Capitolul IX.

CONTRACTUL DE ÎMPRUMUT

I.ÎMPRUMUTUL DE FOLOSINŢĂ (CONTRACTUL DE

COMODAT)

Secţiunea I. NOŢIUNEA ŞI CARACTERELE JURIDICE ALE CONTRACTULUI

DE COMODAT

1. 1. Noţiunea contractului de comodat

În temeiul contractului de împrumut, o parte, numită împrumutător, remite unul
sau mai multe bunuri celeilalte părți, numite împrumutat, pentru ca acesta din urmă să se
servească de bunuri un timp, apoi să le restituie în natură sau prin echivalent.
Contractul de împrumut este de două feluri: împrumut de folosință (comodatul) și
împrumut de consumație (mutuum).
Împrumutul de folosinţă (comodatul) este contractul cu titlu gratuit prin care o parte,
numită comodant, remite un bun mobil sau imobil celeilalte părţi, numită comodatar, pentru a se
folosi de acest bun, cu obligaţia de a-l restitui după un anumit timp în natură, în individualitatea
lui (art. 2146 Cod civil).
Astfel, înțelegerea părților presupune:
a) predarea bunului de la comodant la comodatar;
b) transferul folosinței bunului de către comodant, cu titlu gratuit, pentru o anumită
perioadă de timp;
c) obligația de restituire a bunului în natură de către comodatar, la încetarea
contractului.
Chiar dacă împrumutul este un contract real, acesta poate fi precedat de o
promisiune (antecontract) de împrumut (de comodat, de împrumut de consumație) care se
poate perfecta prin simplul consimțământ al părților și creează obligația de a încheia în
viitor, în condițiile stabilite, contractul real de împrumut.
În caz de neexecutare a promisiunii, beneficiarul are dreptul doar la daune interese,
nefiind posibilă pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract. Totuși, dacă părțile
au încheiat o promisiune de comodat, iar bunul se află deja în deținerea beneficiarului, se
poate pronunța o hotărâre care să țină loc de contract de comodat, formarea valabilă a
contractului nemaipresupunând remiterea materială a bunului (art.2145 Cod civil).
1. 2. Caracterele juridice ale contractului de comodat
Comodatul este un contract real, deoarece pentru încheierea sa valabilă este
necesară, pe lângă realizarea acordului de voinţe al părţilor şi tradiţiunea (remiterea)
materială a bunului. Predarea bunului este necesară pentru însăși formarea contractului.
Prin excepţie, dacă bunul se află în momentul încheierii contractului la comodatar,
remiterea bunului se consideră realizată. Chiar și în situația în care contractul s-a încheiat
în formă autentică, însă predarea bunului nu a avut loc, contractul de comodat nu este
valabil încheiat, fiind vorba numai despre un antecontract.

