Testul nr.

13

1. Noţiuni generale privind contractul de locaţiune

1.1 Definiţi varietățile contractului de locațiune şi descrieți particularitățile acestora. 3 pct.

In categoria de varietati ale contractului de locatiune se includ contractul de

arenda si contractul de leasing.
Prin contractul de arenda, o parte(arendator) se obliga sa dea celeilalte
parti(arendaș) un teren agricol si/sau alte bunuri agricole in posesie si folosinta pe
o durata determinata, iar aceasta se obliga sa efectueze plata de arenda.
Contractul de arenda este sinalagmatic, deoarece incheierea lui da nastere la
drepturi si obligatii reciproce si interdependente pentru amblele parti.
Arenda este un contract cu titlu oneros, deoarece fiecare dintre parti urmareste un
interes patrimonial propriu( primirea contra prestatiei de la cealalta parte).
Este un contract cu executare succesiva, deoarece obligatiile reciproce ale partilor
se executa de catre acestea in timp, pe toata durata contractului.
Este un contract netranslativ de proprietate, consensual.
Este un contract comutativ, deoarece partile cunosc intinderea prestatiilor la care
se obliga din momentul incheierii contractului.

Prin contractul de leasing, o parte (locator) se obligă să asigure celeilalte părți

(locatar), în decursul unui termen convenit care depășește 1 an (termenul de
leasing), posesia și folosința unui bun cumpărat de locator, precum și să acorde
locatarului opțiunea de a dobîndi în proprietate bunul, de a prelungi termenul de
leasing ori de a restitui bunul la expirarea termenului de leasing, iar locatarul se
obligă să efectueze plățile periodice convenite (rate de leasing).

Contractul de leasing este cu titlu oneros, consensual, sinalagmatic, cu executare

succesiva.

1.2 Descrieţi condiţiile esenţiale ale contractului de locațiune. 5 pct.

Stabiliți dacă neînregistrarea în termen a contractului de locațiune în registrul
bunurilor imobile are ca efect:
● nulitatea contractului;

● imposibilitatea probării lui cu martori;

● inopozabilitatea faţă de terţi.

Argumentaţi poziția pe fiecare situație în parte.

Prima condiție esențială a contractului de locatiune o reprezinta existenta

capacitatii de a contracta a partilor(locatar si locator). De partea unei parti pot fi
atat o persoana cat si un grup de subiecti de drept. De partea locatorului pot fi atat
persoane fizice, cat si persoane juridice cetateni RM, cetateni straini sau
organizatii straine. Subiectii trebuie sa aiba capacitate de exercitiu deplina.
O alta conditie esentiala o reprezinta termenul locatiunii care, conform CC, nu
poate sa depaseasca 99 ani.
Forma contractului de locatiune reprezinta o conditie esentiala doar in cazurile
prevazute de lege cum este art. 1252 in care se specifica ca contractul de locatiune
a unui bun imobil trebuie sa fie intocmit in scris.
Pentru incheierea contractului de locatiune trebuie sa existe un bun individual
dterminat care urmeaza a fi transmis in folosinta temporara sau in folosinta si
 posesiune temporara si sa fie prestabilit cuantumul chiriei.

Neinregistrarea in termen a contractului de locatiune in registrul bunurilor imobile

nu are ca efect nulitatea contractului, dar acesta va fi inopozabil fata de terti,
deoarece opozabilitatea fata de terti o asigura anume publicitatea actului juridic.
Partile totusi vor putea apela la probarea cu martori a contractului atat timp cat a
fost respectata forma ceruta de lege.

1.3 Formulați asemănările și deosebirile dintre contractul de locațiune și dreptul de 7 pct.

uzufruct, contractele de licenţă precum și alte contracte civile. Stabiliți condițiile
în care poate fi antrenată răspunderea părților în contractul de locațiune, inclusiv
și în cazul sublocațiunii;

Așadar, locațiunea se delimitează în esență de: – Contractul de vânzare-

cumpărare, care se aseamănă cu locațiunea, întrucât ambele sunt translative de
drepturi reale, doar că vânzarea transmite toate elementele dreptului de proprietate
– posesia, folosința și dispoziția, iar locațiunea transmite doar dreptul de posesie
și folosință. Anume din acest motiv locațiunea este considerată o vânzare a
folosinței, a dreptului de posesie și folosință, nu și a celui de dispoziție.
– Contractul de comodat constituie tot o transmitere a dreptului de folosință, ca și
în cadrul locațiunii doar că în primul caz lipsește un element esențial – prețul,
acesta fiind un contract cu titlu gratuit. Față de locatar, în obligația comodatarului
intră în principal doar restituirea bunului la expirarea termenului către comodant.
În obligația primei părți, nu vor intra și achitarea plății pentru folosința bunului.
Alte eventuale plăți pot fi doar pentru compensarea uzurii bunului.
- Depozitul constituie contractul prin care depozitarul se obligă să păstreze
deponentului un bun mobil și restituirea acestuia potrivit înțelegerilor. În acest
caz, intenția contractului o constituie păstrarea bunului, și nu folosința acestuia.
Astfel este transmis doar dreptul de posesie asupra bunului în scopul păstrării lui,
dar nu este transmis și dreptul de folosință a lucrului. Depozitarul este obligat de a
supraveghea și conserva starea lucrului, și nu de-al utiliza în scopurile proprii
contra plății de chirie, ca în cazul locațiunii.
– Schimbul se aseamănă cu locațiunea prin faptul că ambele au caracter translativ
asupra bunului contractului, doar că în primul caz se transmit toate elementele
dreptului de proprietate, iar în al doilea – doar dreptul de posesie și folosință.
Schimbul, ca și contractul de vânzare-cumpărare, este cu executare imediată, iar
locațiunea se execută treptat într-o perioadă de timp. Asemenea contractului de
locațiune, atât schimbul, cât și vânzarea-cumpărarea se prezintă ca un instrument
juridic prin intermediul căruia se asigură circuitul civil și economic al bunurilor
material.

Contractul de locatiune se asemana cu dreptul de uzufruct prin accea ca ambele

presupun transmiterea posesiei si folosintei pe un termen determinat sau
determinabil. In cazul locatiunii bunul trebuie sa fie individual determinat, iar in
cazul uzufructului acesta trebuie sa fie neconsuptibil si sa se afle in circuitul civil.
Pentru locatiune este prevazut un termen maxim de 99 ani, iar pentru uzufruct
este prevazut un termen maxim de pana la decesul persoanei fiice sau lichidarea
persoanei juridice( nu poate depasi 30 ani). Uzufrutuarul are si dreptul de a culege
fructele. Uzufructul este gratuit in caul nestipularii exprese a caracterului oneros.
Contractul de licenţă de marcă este convenţia prin care una dintre părţi (numită
licenţiator sau transmiţătorul licenţei) conferă celeilalte părţi (numită licenţiat sau
beneficiarul licenţei) dreptul de folosire temporară, totală sau parţială a unei
 mărci. Respectiv, contractul de licenţă atribuie beneficiarului un simplu drept de
folosinţă a mărcii, în limitele stabilite prin contract şi sub un anumit control, din
partea titularului mărcii și nu transferă însuşi dreptul subiectiv de proprietate
industrială asupra mărcii.

Este antrenata rapspunderea locatorului in cauzul depistarii viciilor bunului in

conditiile legii; raspunderea locatorului pentru fapta tertului; raspunderea
locatarului pentru uzura bunui inchiriat; raspunderea pentru cauzarea prejudiciului
locatorului. Conditiile necesare pentru antrenarea raspunderii partilor sunt
respectarea prevederilor legale, existenta vinovatiei, etc.

2.Contractul de vânzare-cumpărare (varietățile acestuia)

2.1 Enumerați condițiile și efectele exercitării dreptului de preemțiune în cadrul 3 pct.
contractului de vânzare-cumpărare.

Conditiile exercitarii dreptului de preemtiune sunt urmatoarele:

- existenta unui drept de preemtiune acordat prin contract sau prin lege la
titularul dreptului de preemtiune
- bunul asupra caruia este instituit dreptul de preemtiune este vandut sau se
urmareste vanzarea lui de catre proprietar
- persoana obligata face o oferta de vanzare a bunui titularului dreptului de
preemtiune
- exista un contract incheiat intre persoana obligata si un tert iar titularul
dreptului de preemtiune este de acord cu clauzele contractuale.
Efectele exercitarii dreptului de preemtiune sunt urmatoarele:
- dreptul de preemtiune poate fi exercitat in termen de 10 zile pentru
bunurile mobile si 1 luna pentru bunurile imobile dupa primirea ofertei
sau a exemplarului contractului, fiind un termen de decadere.
- persoana obligata si titularul dreptului de preemtiune vor incheia
contractul in forma stabilita de lege pentru bunul vandut.
- in cazul in care dreptul de preemtiune este exercitat dupa incheierea
contractului de vanzare cumpararebdintre persoana obligata si tert, atunci
intre persoana obligata si titularul dreptului de proprietate se considera
incheiat un contract in conditiile stabilite de persoana obligata si tert.
Vanzatorul raspunde fata de tertul de buna credinta pentru viciul juridic.
- in cazul in care persoana obligata si tertul nu recunisc dreptul de
preemtiune, titularul dreptului de preemtiune poate cere instantei sa
pronunte o hotarare de constatare a incheierii contractului si de dobandire
de catre titular a drepturilor si obligatiilor de cumparator.
2.2 Descrieți efectele încheierii contractelor de vânzare a drepturilor litigioase. 5 pct.
Dupa incheierea contractului de vanzare a drepturilor litigioase:
- Cedentul cedează către cesionar drepturile litigioase pe care le deține în
legătură cu un anumit litigiu. Aceasta poate include dreptul de a acționa în
judecată, de a primi despăgubiri sau alte drepturi asociate litigiului
respectiv.
- Odată cu drepturile litigioase, cesionarul poate prelua și obligațiile
asociate acestora. De exemplu, dacă există costuri legate de desfășurarea
litigiului, cesionarul ar putea deveni responsabil pentru acestea.
- Cesionarul preia riscurile asociate litigiului. Dacă litigiul este pierdut,
cesionarul poate suferi consecințe adverse, în timp ce, dacă este câștigat,
va beneficia de drepturile litigioase transferate.
 - Efectele exacte ale încheierii contractului de vânzare a drepturilor
litigioase depind de termenii specifici ai contractului încheiat între părți.
Este important ca părțile să stabilească în mod clar condițiile transferului
și să specifice drepturile și obligațiile fiecăreia.
- În funcție de legislația și reglementările specifice, contractul de vânzare a
drepturilor litigioase poate fi supus unor anumite condiții și formalități
pentru a fi valabil și recunoscut față de terți.

2.3 Între A, care era bolnav la data încheierii contractului ,și B, finul său, s-a încheiat 7 pct.
un contract de vânzare a unui autoturism, prin care A a înstrăinat autoturismului
pentru un preț de 100.000 lei. La o lună de la încheierea contractului,A a
decedat ,iar C, moștenitorul său, a solicitat în justiție nulitatea actului de vânzare,
pe motiv că nu s-a găsit prețul vânzării asupra lui A ,deci vânzarea nu este reală și
că este prohibită încheierea vânzării între rude.
Soluția instanței va fi următoarea:
a.admite acțiunea,lipsa obiectului vânzării atrăgând nulitatea absulută a vânzării;
b.admite acțiunea,pe motiv că prețul vânzării nu este real,ceea ce atrage nulitatea
relativă a contractului de vânzare;
c.respinge ca nefondată acțiunea lui C.
Oferiţi soluţia legală. Argumentaţi răspunsul;

Testul nr. 14

1. Conținutul obligațiilor ce rezultă din contractul de locațiune

1.1 Nominalizați obligațiile sublocatarului; 3 pct.
-sa foloseasca bunul inchiriat in stricta conformitate cu destinatia lui sau cu cea
prevazuta in contract
-sa pastreze bunul subinchiriat in stare normala -sa asigure integritatea bunului
subinchiriat
-sa achite chiria in termen
-la incetarea raporturilor contractuale sa ii restituie locatarului bunul
subinchiriat,daca acesta nu a fost rascumparat.
-sa restituie toate documentele primite la incheierea contractului de sublocatiune
1.2 Descrieți regimul juridic al îmbunătățirilor şi reparațiilor bunului conform 5 pct.
contractului de locațiune;

La expirarea termenului sau la rezoluțiunea locațiunii, locatarul are dreptul să

separe îmbunătăţirile, efectuate cu permisiunea locatorului, care pot fi separate
fără a se deteriora bunul ori să ceară compensarea valorii lor de către locator dacă
legea sau contractul nu prevede altfel.
Locatarul are dreptul să separe îmbunătăţirile efectuate fără permisiunea
locatorului dacă pot fi separate fără a se deteriora bunul şi dacă locatorul refuză să
compenseze valoarea lor. În cazul în care îmbunătăţirile efectuate fără
permisiunea locatorului nu pot fi separate fără a se deteriora bunul, ele devin
proprietate a locatorului.
La cererea locatorului, construcţiile neautorizate de el urmează a fi demolate de
către locatar sau pe contul lui.
 Locatorul este obligat să efectueze reparația capitală a bunului închiriat dacă legea
sau contractul nu prevede altfel.
Reparația capitală se efectuează în termenul stabilit în contract sau cînd reiese
dintr-o necesitate stringentă.
Nerespectarea de către locator a obligației prevăzute la alin. (1) și (2) acordă
locatarului dreptul să efectueze reparația capitală și să treacă cheltuielile de
reparație capitală în contul chiriei.
Reparația capitală presupune toate intervențiile necesare pentru îndeplinirea
obligației locatorului prevăzute la art. 1254 alin. (1), cu excepția reparațiilor
curente.
În orice caz, locatorul va fi ținut să efectueze reparațiile necesare pentru a înlătura
prejudiciul adus bunului închiriat de un eveniment în afara controlului locatarului
sau al persoanelor cărora le-a permis folosința bunului sau accesul la el.
Prezumția prevăzută la art. 1269 rămîne aplicabilă.
Locatorul nu este obligat să efectueze reparațiile necesare doar pentru a înlătura
efectele uzurii normale a bunului.
Locatorul poate pune pe seama locatarului cheltuielile reparației capitale în
măsura în care reparația este necesară pentru a repara prejudiciul pentru care
răspunde locatarul conform art. 1269.

1.3 Formulați coraportul dintre regimul juridic al cesiunii locațiunii și cesiunii de 7 pct.
creanță/vânzării de contract.

Subiectul dreptului cedat:

● În cazul cesiunii locațiunii, drepturile transferate privesc în general
folosința sau închirierea unui imobil.
● Cesiunea de creanță sau vânzarea de contracte implică transferul
drepturilor asupra unei creanțe (de exemplu, dreptul de a primi o
sumă de bani) sau transferul unui contract în ansamblu.
Forma contractului:
● Cesiunea locațiunii poate fi reglementată în cadrul unui contract de
cesiune sau poate fi realizată prin acte unilate ale părților (de
exemplu, notificarea locatarului și consimțământul locatorului).
● Cesiunea de creanță sau vânzarea de contracte implică de obicei
încheierea unui contract distinct de cesiune sau vânzare, în care
părțile stabilesc condițiile transferului.
Consimțământul părților:
● Cesiunea locațiunii necesită adesea consimțământul locatorului
și/sau al locatarului, în funcție de prevederile contractului de
închiriere.
● Cesiunea de creanță sau vânzarea de contracte necesită, de
asemenea, consimțământul părților implicate, dar condițiile pot
varia în funcție de natura și clauzele contractului inițial.
Valabilitatea în fața terților:
● Atât cesiunea locațiunii, cât și cesiunea de creanță sau vânzarea de
contracte pot fi supuse anumitor formalități pentru a fi valabile în
fața terților, iar aceste formalități pot varia în funcție de legislație și
 circumstanțe.
Drepturile și obligațiile ulterioare:
● După cesiunea locațiunii, cedentul poate rămâne responsabil pentru
anumite obligații față de locator sau locatar.
● În cazul cesiunii de creanță sau vânzării de contract, cesionarul
preia de obicei toate drepturile și obligațiile asociate creanței sau
contractului transferat.

