită a bunului nu duce la stingerea obligaţiilor debirentierului,
deoarece, debirentierul devine proprietar al acestuia şi riscul pieirii fortuite îl
suportă el.
b) Obligaţiile credirentierului
Atunci cînd renta este cu titlu oneros, credirentierul va avea urm ătoarele
obligaţii:
 Transferul dreptului de proprietate asupra bunului;
 Garantarea de vicii ascunse, materiale şi juridice (garanţia de evic ţiune).
 În cazul rentei cu titlu gratuit,obligaţia credirentierului este cea de a-l
gratifica pe debirentier.
Încetarea contractului de rentă.
De regulă, contractul de rentă viageră încetează la moartea persoanei, în
favoarea căreia a fost constituită, putînd înceta însă şi prin reziliere.
Atît debirentierul, cît şi credirentierul are dreptul de a cere rezilierea
contractului de rentă dacă, în urma neexecutării obligaţiilor sau din alte motive
temeinice, continuarea acestor raporturi nu mai este posibilă.În urma rezilierii
contractului de rentă, bunul transmis în legătură cu constituirea rentei este
restituit. Prestaţia efectuată de debirentier nu este restituită dacă în contract nu
este prevăzut altfel.
În cazul rentei cu titlu gratuit, aceasta poate fi revocată la cererea oric ărei
dintre părţi datorită imposibilităţii de executare din motive proprii sau
neexecutarea corespunzătoare din partea debirentierului.
Consecinţele decesului debirentierului
În caz de deces al debirentierului, obligaţia lui trece la succesorii care au
moştenit bunul. Dacă succesorul renunţă la bun, acesta este transmis
credirentierului. Prin aceasta contractul încetează.
Asemănări şi deosebiri între contractul de întreţinere şi contractul de rent ă
viageră
Cele două contracte se aseamănă prin faptul că ambele se încheie, de regul ă, pe
toată durata vieţii creditorului, ambele sunt oneroase, aleatorii, bilaterale,
consensuale (cu excepţia transmiterii terenurilor), cu executare succesiv ă
pentru una dintre părţi şi instantanee pentru cealaltă.
Pe lângă aceste asemănări, între cele două contracte există şi importante
deosebiri. Astfel:
1. contractul de rentă viageră este un contract numit, fiind expres
reglementat de Codul civil, în timp ce contractul de între ţinere este nenumit,
părţile stabilind prin voinţa lor conţinutul actului juridic, în care se reg ăsesc
elemente specifice altor contracte reglementate în Codul civil, precum şi
elemente noi;
2. în contractul de rentă viageră, obligaţia debitorului este o obliga ţie de a da,
pe când în contractul de întreţinere, obligaţia debitorului este de a face;
3. în cazul contractului de rentă viageră există posibilitatea transmiterii
rentei viagere către o altă persoană, pe când obligaţia de întreţinere este, în
principiu, personală şi netransmisibilă;
4. contractul de rentă viageră trebuie încheiat pe durata vieţii unei persoane
(acest element fiind de esenţa convenţiei), pe când contractul de între ţinere
poate fi încheiat şi pe o perioadă determinată, fără ca această împrejurare s ă-i
modifice natura juridică.