1
 Comodatul este un contract esenţialmente cu titlu gratuit. Dacă folosinţa lucrului s-
ar transmite pentru un avantaj, contractul nu ar fi comodat, ci locaţiune.
Clauza contractuală care obligă comodatarul să suporte contravaloarea uzurii
suferite de lucru din cauza folosinţei, nu aduce atingere caracterului gratuit al
contractului, ea reprezintă doar "o concretizare a obligaţiei de restituire a lucrului în starea
în care a fost predat". Ca specie a contractelor cu titlu gratuit, comodatul este un contract
dezinteresat, deoarece comodantul nu își diminuează patrimoniul.
Comodatul este un contract unilateral, în principiu pentru că dă naştere la obligaţii
numai pentru comodatar. Păstrează acest caracter, chiar dacă după încheierea lui se nasc
obligaţii şi în sarcina comodantului; ele sunt posterioare încheierii contractului, nu
izvorăsc din acordul de voinţă al părţilor, ci dintr-un fapt accidental şi extracontractual (de
exemplu, din îmbogăţirea fără just temei sau delict civil).
Contractul de comodat nu are caracter translativ de proprietate, prin el se transmite
doar folosinţa temporară a lucrului, comodatarul fiind un simplu detentor precar al bunului.
De aceea, comodantul poate fi şi o altă persoană decât proprietarul bunului, de exemplu
locatarul sau uzufructuarul. Astfel, orice persoană care are dreptul de a folosi bunul poate
fi comodant, dacă nu i s-a interzis aceasta prin lege sau prin contract (art. 2147 Cod civil).
Contractul de comodat este un contract intuitu persoane în privința comodatarului,
astfel că acesta din urmă nu poate permite unui terț să folosească bunul decât cu
aprobarea prealabilă a comodantului, iar atunci când comodatarul decedează, comodantul
poate cere restituirea bunului înainte de împlinirea termenului stipulat.
1. 3. Condițiile de validitate ale contractului de comodat
Pentru încheierea contractului, atât comodantul cât şi comodatarul trebuie să aibă
capacitatea de a încheia acte de administrare, comodatul fiind un act de administrare.
Deoarece contractul de comodat nu este translativ de proprietate, comodant poate fi
nu numai proprietarul bunului ci și un uzufructuar sau un locatar dacă, potrivit legii sau
convenției, transmiterea folosinței nu este interzisă. În mod excepțional, chiar și
comodatarul poate împrumuta bunul, dar numai cu aprobarea prealabilă a comodantului.
Bunurile ce pot face obiectul contractului pot fi numai bunuri individual
determinate (nefungibile) şi neconsumptibile, întrucât urmează să fie restituite în natură, în
individualitatea lor. Prin excepţie, părţile pot stabili în contract ca un bun fungibil
(consumptibil) să fie considerat nefungibil (neconsumptibil), el folosindu-se în alt scop
decât potrivit destinaţiei obişnuite (de exemplu, fructele împrumutate pentru a fi expuse
într-o expoziţie).
Obiect al contractului îl poate forma orice bun, mobil sau imobil, în măsura în care
împrumutarea nu este interzisă prin norme speciale sau este permisă doar în anumite
condiții.

