Contract de locatiune

 Prin contractul de locaţiune, o parte (locator) se obligă să dea celeilalte părţi (locatar) un bun
determinat individual în folosinţă temporară sau în folosinţă şi posesiune temporară, iar aceasta
se obligă să plătească chirie.

Definiţia locaţiunii conţine elementele principale ale acestui contract, şi anume: scopul, subiecţii,
obiectul, termenul şi chiria.

Scopul locaţiunii este folosinţa, sau folosinţa şi posesiunea unui bun, care aparţine unei alte
persoane. Folosinţa bunului constă în aplicarea calităţilor utile ale bunului. Posesia bunului
constă în stăpînirea efectivă a bunului. Mai detaliat despre posesiune vezi Titlul II, Cartea II a
prezentului cod.

Subiecţii locaţiunii sunt locatorul şi locatarul. În calitate de locator poate activa orice persoană
fizică sau juridică – subiecţi de drept, care dispun de un bun cu titlu de proprietate sau în baza
altui titlu legal. Locatarul poate fi orice subiect de drept, care dispune de capacitatea de exerciţiu.
Mai detaliat vezi Comentariul la art.19 şi 61 al prezentului cod.

Obiectul locaţiunii poate fi doar un bun determinat individual, care nu este exclus din circuitul
civil. Se consideră determinat individual bunul care, potrivit naturii sale, se individualizează prin
semne, însuşiri caracteristice doar lui. Mai detaliat vezi comentariul la art.294 al prezentului cod.
Nu pot servi ca obiect al locaţiunii doar unele bunuri în privinţa cărora legislaţia stipulează
careva restricţii. Astfel de restricţii sunt stipulate în Decretul Preşedintelui Republicii Moldova
din 06.01.1994 “Cu privire la aprobarea Listelor întreprinderilor şi organizaţiilor de stat, precum
şi a tipurilor de bunuri ale statului, a căror arendă nu se admite”. (Monitorul Parlamentului
Republicii Moldova. 1994, nr.1).

O particularitate a acestui contract o constituie folosinţa sau folosinţa şi posesiunea temporară.

Din aceste considerente părţile au obligaţia de a stipula în contract termenul acestuia. Dat fiind
faptul, că Legea nu prevede altceva, în principiu, prin acordul părţilor locaţiunea poate avea loc
şi pe un termen nedeterminat. Un asemenea contract va fi valabil, dar în caz de litigiu, se pot isca
careva probleme.

Locaţiunea este un contract cu titlu oneros. Oobligaţia de bază a locatarului este achitarea chiriei,
care se stabileşte prin acordul comun ale părţilor. La stabilirea cuantumului chiriei se iau în
consideraţie un şir de circumstanţe, cum ar fi: termenul, obiectul şi componenţa lui, uzura
acestuia, intensivitatea folosirii bunului şi altele. Chiria se stabilesc, de regulă, în bani, dar
legislaţia nu interzice şi achitarea ei în natură sau în alt mod. Dacă obiectul locaţiunii este utilizat
pentru fabricarea unui bun sau prestarea unor servicii, chiria poate fi achitată prin transmiterea
unei părţi a bunului produs sau prin prestarea unor servicii.

Forma contractului de locaţiune

de ordin general cu privire la forma contractului de locaţiune cînd obiectul acestuia este un bun
imobil. În acest caz legea cere forma scrisă a contractului. Din aceste considerente se poate
deduce, că pentru bunurile imobile forma contractului poate fi şi verbală, dar părţile pot conveni
şi altfel.
Alte criterii faţă de forma contractului de locaţiune sun stipulate în lege pentru cazul cînd
obiectul contractului este un bun imobil, care se dă în chirie pe un termen ce depăşeşte 3 ani, în
acest caz se cere înscrierea contractului în Registrul bunurilor imobile. Mai detaliat vezi
Comentariul la art.art.496-511 al prezentului cod. Nerespectarea acestei reguli are ca efect
inopozabilitatea contractului faţă de terţ. Prin urmare, acest contract are valoare juridică numai
pentru părţile contractului şi nu poate fi invocat faţă de alte persoane.

Caracterele juridice ale contractului de locatiune

Enumerare. Locatiunea este un contract sinalagmatic (bilateral) intrucat da nastere la obligatii

reciproce intre parti. Locatorul se obliga sa asigure folosinta vremelnica a lucrului inchiriat, iar
locatarul se obliga sa plateasca locatorului pretul locatiunii.