2. Contractul de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă

2.1 Enumerați drepturile și obligațiile dobânditorului-parte a contractului de 3 pct.
înstrăinare a unui bun cu condiţia întreţinerii pe viaţă;

- obligatia de a asigura intretinerea in natura a beneficiarului - locuinta,

hrana, ingrijire si ajutor necesar pe tot parcursul vietii precum si
inmormantare.
- obligatia de anu instraina bunul cat timp este in viata beneficiarul
- obligatia de a restitui bunul in cazul declararii rezolutiei contractului de
catre beneficiar
- dreptul de a primi in proprietatea un bun imobil sau mobil conform
prevederilor contractuale.
- dreptul de a gaja sau greva bunul numai cu acordul beneficiarului
- dreptul de a declara rezolutiunea in cazul in care situatia materiala nu ii
permite sa continue executarea obligatiilor contractuale, independent de
vointa lui.
2.2 Descrieţi obiectul și regimul prețului în contractul de înstrăinare a unui bun cu 5 pct.
condiţia întreţinerii pe viaţă;

Obiectul juridic al acestui contract in reprezinta dreptul de proprietate asupra

bunui imobil sau mobil(obiect material) ce reprezinta o obligatie de a da. Pe de
alta parte obiect a acestui contract il reprezinta si obligatia de a face a
dobanditorului care treuie sa asigure intretinerea beneficiarului, intretinere care se
poate manifesta prin achitarea unor sume banesti(obiect material) sau indeplinirea
unor actiuni pentru asigurarea intretinerii in natura, in conformitate cu prevederile
contractuale.

Dobînditorul datorează beneficiarului întreținerii prestații stabilite în mod

echitabil, ținîndu-se seama de valoarea bunului înstrăinat și de condiția socială
anterioară a beneficiarului întreținerii.
În cazul neexecutării de către dobînditor a obligaţiei de întreţinere, beneficiarul
întreţinerii poate cere pe cale judiciară stabilirea obligaţiei de întreţinere prin
efectuarea unor plăţi periodice în bani, dar se poate face si prin acordul partilor.
In cazul rezolutiunii de catre beneficiarul intretinerii, acesta are dreptul sa ceara
fie restituirea bunului, fie plata valorii lui. Valoarea intretinerii prestate de
dobanditor in acest caz nu se restituie.
2.3 Speță: La 15.03.2017 A a încheiat cu B contract de înstrăinare a casei de locuit cu 7 pct.
condiţia întreţinerii pe viaţă. Potrivit contractului, B se obliga să-i asigure lui A
locuinţă, iar lui C întreţinere viageră. La 03.06.2020, în rezultatul unui incendiu
provocat de fulger, casa a fost deteriorată. Drept urmare, B a refuzat să-şi
îndeplinească obligaţiile de acordare a întreţinerii pentru următorii 2 ani, deoarece
 banii necesari pentru întreţinere urmează a fi investiţi în reparaţia casei.
Soluționați speţa. Argumentaţi răspunsul;

Raspuns: B este prorpietarul casei de locuit, deci el suporta deterioararea si

pieirea casei, ceea ce nu-l degrevează pe dobînditor de obligaţiile pe care şi le-a
asumat în bază de contract. In cazul dat beneficiarul întreţinerii deci aceste în
drept să ceară rezoluţiunea contractului în cazul nerespectării obligaţiilor
contractuale de către dobînditor.

Testul nr. 15
1.Contractul de rentă
1.1 Nominalizați drepturile debirentierului și drepturile credirentierului; 3 pct.

Drepturile credirentierului:
● Dreptul la Renta Viageră sau Perioadică: Rentierul are dreptul la
primirea plăților de rentă conform termenilor conveniți, fie pentru
întreaga viață (rentă viageră), fie pentru o perioadă specificată.
● Dreptul la Suma Asigurată: Dacă contractul prevede o sumă
asigurată sau o garanție, rentierul are dreptul la acea sumă în
anumite circumstanțe (de exemplu, decesul rentierului înainte de
expirarea perioadei de rentă).
● Dreptul de a Modifica Beneficiarul: Rentierul poate avea dreptul
de a modifica beneficiarul rentei în anumite condiții, cum ar fi în
cazul decesului beneficiarului anterior.
Drepturile debirentierului:
● Dreptul de a Stabili Termenii Contractului: Plătitorul rentei are
dreptul de a stabili termenii și condițiile contractului, inclusiv
suma plății, frecvența plăților, perioada de rentă și altele.
● Dreptul de a Modifica Termenii Contractului: Sub rezerva
respectării legii și a regulamentelor, plătitorul rentei poate avea
dreptul de a modifica termenii contractului în anumite
circumstanțe, cu notificare prealabilă.
● Dreptul de a Investi Suma de Rentă: Dacă suma de rentă nu este
plătită integral la început, plătitorul rentei poate avea dreptul de a
investi suma pentru a asigura capacitatea de a face plăți viitoare.
Drepturile Comune:
● Dreptul la Informare: Ambele părți au dreptul la informare cu
privire la starea contractului, modificările aduse, și orice alte
aspecte semnificative.
● Dreptul la Soluționarea Disputelor: Părțile au dreptul de a apela la
mecanisme de soluționare a disputelor stipulate în contract sau de
a recurge la instanța de judecată în caz de litigiu.

1.2 Relatați despre obiect, formă şi termen în contractul de rentă. 5 pct.

Obiect material.Al contractului de rentă poate fi compus din una sau 2 părți dacă
contractul este cu titlu gratuit, obiectul contractului constituie redevența care
urmează a fi achitată de debirentier. Dacă redevența se achită în bani în contract,
este necesar de a stabili mărimea acestei plăți. Dacă redevența se achită în natură
în contract, este necesar de stipulat forma materială a acesteia. Pot fi doar bunuri
consumptibile și mobile.
 Obiectul contractului este constituit din 2 părți. Dacă acesta este cu titlu oneros:
Redevența și sau bunurile care vor fi transmise în proprietate debirentierului.
Pentru valabilitatea contractului care prevede obligația de a transmite renta în
viitor, trebuie autentificat notarial. Dacă în temeiul contractului de rentă
debirentierului I se dă un bun imobil, contractul urmează a fi înscris în registrul
bunurilor imobile. Respectiv forma contractului depinde de obiect.Și dacă
debirentierul lui i se transmite unul sau câteva bunuri mobile contractul poate fi
încheiat și în formă verbală.
Termenul contractului de rentă are un caracter specific, dat fiind faptul că poate fi
încheiat pe un termen determinat sau nedeterminat.Renta este viageră in cazul în
care durata ei este limitată de durata vieții unei sau mai multor persoane.Dacă
părțile la încheierea contractului nu s-au determinat cu privire la termenul
contractului și acesta nu se poate stabili cu certitudine și nu este cu pluralitate de
credirentieri, in caz de dubiu, termenul contractului este egal cu durata vietii
credirentierului.
1.3 Stabiliți deosebirile și asemănările contractul de rentă de: 7 pct.
- contractul de întreținere pe viață;
La contractul de instrainare cu conditia intretinerii,debitorul se obliga sa asigure
creditorului intretinerea pe viata cu hrana,locuinta,medicamente etc.,iar la renta
viagera debirentierul plateste perioduc o redeventa.Daca contractul de renta
viagera are ca obiect prestatia debirentierului de a plati o suma de bani,deci o
obligatie de a da,la contractul de intretinere obiectul prestatiei debitorului consta
in intretinerea pe care acesta o datoreaza intretinutului,respectiv
hrana,locuinţa,asistenta medicala,plata taxelor etc. fiind o onligatie de a face. Un
alt element de distinctie este ca in timp ce renta se poate transmite unei alte
persoane ,creanta de intretinere nu este transmisibila,contractul de intretinere
avind un caracter personal.Daca renta este sesizabila,poate fi declarata
neurmaribila doar renta constituita cu titlu gratuit,putind fi urmarita de creditorii
credirentierului pe cind creanta de intretinere este insesizabila

- contractul de donaţie în formă de plăți periodice.

1)in cazul contractului de donatie sub forma de plati periodice acesta obligatie
inceteaza odata cu decesul donatorului daca in contract nu este prevazut altfel,iar
in cazul rentei decesul debirentieruluiobligatia lui trece la succesorii care au
mostenit bunul. 2)contractul de renta necesita autentificare notariala , fapt ce nu
este prevazut la donatia cuplati periodice cu exceptia promisiunii de a dona in
viitor 3)contractul de donatie cu plati periodice parti ale acestuia nu pot fi
persoane juridice cu scop lucrativ, in cazul rentei cu titlu oneros parti ale rentei
pot fi persoane juridice cu scop lucrativ. 4)in cazul donatiei exista prevederi
speciale si anume dr. donatorului de a cere restituirea bunului donat pentru
ingratitudinea din partea donatarului, prevederi de care debirentierul nu se bucura.
5)in cazul donatiei apare rezolutiunea contractului spre deosebire de renta unde
functioneaza rezilierea contractului,iar rezolutiunea se aplica numai
debirentierului(acesta avind obligatia de a restitui bunul primit credirentierului),
daca in contract nu este prevazut altfel.

- contractul de arendă
Contractul de rentă poate implica o plată periodica sub formă de rentă, care poate
fi calculată în funcție de un procent din venitul utilizatorului sau din valoarea
bunului. În cazul contractului de arendă, plata poate fi sub forma unui chirie fixe
și nu este neapărat legată de profiturile obținute de la bunul respectiv.
Contractul de rentă poate viza, în general, transferul temporar al dreptului de
utilizare și obținerea de beneficii dintr-un bun. În schimb, contractul de arendă
poate acoperi o gamă mai largă de scopuri, inclusiv utilizarea terenului pentru
agricultură, construcții sau alte activități specifice.

Durata unui contract de rentă poate fi nedeterminată sau determinată în funcție de

acordul părților. Contractul de arendă, în special în cazul terenurilor agricole, are
de obicei o durată fixă care coincide cu ciclul agricol.

În contractul de rentă, proprietarul poate avea responsabilitatea pentru întreținerea

și repararea bunului, în timp ce în contractul de arendă, responsabilitatea pentru
întreținere și reparare poate fi transferată chiriașului.

Atât în contractul de rentă, cât și în cel de arendă, proprietarul transferă temporar

dreptul de utilizare al bunului către altă persoană.

În ambele cazuri, utilizatorul bunului (beneficiarul) are de obicei obligația de a

plăti o sumă de bani proprietarului pentru dreptul de utilizare. Aceasta poate fi
sub formă de rentă în cazul contractului de rentă sau sub formă de chirie în cazul
contractului de arendă.

Ambele tipuri de contracte ar trebui să fie documentate în mod scris, iar

acordurile ar trebui să cuprindă toate detaliile relevante privind drepturile și
obligațiile părților.

Părțile au libertatea să negocieze și să stabilească condițiile contractuale, inclusiv

durata, valoarea rentei sau chiriei și alte prevederi specifice.

- contractul charter

Atât în contractul de rentă, cât și în cel de charter, există transferul temporar al

dreptului de utilizare a unui bun. Utilizatorul beneficiază de drepturile asociate cu
bunul pe o perioadă determinată.

Atât contractul de rentă, cât și contractul de charter ar trebui să fie documentate în

mod scris pentru a stabili clar drepturile și obligațiile părților. Un document scris
permite definirea explicită a termenilor contractuali și a detaliilor relevante.

Părțile au flexibilitatea să negocieze și să stabilească condițiile contractuale în

ambele tipuri de contracte. Ele pot conveni asupra unor aspecte precum durata,
valoarea rentei sau a chiriei, drepturi și responsabilități.

Contractul de rentă se referă de obicei la transmiterea dreptului de utilizare a unui

bun imobil (cum ar fi o clădire sau teren) și poate implica plata unei rente
periodice. În schimb, contractul de charter implică de obicei închirierea unui
mijloc de transport (nave, aeronave etc.) pentru a transporta bunuri sau pasageri.

Contractul de rentă se aplică, în general, bunurilor imobile sau activelor

intangibile, cum ar fi drepturile de autor. Contractul de charter se referă, de
 obicei, la mijloace de transport, precum nave sau aeronave.

Contractul de rentă poate avea o durată determinată sau nedeterminată și poate fi

revocabil în anumite condiții. În cazul contractului de charter, durata este de
obicei legată de perioada pentru care este închiriat mijlocul de transport.

Scopul specific al utilizării în cazul contractului de rentă poate fi divers, cum ar fi

locuința, utilizarea terenului pentru agricultură etc. În cazul contractului de
charter, scopul este, de obicei, transportul de bunuri sau pasageri.

În cazul contractului de rentă, responsabilitățile pot include întreținerea și

repararea bunului imobil, în timp ce în contractul de charter, responsabilitățile pot
include asigurarea mijlocului de transport și a echipajului.

Ambele tipuri de contracte pot fi supuse unor reglementări specifice în funcție de

natura bunurilor implicate și de tipul de activități desfășurate. De exemplu,
bunurile imobile pot fi supuse reglementărilor privind arenda, în timp ce
mijloacele de transport pot fi supuse reglementărilor de transport și navigație.

2. Contractul de antrepriză
2.1 Caracterizați prețul în contractul de antrepriză 3 pct.

Prețul în contractul de antrepriză este suma de bani sau alte valori convenite pe
care antreprenorul (executantul) se angajează să o primească de la comanditar
(beneficiarul) pentru prestarea anumitor servicii sau lucrări.

Prețul în contractul de antrepriză este stabilit prin acordul părților implicate.

Antreprenorul și comanditarul negociază și convin asupra sumei de bani sau a
altor valori pentru prestarea serviciilor sau executarea lucrărilor.

Contractul de antrepriză poate include clauze care prevăd circumstanțe în care

prețul poate fi modificat, cum ar fi schimbări semnificative ale condițiilor inițiale,
costurilor sau a altor factori relevanți.

În cazul modificărilor de preț, contractul poate stabili proceduri specifice de

aprobare sau notificare pe care părțile trebuie să le urmeze.

Contractul de antrepriză poate include termene și condiții referitoare la modul și

momentul plății prețului. Acestea pot varia de la plăți periodice la plăți la
finalizarea lucrărilor sau a etapelor convenite.

Contractul poate specifica modalitățile de plată, cum ar fi transfer bancar, cec,

numerar sau altele, în funcție de acordul părților.

2.2 Relatați despre obligațiile informaționale ale antreprenorului/prestatorului, 5 pct.

descrieți consecințele neexecutării acestor obligații.

Articolul 1335. Obligațiile precontractuale de informare

(1) Antreprenorul sau prestatorul are obligația precontractuală să
informeze beneficiarul dacă ia cunoștință de un risc că lucrarea sau serviciul
solicitat:
a) nu poate atinge rezultatul prevăzut sau avut în vedere de către
beneficiar;
b) poate prejudicia alte interese ale beneficiarului; sau
c) ar putea să devină mai costisitor sau să ia mai mult timp decît
beneficiarul se aștepta în mod rezonabil.
(2) Obligația de informare prevăzută la alin. (1) nu apare dacă beneficiarul
cunoaște sau, în mod rezonabil, trebuia să cunoască riscul menționat la alin. (1).
(3) Dacă un risc menționat la alin. (1) se produce, iar antreprenorul sau
prestatorul și-a încălcat obligația de informare despre acel risc, antreprenorul sau
prestatorul este lipsit de dreptul de modificare unilaterală în temeiul art. 1344
bazată pe materializarea acelui risc, cu excepția cazului în care antreprenorul sau
prestatorul demonstrează că beneficiarul, dacă ar fi fost informat în mod
corespunzător, oricum ar fi încheiat contractul. Această dispoziție nu afectează
oricare alte mijloace juridice de apărare ale creditorului, inclusiv mijloacele
întemeiate pe eroare, pe care beneficiarul le-ar putea deține.

