CONTRACTUL DE DEPOZIT

1. Noţiunea şi caracterele juridice ale contractului de depozit.

2. Felurile de depozit.
3. Efectele contractului de depozit.

1. Noţiunea şi caracterele juridice ale contractului de depozit

Prin contract de depozit o parte (depozitar) se obligă să p ăstreze bunul mobil,

predat de cealaltă parte (deponent), o perioadă determinat ă sau nedeterminat ă şi
să-l restituie la cerere.

Caracterele juridice:

 Real, pentru perfectarea sa e necesară, pe lîngă realizarea acordului de

voinţă, predarea efectivă către depozitar a lucrului ce formează
obiectul contractului, exceptînd cazul cînd acesta se află deja, sub orice
titlu, la depozitar. Dacă părţile convin doar ca în viitor să încheie un depozit,
suntem în prezenţa unui antecontract de depozit, pentru perfectarea c ăruia
este suficient acordul de voinţă a părţilor;
 Cu titlu gratuit sau cu titlu oneros;
 Unilateral în varianta cu titlu gratuit, născînd obligaţii numai în sarcina
depozitarului. E posibil ca ulterior încheierii contractului şi în virtutea
unor cauze extracontractuale, să apară obligaţii în sarcina deponentului.
Deoarece aceste obligaţii nu îşi au izvorul în contractul de depozit, ele nu
modifică caracterul unilateral al depozitului gratuit.
 Sinalagmatic în ipoteza depozitarului remunerat;
 Creează între părţile contractante raporturi obligaţionale, el nu transfer ă
proprietatea şi nici posesia asupra lucrului depozitat. Depozitarul fiind un
simplu detentor precar, riscul pieirii fortuite va fi suportat de c ătre
deponentul proprietar.

2. Felurile de depozit

În ceea ce priveşte felurile contractului de depozit doctrina distinge între

1. Depozitul propriu-zis.
2.

Depozitul propriu-zis se prezintă sub trei variante:

 depozitul obişnuit (voluntar);

 depozitul necesar;
 depozitul neregulat
 1. Depozitul obişnuit poate avea ca obiect numai bunuri mobile corporale,
individual determinate, care sunt încredinţate depozitarului pentru a fi puse
la adăpost de riscurile pierderii, stricării sau furtului. Pentru încheierea
valabila a contractului, deponentul trebuie sa aibă capacitatea necesar ă
pentru a încheia acte de administrare, iar depozitarul capacitate deplina de
exerciţiu. Depozitul obişnuit dă naştere la obligaţii în sarcina depozitarului,
precum şi în sarcina deponentului. Depozitarul trebuie să păstreze bunul şi
să-l restituie la cererea deponentului, iar deponentul să ridice lucrul
depozitat, după expirarea contractului.
2. Depozitul necesar se constituie în împrejurări deosebite, cu ocazia unor
evenimente neprevăzute: incendii, cutremure, inundaţii, etc., când
deponentul este nevoit să încredinţeze lucrul său spre păstrare unei alte
persoane, fără posibilitatea de a-şi alege depozitarul.

Date fiind împrejurările excepţionale în care se înfăptuieşte, depozitul necesar se

poate dovedi cu martori, chiar daca valoarea obiectului dep ăşeşte suma limit ă
prevăzută de lege.

Sunt asimilate cu depozitul necesar:

 depozitul hotelier – caracterul necesar al depozitării lucrurilor aduse de

către turişti în unităţile hoteliere este dat de împrejurarea că, deşi alegerea
hotelului este liberă, guvernată exclusiv de voinţa turistului, totuşi el este
nevoit să îşi depoziteze lucrurile sale în acel hotel;
 depozitul spitalicesc – priveşte îmbrăcămintea pe care aceştia sunt obligaţi
să o depună la magazia spitalelor sau a clinicilor;
 depozitul în unităţile de alimentaţie publică, prestatoare de servicii sau
organizatoare de spectacole;
 depozitul în camerele din staţiunile balneoclimaterice.