1. Locatiunea este un contract cu titlu oneros, in care ambele parti contractante urmaresc un
interes propriu patrimonial. Incomparatie cu imprumutul de folosinta (comodat), care este un
contract esentialmente gratuit, locatiunea este dimpotriva, prin definitie (esentialmente) cu titlu
oneros.Daca folosinta unui lucru se transmite cu titlu gratuit, contractul este nul ca locatiune, dar
poate fi valabil ca un imprumut de folosinta, daca lucrul s-a predat (comodatul fiind un contract
real) si daca sunt indeplinite si celelalte conditii de validitate.

2. Locatiunea este un contracl comutativ, in care existenta si intinderea obligatiilor nu depinde de

inprejurari si deci nu exista sanse de castig si pierdere pentru parti.

3. Locatiunea este un contract consensual, care se incheie prin acordul - fie si tacit al partilor
(solo consensu), fara vreo formalitate.

4. Locatiunea este un contract cu executare succesiva, in timp. Elemen-tul 'timp'' este de esenta
locatiunii. Locatorul asigura folosinta lucrului pana la incetarea locatiunii, iar pretul este calculat
dupa durata folosintei si timpul se are in vedere chiar daca pretul s-a fixat in mod global.

Forma contractului de locațiune a unui bun imobil trebuie să fie întocmit în scris.

Obiectul contractului

Locaţiunea — fiind un contract Sinalagmatic — dă naştere la două obligații (reciproce):

obligaţia locatorului are ca obiect lucrul închiriat, iar obligația locatarului are ca obiect preţul
locaţiunii.

a) Lucrul închiriat — total sau parțial — poate fi un lucru mobil sau imobil, corporal sau
incorporal (de exemplu, dreptul de proprietate industrială), dar în toate cazurile cu condiţia să nu
se distrugă sau să nu se consume prin folosinţă. Aceasta înseamnă că obiectul locaţiunii îl
formează lucruri nefungibile (individual determinate). Un lucru viitor poate forma obiectul
contractului, cu excepţia bunurilor dintr-o moştenire nedeschisă (art.

b) Preţul pe care locatarulîl plătește în schimbul folosinţei lucrului se numeş-chirie. Chiria se

fixează în raport cu durata contractului, fie global, fie pe unităţi de timp (ziua, luna, anul etc.) şi
se plăteşte la termenele stipulate, de regulă în mod succesiv. Plata chiriei poate fi efectuată
integral la expirarea termenului locațiunii. Dacă plata chiriei este stabilită pentru anumite
perioade, ea trebuie efectuată la expirarea lor.
1. Lucrul inchiriat - tolal sau partial - poate fi un lucru mobil sau imobil, corporal sau incorporal
(de exemplu, dreptul de proprietate industriala), dar in toate cazurile cu conditia sa nu se distruga
sau sa nu se consume prin folosinta conform destinatiei dupa natura obiectului sau conform
destinatiei stabilita prin acordul partilor. Inseamna ca obiectul locatiunii il formeaza lucruri
nefungibile (individual determinate) dupa natura lor sau dupa vointa partilor. Un lucru viitor
poate forma obiectul contractului, cu exceptia bunurilor dintr-o mostenire nedeschisa (art. 965
C.civ.). In caz de nerealizare a lucrului viitor se va angaja raspunderea locatorului potrivit
regulilor generale.

Evident, locatiunea nu poate avea ca obiect o persoana. Daca se inchiriaza un lucru cu personalul
de deservire (de exemplu, un autovehicul cu sofer), contractul este mixt: locatiune in privinta
lucrului si prestare de servicii in privinta personalului de deservire.

In sfarsit, lucrurile cu regim special pot fi incheiate numai in condi-tiile legii speciale (de
exemplu, armele numai 'catre persoane in drept sa le detina'').

1. Pretul pe care locatarul il plateste in schimbul folosintei lucrului se numeste chirie. Chiria se
fixeaza in raport cu durata contractului, fie global fie, pe unitati de timp (ziua, luna, anul etc.) si
se plateste la termene stipulate, de regula in mod succesiv.

Chiria trebuie sa fie determinata in momentul incheierii contractului. Sub sanctiunea nulitatii,
chiria trebuie sa fie sincera si serioasa. Daca chiria a fost prevazuta fictiv sau lucrul a fost
inchiriat in schimbul unei sume derizorii, contractul nu mai este o locatiune, ci un comodat, daca
conditiile de validitate ale acestui contract sunt indeplinite si lucrul a fost predat (comodatul fiind
un contract real).