Antreprenorul sau prestatorul este ţinut, înainte de încheierea contractului, să

furnizeze beneficiarului, în măsura în care circumstanţele o permit, toate
informaţiile referitoare la natura lucrării sau serviciului, la bunurile şi termenul
necesare lucrării sau serviciului.

Articolul 1341. Obligația contractuală de a informa a antreprenorului sau

prestatorului
(1) Antreprenorul sau prestatorul are obligația să informeze beneficiarul
dacă ia cunoștință de un risc că lucrarea sau serviciul solicitat:
a) nu poate atinge rezultatul prevăzut sau avut în vedere de către
beneficiar la momentul încheierii contractului;
b) poate prejudicia alte interese ale beneficiarului; sau
c) ar putea să devină mai costisitor sau să ia mai mult timp decît cel
prevăzut în contract fie în rezultatul respectării informației sau instrucțiunilor date
de beneficiar ori culese în cadrul pregătirii să execute, fie în rezultatul
materializării oricărui alt risc.
(2) Antreprenorul sau prestatorul trebuie să ia măsuri rezonabile pentru a
se asigura că beneficiarul înțelege informația care i-a fost furnizată astfel.
(3) Obligația de informare prevăzută la alin. (1) nu apare dacă beneficiarul
cunoaște sau, în mod rezonabil, trebuia să cunoască riscul menționat la alin. (1).
(4) Dacă un risc menționat la alin. (1) se produce, iar antreprenorul sau
prestatorul și-a încălcat obligația de informare despre acel risc, antreprenorul sau
prestatorul este lipsit de dreptul de modificare unilaterală a contractului în temeiul
art. 1344 bazată pe materializarea acelui risc.
(5) În sensul alin. (1), se prezumă că antreprenorul sau prestatorul
cunoaște riscurile menționate dacă acestea sînt evidente din toate faptele și
circumstanțele cunoscute antreprenorului sau prestatorului fără investigație.
(6) În sensul alin. (3), se consideră că beneficiarul trebuia, în mod
 rezonabil, să cunoască un risc dacă era competent în domeniul respectiv sau era
consultat de terți competenți în domeniul respectiv. În cazul în care terții au
acționat în numele beneficiarului, se aplică dispozițiile art. 1008.

Articolul 1356. Obligaţiile de informare ale antreprenorului

(1) Antreprenorul este obligat să-l informeze pe client despre faptul că:
a) materialul prezentat de client este inutilizabil sau necalitativ;
b) viciile materialelor vor face ca produsul final să fie afectat de vicii;
c) respectarea indicaţiilor clientului ameninţă trăinicia sau utilitatea
lucrării;
d) există alte circumstanţe care nu depind de antreprenor şi care ameninţă
trăinicia sau utilitatea lucrării.
(2) În cazul cînd antreprenorul nu execută obligaţia stipulată la alin.(1),
clientul are dreptul să ceară repararea prejudiciului.

2.3 Încheind (verbal) contract de antrepriză, A s-a obligat faţă de B, în schimbul unei 7 pct.
remuneraţii de 5000 lei, să execute cu materialele sale lucrări de reparaţie a casei,
în termen de 2 luni. Efectuând o parte din lucrări, A a fost internat în spital în
rezultatul unui accident.
B, dorind să finiseze reparaţia în termen, a contractat cu un alt antreprenor C cu
care a covenit că plata pentru executarea lucrărilor va fi efectuată peste 3 luni
după semnarea actului de recepție a lucrărilor. C a finalizat lucrările, utilizând
materialele lui A, pe finalîntre părții find semnat actul de recepție a lucrărilor.
După expirarea a 8 luni de la data încheierii contractului dintre A și B , A ia
solicitat lui B plata a 75% din costul lucrărilor efectuate şi restituirea a 800 lei –
costul materialelor utilizate de al 2-lea antreprenor-C, totodată A mai solicitînd de
la B achitarea penalității de întîrziere în mărime de 200 lei, precum și 100 lei
prejudiciu moral.
C la fel a solicitat de la B achitarea remunerației pentru lucrările executate,
invocînd expirarea teremenului de 3 luni de la data semnarii actului de recepție a
lucrărilor.
B a refuzat să plătească sumele solicitate de A șisumele solictate de B invocînd
existența viciilor la lucrarea executată, invocînd și dispozițiile alin.(2) art. 1372
Cod Civil solicitînd remedierea viciilor.
Determinați motivat dacă cerințele lui A și C sunt întemeiate, la fel stabiliți
modul de soluționare a situațiilor în care este invocată existența viciilor la
lucrarea executată.
Soluţionaţi cazul în raport cu ficare parte implicată.
Argumentaţi răspunsul oferit cu indicarea și analizarea dispozițiilor Codului
Civil.

Raspuns: Partile A si B au convenit asupra termenului de executare a lucrarii

de 2 luni, astfel prezumindu-se faptul ca B urmareste interes de a se executa
reparatia case in termen dat ci nu mai tirziu. Din contract nu rezulta ca partile au
stabilit sa fie o prestatie personala executata doar de A, in caz dat A era obligat
sa asigure un alt antreprenor sa finiseze lucrarea in loc sau. B este obligat sa
achite materialele utilizate de antreprenorul al doilea, deoarece acestea apartin cu
drept de proprietate lui A. Caci conform CC, dacă efectuează lucrarea cu
materialul său, antreprenorul trebuie să transfere în favoarea clientului dreptul de
proprietate asupra bunului.
 La fel B trebuie sa achite doar pentru partea de lucrari efectuate de A, caci in caz
contrar va fi o imbogatire fara justa cauza a lui B. insa CC prevede expres, dacă
terminarea lucrării devine imposibilă din motive independente de voinţa părţilor,
antreprenorul nu are dreptul să ceară plata retribuţiei.

Testul nr. 16

1.Contractul de comodat
1.1 Nominalizați efectele încheierii contractului de comodat 3 pct.
Comodatarul este obligat sa pastreze si sa ingrijeasca bunul primit in folosinta cu
deligenta unui bun proprietar.Este obligat sa ingrijeasca de conservarea bunului
imprumutat. Este obligat de a folosi bunul numai in scopul stability prin acordul
partilor sau numai dupa destinatie. Obligatieie de pastrare si ingrijire i se alatura si
obligatia de a sa folosi bunul numai in scopul stabilit de catre parti in contract sau
daca nu este stabilit in contract, conform destinatiei determinate prin natura
bunului. Are obligatia de a suporta chetuielile necesare folosirii bunului in scopul
stabilit de catre parti in contract sau daca nu este stabilit in contract, conform
destinatiei determinate prin natura bunului. Asadar, comodatarul nu are dreptul de
a cere restituirea acestor cheltuieli de la comodant, deoarece acestea se prezinta
drept un accesoriu de folosinta. Comodatarul este obligat la expirarea termenului
contractului sa restituie bunul primit in folosință gratuită. In cazul in care nu sa
stabilit un termen, comodatarul este obligat sa restituie bunul la sfirsitul
valorificarii lui in scopul menționat in contract. Comodatarul nu poartă răspundere
pentru modificarea sau înrăutăţirea stării bunului dacă aceasta survine în urma
folosirii lui în conformitate cu destinaţia stabilită în contract. Contractul de
comodat poate prevedea compensarea de către comodatar a uzurii bunului.
Comodatarul are dr. de a cere compensarea cheltuielilor extraordinare, necesare si
urgente suportate in legatura cu conservarea bunului primit, din contul
comodantului doar daca au fost necesare pentru conservarea bunului in cazul in
care bunul primit era supus unui pericol iminent care putea sa afecteze calitatile
acestuia. Doar cu acordul comodantului poate transmite bunul altor terti si
raspunde pentru deteriorarea bunului din culpa tertilor, deoarece fapta acestuia nu
constituie un caz fortuit, exonerator de raspundere pentru comodatar; cu atii mai
mult poarta raspundere in caz ca a transmis bunul unui tert, fara ca acesta sa fie
pate in contract si fara sa fi avut imputernicire de la comodant. Are dr. de retentie
a bunului in legatura cu cheltuielile extraordinare,necesare si urgente suportate
asupra bunului primit in folosinta pentru conservare, insa in perioada exercitarii
dreptului de retentive comodatarul nu mai poate folosi bunul., deoarece retentia
nu-I ofera dreptul de folosinta a bunului. În cazul în care comodantul nu execută
obligaţia de a da bunul, comodatarul poate cere doar repararea prejudiciului.
Comodantul este obligat sa restituie comodatarului cheltuielile extraordinare,
necesare si urgente, suportate de comodatar in vederea conservarii bunului. El
poarta raspunderea numai pentru intentia sau culpa grava, el nu este obligat sa
repare comodatarului daunele provocate de viciile bunului transmis, cu exceptia
cazului cind a ascuns cu viclenie viciile bunului transmis. Dacă a ascuns cu
viclenie viciile bunului transmis în folosinţă gratuită, comodantul este obligat să
repare comodatarului prejudiciul cauzat astfel. În cazul în care contractul de
comodat nu are stabilit un termen, comodatarul este obligat să restituie bunul la
sfîrşitul valorificării lui în scopul menţionat în contract. Comodantul poate cere
restituirea bunului mai devreme dacă a trecut o perioadă suficientă pentru
valorificarea lui.Dacă termenul contractului de comodat nu poate fi stabilit în baza
scopurilor de utilizare a bunului, comodantul este în drept să ceară restituirea
 bunului în orice moment.El deasemenea are dr. la restituirea imediata a bunului si
repararea prejudiciului cauzat, daca comodatarul nu-si indpelineste boligatiile de
pastrare, ingrijire si folosire conforma a bunului. Comodantul poate rezilia
contractul de comodat dacă: a) în virtutea unor circumstanţe neprevăzute,
comodantul însuşi are nevoie de bun; b) comodatarul foloseşte bunul neconform
destinaţiei stabilite în contract, dă bunul, fără acordul comodantului, în folosinţă
unui terţ sau supune bunul unui pericol mare, ca urmare a nemanifestării prudenţei
cuvenite;c) comodatarul a decedat; d) comodatarul persoană juridică şi-a încetat
activitatea.
1.2 Expuneți-vă asupra răspunderii comodantului și comodatarului. 5 pct.

Articolul 1235. Răspunderea comodantului

(1) Comodantul poartă răspundere numai pentru intenţie sau culpă gravă.
(2) În cazul în care comodantul nu execută obligaţia de a da bunul,
comodatarul poate cere doar repararea prejudiciului.
(3) Dacă a ascuns cu viclenie viciile bunului transmis în folosinţă gratuită,
comodantul este obligat să repare comodatarului prejudiciul cauzat astfel.

Articolul 1238. Răspunderea comodatarului

(1) Dacă comodatarul nu-şi îndeplineşte obligaţiile stipulate la art.1235,
comodantul poate cere imediat restituirea bunului şi reparaţia prejudiciului cauzat.
(2) În caz de neexecutare a obligaţiilor stipulate la art.1235, comodatarul
răspunde şi pentru cauza în afara controlului său dacă nu dovedeşte că prejudiciul
ar fi survenit chiar dacă el şi-ar fi îndeplinit obligaţiile. Această regulă se aplică şi
în cazul în care comodatarul nu restituie bunul în termen.
(3) Dacă mai multe persoane au luat împreună în comodat acelaşi bun, ele
poartă răspundere solidară faţă de comodant.

1.3 Stabiliți deosebirile și asemănările de regim a contractului de comodat de: 7 pct.

- contractul de locațiune;
Prin contractul de locaţiune, o parte (locator) se obligă să dea celeilalte părţi
(locatar) un bun determinat individual în folosinţă temporară sau în folosinţă şi
posesiune temporară, iar aceasta se obligă să plătească chirie. Prin contract de
comodat o parte (comodant) dă cu titlu gratuit un bun în folosinţă celeilalte părţi
(comodatar), iar aceasta se obligă să restituie bunul la expirarea termenului pentru
care i-a fost dat. Chiria este elementul ce deosebeste locatiunea de comodat.
Termenul maxim al contractului de locatiune este de 99 ani, pe cind in cazul
comodatului daca nu se stipuleaza termenul, se restituie la sfirsitul valorificarii
bunului. In cazul restituiri anticipate, comodatarul este obligat sa-l restituie la
cererea comadantului, pe cind in cazul locatiunii, locatorul nu poate cere
restituirea bunului inainte de termen stabilit

- contractul de împrumut;

Contractul de comodat este asemanator la prima vedere contractului de imprumut.

Aceasta asemanare este conditionata de cauza comuna a acestor contracte.
Obiectul contractului de comodat sunt bunuri nefungibile, iar a imprumtului sunt
banii si bunuri fungibile.pentur ambele pot fi bunuri mobile si imobile. In baza
contractului de comodat bunurile se tranmsit cu drept de folosinta, pe cind in baza
contractului de imprumut cu drept de prorpietate. In cazul contractului de
comodat, riscul pieirii fortuite a bunului e suportat de proprietar, iar in cazul
contractului de imprumut e suportat de prorpietar-imprumutat. In cazul
contractului de comodat, comodatarul este boligat sa restituie bunul care l-a primit
in folosinta, iar in cazul contractului de imprumut , imprumutatul este obligat să
restituie banii în aceeaşi sumă sau bunuri de acelaşi gen, calitate şi cantitate la
expirarea termenului pentru care i-au fost date. Comodantul este un contract
gratuit, pe cind contractul de imprumut este oneros. Contractul de împrumut este
gratuit dacă legea sau contractul nu prevede altfel.

- contractul de uz și abitație;

Scopul Utilizării:
● Comodat: Contractul de comodat implică transferul temporar al
dreptului de utilizare gratuită a unui bun de către comodant (cel
care încredințează bunul) către comodatar (cel care primește
bunul). Scopul poate fi variat, inclusiv pentru folosință personală
sau profesională.
● Uz și Abitație: Contractul de uz și abitație implică transferul
dreptului de uz și abitație asupra unui imobil (de obicei o locuință)
de la un comodant la un comodatar, cu titlu oneros. Scopul
principal este asigurarea locuinței pentru comodatar.
Plata:
● Comodat: În contractul de comodat, de regulă, utilizarea bunului
este gratuită. Comodatarul nu plătește o contravaloare pentru
folosirea bunului.
● Uz și Abitație: În contractul de uz și abitație, comodatarul poate
plăti o chirie sau o contravaloare pentru uzul și abitația asupra
imobilului.
Durata Contractului:
● Comodat: Contractul de comodat poate avea o durată determinată
sau nedeterminată, fiind stabilită de părți în funcție de acordul lor.
● Uz și Abitație: Contractul de uz și abitație poate fi încheiat pe o
perioadă determinată și poate include dreptul la abitație pe viață
pentru comodatar.
Rezilierea Contractului:
● Comodat: Contractul de comodat poate fi reziliat de către oricare
dintre părți în conformitate cu prevederile contractuale sau în baza
legii.
● Uz și Abitație: Contractul de uz și abitație poate fi reziliat în baza
prevederilor contractuale sau în anumite condiții prevăzute de lege,
inclusiv decesul comodatarului sau în alte circumstanțe specifice.
Destinația Bunului:
● Comodat: Bunul încredințat în comodat poate fi folosit pentru
diverse scopuri, în funcție de acordul părților.
● Uz și Abitație: În contractul de uz și abitație, bunul este de obicei o
locuință, iar destinația principală este utilizarea pentru locuire.

