Subiectul 70

COMODATUL
1. Notiune Imprumutul de folosinta (comodatul) este un contract prin care o
persoana, numita comodant, remite spre folosinta temporara unei alte persoane,
numita comodatar, un lucru determinat cu obligatia pentru acesta din urma de a-l
restitui in natura, in individualitatea sa (art 1560 C. Civ)
2. Caractere juridice
- Comodantul face parte din categoria contractelor reale , pentru incheierea lui
fiind necesara atat realizarea acordului de vointa, cat si predarea (traductiunea)
lucrului are formeaza obiectul contractului
- Comodantul este un contract esentialmente gratuit (art 1561 C. Civ)
Daca s-ar stipula o contravaloare pentru folosinta lucrului imprumutat,
contrctul s-ar transforma intr-un contract de locatiune de lucruri
Comodantul nu este obligat sa plateasca nici contrvaloarea uzurii lucrului
rezultata din folosirea acestuia pentru destinatia convenita. Gratuitatea contractului nu
se opune inse stipularii in contract a unei sume de bani, care sa reprezinte echivalentul
uzurii suferite de lucru din cauza folosintei→ Aceasta nu transforma comodatul intr-
un contract su titlu oneros, ci reprezinta o concretizare a obligatiei de restituire a
lucrului in starea in care a fost predat.
-Comodatul este un contract unilateral , deoarece –din momentul incheierii –naste
obligatii numai pentru comodatar
3. Obiectul contractului
Comodatul poate avea ca obiect numai lucruri nefungibile (individual
determinate), urmeaza sa fie restituite in natura, in individualitatea lor.
Pot constitui obiectul contractului lucrurile neconsumptibile a caror folosire nu
implica, la prima intrebuintare, consumarea substantei ori instrainarea lor.
In mod exceptional si lucrurile consumptibile pot fi considerate prin vionta
partilor nefungibile si individual determinate→ in aceste cazuri lucrurile nu pot fi
folosite potrivit destinatiei obisnuite, ci la o alta destinatie (ex. fructele sunt
imprumutate pentru aranjarea unei expozitii). Daca contractul nu contine clauze cu
privire la folosirea de catre imprumutat a lucrurilor consumptibile contrar destinaitei
obisnuite, se prezuma ce ele sunt fungibile, deci imprutul, este de consumatie.
Daca s-au predat cu titlu de imprumut bunuri neconsumptibile, contractul nu
poate fi decat comodat.
Obiectul contractului de comodat il poate forma orice lucru-mobil sai imobil-
in masura in care imprumutarea nu este interzisa prin norme speciale ori permisa
numai in anumite conditii.
Chiar di drepturile incorporale pot forma obiectul contractului (ex. dreptul de
proprietate industriala asupra marcii, brevetului) in masura in care legea speciala nu
prevede altfel.

1
 In privinta bunurilor proprietate publica, se prevede, pe de o parte
inaliebilitatea, iar pe de alta parte posibilitatea inchirierii sau concesionarii. In lipsa
interdictiei, nu se exclude posibilitatea transmiterii folosintei cu titlu gratuit
(comodat), daca ea se justifica printr-un interes public (ex: obiecte de muzeu pentru
organizarea unei expozitii).
4. Dreptul transmis In temeiul contractului, comodatarul dobandeste numai dreptul
de folosinta, devenind un simplu detentor precar, obligat la inapoierea lucrului (art.
1560 C. Civ)
5. Dovada contractului de comodat se face conform regulilor generale, fiind
suficient ca inscrisul sub semnatura privata, cerut act probationem sa fie redactat intr-
un singur exemplar (pantru comodant)
Faptul material al predarii lucrului (nu si negotiune) poate fi dovedit prin orice
mijloc de proba, indiferent de valoare.
Capacitatea partilor: comodatul si comodatarul –sa aiba capacitatea pentru a
incgeia acte de administrare. Comodatul nefiind translativ de proprietate, comodantul
poate sa nu aiba calitatea de proprietar –poate fi un uzufructuar sau locatar, daca
potrivit legii sau conventiei transmiterea folosintei nu este interzisa. Comodatarul insa
nu poate imprumuta lucrul caci il detine numai pentru folosirea proprie, daca partile
nu s-au inteles altfel.