Pretul se fixeaza, de regula, in bani. Dar - spre deosebire de vanzare -contractul ramane locatiune
chiar daca chiria s-a fixat sub forma unei alte prestatii (de exemplu, cota-parte din fructe sau
prestari de servicii). Regulile locatiunii sunt aplicabile si in cazul in care folosinta unui lucru se
transmite in schimbul folosintei unui alt lucru. Cu ajutorul regulilor care guverneaza contractul
de schimb nu pot fi solutionate problemele juridice ale schimbului de drepturi de folosinta.

Interdicţia schimbării formei sau destinaţiei bunului închiriat

Legea stipulează o interdicţie care se răsfrînge în mod egal la ambele părţi ale locaţiunii. Această
interdicţie are două aspecte, şi anume, pe toată durata locaţiunii părţile în mod unilateral, sau
prin acordul comun nu pot schimba: a) forma; b) destinaţia obiectului locaţiunii.

Această interdicţie rezultă din natura judiciă acestui contrac şi este în deplină concordanţă cu o
obligaţiune principală a locatarului care se manifestă prin faptul că după încetarea raporturilor
contractuale, locatarul este obligat să restituie bunul închiriat în starea în care i-a fost dat sau în
starea prevăzută de contract. Mai detaliat vezi comentariul la art. 908 al prezentului cod.

Temeiurile şi condiţiile de modificare a chiriei

Modificarea cuantului chiriei poate avea loc numai cu respectarea regulii generale – prin acordul
prţilor. Din iniţiativa locatorului modificarea chireiei poate avea loc numai dacă există condiţii
legale, şi anume, numai des decît o dată pe an şi numai în cazul în care condiţiile economice fac
ca neajustarea să fie inechitabilă. Din condiţiile legii rezultă, că din iniţiativa locatarului poate
avea loc doar majorarea cuantului chiriei, deaorece locatorul nu poate acţiona în defavoarea sa.
Reducerea chiriei popate avea loc din iniţiativa locatarului, dar pentru a realiza acest drept sunt
necesare existenţa prevederilor legale: a) condiţiile, stipulare în contract, de folosire a bunului
sau starea obiectului locaţiunii s-au înrăutăţit consideral; b) această înrăutăţirea considerabilă a
survenit în virtutea unor circumstanţşe independente de voinţa locatarului. Prin urmare, dacă o
asemenea înrăutăţire a survenit din vina acestuia el nu este în drept să ceară reducerea
cuantumului chiriei. Înrăutăţirea esenţială poate avea loc, de pildă, din cauza uzurii sau
amortizaţiei depline a bunului închiriat,din cauza unui accident sau în urma altor circumstanţe
care nu depind de locatar.

Înrăutăţirile sunt cosiderabile dacă înpiedică folosirea bunului după destinaţie, dacă eficienţa,
volumul folosirii bunului s-au redus esenţial. Înrăutăţirea nesemnificativă nu poate influienţa
asupra cuantumului chiriei.

Caracterisitcele bunului închiriat

O obligaţie de bază a locatorului este transmiterea bunului în stare, care permite folosirea lui
conform destinaţiei şi menţinerea bunului în această stare pe toată durata locaţiunii. Această
obligaţiune rezultă din faptul, că locatorul este, de regulă, proprietarul bunului închiriat şi el
trebuie să suporte toate cheltuielile necesare pentru menţinerea acestui bun în stare cuvenită.
Această regulă este imperativă şi părţile nu pot conveni altfel.

Scopul acestei norme este asigurarea transmiterii în locaţiune a unui bun care este liber de orice
vicii. În lege sunt stipulate caracteristicile de ordin material şi juridic, prezentate faţă de obiectul
locaţiunii.

Bunul este considerat liber de orice viciu material cînd are caracteristicile convenite. Aceste
caracteristici se referă la criteriile şi cerinţele de ordin calitativ, care se referă la capacităţile
lăuntrice ale bunului şi care trebuie să asigure folosirea bunului după destinaţie.

Bunul este considerat liber de orice viciu material dacă părţile au respectat minimum o condiţie
din cele două legale: a) În contract este stipulată destinaţia obiectului şi starea acestuia permite
folosirea acestui bun după această destinaţie. b) Părţile nu au convenit asupra unor anumite
caracteristici de folosinţă, dar bunul poate fi folosit conform destinaţiei obişnuite a unor
asemenea bunuri.