Atât în contractul de comodat, cât și în contractul de uz și abitație, există un

transfer temporar al dreptului de utilizare a bunului de la comodant la comodatar.

Atât contractul de comodat, cât și contractul de uz și abitație ar trebui să fie

documentate în mod scris pentru a stabili clar drepturile și obligațiile părților.
Documentul scris este important pentru a evita neînțelegerile ulterioare.

Ambele tipuri de contracte implică un acord liber între părți cu privire la condițiile
contractuale, inclusiv durata, condițiile de reziliere și altele.

-contractul de licență.

Natura Dreptului Conferit:

● Comodat: În cadrul contractului de comodat, comodantul
încredințează comodatarului dreptul de utilizare a unui bun, dar
acest transfer este de obicei temporar și, în mod obișnuit, este
gratuit sau cu o plată simbolică.
● Licență: Contractul de licență acordă licențiarului dreptul de a
utiliza anumite drepturi de proprietate intelectuală, cum ar fi
drepturile de autor, mărci comerciale sau brevete. Licența este
adesea acordată în scopuri comerciale și poate implica o plată.
Plata:
● Comodat: În general, comodatul este acordat gratuit sau cu o plată
simbolică. Comodatarul nu plătește o contravaloare semnificativă
pentru utilizarea bunului.
● Licență: Licența implică de obicei o plată sub formă de redevență
sau licență și poate fi utilizată în scopuri comerciale.
Durata Contractului:
● Comodat: Contractul de comodat poate avea o durată determinată
sau nedeterminată și poate fi reziliat în conformitate cu prevederile
contractuale sau în baza legii.
● Licență: Durata contractului de licență este stabilită de părți în
acord, putând varia în funcție de necesități. Este adesea un termen
determinat și poate fi revocat în conformitate cu prevederile
contractuale.
Scopul Utilizării:
● Comodat: Scopul utilizării în cadrul contractului de comodat poate
fi divers, în funcție de acordul părților, și poate include atât uz
personal, cât și uz profesional.
● Licență: Licența este acordată în scopul utilizării drepturilor de
proprietate intelectuală în scopuri comerciale sau alte scopuri
specificate în contract.

Atât contractul de comodat, cât și contractul de licență ar trebui să fie

documentate în mod scris pentru a stabili clar drepturile și obligațiile părților. Un
document scris este important pentru a evita neînțelegerile ulterioare.

Ambele tipuri de contracte implică un acord liber între părți cu privire la condițiile
contractuale, inclusiv durata, condițiile de reziliere și altele.

Atât în contractul de comodat, cât și în cel de licență, există un transfer temporar

al dreptului de utilizare a unui bun de la o parte la alta.

Ambele tipuri de contracte pot specifica responsabilitățile părților cu privire la

 utilizarea și întreținerea bunului sau drepturilor conferite.

2. Contractul de prestări servicii

2.1 Descrieți regimul juridic al retribuției în contractul de prestări servicii; 3 pct.
Articolul 1330. Retribuţia
(1) Retribuţia se consideră convenită în mod tacit dacă, în raport cu
împrejurările, asemenea lucrări sau servicii se fac numai în schimbul unor
retribuţii.
(2) Dacă nu este stabilit cuantumul retribuţiei, se consideră că s-a
convenit, în cazul existenţei unor tarife, asupra retribuţiei tarifare, iar în cazul
inexistenţei unor tarife, asupra retribuţiei obişnuite.

Articolul 1331. Devizul estimative

(1) În cazul în care, la încheierea contractului, preţul lucrărilor sau
serviciilor a făcut obiectul unei evaluări, antreprenorul sau prestatorul trebuie să
justifice majorarea retribuţiei.
(2) Beneficiarul nu este obligat să plătească majorarea de la alin.(1) decît
în măsura în care ea rezultă din lucrările, serviciile sau cheltuielile pe care
antreprenorul sau prestatorul nu le-au putut prevedea la momentul încheierii
contractului.
Articolul 1332. Darea de seamă a antreprenorului sau a prestatorului
În cazul în care retribuţia este stabilită în dependenţă de valoarea
lucrărilor, serviciilor sau a bunurilor furnizate, antreprenorul sau prestatorul este
obligat, la cererea beneficiarului, să-i dea o dare de seamă despre progresul
lucrărilor, despre serviciile şi despre cheltuielile efectuate.
Articolul 1333. Preţ forfetar
(1) În cazul în care lucrarea sau serviciul a fost contractat la un preţ
forfetar, beneficiarul este obligat să plătească retribuţia convenită şi nu poate
pretinde o reducere a retribuţiei pe motiv că lucrarea sau serviciul a solicitat mai
puţin lucru sau mai puţine cheltuieli decît se preconizau.
(2) Similar alin.(1), antreprenorul sau prestatorul nu poate cere majorarea
retribuţiei pentru motive contrare.
(3) Preţul forfetar rămîne acelaşi chiar dacă au fost aduse modificări
termenelor sau condiţiilor iniţiale de executare dacă părţile nu au convenit altfel.

2.2 Stabiliți deosebirile şi asemănările contractului de prestări servicii în raport cu 5 pct.

alte categorii de prestări servicii (juridice, financiare, transport, de intermediere
ş.a.);
Contractul de Prestare a Serviciilor Juridice:

Asemănări: Ambii implică furnizarea de servicii și impun obligații

reciproce.

Deosebiri: Contractul de prestare a serviciilor juridice poate fi mai

rigid din punct de vedere al confidențialității și poate include
 clauze specifice legate de responsabilitatea profesională a
avocaților.

Contractul de Prestare a Serviciilor Financiare:

Asemănări: Ambii implică furnizarea unor servicii contra unei

remunerații.

Deosebiri: Contractul de prestare a serviciilor financiare poate

avea cerințe specifice legate de conformitatea cu reglementările
financiare și de securitatea datelor financiare.

Contractul de Prestare a Serviciilor de Transport:

Asemănări: Implică furnizarea de servicii contra unei plăți.

Deosebiri: Poate include clauze referitoare la livrare, asigurare și

răspundere în caz de daune sau întârzieri.

Contractul de Intermediere:

Asemănări: Ambii implică furnizarea de servicii, iar remunerația

este legată de intermediere.

Deosebiri: Contractul de intermediere poate pune un accent mai

mare pe activitățile de facilitare și negociere între părți.

2.3 A- prestator a încheiat cu B- beneficiar contract de prestări servicii prin care A 7 pct.
urma să-l învețe pe B limba fracnceză, astfel încât la finele programului de studii
(cursului) participantul la curs să poată citi și vorbi în limba franceză. Durata
cursului 60 zile, costul cursului 2000 lei, cu achitarea lui A din partea lui B a
prețului (1000 lei ) până la data începerii cursului, restul sumei de 1000 lei după
finalizarea cursului. Cursul de predare a limbii franceze a fost petrecut de A (30
zile) și C (30 zile). După finalizarea cursului B a refuzat achitarea sumei de 1000
lei invocând lipsa rezultatului (nu poate vorbi și scri în limba franceză) la fel
invocând prestarea serviciilor pe parcursul a 30 zile de către terțul C. B a solicitat
în instanța de judecată rezoluțiunea contractului și încasarea din contul lui A a
sumei de 1000 lei achitate deja, a sumei de 500 lei penalitate, achitarea
prejudciului moral în sumă de 1000 lei. Soluţionaţi speța. Oferiți soluția legală
Argumentați răspunsul.

Testul nr. 17

1. Contractul de transport de persoane

1.1 Descrieţi particularitățile contractului de transport de persoane- charter; 3 pct.

Contractul de transport de persoane prin charter este reglementat de Legea privind

transportul rutier de persoane și mărfuri și de actele normative care reglementează
 activitatea transportatorilor și a operatorilor de transport.

Transportatorii care oferă servicii de transport de persoane prin charter trebuie să

obțină autorizații și licențe corespunzătoare emise de autoritățile competente din
domeniul transportului.

Contractul de transport de persoane prin charter trebuie să fie încheiat în formă

scrisă și să cuprindă informații detaliate cu privire la traseu, durata călătoriei,
condițiile de transport, prețul, clauzele de anulare, răspunderea părților etc.

Transportatorul are responsabilitatea de a asigura un mijloc de transport adecvat,

sigur și în conformitate cu standardele de securitate. El trebuie să respecte orarele
stabilite și să ofere informații corecte privind călătoria.

Pasagerii au dreptul la informații clare cu privire la condițiile de călătorie, prețuri,

orare etc. Ei au obligația de a respecta regulile impuse de transportator și de a
achita tarifele conform prevederilor contractului.

Transportatorii sunt obligați să dețină asigurări de răspundere civilă pentru

eventualele daune sau accidente care ar putea surveni în timpul călătoriei.

Contractul poate să conțină clauze referitoare la posibilitatea de anulare sau

modificare a călătoriei, precum și condițiile asociate acestor aspecte.

Contractul poate să includă proceduri pentru rezolvarea reclamațiilor și disputelor,

inclusiv modalitățile de contact și termenele de soluționare.

1.2 Caracterizați drepturile și obligațiile pasagerului în contractul de transport de 5 pct.

persoane, precum și reglementarea juridică.

Drepturile pasagerului:
Pasagerul are dreptul la informații clare și corecte privind condițiile de călătorie,
prețurile, orarele și alte aspecte relevante ale serviciului de transport.

Pasagerul are dreptul la un transport sigur și securizat conform standardelor legale

și tehnice. Transportatorul trebuie să ia măsuri pentru a asigura siguranța
pasagerilor pe durata călătoriei.

Pasagerul are dreptul să beneficieze de un nivel rezonabil de confort pe durata

călătoriei, în funcție de tipul de transport și serviciile oferite.

În caz de neclarități sau probleme, pasagerul are dreptul să solicite asistență din
partea personalului transportatorului.

Pasagerul are dreptul să depună reclamații în legătură cu neregulile sau

deficiențele în serviciile de transport. Contractul poate prevedea proceduri
specifice de depunere a reclamațiilor.
 Obligatiile pasagerului:

Pasagerul are obligația de a respecta regulile și regulamentele stabilite de

transportator, inclusiv cele referitoare la comportamentul în mijlocul de transport.

Pasagerul are obligația de a plăti tariful conform condițiilor stabilite în contractul

de transport. Plata trebuie efectuată la timp și în conformitate cu prevederile
contractuale.

Pasagerul are obligația de a ocupa locul desemnat în mijlocul de transport și de a

respecta orarele de îmbarcare și debarcare.

Pasagerul are obligația de a respecta condițiile de siguranță și de a se supune

instrucțiunilor personalului de bord în situații de urgență.

1.3 Stabiliţi particularităţile juridico-civile ale contractului de transport de persoane 7 pct.

în raport cu contractul de transport de bunuri.

Contractul de transport de persoane:

Aspecte Privind Călătorul:Pasagerul are drepturi specifice, precum dreptul la
siguranță personală și informații corecte. Obligațiile pasagerului sunt
legate de respectarea regulilor de călătorie și plata tarifului conform
contractului.
Siguranța și Confortul Pasagerilor: Transportatorul are o responsabilitate
sporită pentru siguranța pasagerilor, asigurând mijloace de transport
conforme standardelor tehnice și de siguranță.
Clauze Specifice ale Contractului: Contractul de transport de persoane trebuie
să conțină informații detaliate privind itinerariul, orarele, tarifele, regulile
de călătorie și alte aspecte specifice legate de serviciile oferite pasagerilor.
Asigurare de Răspundere Civilă:Transportatorul de persoane poate fi obligat
să dețină asigurare de răspundere civilă pentru eventualele daune sau
accidente care pot surveni în timpul călătoriei.

Contractul de transport de bunuri:

Aspecte Privind Marfa: Expeditorul și transportatorul au drepturi și obligații

legate de manipularea și transportul bunurilor. Expeditorul trebuie să
furnizeze informații precise și să plătească tarifele corespunzătoare.
Siguranța și Integritatea Bunurilor: Transportatorul este responsabil pentru
siguranța și integritatea bunurilor pe durata transportului și poate fi supus
reglementărilor privind manipularea corespunzătoare a mărfurilor.
Documente de Transport:Contractul de transport de bunuri implică adesea
utilizarea documentelor de transport (de exemplu, conosamente), care
stipulează condițiile de livrare și responsabilitățile părților.
Asigurarea Mărfurilor:Obligația Expeditorului sau a Transportatorului: În
funcție de aranjamentele contractuale, fie expeditorul, fie transportatorul
poate fi responsabil de asigurarea mărfurilor în tranzit.
2.Contractul de vânzare-cumpărare (varietățile acestuia)
2.1 Enumerați garanțiile juridice pentru cumpărător în cadrul contractului de vânzare 3 pct.
a bunurilor imobile în construcții;
- Orice clauză care derogă de la dispozițiile prezentei secțiuni în detrimentul
cumpărătorului consumator ori care exclude sau limitează drepturile
prevăzute de lege ale consumatorului cumpărător al bunului imobil în
construcție este lovită de nulitate absolută.
- Legea prevede strict care trebuie sa ie continutul acestui contract
- dreptul de proprietate a cumparatorului este supus inregistrarii provizorii
in registrul bunurilor imobile
- limitari privind efectuarea platilor in temeiul contractului
- Riscul pieirii sau deteriorarii fortuite a bunului trece la cumparator din
momentul semnarii actului de predare-primire, in forma scrisa de catre
parti.
- clauza privind contul fiduciar de sechestru
- protectia cumparatorului in cazul insolvabilitatii vanzatorului
2.2 Regimul juridic al garanției comerciale; 5 pct.
Articolul 1130. Garanția comercială
(1) În cazul în care vînzătorul, producătorul sau un terț garantează
caracteristicile unui bun (garanția comercială), cumpărătorul beneficiază, fără a
aduce atingere drepturilor prevăzute de lege, de drepturile din garanția comercială
în condițiile indicate în declarația de garanție și în publicitatea respectivă față de
cel care a acordat garanția.
(2) Indiferent dacă declarația de garanție este făcută în contract sau sub
forma unui act unilateral, cel care garantează este obligat în temeiul garanției
comerciale față de primul cumpărător și, în caz de declarație unilaterală, poartă
această obligație fără a fi necesar ca cumpărătorul să o accepte prin
contrasemnătură sau în altă formă. Orice stipulație contrară din declarația de
garanție sau din publicitatea asociată acesteia este nulă.
(3) Pe durata termenului de garanție comercială, cel care garantează este
obligat în temeiul garanției comerciale și față de fiecare proprietar ulterior al
bunului fără a fi necesar ca acesta din urmă să o accepte.
(4) Dacă garanția comercială nu prevede altfel:
a) obligațiile celui care garantează se nasc dacă, în orice moment în
interiorul termenului de garanție comercială, bunul nu corespunde utilizării
obișnuite sau nu prezintă caracteristici care există în mod obișnuit la bunuri de
acest fel și pe care un cumpărător le poate aștepta ținînd cont de felul bunului
(defecțiune);
b) obligațiile celui care garantează se nasc indiferent dacă cel care invocă
garanția comercială a cunoscut sau trebuia să cunoască existența defecțiunii;
c) obligațiile celui care garantează se nasc indiferent dacă defecțiunea a
apărut ca urmare a unei cauze existente la data trecerii riscurilor sau după această
dată;
d) cel care garantează nu este obligat prin garanția comercială pentru o
anumită defecțiune dacă ea a apărut din cauza folosirii sau păstrării
necorespunzătoare a bunului ori din cauza unui eveniment în afara controlului
uneia dintre părți;
e) cel care garantează este obligat, dacă sînt întrunite condițiile garanției
 comerciale, să repare sau să înlocuiască bunurile;
f) toate costurile necesare pentru exercitarea drepturilor și executarea
obligațiilor rezultate din garanția comercială urmează a fi suportate de către cel ce
garantează.
(5) Termenul garanției comerciale începe să curgă din momentul predării
bunului de către vînzător, dacă declarația de garanție nu prevede altfel.
(6) Garanția comercială este aplicabilă, pe durata termenului de garanție
stabilit pentru bunurile principale, și asupra accesoriilor, dacă declarația de
garanție nu prevede altfel.
(7) Dacă defecțiunea a fost remediată conform garanției comerciale,
termenul ei este prelungit cu termenul în interiorul căruia beneficiarul garanției nu
poate folosi bunul din cauza acelei defecțiuni.
(8) Cumpărătorul poate exercita succesiv sau simultan atît drepturile
acordate de lege în caz de viciu material, cît și drepturile rezultate din garanția
comercială.