1. Depozitul neregulat este o varietate a contractului de depozit care se

distinge prin aceea că are ca obiect bunuri fungibile sau consumptibile,
depozitarul liberîndu-se de obligaţia de restituire prin predarea unei cantit ăţi
sau a unui număr identic de bunuri de acelaşi gen cu cele primite.

Sechestrul constă în depozitarea unui bun litigios în mîinile unui terţ (numit
sechestru) care se obligă să-l păstreze şi să-l restituie, la soluţionarea definitiv ă a
litigiului, părţii ce-a avut cîştig de cauză.

Alegerea depozitarului în cazul sechestrului. Depozitarul însărcinat cu sechestru

este ales de către părţi prin acord mutual. Părţile pot să desemneze pe unul dintre
ei. În cazul în care nu ajung la un acord privind depozitarul sau privind condi ţiile
sechestrului, părţile pot cere instanţei de judecată să decidă.

Drepturile depozitarului însărcinat cu sechestru. Depozitarul însărcinat cu

sechestru nu are dreptul să facă în privinţa bunului nici o cheltuial ă sau alte acte,
cu excepţia celor de conservare, în lipsa unei stipulaţii contrare sau autoriza ţii a
instanţei de judecată.

Depozitarul poate, totuşi, cu sau fără consimţămîntul părţilor, cu autoriza ţia

instanţei de judecată, să vîndă bunurile a căror depozitare implică cheltuieli
disproporţionate în raport cu valoarea lor. Suma încasată din vînzarea bunului va
rămîne la depozitar în condiţiile sechestrului.
Sechestrul se încheie după soluţionarea litigiului prin restituirea bunului c ătre cel
îndreptăţit.

Depozitarul nu poate, înainte de soluţionarea litigiului, s ă fie eliberat şi s ă

restituie bunul decît cu consimţămîntul tuturor părţilor sau, în lipsa
consimţămîntului, dacă există un motiv întemeiat, prin autorizarea instanţei de
judecată. Depozitarul însărcinat cu sechestru trebuie să facă o dare de seam ă la
sfîrşitul depozitului sau pe parcursul lui, la cererea părţilor sau a instan ţei de
judecată.

Sechestrul poate fi instituit şi de instanţa de judecată. În acest caz el este supus

regulilor stabilite de Codul de procedură civilă, precum şi de cel civil, în m ăsura
în care nu sînt incompatibile.

Elementele contractului de depozit sunt:

1. Părţile (depozitar şi deponent);

2. Obiectul contractului (bunurile depuse);
3. Preţul (în cazul în care contractul este cu titlu oneros).

Condiţiile de validitate ale contractului de depozit

1. Regula generală ce guvernează condiţia de legalitate la orice contract este

că se admite totul cea ce nu este interzis.
2. Capacitatea părţilor de a încheia contractul. Calitatea de părţi la contractul
de depozit o are deponentul şi depozitarul. Calitatea de deponent o poate
avea orice persoană fizică sau juridică. Calitatea de depozitar o poate avea
orice persoană fizică capabilă în condiţiile prevăzute de legislaţia civil ă de a
duce răspundere patrimonială de daunele cauzate deponentului pe durata
depozitului.

Cu toate că instituţia părţilor la contractul de depozit nu este reglementat ă de

Codul Civil, considerăm, contrar celor spuse mai sus, că depozitarul poate fi nu
numai o persoană fizică ci şi una juridică, care de exemplu, ar desf ăşura o
activitate legală întreprinzător în acest sens. De exemplu: X (persoan ă fizic ă) d ă
spre depozitare pe un anumit termen maşina sa persoanei juridice Y, care, la
rîndul ei, oferă servicii de depozitare a bunurilor.

1. Consimţămîntul părţilor;
2. Obiectul în contractul de depozit ca şi la alte contracte îl formează totul
ceia cu privire la ce părţile stabilesc drepturi şi obligaţii.
3. Cauza în contractul de depozit trebuie să corespundă scopului de asigurare
a păstrării bunului. Astfel nu poate fi considerat încheiat sub cauz ă licit ă
contractul, conform căruia depozitarul se obligă a păstra bunuri furate sau
bunuri păstrarea cărora necesită autorizaţie specială (substanţe narcotice,
arme etc.)
4. Forma scrisă. Totodată, se constată situaţii când forma scrisă a contractului
de depozit este înlocuită cu altă modalitate cum ar fi fise sau jetoane
(exemplu: lăsarea genţii spre păstrare într-un dulap, la intrarea în
supermarket).