Bunul dat este considerat liber de orice viciu juridic dacă nici un terţ nu poate valorifica dreptul
asupra acestui bun în perioada pentru care a fost încheiat contractul. Prin urmare, obiectul
contractului pot fi şi bunurile asupra cărora terţele persoane pot avea careva drepturi. Principalul
moment în acest sens îl constituie faptul, că bunul este considerat liber de orice viciu juridic cu
condiţia că nici un terţ nu poate valorifica dreptul său asupra acestui bun pe toată durata
locaţiunii.

Contractul de locaţiune este un contract sinalagmatic. Prin urmare, toate prevederile stipulate în
art.art.704-711 ale prezentului cod se aplică respectiv şi la locaţiune. Drepturile locatarului în
locaţiune pot fi realizate doar cu respectarea prevederilor legale, care stabilesc

obligaţia locatarului de a-l informa pe locator despre viciile depistate. Prin urmare, îndată după
depistarea viciilor bunului închiriat locatarul este obligat să-şi onoreze obligaţia informaţională
despre acest fapt faţă de locator
Soluţionarea divergenţelor legate de viciile depistate poate avea loc, după situaţie prin acordul
părţilor sau pe cale judiciară.

Dreptul locatarului de a verifica bunul închiriat şi de a efectua lucrări asupra

lui

Legea stipulează un şir de drepturi ale locatorului care au valoare juridică pe toată durata
locaţiunii. Aceste drepturi rezultă din faptul că locatarul este proprietarul bunului închiriat şi el
poate să dispună de acest bun după propria sa voinţă. Prin urmare, 1070 locatorul poate înstrăina
acest bun în baza unui contract de vînzare-cumpărare, poate încheia un nou contract de locaţiune
cu o altă persoană, poate repara bunul închiriat sau efectua alte lucrări.

Drepturile locatarului stipulate în acest articol por fi grupate în felul următor: a) de a verifica
bunul închiriat, şi anume: de a verifica starea reală a acestui obiect; b) de a efectua lucrări asupra
bunului închiriat (de renovare, de reparaţie, de profilactică ş.a.); c) iar dacă obiectul locaţiunii
este un imobil locatorul este de asemenea în drept de a prezenta obiectul închiriat eventualelor
cumpărători sau locatari.

Pentru a exercita aceste drepturi locatorul este obligat să respecte şi interesele locatarului, adică
să-şi realizeze drepturile sale în mod rezonabil. Se presupune că locatarul trebuie să fie în
prealabil înştiinţat despre eventualele verificări, vizitări şi lucrări. Aceste acţiuni trebuie să fie
efectuate în perioadele de timp şi în modul convenabil pentru locatar şi cu condiţia că ele nu vor
crea careva incomodităţi pentru locatar în ce priveşte folosinţa bunului închiriat.

Obligaţiile locatarului

Acest articol conţine cele mai importante obligaţii ale locatarului, care sunt respectiv grupate
şi care în mare măsură depind de obiectul locaţiunii.