2.3 La 12 octombrie 2011 ,între A și B s-a încheiat un contract de vânzare a unui struț 7 pct.
în vârstă de un an, pentru un preț de 5.000 de lei, achitat integral, struțul fiind
predat cumpărătorului B. Prin contract, părțile au prevăzut că vânzătorul A nu va
răspunde dacă struțul moare în termen de un de la încheirea contractului.

După un an și 2 luni de la încheierea contractului, struțul a paralizat, iar printr-o

expertiză medicală s-a stabilit că acesta avea o boală din naștere,care a dus la
paralizie,boală care nu putea fi diagnosticată decât prin analize complexe de
laborator.
La 5 ianuarie 2013,B l-a chemat în judecată pe A , solicitând rezoluțiunea
contractului devânzare, obligarea vânzătorului la restituirea prețului și a
cheltuielilor de vânzare, precum și la repararea prejudiciului cauzat.

Stabiliți care va fi soluția instanței:

a.admiterea integrală a acțiunii reclamantului;
b.admiterea în parte a acțiunii reclamantului;
c.respingerea acțiunii reclamantului.
Oferiţi soluţia legală. Argumentaţi răspunsul;

Testul nr. 18
1. Încetarea contractului de locațiune
1.1 Determinați temeiurile de încetare a contractului de locațiune; 3 pct.
Codul Civil prevede expres temeiurile generale care duc la incetare contactul de
locatiune: -. la expirarea termenului din contract -. in cazul pieirii bunului
inchiriat -. in alte cazuri prevazute de lege sau contract -.exproprierea bunului
inchiriat,care poate fi totala sau partiala.Exproprierea totala are loc atunci cind
bunul inchiriat are ca efect stingerea locatiunii ,deoarece locatorul nu mai poate
asigura locatarului posesia si folosinta bunului. Exproprierea totală a bunului
închiriat stinge locaţiunea de la data la care expropriatorul are dreptul să ia bunul
în posesiune. În cazul în care exproprierea bunului este parţială, locatarul poate,
după împrejurări, obţine reducerea chiriei sau rezilierea locaţiunii. Exproprierea
partiala atunci cind are loc reducerea chiriei sau chiar rezilierea
locatiunii.Alegerea uneia din aceste posibilitati este prerogativa locatarului,care in
dependenta de circumstantele reale poate cere reducerea chiriei sau rezilierea
 contractului. -.incetarea poate avea loc si prin rezilierea contractului. Rezilierea
contractului de locaţiune încheiat fără termen poate avea loc la cererea oricărei
părţi cu un preaviz de 3 luni pentru imobile şi de o lună pentru bunurile mobile
dacă în contract nu este prevăzut altfel. Dacă locuinţa sau orice altă încăpere
destinată pentru locuit se află într-o stare ce creează un pericol real pentru
sănătate, locatarul poate rezilia contractul de locaţiune fără respectarea termenului
de preaviz. Locatarul are acest drept şi în cazul în care, la încheierea contractului,
ştia despre pericol şi nu a înaintat pretenţii în legătură cu acesta. Rezilierea
contractului de locaţiune are ca efect şi rezilierea contractului de sublocaţiune
dacă în contractul de locaţiune nu este prevăzut altfel. Locatorul este în drept să
ceară rezilierea contractului dacă locatarul: a) nu foloseşte bunul închiriat la
destinaţie sau în conformitate cu prevederile contractului; b) admite intenţionat
sau din culpă înrăutăţirea stării bunului ori creează un pericol real pentru o
asemenea înrăutăţire; c) nu plăteşte chiria pe parcursul a 3 luni după expirarea
termenului de plată dacă în contract nu este prevăzut altfel; d) încheie un contract
de sublocaţiune fără acordul locatorului. Legea sau contractul pot prevedea şi alte
motive de reziliere a contractului de locaţiune din iniţiativa locatorului. Locatarul
este în drept să ceară rezilierea contractului în cazul în care: a) şi-a pierdut
capacitatea de muncă şi nu poate folosi bunul închiriat; b) este privat de libertate
şi nu-şi poate executa obligaţiile contractuale. Legea sau contractul pot prevedea
şi alte motive de reziliere a contractului de locaţiune din iniţiativa locatarului. -alt
caz de incetare,este expirarea termenului contractului care a fost stabilit la
incheierea acestuia.Incetarea contractului de locatiune la data expirarii termenului
contractual ,stabilita de parti,are loc daca nu se produce prin tacere reiinoirea
mutuala a locatiunii ,la fel din vointa partipartilor, sau daca contractul nu a fost
incetat anterior printr-un acord. -.Desfiintarea titlului locatorului,temei tratat de
doctrina si se refera la pierderea calitatii de proprietar a locatorului care a
transmis un bun in locatiune.Daca titlul proprietarului locator este anulat sau
rezolvit ,noul proprietar este in drept sa rezilieze contractul de locatiune in cazul
in care nu doreste sa continue contractul respectiv. -. Locaţiunea nu încetează prin
decesul locatarului, nici prin cel al locatorului dacă în contract nu este prevăzut
altfel sau dacă, în funcţie de circumstanţe, contractul nu mai poate fi menţinut.
1.2 Stabiliți temeiurile de rezoluțiune a contractului de locațiune, atât din inițiativa 5 pct.
locatorului, cât şi a locatarului/ sublocatarului.

Locatorul poate cere reziierea contractului in cazul cind locatarul: 1.poseda si

foloseste bunurile inchiriate necorespunzator contractului destinatiei bunurilor
2.inrautateste intentionat sau din imprudenta starea bunurilor inchiriate 3.nu
achita plata pe parcursul a 3 luni din ziua expirarii termenului de plata,daca
contractul nu prevede altfel 4.nu indeplineste obligatiile contractuale de
restabilire integrala si de reparare a bunurilor inchiriate. 5.da in subchirie fara
consimtamintul proprietarului bunurile primite conform contractului. 6.foloseste
nerational bunurile inchiriate sau prin mijloace care duc la degradarea pamintului
si a altor resurse naturale 7.nu ia masuri de reproducere a resurselor naturale care
au proprietatea de a se restabili 8.nu a folosit timp de un an terenul destinat
productiei agricole si timp de 2 ani terenul destinat productiei neagricole
Locatarul are dreptul de a cere rezilierea contractului daca : 1.locatorul nu isi
indeplineste obligatiile contractuale privind restabilirea integrala si repararea
bunurilor inchiriate,asigurarea tehnico-materiala etc. 2.bunurile inchiriate,in
virtutea unor circumstante pn care locatarul nu poarta raspundere,devin
inutilizabile. 3.locatorul nu a transmis bunurile la timp locatarului. 4.in cazul in
care locatarul a devenit invalid sau este declarat incapabil,sau in cazul in care
 executa o pedeapsa privativa de libertate pn savirsirea unei infractiuni sau o alta
pedeapsa care exclude posibiitatea executarii ulterioare a contractului. Rezilierea
contractului de locatiune incheiat fara termen poate avea loc la cererea oricarei
parti cu un preaviz de 3 luni pn imobile si 1 luna pn mobile.
1.3 Articolele 1282,1283 CC al RM stabilesc că contractul poate prevedea şi alte 7 pct.
motive de rezoluțiune a contractului de locațiune din inițiativa părților. În acest
context, propuneți alte temeiuri de rezoluțiune unilaterală a contractului din partea
ambelor părți.

Iată câteva temeiuri de rezoluțiune din inițiativa părților, care pot fi adăugate în
mod opțional într-un contract de locațiune:

Acordul Comun:
● Părțile pot stipula că, în orice moment, pot rezilia contractul de
comun acord, cu condiția notificării scrise a celeilalte părți.
Schimbarea Situației Juridice a Părților:
● Rezoluțiunea poate interveni în cazul în care una dintre părți suferă
o schimbare semnificativă a situației juridice, cum ar fi falimentul,
reorganizarea sau alte evenimente de acest gen.
Schimbarea Destinației Imobilului:
● Părțile pot prevedea că contractul poate fi reziliat în situația în care
destinația imobilului se schimbă sau în cazul unor lucrări majore
care afectează folosința locuinței.
Neexecutarea Obligațiilor în Termen:
● Stabilirea unor termene stricte pentru îndeplinirea obligațiilor
contractuale și posibilitatea rezoluțiunii în cazul neexecutării
acestora în termenul stabilit.
Acțiuni Ilegale sau Iresponsabile:
● Posibilitatea rezoluțiunii contractului în cazul acțiunilor ilegale sau
iresponsabile ale unei părți care afectează grav interesele celeilalte
părți.
Forța Majoră:
● Prevederea că, în cazul forței majore, părțile pot rezilia contractul
fără nicio obligație de despăgubire reciprocă.

2. Elementele contractului de antrepriză

2.1 Descrieți excepțiile de la executarea personală a lucrărilor în contractul de 3 pct.
antrepriză
Articolul 1334. Prestaţia personal
(1) Antreprenorul sau prestatorul este obligat să efectueze prestaţia
personal doar atunci cînd această obligaţie reiese din contract, din împrejurări sau
din natura prestaţiei.
(2) Antreprenorul sau prestatorul conservă supravegherea şi răspunderea
în orice caz.
(3) În măsura în care beneficiarul alege subantreprenorul sau
subprestatorul ori instrumentele și materialele sînt furnizate de beneficiar,
răspunderea antreprenorului sau a prestatorului este guvernată de dispozițiile art.
1340 și 1341.
 Antreprenorul poate fi autorizat să folosească subantreprenori sau colaboratori
pentru a executa anumite părți ale lucrărilor. Aceasta poate fi o excepție permisă
de comun acord între părți.

În unele cazuri, antreprenorul poate fi autorizat să folosească terți pentru anumite

activități, cu condiția ca comanditarul să dea o autorizație scrisă în acest sens.

Dacă lucrările necesită abilități sau cunoștințe specializate pe care antreprenorul

nu le deține în mod direct, acesta poate să subcontracteze acele părți ale lucrărilor
către specialiști în domeniu.

În cazul unor situații de forță majoră, cum ar fi dezastre naturale, războaie, sau
alte evenimente extraordinare, antreprenorul poate avea posibilitatea de a recurge
la terți pentru a îndeplini obligațiile contractuale.

Dacă excepțiile la executarea personală a lucrărilor sunt prevăzute în mod explicit

în contract, ele pot fi aplicate în conformitate cu termenii și condițiile stabilite în
documentul contractual.

2.2 Clasificați termenii aplicați în contractul de antrepriză, precum şi evidențiați 5 pct.

importanta juridică a acestora.

Articolul 1329: Conținutul Contractului:

● Acest articol stabilește că părțile contractante pot să includă orice
clauze și condiții în contract, inclusiv termeni temporali, în măsura
în care acestea nu încalcă legea.
Articolele 1330-1332: Termenul Contractului și Termenele Execuției:
● Aceste articole se referă la termenul de valabilitate a contractului
și la termenele specifice pentru executarea obligațiilor
contractuale.
Articolele 1341-1343: Termenele de Notificare și Preaviz:
● Aceste articole stabilesc reguli privind notificările și preavizele
dintre părțile contractante, inclusiv în legătură cu expirarea
termenelor.
Articolele 1345-1346: Contractul Cu Execuție Successivă și Termenele de
Execuție:
● Aceste articole reglementează contractele cu execuție succesivă și
termenele de execuție pentru fiecare tranșă sau etapă a
contractului.
Articolele 1364-1365: Termenul de Prescripție:
● Aceste articole se referă la termenul de prescripție pentru
exercitarea drepturilor și acțiunilor în caz de încălcare a
contractului.

Termenii temporali oferă claritate asupra duratei contractului, a obligațiilor și a

termenelor de executare, evitând astfel neînțelegerile sau ambiguitățile.

Termenii temporali bine definiți protejează interesele părților, oferind o bază

 legală pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor lor pe parcursul timpului.

Termenii temporali ajută la gestionarea și monitorizarea eficientă a execuției

contractului, evitând întârzierile nejustificate.

Stabilirea termenelor poate limita riscurile asociate cu întârzierile, decăderile din

drepturi sau alte situații care pot apărea în lipsa unor limite temporale clare.

Termenii temporali trebuie să respecte prevederile Codului Civil al Republicii

Moldova și să fie în concordanță cu legislația în vigoare.

Prin respectarea termenilor temporali, părțile contractante evită consecințele

legale asociate cu încălcarea prevederilor contractuale.

Termenii temporali bine definiți pot contribui la soluționarea eficientă a litigiilor

legate de întârzieri sau nerespectarea termenelor contractuale.

2.3 Încheind (verbal) contract de antrepriză, A s-a obligat faţă de B, în schimbul unei 7 pct.
remuneraţii de 5000 lei, să execute cu materialele sale lucrări de reparaţie a casei,
în termen de 2 luni. Efectuând o parte din lucrări, A a fost internat în spital în
rezultatul unui accident.
B, dorind să finiseze reparaţia în termen, a contractat cu un alt antreprenor C cu
care a covenit că plata pentru executarea lucrărilor va fi efectuată peste 3 luni
după semnarea actului de recepție a lucrărilor. C a finalizat lucrările, utilizând
materialele lui A, pe finalîntre părții find semnat actul de recepție a lucrărilor.
După expirarea a 8 luni de la data încheierii contractului dintre A și B , A ia
solicitat lui B plata a 75% din costul lucrărilor efectuate şi restituirea a 800 lei –
costul materialelor utilizate de al 2-lea antreprenor-C, totodată A mai solicitînd de
la B achitarea penalității de întîrziere în mărime de 200 lei, precum și 100 lei
prejudiciu moral.
C la fel a solicitat de la B achitarea remunerației pentru lucrările executate,
invocînd expirarea teremenului de 3 luni de la data semnarii actului de recepție a
lucrărilor.
B a refuzat să plătească sumele solicitate de A șisumele solictate de B invocînd
existența viciilor la lucrarea executată, invocînd și dispozițiile alin.(2) art. 1372
Cod Civil solicitînd remedierea viciilor.
Determinați motivat dacă cerințele lui A și C sunt întemeiate, la fel stabiliți
modul de soluționare a situațiilor în care este invocată existența viciilor la
lucrarea executată.
Soluţionaţi cazul în raport cu ficare parte implicată.
Argumentaţi răspunsul oferit cu indicarea și analizarea dispozițiilor Codului
Civil.