Secţiunea a II-a. EFECTELE CONTRACTULUI DE COMODAT

2. 1. Obligaţiile comodatarului
a) Obligaţia de pază şi conservare a bunului împrumutat. Comodatarul este ţinut să
păzească şi să conserve bunul împrumutat cu prudenţa şi diligenţa unui bun proprietar,
dispune art. 2148 Cod civil. În consecință, standardul cerut comodatarului este cel al unui
2
bun proprietar, fiind răspunzător pentru culpa levis in abstracto.
Obligația comodatarului este de mijloace, nu de rezultat, însă culpa comodatarului
în ce privește îndeplinirea obligației sale se apreciază într-un mod exigent, fiind obligat
chiar să sacrifice bunuri ale sale pentru a salva bunul împrumutat, neavând un drept de
opțiune între bunul său și cel împrumutat în privința sacrificării bunului.
Astfel, potrivit art.2150 Cod civil, comodatarul răspunde pentru pieirea bunului
împrumutat atunci când aceasta este cauzată de forţa majoră de care comodatarul l-ar fi
putut feri întrebuinţând un bun propriu sau când, neputând salva decât unul dintre cele
două bunuri, l-a preferat pe al său.
b) Folosirea bunului împrumutat conform destinaţiei sale. Comodatarul are obligaţia de
a folosi bunul împrumutat în conformitate cu destinaţia acestuia determinată prin contract
sau după natura lucrului, sub sancţiunea de a suporta riscul pieirii fortuite a bunului.
În cazul schimbării destinației bunului, comodantul poate cere rezilierea
contractului și daune-interese.
Astfel, art. 2149 Cod civil prevede că în situaţia în care comodatarul foloseşte bunul
cu altă destinaţie decât aceea pentru care i-a fost împrumutat sau dacă prelungeşte
folosinţa după scadenţa restituirii, comodatarul răspunde de pieirea sau deteriorarea
bunului, chiar dacă aceasta se datorează unei forţe majore, cu excepţia cazului când
dovedeşte că bunul ar fi pierit ori s-ar fi deteriorat oricum din cauza acelei forţe majore.
Comodatarul nu răspunde pentru pierderea ori deteriorarea bunului rezultată
numai din folosința în scopul căreia bunul i-a fost împrumutat.
Comodatarul mai are de asemenea obligaţia de a obţine aprobarea prealabilă a
comodantului în situaţia în care intenţionează să transmită folosinţa bunului unei terţe
persoane.
Dacă folosinţa bunului este abuzivă, comodantul poate cere rezilierea contractului.
Comodatarul răspunde pentru deteriorarea sau pieirea bunului produsă de către
persoana căreia, la rândul lui, i l-a încredințat, cu orice titlu.
c) Obligaţia de a suporta cheltuielile de folosinţă ale bunului necesare pentru uzul curent al
acestuia, inclusiv cele necesare conservării lui(de exemplu reparaţii locative la casă sau
hrana animalului împrumutat), în lipsa unei stipulaţii contrare.
Prin exceptie, art. 2151 alin.2 Cod civil prevede: Cu toate acestea, comodatarul are
dreptul să îi fie rambursate cheltuielile pentru lucrările necesare asupra bunului care nu
puteau fi prevăzute la încheierea contractului, atunci când comodantul, înștiintat în
prealabil, nu s-ar fi opus efectuării lor ori când, din cauza urgentei lucrărilor, acesta nu a
putut fi înștiintat în timp util.
Lucrările sunt necesare atunci când în lipsa acestora bunul ar pieri sau s-ar
deteriora. De exemplu, din cauza unei furtuni, acoperișul casei este deteriorat și trebuie
imediat reparat.
Comodatarul nu are dreptul să i se restituie cheltuielile pentru lucrările utile sau
voluptuare.
d) Obligaţia de a restitui la scadenţă bunul împrumutat în natură este expres formulată
în art. 2155 Cod civil, acesta fiind cel convenit de părţi, sau, în lipsă de termen, după ce s-a
folosit de bun, potrivit convenţiei. Dacă termenul nu este convenit şi fie contractul nu
prevede întrebuinţarea pentru care s-a împrumutat bunul, fie întrebuinţarea are un
caracter permanent, comodatarul este obligat să înapoieze bunul la cererea comodantului.
3
 Dacă bunul împrumutat este producător de fructe și părțile nu au convenit altfel,
odată cu bunul, comodatarul este obligat să restituie și fructele. El are însă dreptul la
restituirea cheltuielilor necesare pentru producerea și perceperea fructelor.
Legat de locul restituirii bunului împrumutat, în lipsa unei stipulații contrare ori
dacă locul plății nu se poate stabili potrivit naturii prestației sau în temeiul contractului, al
practicilor statornicite între părți ori al uzanțelor, obligația de a preda bunul trebuie
executată în locul în care bunul se afla la data încheierii contractului.
Potrivit art. 2156 Cod civil, comodantul poate cere restituirea anticipată a bunului
înainte de împlinirea termenului, sau în lipsă de termen, înainte de momentul la care
comodatarul s-ar fi folosit de bun potrivit convenției:
- atunci când are el însuşi o nevoie urgentă şi neprevăzută de bun;