2
Subiectul 71

OBLIGATIILE COMODATARULUI
1. Conservarea lucrului Comodatarul are obligatia de a se ingriji de coservarea
lucrului imprumutat ca un bun proprietar si chiar mai bine decat lucrurile sale, pe care
este obligat sa le sacrifice, la nevoie, in vederea conservarii lucrului imprumutat (art.
1566 C. civ) intrucat contractul este incheiat in interesul sau.
2. Folosirea lucrului potrivit destinatiei. Comodatarul este obligat sa intrebuinteze
lucruri numai la destinatia determinata prin natura lui sau prin acordul partilor, sub
sanctiunea de a plati daune-interese (art. 1564 C. civ) si de a suporta riscul pieirii
fortuite (art. 1565 C. civ) si rezilierea contractului potrivit regulilor generale.
Comodatarul nu raspunde de deteriorarea lucrului decurgand din intrebuintarea
lui normala si fara culpa din partea sa (art 1568 C. civ)
Comodatarul nu este obligat sa foloseasca lucrul (daca s-a obligat in acest sens
ori si-a asumat alte obligatii, contractul poate fi calificat antrepriza, locatiune sau alt
contract).
Folosinta nu poate fi transmisa asupra unei alte persoane, indiferent cu titlu
oneros (locatiune) sau cu titlu gratuit (comodat) daca aceasta nu a fost prevazuta
expres in contract. La nevoie, lucrul imprumutat poate fi dat in depozit, casi
depozitarul nu se poate folosi de lucru, iar pastrarea in depozit nu contravine
intereselor comodantului.
3. Suportarea cheltuielilor de folosinta (de intretinere). Comodatarul suporta
cheltuielile necesare folosintei lucrului (ex. hrana calului imprumutat, reparatiile
locative ale casei, etc.), neavand dreptul sa ceara restituirea acestor cheltuieli (art.
1569 C. civ), care sunt un accesoriu al folosintei (daca nu s-a stipulat contrariul), iar
nu echivalentul ei, pentru a transforma comodatul in locatiune.
4. Restituirea lucrului. Principala obligatie a comodatarului este de a restitui la
scadenta lucrul imprumutat in natura sa specifica (art. 1560 C. civ).
Conform principiului executarii in natura a obligatiilor de a face cat timp
partile nu se inteleg altfel, comodatarul nu poate oferi, iar comodantul nu poate cere
un alt lucru sau echivalentul in bani a lucrului imprumutat, daca restituirea in natura
este posibila.
Obligatia de a face – obligatie alternativa – daca lucrul imprumutat a fost
deteriorat din culpa comodatarului, el este obligat sa-l repare si sa-l restituie in natura,
putandu-se recurge la plata echivalentului numai “in ipoteza imposibilitatii de
executare a repararii in natura” sau daca ambele parti opteaza in acest sens ori
comodantul dovedeste ca executarea in natura nu-i mai foloseste.
Comodatarul are drept de retentie pana la plata cheltuielilor extraordinare,
necesare si urgente facute pentru conservarea lucrului (art. 1574 C. civ) si a
despagubirilor pentru pagubele provocate de viciile lucrului (art. 1575 C. civ), care