Raspuns: Partile A si B au convenit asupra termenului de executare a lucrarii de

2 luni, astfel prezumindu-se faptul ca B urmareste interes de a se executa
reparatia case in termen dat ci nu mai tirziu. Din contract nu rezulta ca partile au
stabilit sa fie o prestatie personala executata doar de A, in caz dat A era obligat
sa asigure un alt antreprenor sa finiseze lucrarea in loc sau. B este obligat sa
achite materialele utilizate de antreprenorul al doilea, deoarece acestea apartin cu
drept de proprietate lui A. Caci conform CC, dacă efectuează lucrarea cu
materialul său, antreprenorul trebuie să transfere în favoarea clientului dreptul de
 proprietate asupra bunului.
La fel B trebuie sa achite doar pentru partea de lucrari efectuate de A, caci in caz
contrar va fi o imbogatire fara justa cauza a lui B. insa CC prevede expres, dacă
terminarea lucrării devine imposibilă din motive independente de voinţa părţilor,
antreprenorul nu are dreptul să ceară plata retribuţiei.

Testul nr. 19
1. Contractul de arendă
1.1 Nominalizați toate cazurile de încetare a contractului de arendă; 3 pct.
In virtutea legii, contractul de arenda inceteaza in cazul:
- expirarii termenului arendei
- declararii nulitatiii acesteia
- pieirii bunurilor arendate
- rezilierii contractului
- in ale cazuri prevazute de lege sau contract
1.2 Caracterizați contractul de subarendă. 5 pct.
Articolul 1304. Subarenda terenurilor agricole
(1) Pentru transmiterea terenurilor agricole în subarendă, arendașul este
obligat să obțină încuviințarea arendatorului și să încheie un contract separat. În
caz de nerespectare a acestei obligații, arendatorul are dreptul la rezoluțiunea
arendei și restituirea posesiei terenurilor agricole de la arendaș sau, după caz,
subarendaș.
(2) Arendatorul va indica în încuviințarea sa terenurile agricole care pot fi
date în subarendă, precum și termenul și scopul subarendei.
(3) Contractul de subarendă a terenurilor agricole va conține informații
despre contractul de arendă și încuviințarea arendatorului în al cărei temei a fost
încheiat contractul de subarendă.
(4) Darea în subarendă a terenurilor agricole arendate nu absolvă
arendașul de răspunderea față de arendator.
(5) Termenul subarendei terenurilor agricole nu poate depăși termenul
contractului de arendă.
(6) Subarenda de către subarendaș nu se admite.

1.3 Stabiliți particularitățile şi specificul contractului de arendă, evidențiind 7 pct.

principalele deosebiri şi asemănări ale contractului dat cu alte contracte civile
asemănătoare.
Contractul de arenda-contractul de locatiune. Arenda este contractul încheiat între
o parte – proprietar, uzufructuar sau un alt posesor legal de terenuri şi de alte
bunuri agricole (arendator) – şi altă parte (arendaş) cu privire la exploatarea
acestora pe o durată determinată şi la un preţ stabilit de părţi. Prin contractul de
locaţiune, o parte (locator) se obligă să dea celeilalte părţi (locatar) un bun
determinat individual în folosinţă temporară sau în folosinţă şi posesiune
temporară, iar aceasta se obligă să plătească chirie. Asemanari: - sint contracte
sinalagmatice, cu executare succesiva si netranslativ de proprietate, cu titlul
oneros, consensuale. Arenda reprezinta o varietate a loctaiunii, fapt confirmat
prin: contractului de arendă se aplică în modul corespunzător dispoziţiilor cu
privire la locaţiune în măsura în care prezentul capitol nu prevede altfel.
Deosebiri: - obiect material al contractului de arenda poate consta limitativ doar
in terenuri si alte bunuri agricole, iar pe de alta parte, obiectul materia al
contractului de locatiune pot forma orice bun mobil sau imobil, exceptind bunuri
 agricole. – contractul de locatiune nu poate fi incheiat pe un termen mai mare de
99 ani, iar termenul arende nu va fi mai mic de 1 ani si mai mare de 30 de ani.
Specific contractului de arenda, plata în natură se stabileşte într-o cantitate
determinată de produse sau într-un procent din producţie. Produsele cu care se
plăteşte arenda se stabilesc de părţi în funcţie de specificul activităţii agricole şi
de zonă. Contract de arenda- contract de comodat. Prin contract de comodat o
parte (comodant) dă cu titlu gratuit un bun în folosinţă celeilalte părţi
(comodatar), iar aceasta se obligă să restituie bunul la expirarea termenului pentru
care i-a fost dat. Arenda este elementul ce deosebeste arenda de comodat.
Termenul minim al contractului de arenda este de un 1 si temrneul maxim este de
30 de ani, pe cind in cazul comodatului daca nu se stipuleaza termenul, se
restituie la sfirsitul valorificarii bunului. In cazul restituiri anticipate, comodatarul
este obligat sa-l restituie la cererea comadantului, pe cind in cazul arendei,
arendatorul nu poate cere restituirea bunului agricol inainte de termen stabilit.

2. Contractul de transport
2.1 Nominalizați datele care urmează obligatoriu să fie indicate în textul scrisorii de 3 pct.
trăsură.

Articolul 1434. Conținutul scrisorii de trăsură

(1) Scrisoarea de trăsură trebuie să conțină următoarele date:
a) locul și data întocmirii;
b) numele și adresa expeditorului;
c) numele și adresa transportatorului;
d) locul și data primirii bunului și locul prevăzut pentru eliberarea
acestuia;
e) numele și adresa destinatarului;
f) denumirea curentă a naturii bunului și felul ambalajului, iar pentru
bunurile periculoase, denumirea lor general recunoscută;
g) numărul coletelor, marcajele speciale și numerele lor;
h) greutatea brută sau cantitatea altfel exprimată a bunurilor;
i) cheltuielile aferente transportului (taxa de transport, cheltuieli accesorii,
taxele vamale și alte cheltuieli survenite de la încheierea contractului pînă la
eliberare);
j) instrucțiunile necesare pentru formalitățile de vamă și altele, după caz.
(2) Dacă este cazul, scrisoarea de trăsură trebuie să conțină și următoarele
indicații:
a) interzicerea transbordării;
b) cheltuielile pe care expeditorul le ia asupra sa;
c) totalul sumelor ramburs de perceput la eliberarea bunului;
d) valoarea declarată a bunului și suma care reprezintă interesul special la
eliberare;
e) instrucțiunile expeditorului către transportator cu privire la asigurarea
bunului;
f) termenul convenit în care transportul trebuie să fie efectuat;
g) lista documentelor remise transportatorului.
(3) Părțile pot include în scrisoarea de trăsură orice altă indicație pe care o
consideră utilă.
2.2 Relatați despre condițiile impuse de legislație în ceea ce ține de subiecți, obiect, 5 pct.
preț/taxă și termen în contractul de transport;

Subiecți:

Transportator:
● Legislația prevede că transportatorul poate fi o persoană fizică sau
juridică autorizată să presteze servicii de transport. Transportatorul
are responsabilitatea de a asigura mijloacele de transport și de a
respecta regulile și normele de siguranță.
Expeditor (Comanditar):
● Expeditorul, sau comanditarul, este persoana sau entitatea care
solicită sau beneficiază de serviciile de transport. Acesta are
dreptul la informații clare privind condițiile de transport, prețuri și
alte aspecte relevante.

Obiect:

Bunuri sau Persoane:

● Contractul de transport poate avea ca obiect bunuri materiale sau
transportul de persoane. Legislația stabilește reguli specifice
pentru transportul de mărfuri și transportul de persoane, inclusiv
aspecte legate de siguranță și condiții de călătorie.
Descrierea Detaliată a Bunurilor:
● Pentru transportul de mărfuri, este important ca contractul să
includă o descriere detaliată a bunurilor transportate, precum și
condiții privind manipularea, depozitarea și livrarea acestora.

Preț/Taxă:

Condiții de Plată:
● Contractul trebuie să stabilească clar prețul sau taxa pentru
serviciile de transport. Se precizează modul de calcul al tarifelor,
condițiile de plată, inclusiv eventuale avansuri sau rate.
Modificarea Prețului:
● Legislația poate să prevadă condiții privind posibilitatea de a
modifica prețul în anumite circumstanțe și procedurile asociate cu
această modificare.

Termen:

Termenul de Execuție:
● Contractul trebuie să specifice termenele de execuție a serviciilor
de transport. Acest lucru include data și ora de începere a
călătoriei, durata estimată a transportului și orarele stabilite.
Orare și Programare:
● În cazul transportului de persoane, este important ca contractul să
includă informații detaliate privind orarele de îmbarcare și
debarcare, precum și orarele de sosire și plecare.
 Clauze privind Întârzierile:

Contractul poate să conțină clauze care reglementează consecințele întârzierilor,

inclusiv eventuale penalități sau alte măsuri compensatorii.
2.3 Speţă:A a expediat în adresa lui B piese de schimb. Încărcătura a sosit la 7 pct.
destinaţie cu întârziere de 5 zile. Din acest motiv B nu şi-a îndeplinit obligaţiile
faţă de C, plătindu-i ultimului o penalitate pentru încălcarea obligaţiei de predare
a bunului potrivit contractului de vânzare-cumpărare. B a prezentat
transpostatorului D pretenţie, solicitând plata penalității pentru întârzierea
transportării şi recuperarea prejudiciului (penalitatea plătită lui C şi profitul ratat
prin sistarea temporară a activităţii). D a refuzat satisfacerea cerințelor formulate
deB invocând existența relațiilor contractulae cu A. Este obligatorie prezentarea
pretenţiei în contractul de transport înainte de intentarea acţiunii în judecată?
Care este termenul de înaintare a pretenţiei? Cine poate formula pretenții?
Soluţionaţi speţa. Ce categorii de prejudicii urmează să repare D în calitate de
transpostator? Recomandaţi soluţii pentru acest litigiu. Argumentaţi răspunsul.

Testul nr. 20

1. Contractul de transport
1.1 Definiţi contractul de transport de pasageri şi bagaje, descrieți caracterele juridice 3 pct.
ale acestuia.

Contractul de transport de pasageri și bagaje este un acord încheiat între o

companie de transport (transportator) și o persoană sau entitate care dorește să
beneficieze de serviciile de transport pentru a se deplasa împreună cu bagajele lor
de la un punct la altul. Acest contract implică transportul de persoane, împreună
cu bagajele aferente, și stabilește drepturile și obligațiile reciproc convenite între
părțile implicate.

Caracterele Juridice:

Contract de Prestare a Serviciilor:

● Contractul de transport de pasageri și bagaje este considerat un
contract de prestare a serviciilor, prin care transportatorul se obligă
să ofere servicii de transport pentru pasager și bagaje în schimbul
unei plăți.
Contract cu Execuție Instantanee sau Successivă:
● În funcție de natura călătoriei, contractul poate fi cu execuție
instantanee (de exemplu, călătorii de scurtă durată) sau cu execuție
succesivă (de exemplu, abonamente lunare sau contracte cu
termene lungi).
Contract Bilateral:
● Este un contract bilateral deoarece ambele părți – transportatorul și
pasagerul – au obligații reciproce. Transportatorul se obligă să
asigure mijlocul de transport și să ducă pasagerul la destinație, în
timp ce pasagerul se obligă să plătească pentru aceste servicii.
Contract cu Elemente de Concesiune:
● Contractul de transport de pasageri și bagaje implică, în unele
situații, elemente de concesiune, în sensul că pasagerul beneficiază
de dreptul de a utiliza mijlocul de transport în schimbul plății.
Contract Sinalagmatic:
 ● Este un contract sinalagmatic, deoarece există o interdependență
între drepturile și obligațiile ambelor părți. Obligația
transportatorului de a asigura transportul și obligația pasagerului
de a plăti pentru acest serviciu sunt legate reciproc.
Contract de Adheziune:
● În multe cazuri, contractul de transport de pasageri și bagaje poate
fi un contract de adheziune, în care condițiile sunt predefinite de
transportator și acceptate de pasager fără prea multă negociere.
Contract cu Elemente de Asigurare:
● Unele contracte de transport includ și elemente de asigurare a
răspunderii, stabilind condițiile în care transportatorul este
responsabil pentru daunele aduse pasagerilor sau bagajelor lor.

1.2 Caracterizați drepturile şi obligațiile transportatorului în cadrul contractului de 5 pct.

transport conosament;

Contractul de transport maritim sub forma de conosament este un document legal

esențial în cadrul transportului de mărfuri pe mare. Acesta stabilește drepturile și
obligațiile atât ale transportatorului (de obicei, proprietarul navei sau operatorul
de transport maritim), cât și ale expeditorului sau beneficiarului mărfii. Voi
caracteriza drepturile și obligațiile transportatorului în cadrul unui contract de
transport conosament, conform legislației Republicii Moldova.

Drepturile Transportatorului:

Transportatorul are dreptul de a transporta mărfurile expediate în condiții de

siguranță, asigurându-se că acestea ajung la destinație în stare bună.

Transportatorul are dreptul de a percepe tarife și taxe convenite în mod

corespunzător în conformitate cu contractul, inclusiv costurile de transport, taxe
portuare și altele.

Prin specificarea clauzelor de limitare a răspunderii în conosament,

transportatorul își protejează dreptul de a limita cuantumul despăgubirilor în caz
de pierdere sau daune.

Transportatorul are dreptul de a refuza mărfurile care nu corespund condițiilor

stipulate în contract, inclusiv condițiile de ambalare sau de manipulare a
mărfurilor.

Obligațiile Transportatorului:

Transportatorul are obligația de a transporta și livra mărfurile la destinație în

conformitate cu condițiile stipulate în conosament.

Transportatorul are obligația de a lua măsurile necesare pentru a asigura mărfurile

în timpul transportului, în special împotriva riscurilor marine precum naufragiul
sau alte accidente navigaționale.

Transportatorul are obligația de a respecta termenele și condițiile stabilite în

contractul de transport, inclusiv programul de livrare și orice alte termene
 convenite.

În cazul oricăror întârzieri, daune sau alte evenimente neprevăzute, transportatorul

are obligația de a notifica expeditorul sau destinatarul în mod prompt.

Transportatorul are obligația de a respecta toate clauzele și condițiile stipulate în

conosament, inclusiv cele referitoare la manipularea și depozitarea mărfurilor.

2.3 Relatați argumentat despre condițiile în care transportatorul poate fi exonerat de 7 pct.
răspundere pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligațiilor
sale în raport cu clientul.
Expuneți-vă opinia asupra eventualelor dificultăți cu care ar putea să se confrunte
părțile la invocarea condițiilor de exonerare de răspundere a transportatorului.

Exonerarea de răspundere pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare

a obligațiilor din partea transportatorului este o chestiune importantă în
contractele de transport și poate fi reglementată în legislația specifică sau în
termenii și condițiile contractuale. În Republica Moldova, legislația privind
transportul și legislația contractuală pot furniza cadrul legal pentru astfel de
condiții de exonerare. Totuși, opinia mea este că aplicarea acestor condiții poate
ridica unele dificultăți pentru părți, mai ales dacă acestea nu sunt formulate clar
sau nu sunt în concordanță cu dispozițiile legale.

Condiții în Care Transportatorul Poate Fi Exonerat de Răspundere:

Forța Majoră:
● Una dintre cele mai comune condiții de exonerare este prezența
unor evenimente de forță majoră, cum ar fi cutremure, războaie,
greve, dezastre naturale etc. În aceste circumstanțe, transportatorul
poate fi exonerat de răspundere, deoarece evenimentele sunt
considerate imprevizibile și inevitabile.
Neglijența Sau Fapta Expeditorului:
● Dacă neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligațiilor
este rezultatul neglijenței sau a faptei expeditorului (clientului),
transportatorul poate invoca această condiție pentru a se exonera
de răspundere.
Acordul Părților:
● Părțile pot conveni asupra anumitor condiții de exonerare în cadrul
contractului. Acestea pot include limitări ale răspunderii sau
excluderea anumitor tipuri de daune.
Limitări de Răspundere:
● Contractul poate să prevadă limitări clare ale răspunderii
transportatorului, atât în ceea ce privește cuantumul daunelor, cât
și tipurile de daune pentru care transportatorul este responsabil.