- atunci când comodatarul decedează;
- atunci când comodatarul îşi încalcă obligaţiile.
Comodatarul trebuie să restituie lucrul în natura lui specifică şi - în lipsa unei
stipulaţii contrare – comodatarul nu poate oferi, iar comodantul nu poate cere un alt bun
sau echivalentul în bani a lucrului împrumutat. Chiar dacă bunul împrumutat a fost
deteriorat din culpa comodatarului, el este obligat să îl repare şi să-l restituie în natură,
plătind echivalentul lui numai în cazul imposibilităţii de a fi reparat şi restituit în natură.
În nici un caz, comodatarul nu poate invoca dreptul de retenţie pentru obligaţiile ce
s-ar naşte în sarcina comodantului.
Dacă la scadenţă, comodatarul refuză fără temei restituirea lucrului împrumutat,
comodantul are la îndemână două acţiuni:
- acţiunea în revendicare (acțiune reală), bazată pe calitatea de proprietar a
comodantului pe care el trebuie să o dovedească, care este imprescriptibilă și poate fi
intentată și împotriva terțelor persoane.
- acţiunea personală, derivată din contract, prescriptibilă în termenul de 3 ani şi care
îl scuteşte de dovada dreptului de proprietate, dar care nu poate fi intentată împotriva
terților care ar deține bunul împrumutat; ea poate fi folosită și de comodantul care nu este
proprietarul lucrului.
Legat de obligaţia de restituire, contractul de comodat încheiat în formă autentică
sau printr-un înscris sub semnătură privată cu dată certă constituie titlu executoriu, în
condiţiile legii, în cazul încetării prin decesul comodatarului sau prin expirarea
termenului.
În cazul pluralității de comodatari, aceștia răspund solidar față de comodant pentru
executarea obligațiilor, însă comodatarul care execută obligația are un drept de regres
împotriva celorlalți comodatari. Este un caz de solidaritate legală pasivă.
Solidaritatea dintre comodatari poate fi înlăturată, total sau parțial, printr-o clauză
expresă de renunțare la solidaritate.
Suportarea riscurilor în contractul de comodat
De regulă, riscul deteriorării sau pieirii fortuite este suportat de comodant în
calitate de proprietar. Totuși, riscurile sunt suportate de comodatar dacă:
a) folosește bunul cu altă destinație decât cea stabilită în contract ori în lipsă, după
natura bunului, afară de cazul când dovedește că bunul ar fi pierit ori s-ar fi deteriorat
oricum din cauza acelei forte majore;
b) prelungește folosinta după scadenta restituirii, afară de cazul când dovedește că
4
bunul ar fi pierit ori s-ar fi deteriorat oricum din cauza acelei forte majore;
c) pieirea bunului este cauzată de forta majoră de care comodatarul l-ar fi putut feri
întrebuinţând un bun propriu sau când, neputând salva decât unul dintre cele două
bunuri, l-a preferat pe al său, indiferent de valoarea celor două bunuri.
Toate aceste dispoziții cu privire la riscuri sunt supletive, putând fi înlăturate prin
acordul părților.
2. 2. Obligaţiile comodantului
Comodatul, fiind prin excelenţă un contract gratuit, de regulă nu se nasc obligaţii
pentru comodant. Pentru comodant se pot naşte unele obligaţii de natură
extracontractuală,precum:
a) Obligaţia de restituire a cheltuielilor necesare şi urgente făcute de comodatar pentru
conservarea bunului;
Este vorba despre cheltuielile pentru lucrările necesare asupra bunului, care nu
puteau fi prevăzute la încheierea contractului, atunci când:
- comodantul a fost înștiințat în prealabil, dar nu s-a opus efectuării lor;
- comodantul nu a putut fi înștiințat în timp util din cauza urgenței lucrărilor.
b) Obligaţia de plată a despăgubirilor pentru daunele provocate de viciile ascunse ale
bunului împrumutat, dacă a avut cunoştinţă de aceste vicii şi nu le-a comunicat comodatarului.
Astfel, comodantul care, la data încheierii contractului, cunoștea viciile ascunse ale
bunului împrumutat și care nu l-a prevenit pe comodatar despre acestea este ținut să
repare prejudiciul suferit din această cauză de comodatar.
De asemenea, răspunderea comodantului va putea fi angajată în cazul în care
comodatarul este stânjenit în folosirea bunului de către terțul căruia comodantul i-a
transmis dreptul de proprietate.
Secţiunea a III-a. ÎNCETAREA CONTRACTULUI DE COMODAT
a) împlinirea termenului;
b) restituirea bunului;
c) rezilierea contractului, în cazul nerespectării obligaţiilor de către comodatar;
d) denunțarea unilaterală a contractului de către comodant înainte de împlinirea
termenului sau, în lipsă de termen, înainte de momentul în care comodatarul s-ar fi folosit
de bun potrivit convenției atunci când comodantul însuși are o nevoie urgentă și
neprevăzută de bun;
c) moartea comodatarului, când contractul este încheiat intuitu personae, în
considerarea persoanei comodatarului.