3
sunt in sarcina comodantului. In perioada exercitarii dreptului de retentie,
comodatarul nu mai poate folosi lucrul, retentia nu-I confera dreptul de folosinta.
 Daca comodatarul refuza fara temei restituirea lucrului, comodantul are drept
de optiune intre doua action:
- o actiune reala in revendicare, care sanctioneaza dreptul sau de proprietate si
prezinta avantajul ca este imprescriptibila si poate fi intentata si impotriva tertelor
personae, cum ar fi cumparatorul, depozitarul, etc.( care o pot paraliza, numai prin
invocarea zucopiunii – in ipoteza imobilelor – sau a posesiunii de buna-credinta, in
cazul mobilelor), dar implica dovada dreptului de proprietate, uneori dificila.
- o actiune personala, care deriva din contract. Aceasta actiune prezinta avantajul
pentru comodant ca il scuteste de a mai face dovada dreptului sau de proprietate.
Simpla dovada a contractului este suficienta pentru a justifica cererea de restituire. Ea
este folosita de regula in cazul in care comodantul nu este proprietarul lucrului
imprumutat (locatar). Aceasta actiune este supusa prescriptiei extintive sin u poate fi
intentata impotriva tertilor care ar detine lucrul imprumutat.
 Scadenta obligatiei de restituire.
Comodantul nu poate cere restituirea lucrului inainte de implinirea termenului
stipulat sau daca nu s-a prevazut un termen – inainte de a se fi indestulat trebuinta
comodatarului ce s-a avut in vedere la incheierea contractului (art. 1572 C. civ).
Daca partile nu au prevazut un termen, iar lucrul este de o folosinta
permanenta, termenul restituirii urmeaza sa fie stabilit de instanta, caci folosinta nu
poate dura la infinit sau sa depinda exclusiv de vointa comodatarului, el fiind obligat
sa restituie lucrul (art. 1560 C. civ).
Daca comodantul ar cadea intr-o trebuinta mare si neprevazuta, instanta poate
dupa imprejurari sa-l oblige pe comodatar la restituirea lucrului chiar inainte de
expirarea termenului stipulat sau inainte de satisfacerea trebuintelor sale (art. 1573 C.
civ).

 Prescriptia actiunii personale in restituire

Termenul general de prescriptie incepe sa curga de la expirarea termenului
convenit sau de la data indestularii trebuintei comodatarului ce s-a avut in vedere la
incheierea contractului. Daca lucrul este de folosinta permanenta si partile nu au
convenit un termen, prescriptia incepe sa curga de la data incheierii contractului; -
stabilit de instanta, prescriptia dreptului de a cere executarea silita incepe sa curga de
la data ramanerii definitiv a hotararii sau, daca instanta a stabilit un termen ulterior, de
la data implinirii acelui termen.
5. Raspunderea comodatarului, ipoteza pluralitatii de comodatari. Comodatorul
raspunde pentru deteriorarea sau pieirea – in tot sau in parte a lucrului, daca nu
dovedeste ca deteriorarea ori pieirea s-a produs fortuit sau ca deteriorarea este
consecinta folosirii potrivit destinatiei si fara culpa din partea sa.
Sarcina probei incumba comodatarului, nu comodantului.
Comodatarul raspunde si pentru deteriorarea lucrului produsa de catre persoana
caruia, la randul lui, l-a incredintat, cu orice titlu. Fapta tertului nu constituie un caz

4
fortuit , exonerator de raspundere pentru comodator. In caz de pluralitate de
comodatori, acestia raspund solidar fata de comodant. Comodatarul va avea actiuni in
regres impotriva tertului (fara ca acesta sa fie parte in contractul de comodat), in baza
raportului juridic incheiat cu acesta. Comodantul va putea actiona impotriva tertului
pe cale oblica, subrogandu-se in drepturile comodatarului.
In caz de pieire, evaluarea lucrului se face dupa momentul in care se pronunta
hotararea (valoarea actuala), astefl incat comodantul sa-si poate procura un alt lucru
identic cu cel imprumutat, deducandu-se echivalentul uzurii bunului survenita in
intervalul de timp de la data imprumutului si pana la data pieirii lui.
6. Suportarea riscurilor de catre comodatar De regula, riscul deteriorarii sau pieirii
fortuite este suportat de comodant in calitate de proprietar. Totusi, riscurile sunt
suportate de comodatar, daca:
- intrebuinteaza lucrul contrar destinatiei determinate prin natura lui sau prin
conventie (art. 1656 C. civ);
- prelungeste folosinta dupa scadenta (art.1565 C. civ) si nu dovedeste ca lucrul ar fi
pierit si la comodant (art. 1156 C. civ);
-ar fi putut salva lucrul imprumutat inlocuindu-l cu un bun al sau, sau daca ambele
lucruri fiind in pericol a scapat lucrul sau, lasand sa piara cel imprumutat (art. 1566,
C. civ.), indiferent de valoarea celor doua lucruri;
- lucrul a fost evaluat in momentul contractarii (art. 1567 C. civ).
Aceste dispozitii cu privire la riscuri sunt supletive, putand fi inlaturate prin
acordul partilor.