Dificultăți Potențiale în Invocarea Condițiilor de Exonerare:

Interpretarea Condițiilor de Exonerare:

● Unul dintre posibilele obstacole poate fi interpretarea condițiilor de
exonerare. Dacă acestea nu sunt formulate clar și precis, părțile pot
avea interpretări diferite, ducând la dispută.
 Condiții Contrare Legii:
● Condițiile de exonerare care contravin legii sau care încearcă să
excludă răspunderea pentru neglijență gravă sau fraudă pot fi
considerate nule sau nevalide conform legii.
Forța Majoră Necuprinsă Expres în Contract:
● Dacă evenimentele de forță majoră nu sunt definite sau cuprinse
expres în contract, există riscul interpretării diferite asupra a ceea
ce constituie un astfel de eveniment.
Publicitatea și Consimțământul Informațional:
● Părțile pot întâmpina dificultăți dacă condițiile de exonerare nu
sunt aduse la cunoștința clară și completă a ambelor părți.
Informarea corespunzătoare este crucială pentru a asigura un
consimțământ informat.
Imposibilitatea Demonstrației Evenimentelor de Forță Majoră:
● Demonstrația că evenimentele de forță majoră au cauzat efectiv
neexecutarea sau executarea necorespunzătoare poate fi uneori
dificilă, iar părțile pot avea opinii divergente cu privire la existența
sau gravitatea acestor evenimente.

Este crucial ca părțile să fie atente la redactarea clară și detaliată a condițiilor de

exonerare în contractul de transport și să acorde atenție aspectelor legale. Este
important ca aceste condiții să fie echitabile și să respecte legislația în vigoare. De
asemenea, transparența și comunicarea deschisă între părți pot ajuta la evitarea
disputelor ulterioare.

2. Contractul de vânzare-cumpărare
2.1 Definiți contractul de răscumpărare. 3 pct.
Articolul 1136. Dispoziţii generale cu privire la răscumpărare
Dacă în contractul de vînzare-cumpărare vînzătorul şi-a rezervat dreptul
de răscumpărare, aceasta se face prin declaraţia vînzătorului faţă de cumpărător
că va exercita dreptul de răscumpărare. Declaraţia nu necesită forma stabilită
pentru contractul de vînzare-cumpărare.

2.2 Redați regimul vînzarii-cumpărarii bunului imobil cu indicarea suprafeței. 5 pct.

Articolul 1168. Vînzarea-cumpărarea bunului imobil cu indicarea
suprafeței
(1) Dacă, în vînzarea-cumpărarea unui bun imobil cu indicarea suprafeței
și a prețului pe unitatea de măsură, suprafața reală este mai mică decît cea
indicată în contract, cumpărătorul poate cere vînzătorului să îi dea suprafața
convenită. Atunci cînd cumpărătorul nu cere sau vînzătorul nu poate să transmită
această suprafață, cumpărătorul poate obține fie reducerea corespunzătoare a
prețului, fie rezoluțiunea vînzării-cumpărării dacă, din cauza diferenței de
suprafață, bunul nu mai poate fi folosit în scopul pentru care a fost cumpărat.
(2) Dacă suprafața reală se dovedește a fi mai mare decît cea stipulată, iar
excedentul depășește a douăzecea parte din suprafața convenită, cumpărătorul
 plătește suplimentul de preț corespunzător sau poate declara rezoluțiunea
vînzării-cumpărării. Atunci cînd însă excedentul nu depășește a douăzecea parte
din suprafața convenită, cumpărătorul nu are dreptul la rezoluțiune, dar nici nu
este dator să plătească prețul excedentului.

2.3 La 12 octombrie 2011 ,între A și B s-a încheiat un contract de vânzare a unui 7 pct.
struț în vârstă de un an, pentru un preț de 5.000 de lei, achitat integral, struțul
fiind predat cumpărătorului B. Prin contract, părțile au prevăzut că vânzătorul A
nu va răspunde dacă struțul moare în termen de un de la încheirea contractului.

După un an și 2 luni de la încheierea contractului, struțul a paralizat, iar printr-o

expertiză medicală s-a stabilit că acesta avea o boală din naștere,care a dus la
paralizie,boală care nu putea fi diagnosticată decât prin analize complexe de
laborator.
La 5 ianuarie 2013,B l-a chemat în judecată pe A , solicitând rezoluțiunea
contractului devânzare, obligarea vânzătorului la restituirea prețului și a
cheltuielilor de vânzare, precum și la repararea prejudiciului cauzat.

Stabiliți care va fi soluția instanței:

a.admiterea integrală a acțiunii reclamantului;
b.admiterea în parte a acțiunii reclamantului;
c.respingerea acțiunii reclamantului.
Oferiţi soluţia legală. Argumentaţi răspunsul;
 Testul nr. 21

1. Contractul de schimb
1.1 Identificați semnificația termenului de sultă descrieți particularitățile contractului 3 pct.
de schimb.
sulta este suma de bani plătită când există o diferență valorică între bunurile
împărțite printr-un partaj notarial sau judiciar ori schimbate cu prilejul încheierii
unui contract de schimb.
Părţile contractului de schimb au obligaţia de a transmite reciproc dreptul de
proprietate asupra unui bun.Fiecare parte a contractului de schimb este
considerată vînzător al bunului pe care îl înstrăinează şi cumpărător al bunului pe
care îl primeşte în schimb.
In baza acestui contract părțile is transmit reciproc proprietatea unui bun sau alt
drept real sau de creanța. Bunurile pe care copermutanti le schimba intre ei pot fi
de acelasi fel, de ex. o casa pentru alta, dar de regula ele sunt diferite. De regula
bunurile care se schimba intre ele sunt numai cele care pot forma si obiectul
contractului de vinzare-cumparare. Schimbul ca si contractul de V-c e un
contract sinalagmatic, cu titlul oneros, comutativ, consensual, translativ de
proprietate. Dar ca si vinzarea poate mijloci si transmiterea altor drepturi reale
sau de creanța. Contractul de schimb asemena celui de V-c se prezinta ca si
instrument juridic prin intermediul căruia se asigura circuit de bunuri materiale.
Caracterele juridice:
-titlul oneros, deoarece este contract prin care se procura unei parti un folos
patrimonial pentru obtinerea in schimb a unui alt folos patrimonial. Caracterul
oneros se manifeste prin faptul ca fiecare parte are un scop de ordin patrimnoial,
si anumie de a dobindi in proprietate un bun in schimbul altui bun, fie echivalent
sau neechivalent dupa cost, aplicindu-se si sulta.
- consensual. Se incheie prin simplu acord de vointa a partilor, fara a fi nevoie de
vreo forma speciala de manifestare a vointei lor.
- sinalagmatic, daca fiecare dintre parti se oblig reciproc, astfle incit obligatii
fiecare din ele sa fie corelative obligatiei celelalte, ceea ce corespunde deoarece
partile se obliga sa tarnsmita reciproc un bun in proprietate.
- comutativ. Existenta si intinderea prestatiilor, drepturilor si obligatiilor partilor
sunt certe si cunoscute la momentul incheierii contractului.

1.2 Caracterizați obiectul, forma și teremnul contractului de schimb; 5 pct.

Contract de schimb comporta un caracter universal, in sensul ca in calitate de
părți copermutanti pot apărea orice subiect de dr civil atit persoanel fizice,
juridice, statul cit si unități adm-teritoriale.
Pe linga subiecții tipice de drept civil, la raporturile juridice de schimb participa
si subiecți atipici de ex. Comercianții, pers fizice care practica activitatea de
antreprenoriat, societăți comerciale. Legea nu prevede anumite incapacitati
speciale in privinta subiectilor contractului. In prezent, legislatia nu stabileste
anumite restrictii fata de persoanele juridice in ceeea ce priveste incheierea
contractului de schimb. Fiecare parte contractuala activeaza in doua calitati- ca
vinzator al bunului pe care il transmite si ca comparator al bunului pe care il
primeste in schimb.
Obiectul material -bunuri aflate in circuitul civil. In prezent sunt excluse careva
restrictii la savirsirea operatiunilor de schimb. Fata de obiectul contractului de
schimb se aplica reguli generale cu privire la valabilitatea actului juridic civil.
Adica obiectul trebuie sa fie licit, sa se afle in circuitul civil, si sa fie determinat
 sau determinabil in specia sa. Obiect pot fi lucrurile susceptibile apropierii
individuale sau colective, cit si dr patrimoniale. Se impune concluzia ca inafara
de lucruri obiect al contractului de schimb pot fi si dr patrimoniale. Contract de
schimb poate fi încheiat si in privinta bunurilor viitoare, bunuri care nu exista la
momentul încheierii contractului.
Forma. daca pu varietate contractului legea stabilește o anumită forma sau daca
părțile au prevazut o anumită forma, contract se considera încheiat in momentul
îndeplinirii conditii de forma. Stabilind reguli speciale de reglementare a
schimbului care de altfel determina si particularitățile acestui contract legiuitor
nu a prevazut regulei specifice in privinta condițiilor de forma ale contractului de
schimb. Avind in vedere ca asupra schimbului se aplica regulile contractului de
vinzare-cumparare, cerintele inaintate fata de forma schimbului sint ca si in caz
vinzarii-cumpărării, care prevede conditii speciale de forma, doar in caz vinzarii
întreprinderii ca complex patrimonial unic, care prevede forma autentica si
inregistrarea la Camera Inregsitrarii de Stat. iar in celelalte cazuri aplicandu-se
prevederi generale in ceea ce privește conditii de forma ale actului juridic civil.
Contractul se considera valabil încheiat odata cu respectare condițiilor generale
cu privire la forma act juridic. Poate fi încheiat in urma din cele trei forme:
verbale, scrise, prin acțiuni concludente, iar forma autentica fiind o derivata a
formei scrise, care presupune autentificarea notariala ulterioară a contractului.
Termenul executării obligatiilor copermutantilor in vederea transmiterii dreptului
de proprietate asupra bunurilor nu poate fi analizat drept element de importantă
determinat pu contract de schimb, deoarece acest se stabilește prin acordul
partilor contractante. El are importanta doar in ceea ce priveste perioada de
executare a obligatiilor contractuale. In caz cind contract de schimb nu permite
determinate acestui termen, se aplica reguli generale cu privire la termenul
executării obligatiei si regulile speciale ale vinzarii-cumpărării cu privire la
termenul predării bunului.
1.3 Expuneți-vă opinia asupra situației în care în schimbul unui bun cealaltă parte se 7 pct.
obligă să presteze anumite servicii care ca valoare sunt egale cu costul bunului
transmis? În prezența la ce fel de raporturi contractuale se află părțile?
Argumentați răspunsul.

Situația descrisă, în care o parte transmite un bun celeilalte părți în schimbul

obligației acesteia de a presta anumite servicii cu o valoare echivalentă costului
bunului transmis, poate fi încadrată în cadrul unui acord de schimb sau swap.
Acest tip de înțelegere reflectă o formă de schimb bazată pe reciprocitate, unde
bunuri și servicii sunt schimbate într-un mod echivalent din punct de vedere
valoric. În Republica Moldova, acest tip de aranjament poate fi reglementat de
legislația civilă și comercială.

În cadrul unui swap, părțile implicare înțeleg să schimbe bunuri sau servicii într-
un mod echivalent din punct de vedere valoric. Acest tip de contract poate
implica schimbul direct al bunurilor și serviciilor sau poate implica o tranzacție
în două etape, unde bunul este transmis în prima fază, iar serviciile sunt prestate
ulterior.

2. Contractul de prestări servicii

 2.1 Descrieți regimul juridic al retribuției în contractul de prestări servicii.; 3 pct.
Retribuția în cadrul unui contract de prestări servicii este determinată de acordul
liber și consimțământul părților implicate. Aceasta înseamnă că tarifele sau
modalitățile de plată trebuie să fie stabilite în mod clar în contract.
Tarifele și condițiile de plată ale serviciilor trebuie să fie negociate între
prestatorul de servicii și beneficiarul acestora. Ambele părți trebuie să-și dea
consimțământul cu privire la retribuție.
Contractul de prestări servicii poate include clauze care stipulează detaliile
precise ale retribuției, cum ar fi cuantumul, frecvența plății, modul de calcul, și
orice alte aspecte relevante.
În cazul în care beneficiarul serviciilor este considerat consumator în sensul
legislației de protecție a consumatorilor, există anumite prevederi care protejează
consumatorii împotriva practicilor comerciale neloiale și care asigură
transparența în stabilirea prețurilor.
Contractul poate specifica termenii de plată, inclusiv perioadele de facturare,
termenele limită pentru plata retribuției, și eventuale penalități pentru întârzieri în
plată.

2.2 Stabiliți deosebirile şi asemănările contractului de prestări servicii în raport cu 5 pct.

alte categorii de prestări servicii (juridice, financiare, transport, de intermediere
ş.a.); (se repeta)
2.3 A- prestator a încheiat cu B- beneficiar contract de prestări servicii prin care A 7 pct.
urma să-l învețe pe B limba fracnceză, astfel încât la finele programului de studii
(cursului) participantul la curs să poată citi și vorbi în limba franceză. Durata
cursului 60 zile, costul cursului 2000 lei, cu achitarea lui A din partea lui B a
prețului (1000 lei ) până la data începerii cursului, restul sumei de 1000 lei după
finalizarea cursului. Cursul de predare a limbii franceze a fost petrecut de A (30
zile) și C (30 zile). După finalizarea cursului B a refuzat achitarea sumei de 1000
lei invocând lipsa rezultatului (nu poate vorbi și scri în limba franceză) la fel
invocând prestarea serviciilor pe parcursul a 30 zile de către terțul C. B a solicitat
în instanța de judecată rezoluțiunea contractului și încasarea din contul lui A a
sumei de 1000 lei achitate deja, a sumei de 500 lei penalitate, achitarea
prejudciului moral în sumă de 1000 lei. Soluţionaţi speța. Oferiți soluția legală
Argumentați răspunsul.

Testul nr. 22

1. Contractul de transport de persoane ( se repeta)

1.1 Descrieţi particularitățile contractului de transport de persoane; 3 pct.
1.2 Caracterizați drepturile și obligațiile pasagerului în contractul de transport de 5 pct.
persoane, precum și reglementarea juridică.
1.3 Stabiliţi particularităţile juridico-civile ale contractului de transport de persoane 7 pct.
în raport cu contractul de transport de bunuri. Analizați răspunderea părților.

2. Încetarea contractului de locațiune

2.1 Determinați temeiurile de încetare a contractului de locațiune; 3 pct.
 Locatiunea inceteaza:
- la expirarea termenului locatiunii( in cazul locatiunii fara termen, oricare
dintre parti are dreptul la rezolutiunea locatiunii cu un preaviz de 3 luni
pentru imobile si de 1 luna pentru bunuri mobile).
- in cazul pieirii bunului inchiriat
- in alte cazuri prevazute de lege sau contract:
- Articolul 1282. Rezoluțiunea locațiunii din iniţiativa locatorului
(1) Locatorul este în drept să ceară rezoluțiunea locațiunii dacă locatarul:
a) nu foloseşte bunul închiriat la destinaţie sau în conformitate cu
prevederile contractului;
b) admite intenţionat sau din culpă înrăutăţirea stării bunului ori creează
un pericol real pentru o asemenea înrăutăţire;
c) nu plăteşte chiria pe parcursul a 3 luni după expirarea termenului de
plată dacă în contract nu este prevăzut altfel;
d) încheie un contract de sublocaţiune fără acordul locatorului.