5
 II.ÎMPRUMUTUL DE CONSUMAŢIE (MUTUUM)

Secţiunea I. NOŢIUNEA ŞI CARACTERELE JURIDICE ALE CONTRACTULUI

DE ÎMPRUMUT DE CONSUMAŢIE

1. 1. Noţiunea împrumutului de consumaţie

Împrumutul de consumaţie (mutuum) sau împrumutul propriu-zis este contractul prin
care împrumutătorul remite împrumutatului o sumă de bani sau alte asemenea bunuri fungibile şi
consumptibile prin natura lor, iar împrumutatul se obligă să restituie după o anumită perioadă de
timp aceeaşi sumă de bani sau cantitate de bunuri de aceeaşi natură şi calitate (art. 2158 Cod
civil).
Împrumutul de consumaţie are ca obiect doar bunuri fungibile şi consumptibile, a
căror proprietate se transmite împrumutatului, el suportând şi riscurile.
Datorită caracterului translativ de proprietate, atât împrumutătorul cât şi
împrumutatul trebuie să aibă, pentru valabilitatea contractului, capacitatea de a încheia
acte de dispoziție şi împrumutătorul trebuie să fie proprietarul lucrului împrumutat. Este
un element de diferenţiere faţă de comodat, contract prin care se transferă doar folosinţa
lucrului şi care face parte din categoria actelor de administrare, iar părţilor li se cere
capacitatea de a încheia acte de administrare.
1. 2. Caracterele juridice ale împrumutului de consumaţie
a) Este un contract real, pentru că şi în acest caz, ca şi în acela al contractului de
comodat, pentru valabila lui încheiere este necesară şi remiterea bunului împrumutat;
b) este translativ de proprietate „prin încheierea valabilă a contractului,
împrumutatul devine proprietarul bunului şi suportă riscul pieirii acestuia”;
c) este unilateral, se nasc obligații dor pentru cel împrumutat;
d) poate fi cu titlu titlu gratuit sau cu titlu oneros. Gratuitatea nu este de esența
contractului de împrumut, ca și la comodat, ci de natura sa. Potrivit art. 2159 Cod civil, în
lipsa unei stipulaţii contrare, împrumutul se prezumă a fi cu titlu gratuit. Până la proba
contrară, împrumutul care are ca obiect o sumă de bani se prezumă a fi cu titlu oneros.
Atunci când împrumutul este cu titlu gratuit, el este un contract dezinteresat.
e) este un contract cu caracter intuitu persoane, se încheie în considerarea persoanei
împrumutatului
Secţiunea a II-a. EFECTELE ÎMPRUMUTULUI DE CONSUMAŢIE

2. 1. Obligaţiile împrumutatului
Împrumutatul are obligaţia principală de a restitui bunul împrumutat, iar dacă
împrumutul este cu dobândă, de a plăti dobânda.
Transferul dreptului de proprietate are loc în temeiul contractului, împrumutatul
devenind proprietarul bunului și suportând riscul pieirii acestuia.
a) Obligaţia de restituire. Principala obligaţie a împrumutatului este de a restitui la
scadenţă aceeaşi cantitate şi calitate de bunuri pe care a primit-o, oricare ar fi creşterea sau
scăderea preţului acestora între momentul încheierii contractului și acela al plății. (art.