Fiecare bun are o destinaţie individuală (specială) care corespunde însuşi naturii acestui bun.
Scopul suprem al locaţiunii este folosirea bunului după această destinaţie şi satisfacerea
intereselor personale ale locatarului. Locatarul este obligat să utilizeze obiectul locaţiunii în
strictă conformitate cu destinaţia acestuia. Un camion nu poate fi utilizat pentru transportarea
călătorilor, iar o încăpere nelocuită – pentru locuinţă. Dacă limitele, parametrele, volumul
folosirii bunului închiriat sunt stipulate în contract locatarul este obligat să respecte şi aceste
prevederi. Deoarece bunul închiriat se află în folosinţa sau folosinţa şi posesiunea locatarului,
acesta este obligat să se comporte cu acest bun ca şi cum acesta iar aparţinea lui personal.
Adică comportarea locatarului trebuie să fie, în principiu, analogică comportării
proprietarului. Bai mai mult ca atît, folosinţa şi posesiunea bunului nu trebuie să violeze sau
să influenţeze negativ în alt mod asupra integrităţii corporale a bunului închiriat. Din aceste
considerente locatarul în virtutea legii este obligat să păstreze şi să asigure integritatea
bunului. Dacă în chirie, să admitem, este transmis un instrument muzical, apoi acesta
urmează să fie păstrat într-o încăpere cu temperatură şi umiditate respectivă, iar dacă obiectul
contractului este un autoturism, apoi trebuie să fie păstrat într-un garaj, sau în altă încăpere
respectivă, sau la o parcare autorizată. Obligaţiile de păstrare se manifestă şi prin faptul că
nimeni, în afară de locatar, nu trebuie să aibă acces liber la bunul închiriat,Locatarul este
obligat să acopere cheltuielile curente de folosire şi întreţinere în stare normală a bunului.
Onorarea acestei obligaţii are o importanţă semnificativă în primul rînd pentru însuşi locatar,
 deoarece obiectul chiriei va putea fi folosit după destinaţie doar dacă el permanent va fi în
stare cuvenită. Dacă în chirie se află, bunăoară, un automobil apoi cheltuielile curente se
referă la alimentarea lui cu combustibil, ulei, efectuarea reviziei tehnice ş.a. În altele cazuri
cheltuielile curente de folosire şi întreţinere în stare normală presupun efectuarea curăţeniei
bunului închiriat, achitarea serviciilor comunale ş.a. Ca şi legislaţia veche, noul Cod civil
stipulează obligaţia locatarului de a efectua reparaţia curentă a bunului închiriat. Scopul
acestei reparaţii este menţinerea obiectului în stare cuvenită. Reparaţia curentă presupune
cheltuieli de ordin operativ şi sunt nesemnificative. Dacă obiectul locaţiunii este o încăpere
nelocuibilă, apoi reparaţia curentă include lucrări de vopsire, de schimbare a sticlelor în
ferestre, a întrerupătoarelor de lumină ş.a.

Termenul maxim al contractului de locaţiune

Legea stipulează doar o singură restricţie cu privire la termenul locaţiunii, care nu poate
depăşi termenul de 99 de ani. Prin urmare, părţile pot conveni şi stipula în contract orice
termen în aceşti parametri. Dacă raporturile contractuale continuă în mod tacit după expirarea
termenului locațiunii, acesta se consideră prelungit pe un termen nedeterminat.

La determinarea termenului locaţiuinii se iau în consideraţie unele criterii, cum ar fi: obiectul
contractului, gradul lui de uzare şi starea generală a acestuia, procentul de amortizare ş.a. De
asemenea se ţine cont de interesele părţilor, perspectivele majorării şi extinderii folosirii şi
exploatării bunului, posibilităţile majorării productivităţii, volumul şi termenele de investiţii,
alte momente.

Încetarea locaţiunii

Legea stipulează două temeiuri tradiţionale de încetare a locaţiunii:

a) la expirarea termenului contractului;

b) în cazul pieirii bunului închiriat.

Expirarea termenului contractului poate servi ca temei de încetare a locaţiunii dacă părţile au
convenit astfel şi bunul închiriat a fost restituit locatorului. În cetarea locaţiunii din acest temei
poate avea loc şi în cazul, cînd nici una din părţi nu a declarat cu un preaviz părţii opuse despre
intenţiile sale de a continua raporturile contractuale şi dacă prin tăcere prelungirea folosirii
bunului după expirarea termenului nu a avut loc.

Pieirea bunului închiriat este un temei ondescutabil de încetare a locaţiunii, deoarece în acest caz
dispare un element principal al contractului – însuşi obiectul locaţiunii. Prin urmare, dispare şi
interesul părţilor.

Prin acordul părţilor, în dependenţă de obiectul contractului, scopul părţilor şi alte circumstanţe,
în contract pot fi stipulate şi alte temeiuri de încetare a locaţiunii. Acest lucur poate avea loc şi în
alte cazeri prevăzute de lege.
 Prelungirea contractului de locaţiune

O particularitate a locaţiunii o constituie posibilitatea continuării în mod tăcit a folosirii bunului

închiriat, fapt care are ca efect prelungirea raporturilor contractuale pe un termen nedeternimat.
Pentru ca raporturile contractuale să fie considerate prelungite pe un termenu determinat este
necesar că pînă la expirarea termenului contractului părţile să nu întreprinde careva acţiuni de
încetare a raporturilor contractuale şi restituirea locatorului bunului închirita. Prin urmare, în
mod tăcit prin inacţiunile proprii îşi manifestă disponibilitatea de a continua aceste raproturi. În
locaţoune raproturile contzractuale au de regulă un caracter stabil, uneori de lungă durată, mai
ales cînd obiectul contractului este un imobil. Ba mai mult ca atît, deseori după expirarea
termenului contractului are loc reînnoirea raporturilor contractuale, dat fiind faptul că există
temeiuri legale. Astfel, alin.2 al art.904 stipulează un drept prioritar al locatarului de a încheia
contractul pe un nou termen. Din esenţa legii rezultă că termenului noului contract va fi
echivalent cu termenul contractului expirat.