5
Subiectul nr. 72

MANDATUL CU REPREZENTARE
(notiuni; forma; dovada; obiect; intindere)
1. Notiune. Mandatul este un contract prin care o persoana, numita mandatar, se
obliga sa incheie unul sau mai multe acte juridice pe seama unei alte persoane, numita
mandant, care ii da aceasta imputernicire si pe care il reprezinta (art. 1532 si urm. C.
civ).
- Deosebire fata de contractul de munca si contractul de antrepriza.
In principiumandatul este un contract cu titlu gratuit, dar legea nu interzice ca
mandatarul sa fie remunerat, daca exista stipulatie expresa in acest sens (art. 1534 C.
civ).
Principala deosebire dintre contractul de mandat si contractul de munca sau
contractul de antrepriza, consta in aceea ca mandatul are ca obiect (principal)
incheierea de acte juridice cu tertii si, de regula, mandatarul este reprezentantul
mandantului, in timp ce contractul de munca sau de antrepriza are ca obiect acte sau
fapte materiale si intelectuale prestate pentru cealalta parte contractanta, iar salariatul,
respectiv antreprenorul (arhitectul), nu are calitatea de reprezentant.
Salariatul poate primi imputernicire de reprezentare din partea unitatii (ex. pt
achizitionarea de bunuri) -> va avea calitatea de mandatar.
Antreprenorul poate fi imputernicit sa incheie anumite acte juridice in numele
clientului (ex. sa obtina avize sau autorizatii din partea organelor competente).
Pe de alta parte, un liber profesionist care, de regula, este un reprezentant
(mandatar), nu intotdeauna va avea aceasta calitate. Ex. avocatul care da numai
consultatii juridice sau care acorda numai asistenta juridica, fara puteri de
reprezentare, are – in raporturile civile – de regula, calitatea de antreprenor, nu de
mandatar.
2. Forma mandatului. Mandatul este, de regula, un contract consensual, care ia
nastere prin simplul acord de vointa al partilor, fara a fi supus vreunei forme speciale,
“mandatul poate fi dat in forma scrisa sau chiar verbala ori in mod tacit” (art. 1533 C.
civ).
In practica, mandatul este constatat de obicei printr-un inscris numit procura
sau imputernicire.
Procura, ca negotium, este un act juridic unilateral (exprimand vointa
mandantului, oferta de mandant), iar ca instrumentum, este inscrisul in care se
enumera actele juridice ce urmeaza sa fie indeplinite de mandatar (procurator) in
numele mandantului. Partile redacteaza un inscris pentru ca tertii sa fie in masura sa
verifice puterile conferite mandatarului, precum si limitele in care acesta poate
contracta in numele mandantului.
Cand actul juridic la care participa mandatarul in numele mandantului urmeaza
sa fie incheiat in forma solemna (de regula autentica), atunci procura trebuie sa fie