6
2164 Cod civil). Părțile pot stipula clauze de indexare sau de revizuire pentru a se proteja
împotriva riscului devalorizării banilor/creșterii sau scăderii prețului bunurilor.
Potrivit art. 2164 alin. 3 Cod civil, dacă nu este posibil să se restituie bunuri de
aceeași natură, calitate și în aceeași cantitate, împrumutatul este obligat să plătească
valoarea lor la data și locul unde restituirea trebuia făcută, iar dacă data și locul restituirii
nu au fost determinate, după valoarea bunurilor din momentul în care împrumutatul a
primit bunurile pe care trebuia să le restituie, care este momentul încheierii contractului.
În cazul în care împrumutul poartă asupra unei sume de bani, împrumutatul nu
este ținut să înapoieze decât suma nominală primită, oricare ar fi variația valorii acesteia,
dacă părțile nu au convenit altfel. Dacă nu este posibil să se restituie în natură de bunuri
de aceeași calitate și în aceeași cantitate, împrumutatul este obligat să plătească valoarea
lor la data și locul unde restituirea trebuia să fie făcută.
În cazul împrumutului cu titlu oneros, termenul de restituire se prezumă a fi
stipulat în favoarea ambelor părți, iar dacă împrumutul este cu titlu gratuit, termenul de
restituire se prezumă a fi stipulat numai în favoarea împrumutatului. În această ipoteză,
împrumutatul poate renunța oricând la beneficiul termenului, fără consimțământul
împrumutătorului.
Dacă termenul a fost stipulat în contract, împrumutătorul nu poate cere restituirea
înainte de împlinirea termenului, dar ceea ce s-a executat de bunăvoie și în cunoștință de
cauză înainte de împlinirea termenului nu este supus restituirii.
Dacă nu a fost convenit un termen de restituire, acesta va fi stabilit de instanță,
ținându-se seama de scopul împrumutului, de natura obligației și a bunurilor
împrumutate, de situația părților și de orice altă împrejurare relevantă.
Dacă însă s-a stipulat că împrumutatul va plăti numai când va avea resursele
necesare, instanța, constatând că împrumutatul le deține sau le putea obține între timp, nu
va putea acorda un termen de restituire mai mare de 3 luni. Cererea pentru stabilirea
termenului de restituire se soluționează potrivit procedurii prevăzute de lege pentru
ordonanța președințială.
Cererea prin care se solicită instanței stabilirea termenului de restituire este supusă
prescripției, care începe să curgă de la data încheierii contractului.
Conform art. 2165 Cod civil, ca şi în cazul comodatului, contractul de împrumut
încheiat în formă autentică sau printr-un înscris sub semnătură privată cu dată certă
constituie titlu executoriu, în condiţiile legii, în privința obligației de restituire, în cazul
încetării prin decesul împrumutatului sau prin expirarea termenului stipulat în contract.
Actiunea în restituire a bunului împrumutat este prescriptibilă în termenul general
de prescriptie de 3 ani.
În cazul în care suma de bani datorată de către împrumutat nu este restituită la
scadență, se aplică dreptul comun în materia răspunderii contractuale cu unele precizări:
- împrumutătorul are dreptul la daune-interese moratorii, de la scadență până în
momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege;
- împrumutătorul nu trebuie să dovedească un prejudiciu;
- împrumutatul datorează daune-interese moratorii de la scadența obligației de
plată, fără să fie necesară punerea în întârziere a împrumutatului.
Atunci când împrumutatul nu restituie la termen bunul împrumutat, altul decât o
sumă de bani, împrumutatul datorează și daune-interese.
7
 b) Obligaţia de plată a dobânzii, în cazul împrumutului cu dobândă va fi analizată în
cadrul secţiunii consacrate împrumutului cu dobândă.
2. 2. Obligaţiile împrumutătorului
Deoarece împrumutul de consumaţie este un contract unilateral, în principiu
împrumutătorul nu are nici o obligaţie. Ca şi comodantul, împrumutătorul are obligaţia de
a repara prejudiciul cauzat de viciile bunului împrumutat, adică de viciile ascunse
cunoscute la data încheierii contractului și necomunicate împrumutatului.
În cazul împrumutului cu titlu oneros, se aplică în mod corespunzător regulile
referitoare la garanția vânzătorului, împrumutătorul fiind răspunzător de prejudiciul
suferit de împrumutat din cauza viciilor bunului împrumutat.
2. 3. Încetarea contractului de împrumut de consumație
- plata- contractul de împrumut se stinge prin plata făcută la termenul prevăzut în
contract sau stabilit de instanță ori la data plății efectuate de către împrumutat de
bunăvoie;
- alte moduri de stingere a obligațiilor: remitere de datorie, confuziune,
compensație
- rezilierea contractului pentru neexecutarea culpabilă a obligațiilor de către
împrumutat.
- decesul împrumutatului, în situația încheierii contractului intuitu personae
În caz de moarte a împrumutătorului, drepturile și obligatiile rezultând din
împrumut se transmit asupra moștenitorilor acestuia, potrivit regulilor generale, afară
numai dacă termenul restituirii a fost stabilit în contract în raport cu moartea
împrumutătorului, situație în care la decesul acestuia contractul încetează.