3. Efectele contractului de depozit

Efectele contractului de depozit obişnuit (voluntar)

Obligaţiile depozitarului

 Obligaţia de păstrare. În cadrul depozitului cu titlu oneros, depozitarul este

obligat să se îngrijească de integritatea bunului primit cu pruden ţa şi
diligenţa unui bun profesionist.
În cazul în care depozitul are titlu gratuit, depozitarul este obligat s ă se
îngrijească de integritatea bunului ca de propriul bun.
 Obligaţia de restituire. Depozitarul este obligat să restituie bunul în starea în
care se află la momentul restituirii. Depozitarul căruia i s-a luat bunul
depozitat şi care a primit în locul lui o sumă de bani sau un alt bun trebuie
să predea deponentului ceea ce a primit.

Succesorul depozitarului care a vîndut cu bună-credinţă bunul despre care

nu ştia că este depozitat este ţinut să restituie doar preţul primit sau
să cedeze creanţa sa contra cumpărătorului dacă preţul nu s-a plătit.

 Obligaţia de a remite fructele bunului depozitat. Depozitarul este obligat să

remită fructele bunului depozitat, percepute în perioada de depozitare. El va
răspunde pentru neexecutarea acestei obligaţii numai în caz de inten ţie sau
culpă gravă.
 Depozitarul este obligat să plătească dobîndă pentru banii depozita ţi numai
din ziua în care a fost pus în întîrziere privind restituirea banilor.
 Obligaţia de restituire a costurilor. În cazul în care depozitul are titlu oneros,
costurile restituirii revin depozitarului.

Obligaţiile deponentului

 Obligaţia de ridicare a bunurilor depozitate. Deponentul este obligat să-şi

ridice bunul (bunurile) date spre păstrare la termenul prevăzut în contract,
cît şi dreptul de a cere oricînd bunul depozitat, dacă nu este stabilit un
termen.
 Compensarea cheltuielilor necesare şi utile. Deponentul este obligat să
compenseze cheltuielile necesare de percepere şi păstrare a fructelor.
 Obligaţia de restituire a costurilor. În cazul în care depozitul are titlu gratuit,
costurile restituirii revin deponentului.
 Obligaţia de a plăti remuneraţie. Dacă depozitul are titlu oneros, deponentul
se obligă să plătească remuneraţia la încetarea depozitului dacă în contract
nu este prevăzut altfel.
 Reparaţia prejudiciului cauzat depozitarului prin caracteristicile bunului .
Deponentul este obligat să repare prejudiciul cauzat depozitarului prin
caracteristicile bunului depozitat în cazul în care ştia sau trebuia s ă ştie
despre ele. Deponentul nu răspunde de acest prejudiciu dac ă l-a anun ţat pe
depozitar în privinţa caracteristicilor bunului sau dacă depozitarul le cunoş

Încetarea contractului de depozit

În principiu, contractul de depozit încetează la termenul stipulat în contract. Ca

excepţie de la această regulă, art. 1096 (Dreptul de a ridica bunul depozitat)
menţionează expres faptul că deponentul are dreptul să-şi ridice oricînd bunul
depozitat, chiar şi atunci cînd contractul prevede un termen de depozitare. De
aici deducem faptul că contractul de depozit poate înceta şi înainte de termen,
cu condiţia ca deponentul să-şi fi ridicat bunurile de la depozitar pîn ă la
intervenirea perioadei de scadenţă.

Datorită faptului că contractul de depozit poate fi şi sinalagmatic, el înceteaz ă în

momentul în care deponentul nu-şi execută obligaţia de plat ă fa ţă de depozitar,
prin reziliere.

De asemenea, contractul de depozit încetează şi la decesul uneia dintre p ăr ţi sau

cînd intervine cazul fortuit.

Contractul de depozit poate înceta şi prin renunţarea la un drept. Exemplu:

deponentul nu mai doreşte să-şi ridice bunurile depozitate.