6
data si ea in aceeasi forma, deoarece procura (mandatul) formeaza un tot indivizibil cu
actul in vederea caruia a fost dat (regula simetriei formelor).
Potrivit art. 58 din Legea 36/1995, “partile pot fi reprezentate la autentificare
printr-un mandatar cu procura speciala autentica”, fara a distinge dupa cum forma
autentica a actului ce urmeaza a fi incheiat prin mandatar este ceruta de lege sau este
hotarata numai de catre parti.
Pentru unele operatii juridice , legea prevede necesitatea unei procuri autentice
indiferent de forma actului juridicce urmeaza sa fie incheiat de catre mandatar, in
numele mandantului: unitatile cu capital de stat si cooperatiste pot face plati in
numerar “numai persoanelor indicate in documente sau celor imputernicite de acestea
pe baza de procura autentificata, speciala sau generala”.
Mandatul – contract consensual, consimtamantul partilor poate fi dat in mod
expres dar si in mod tacit (art. 1533 C. civ). Oferta de mandat special trebuie sa fie
expusa, in schimb, acceptarea ofertei de mandat poate fi tacita.
Mandatul tacit nu trebuie confundat cu mandatul aparent; in acest caz – desi
lipseste vointa mandantului de a fi reprezentat (mandatarul a depasit imputernicirea
sau mandatul a incetat anterior ori nici n-a existat in realitate) – tertii contracteaza cu
credinta scuzabila si legitima (deci fara vreo culpa) ca mandatarul aparent are puteri
de reprezentare (credinta legitima valoreaza titlu). Ex in cazul revocarii mandatatului,
care nu a fost adusa la cunostinta tertilor (art. 1554 C. civ), indiferent ca mandantul a
fost ori nu in culpa (dar nici complet strain de aparenta creata). Buna-credinta a
tertului se prezuma potrivit regulilor generale.
Mandatul aparent porduce efecte ca si cum mandatarul aparent ar fi avut puteri
depline de reprezentare. Tertului contractant de buna-credinta poate actiona (dar nu
este obligat in acest sens) impotriva mandantului in baza actului incheiat cu
mandatarul aparent, caz care va fi obligat sa execute si obligatiile asumate (ex: daca
cere predarea lucrului vandut de mandatarul aparent, va fi obligat sa plateasca pretul).
In schimb, persoana reprezentata fara voia ei poate actiona impotriva tertului numai
daca actul incheiat de mandatarul aparent,caz in care mandatul aparent se transforma
cu efect retroactiv(de la data incheierii actului) intr-un mandat de reprezentare de
drept comun. In lipsa ratificarii,mandatarul aparent raspunde fata de mandant(cu care
nu are raporturi contractuale) pe teren delictual sau ca in negustorum gestor , dupa
cum a fost or nu in culpa. Raspunderea mandatarului aparent poate fi angajata si fata
de tertul contractant dar numai extracontractual(delictual),deoarece nu a contractat in
nume propriu.
3. Dovada mandatului. Acceptarea mandatului poate fi dovedita,prin executarea lui de
catre mandatar.
Daca mandatul este expres si legea speciala nu prevede altfel, dovada se face
dupa regulile dreptului comun,atat intre parti,cat si de catre tertul care contracteaza cu
mandatarul.
Daca actul in vederea caruia s-a dat mandatul expres are o valoare mai mare de
250 lei sau cerinta formei scrise este prevazuta de lege indiferent de valoare,dovada se
va face prin inscris,fiind aplicabile si dispozitiile privitoare la existenta unui inceput

7
de dovada scrisa(art.1197 C civ.)si la imposibilitatea materiala sau morala-de
procurare a unei dovezi scrise(art.1998 C civ.) sau la interdictia dovedirii prin martori
impotriva ori peste cuprinsul inscrisului(art.1191 alin.2 C.civ.).
In ipoteza mandatului tacit,codul civil deloga de la regula simetriei
formelor;mandatul poate fi tacit,in schimb pentru actul ce se incheie de catre mandatar
cu tertul,ad probationem se cere forma scrisa
4.Obiectul mandatului trebuie sa fie determinat ,posibil si liat ca la orice contract. In
toate cazurile,mandatul poate avea ca principal obiect numai incheierea de acte
juridice de catre mandatar(contracte sau acte unilaterale,denuntarea locatiunii fara
termen,acceptarea sau renuntarea la o mostenire etc),actele materiale putand avea un
caracter accesoriu(ex.: verificarea bunului care urmeaza sa fie cumparat,preluarea
bunului mobil care urmeaza sa fie vandut etc),iar actele juridice cu caracter strict
personal(ex.:testamentul)nu pot fi facute prin mandatar.
5.Intinderea mandatului Mandatul poate fi special sau general(art.1535 C civ.).
Mandatul este special cand se da pentru o singura operatie juridica sau pentru anumite
operatii determinate.
Mandatul este general cand mandatarul primeste imputernicirea de a se ocupa
de toate treburile mandantului.
Pentru actele de dispozitie se cere un mandat special.
Actele de conservare sau de administrare pot fi incheiate de mandatar pe baza
unui mandat general.
In toate cazurile,mandatarul nu poate face nimic afara din limitele mandatului
sau(art.1537 C civ).