Secţiunea a III-a. ÎMPRUMUTUL CU DOBÂNDĂ

Sediul materiei: art.2167-2170 Cod civil.

Împrumutul de consumaţie poate avea şi un caracter oneros - o prestaţie oarecare în
schimbul transmiterii proprietăţii lucrului împrumutat, care de regulă este o sumă de bani
numită dobândă, împrumutul devine cu titlu oneros şi poartă denumirea de împrumut cu
dobândă.
Dispozițiile referitoare la împrumutul cu dobândă sunt aplicabile, în mod
corespunzător, ori de câte ori, în temeiul unui contract, se naște și o obligație de plată, cu
termen, a unei sume de bani ori a altor bunuri de gen, în măsura în care nu există reguli
particulare privind validitatea și executarea acelei obligații.
Obiectele contractului sunt: lucrul împrumutat (numit capital) şi dobânda, dar
ambele în sarcina împrumutatului.
Dobânda. Dobânda se poate stabili în bani ori în alte prestații sub orice titlu sau
denumire la care împrumutatul se obligă ca echivalent al folosinței capitalului.
Suma de bani împrumutată este purtătoare de dobândă din ziua în care a fost
remisă împrumutatului. Plata anticipată a dobânzii nu se poate efectua decât pe cel mult 6
luni. Dacă rata dobânzii este determinabilă, eventualele surplusuri sau deficite sunt
supuse compensării de la o rată la alta, pe toată durata împrumutului, cu excepția ultimei
rate care rămâne întotdeauna câștigată în întregime de împrumutător.
8
 Părţile sunt libere să stabilească, în contract, rata dobanzii atat pentru restituirea
unui imprumut al unei sume de bani (dobânda remuneratorie), cat si pentru intarzierea la
plata unei obligatii banesti (dobânda penalizatoare). Dobanda datorata de debitorul
obligatiei de a da o suma de bani la un anumit termen, calculata pentru perioada
anterioara implinirii termenului scadentei obligatiei, este denumita dobanda
remuneratorie. Dobanda datorata de debitorul obligatiei banesti pentru neindeplinirea
obligatiei respective la scadenta este denumita dobanda penalizatoare.
Pentru ipoteza în care bunul împrumutat este o sumă de bani, dobânda ca fruct
civil este denumită de lege dobândă remuneratorie.
Dacă părtile au stipulat dobânzi, fără să precizeze cuantumul lor, împrumutatul
este obligat să plătească dobânda legală. Potrivit art. 2169 Cod civil, suma de bani
împrumutată este purtătoare de dobândă din ziua în care a fost remisă împrumutatului.
În cazul in care, potrivit dispozitiilor legale sau prevederilor contractuale, obligatia
este purtatoare de dobanzi remuneratorii si/sau penalizatoare, dupa caz, şi in absenta
stipulatiei exprese a nivelului acestora de catre parti, se va plati dobanda legala aferenta
fiecareia dintre acestea.
Potrivit O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare
pentru obligaţii băneşti, rata dobanzii legale remuneratorii se stabileste la nivelul ratei
dobanzii de referinta a Bancii Nationale a Romaniei, care este rata dobanzii de politica
monetara stabilita prin hotarare a Consiliului de administratie al Bancii Nationale a
Romaniei iar rata dobanzii legale penalizatoare se stabileste la nivelul ratei dobanzii de
referinta plus 4 puncte procentuale.
În raporturile juridice care nu decurg din exploatarea unei întreprinderi cu scop
lucrativ, cuantumul dobanzii legale este de 80% din nivelul dobânzii de referinţă a
BNR.De asemenea, în în raporturile juridice care nu decurg din exploatarea unei
întreprinderi cu scop lucrativ, dobânda nu poate depăși dobanda legala cu mai mult de
50% pe an.
Dobânda trebuie constatată printr-un act scris, în lipsa acestuia datorându-se numai
dobânda legală.
Dacă prin convenție s-a stabilit o dobândă mai mare decât dobânda maximă
admisă, clauza care stipulează o astfel de dobândă este nulă de drept, iar împrumutatul
este decăzut din dreptul de a pretinde dobânda