Pentru realizarea acestui drept sunt necesare existenţa a trei condiţii expres prevăzute de lege, şi
anume: a) şi-a onorat anterior obligaţiile contractuale; b) bunul se dă în locaţiune pe un nou
termen; c) este de acot cu noile condiţii contractle stabilite de locator. Se consideră că locatarul
şia- onorat anterior obligaţiile anterioare dacă el a respectat prevederile art. 888. Încălcările care
por servi ca bază pentru a nu aplica dreptul prioritar al locatarului la închirierea contractului pe
un nou termen pot fi considerate temeiurile de reziliere a locaţiunii din iniţiativa locatorlui
stipulate în art. 906.

Dreptul prioritar al locatarului de încheiere a contractului pe un nou termen poate fi realizat dacă
locatorul va acorda şi pe viitor, minimum pe un nou termen, obicetul închiriat în locaţiune. La
încheierea contractului pe un nou termen locatorul poate stabili careva noi condiţii contractuale,
care urmează să fie acceptate de locatar.

Aceste noi condiţii se pot referi la cuantumul chiriei, la obligaţia locatarului de a efectua
reparaţie capitală pe cont propriu sau al locatorului şi altele. Din esenţa legii rezultă că locatarul
care are intenţia de a închiria obiectul respectiv şi pe viitor este cunoscut cu noile condiţii
contractuale stabilite de locator şi este ţinut de a-l informeze pe acesta despre acceptul său. Acest
accept urmează a fi expediat locatorului într-un termen rezonabil necesar pentru a încheia
contractul. Dreptul prioritar al locatorului de a încheia contractul pe un nou termen poate fi
realizat repetat, pe toată durapa de timp cît vor exista prevederiel stipulate în acest articol.

Dacă în contractul anterior un terţ a constituit o garanţie pentru executarea obligaţiilor de către
locatar, apoi această garanţie nu se extinte asupra locaţiunii reînnoite, şi prin urmare terţul poate
institui o nouă garanţie pentru executarea obligaţiilor de către locatar cu condiţia că există
consimţămîntul lui.

Rezilierea contractului din iniţiativa locatorului

Locatorul este în drept să ceară rezilierea contractului dacă locatarul: a) nu foloseşte bunul
închiriat la destinaţie sau în conformitate cu prevederile contractului; b) admite intenţionat sau
din culpă înrăutăţirea stării bunului ori creează un pericol real pentru o asemenea înrăutăţire; c)
nu plăteşte chiria pe parcursul a 3 luni după expirarea termenului de plată dacă în contract nu
este prevăzut altfel; d) încheie un contract de sublocaţiune fără acordul locatorului.

Legea sau contractul pot prevedea şi alte motive re reziliere a contractului de locaţiune din
iniţiativa locatorului.
 Rezilirea contractului din iniţiativa locatarului

Locatarul este în drept să ceară rezilierea contractului în cazul în care: a) şi-a pierdut capacitatea
de muncă şi nu poate folosi bunul închiriat; b) este privat de libertate şi nu-şi poate executa
obligaţiile contractuale.

Legea sau contractul pot prevedea şi alte motive decît cele de la alin. (1) de rezilierea a
contractului de locaţiune din iniţinativa locatarului.
Cuprins
Contract de locatiune...................................................................................................................................1
Forma contractului de locaţiune..................................................................................................................1
Caracterele juridice ale contractului de locatiune........................................................................................2
Obiectul contractului...................................................................................................................................2
Interdicţia schimbării formei sau destinaţiei bunului închiriat.....................................................................3
Temeiurile şi condiţiile de modificare a chiriei...........................................................................................3
Caracterisitcele bunului închiriat.................................................................................................................4
Dreptul locatarului de a verifica bunul închiriat şi de a efectua lucrări asupra lui.......................................5
Obligaţiile locatarului..................................................................................................................................5
Termenul maxim al contractului de locaţiune..............................................................................................6
Încetarea locaţiunii......................................................................................................................................6
Prelungirea contractului de locaţiune..........................................................................................................7
Rezilierea contractului din iniţiativa locatorului..........................................................................................7
Rezilirea contractului din iniţiativa locatarului............................................................................................8