Articolul 1283. Rezoluțiunea locațiunii din iniţiativa locatarului

(1) Locatarul este în drept să ceară rezoluțiunea locațiunii în cazul în care:
a) şi-a pierdut capacitatea de muncă şi nu poate folosi bunul închiriat;
b) este privat de libertate şi nu-şi poate executa obligaţiile contractuale.
(2) Legea sau contractul pot prevedea şi alte motive decît cele de la alin.
(1) de rezoluțiune a locațiunii din iniţiativa locatarului.
2.2 Stabiliți temeiurile de rezoluțiune a contractului de locațiune, atât din inițiativa 5 pct.
locatorului, cât şi a locatarului;Totodată stabiliți dacă este sau nu posibil de a
rezoluționa contractul de locațiune /sublocațiune de către sublocatar.

Articolul 1281. Rezoluțiunea locațiunii

(1) În cazul locațiunii fără termen, oricare dintre părți are dreptul la
rezoluțiunea locațiunii cu un preaviz de 3 luni pentru imobile și de o lună pentru
bunurile mobile.
(2) Notificarea făcută cu nerespectarea termenului de preaviz stabilit de
lege sau contract nu produce efecte decît de la expirarea acelui termen.
(3) Dacă locuința sau orice altă încăpere destinată pentru locuit se află într-
o stare ce creează un pericol real pentru sănătate, locatarul are dreptul la
rezoluțiunea locațiunii fără respectarea termenului de preaviz. Locatarul are acest
drept și în cazul în care, la încheierea contractului, știa despre pericol și nu a
înaintat pretenții în legătură cu acesta.
(4) Rezoluțiunea locațiunii are ca efect și rezoluțiunea sublocațiunii dacă
în contractul de locațiune nu este prevăzut altfel.

Articolul 1282. Rezoluțiunea locațiunii din iniţiativa locatorului

(1) Locatorul este în drept să ceară rezoluțiunea locațiunii dacă locatarul:
a) nu foloseşte bunul închiriat la destinaţie sau în conformitate cu
prevederile contractului;
b) admite intenţionat sau din culpă înrăutăţirea stării bunului ori creează
un pericol real pentru o asemenea înrăutăţire;
c) nu plăteşte chiria pe parcursul a 3 luni după expirarea termenului de
 plată dacă în contract nu este prevăzut altfel;
d) încheie un contract de sublocaţiune fără acordul locatorului.
(2) Legea sau contractul pot prevedea şi alte motive de rezoluțiune a
locațiunii din iniţiativa locatorului.

Articolul 1283. Rezoluțiunea locațiunii din iniţiativa locatarului

(1) Locatarul este în drept să ceară rezoluțiunea locațiunii în cazul în care:
a) şi-a pierdut capacitatea de muncă şi nu poate folosi bunul închiriat;
b) este privat de libertate şi nu-şi poate executa obligaţiile contractuale.
(2) Legea sau contractul pot prevedea şi alte motive decît cele de la alin.
(1) de rezoluțiune a locațiunii din iniţiativa locatarului.

2.3 Articolele 1282,1283 CC al RM stabilesc că contractul poate prevedea şi alte 7 pct.

motive de rezoluțiune a contractului de locațiune din inițiativa părților. În acest
context, propuneți din inițiativă proprie alte temeiuri de rezoluțiune unilaterală a
contractului din partea ambelor părți.Analizați răspunderea părților.

Iată câteva temeiuri de rezoluțiune din inițiativa părților, care pot fi adăugate în
mod opțional într-un contract de locațiune:

Acordul Comun:
● Părțile pot stipula că, în orice moment, pot rezilia contractul de
comun acord, cu condiția notificării scrise a celeilalte părți.
Schimbarea Situației Juridice a Părților:
● Rezoluțiunea poate interveni în cazul în care una dintre părți suferă
o schimbare semnificativă a situației juridice, cum ar fi falimentul,
reorganizarea sau alte evenimente de acest gen.
Schimbarea Destinației Imobilului:
● Părțile pot prevedea că contractul poate fi reziliat în situația în care
destinația imobilului se schimbă sau în cazul unor lucrări majore
care afectează folosința locuinței.
Neexecutarea Obligațiilor în Termen:
● Stabilirea unor termene stricte pentru îndeplinirea obligațiilor
contractuale și posibilitatea rezoluțiunii în cazul neexecutării
acestora în termenul stabilit.
Acțiuni Ilegale sau Iresponsabile:
● Posibilitatea rezoluțiunii contractului în cazul acțiunilor ilegale sau
iresponsabile ale unei părți care afectează grav interesele celeilalte
părți.
Forța Majoră:
● Prevederea că, în cazul forței majore, părțile pot rezilia contractul
fără nicio obligație de despăgubire reciprocă.

Testul nr. 23

1. Încetarea contractului de locațiune( se repeta)

1.1 Determinați temeiurile de încetare a contractului de locațiune; 3 pct.
1.2 Stabiliți temeiurile de rezoluțiune a contractului de locațiune, atât din inițiativa 5 pct.
 locatorului, cât şi a locatarului;Totodată stabiliți dacă este sau nu posibil de a
rezoluționa contractul de locațiune /sublocațiune de către sublocatar.
1.3 Articolele 1282,1283 CC al RM stabilesc că contractul poate prevedea şi alte 7 pct.
motive de rezoluțiune a contractului de locațiune din inițiativa părților. În acest
context, propuneți alte temeiuri de rezoluțiune unilaterală a contractului din partea
părților contractante.

2. Contractul de transport
2.1 Nominalizați datele care urmează obligatoriu să fie indicate în textul scrisorii de 3 pct.
trăsură.
(1) Scrisoarea de trăsură trebuie să conțină următoarele date:
a) locul și data întocmirii;
b) numele și adresa expeditorului;
c) numele și adresa transportatorului;
d) locul și data primirii bunului și locul prevăzut pentru eliberarea
acestuia;
e) numele și adresa destinatarului;
f) denumirea curentă a naturii bunului și felul ambalajului, iar pentru
bunurile periculoase, denumirea lor general recunoscută;
g) numărul coletelor, marcajele speciale și numerele lor;
h) greutatea brută sau cantitatea altfel exprimată a bunurilor;
i) cheltuielile aferente transportului (taxa de transport, cheltuieli accesorii,
taxele vamale și alte cheltuieli survenite de la încheierea contractului pînă la
eliberare);
j) instrucțiunile necesare pentru formalitățile de vamă și altele, după caz.

2.2 Relatați despre condițiile impuse de legislație în ceea ce ține de subiecți, obiect, 5 pct.
preț/taxă și termen în contractul de transport;

Subiecți:

Transportator:
● Legislația prevede că transportatorul poate fi o persoană fizică sau
juridică autorizată să presteze servicii de transport. Transportatorul
are responsabilitatea de a asigura mijloacele de transport și de a
respecta regulile și normele de siguranță.
Expeditor (Comanditar):
● Expeditorul, sau comanditarul, este persoana sau entitatea care
solicită sau beneficiază de serviciile de transport. Acesta are
dreptul la informații clare privind condițiile de transport, prețuri și
alte aspecte relevante.

Obiect:

Bunuri sau Persoane:

● Contractul de transport poate avea ca obiect bunuri materiale sau
transportul de persoane. Legislația stabilește reguli specifice
pentru transportul de mărfuri și transportul de persoane, inclusiv
 aspecte legate de siguranță și condiții de călătorie.
Descrierea Detaliată a Bunurilor:
● Pentru transportul de mărfuri, este important ca contractul să
includă o descriere detaliată a bunurilor transportate, precum și
condiții privind manipularea, depozitarea și livrarea acestora.

Preț/Taxă:

Condiții de Plată:
● Contractul trebuie să stabilească clar prețul sau taxa pentru
serviciile de transport. Se precizează modul de calcul al tarifelor,
condițiile de plată, inclusiv eventuale avansuri sau rate.
Modificarea Prețului:
● Legislația poate să prevadă condiții privind posibilitatea de a
modifica prețul în anumite circumstanțe și procedurile asociate cu
această modificare.

Termen:

Termenul de Execuție:
● Contractul trebuie să specifice termenele de execuție a serviciilor
de transport. Acest lucru include data și ora de începere a
călătoriei, durata estimată a transportului și orarele stabilite.
Orare și Programare:
● În cazul transportului de persoane, este important ca contractul să
includă informații detaliate privind orarele de îmbarcare și
debarcare, precum și orarele de sosire și plecare.
Clauze privind Întârzierile:
● Contractul poate să conțină clauze care reglementează consecințele
întârzierilor, inclusiv eventuale penalități sau alte măsuri
compensatorii.

2.3 Speţă:A a expediat în adresa lui B piese de schimb. Încărcătura a sosit la 7 pct.
destinaţie cu întârziere de 5 zile. Din acest motiv B nu şi-a îndeplinit obligaţiile
faţă de C, plătindu-i ultimului o penalitate pentru încălcarea obligaţiei de predare
a bunului potrivit contractului de vânzare-cumpărare. B a prezentat
transpostatorului D pretenţie, solicitând plata penalității pentru întârzierea
transportării şi recuperarea prejudiciului (penalitatea plătită lui C şi profitul ratat
prin sistarea temporară a activităţii). D a refuzat satisfacerea cerințelor formulate
deB invocând existența relațiilor contractulae cu A. Este obligatorie prezentarea
pretenţiei în contractul de transport înainte de intentarea acţiunii în judecată? Care
este termenul de înaintare a pretenţiei? Cine poate formula pretenții? Soluţionaţi
speţa. Ce categorii de prejudicii urmează să repare D în calitate de transpostator?
Recomandaţi soluţii pentru acest litigiu. Argumentaţi răspunsul.

Testul nr. 24

1.Contractul de rentă (se repeta)

1.1 Nominalizați drepturile debirentierului și drepturile credirentierului; 3 pct.
1.2 Relatați despre părți, obiect, formă şi termen în contractul de rentă. 5 pct.
 Expuneți-vă opinia referitor la efectele predării de către una din părți a unui bun
în calitate de obiect a contractului -afectat de vicii;
1.3 Stabiliți deosebirile și asemănările contractul de rentă de: 7 pct.
- contractul de întreținere pe viață;
- contractul de donaţie în formă de plăți periodice.
În baza prevederilor legale analizați răspunderea părților contractului de rentă.

2.Contractul de comodat
2.1 Enumerați toate drepturile și obligațiile părților contractului de comodat. 3 pct.

Drepturile Comodantului (Cedentului):

Comodantul are dreptul la restituirea bunului în termenul convenit sau, în absența

unui termen, la cererea sa.

Comodantul are dreptul de a revoca contractul de comodat în orice moment, cu

condiția să notifice comodatarul în prealabil.

În cazul în care comodatarul nu își îndeplinește obligațiile, comodantul poate

solicita daune interese.

Comodantul poate specifica condițiile și limitele de utilizare a bunului în

contractul de comodat.

Obligațiile Comodantului:

Comodantul are obligația de a transmite bunul comodatarului în conformitate cu

condițiile și termenii conveniți.

Comodantul trebuie să transmită bunul într-o stare corespunzătoare utilizării

convenite și să îl mențină în această stare pe durata comodatului.

Comodantul are obligația de a notifica comodatarul cu privire la orice schimbare

a condițiilor de utilizare a bunului.

Drepturile Comodatarului:

Comodatarul are dreptul de a utiliza bunul conform scopului convenit în contract.

Comodatarul are dreptul să cunoască informații relevante despre bun, inclusiv

caracteristicile și condițiile specifice de utilizare.

Obligațiile Comodatarului:

Comodatarul are obligația de a restitui bunul la expirarea termenului convenit sau

la cererea comodantului.

Comodatarul trebuie să îngrijească bunul și să îl întrețină în starea

corespunzătoare.
 Comodatarul are obligația de a anunța comodantul despre orice daune sau
deteriorări ale bunului.

În cazul revocării contractului de către comodant, comodatarul are obligația de a

restitui bunul imediat.

2.2 Descrieți obligațiile comodatarului și răspunderea părților în contractul de 5 pct.

comodat.

Comodatarul trebuie să păstreze şi să îngrijească bunul cu diligenţa unui bun

proprietar şi să-l folosească numai în scopul stabilit în contract sau determinat
prin natura bunului.
Comodatarul este ţinut să suporte cheltuielile necesare folosinţei bunului.
Comodatarul poate cere compensarea cheltuielilor extraordinare, necesare şi
urgente pe care a fost nevoit să le facă pentru conservarea bunului.
Comodatarul nu poate da bunul în folosinţă unor terţi decît cu acordul
comodantului.
Comodatarul este obligat să restituie, la expirarea termenului comodatului, bunul
primit în folosință gratuită.
În cazul în care contractul nu prevede termenul comodatului, comodatarul este
obligat să restituie bunul la sfîrșitul valorificării lui în scopul menționat în
contract. Comodantul poate cere restituirea bunului mai devreme dacă a trecut o
perioadă suficientă pentru valorificarea lui.
Dacă termenul comodatului nu poate fi determinat în baza scopurilor de utilizare
a bunului, comodantul este în drept să ceară restituirea bunului în orice moment.

Comodantul poartă răspundere numai pentru intenţie sau culpă gravă.

În cazul în care comodantul nu execută obligaţia de a da bunul, comodatarul poate
cere doar repararea prejudiciului.
Dacă a ascuns cu viclenie viciile bunului transmis în folosinţă gratuită,
comodantul este obligat să repare comodatarului prejudiciul cauzat astfel.

Dacă comodatarul nu-şi îndeplineşte obligaţiile stipulate la art.1237, comodantul

poate cere imediat restituirea bunului şi reparaţia prejudiciului cauzat.
În caz de neexecutare a obligaţiilor stipulate la art.1237, comodatarul răspunde şi
pentru cauza în afara controlului său dacă nu dovedeşte că prejudiciul ar fi
survenit chiar dacă el şi-ar fi îndeplinit obligaţiile. Această regulă se aplică şi în
cazul în care comodatarul nu restituie bunul în termen.
Dacă mai multe persoane au luat împreună în comodat acelaşi bun, ele poartă
răspundere solidară faţă de comodant.

2.3 La 01 mai 2019 A a transmis în folosință lui B până la data de 01.09.2019 7 pct.
bicicleta sa care costă 5000 lei. La data de 01 iulie 2019 A a văzut că de bicicleta
transmisă lui B se folosește C. A imediat a solicitat lui B restituirea bicicletei (pe
motiv că contractul este rezoluționat), achitarea penalității în sumă de 500 lei
 (penalitate discutată de A și B) și a prejudiciului moral în mărime de 500 lei. B a
refuzat satisfacerea tuturor cerințelor formulate de A, invocînd faptul că
termenul contractului nu a expirat totodată a menționat că își exercită dreptul de
retenție atât timp cât A nu-i va resti suma de 2000 lei cheltuită pentru vopsirea
bicicletei în culorile drapelului de stat.
Soluţionaţi litigiul în esenţă. Argumentaţi răspunsul.
Raspuns:

Testul nr. 25

1.Contractul de vânzare-cumpărare
1.1 Identificați condițiile legale cu privire la preț în contractul de vânzare-cumpărare, 3 pct.
precum și modul de repartizare a cheltuielilor la vânzarea-cumpărarea bunurilor;

Prețul:

Prețul trebuie să fie stabilit prin acordul părților. Acestea au libertatea de a negocia
și de a conveni asupra sumei care constituie prețul de cumpărare.

Prețul trebuie să fie exprimat în mod clar și explicit în contract. Este important ca
părțile să fie de acord asupra sumei exacte și să o stipuleze în mod clar în
document.

Prețul poate fi fix sau variabil, și poate fi exprimat în numerar, bunuri, servicii sau
alte valori. Aceasta depinde de acordul părților.

Legea nu impune o formă anume pentru exprimarea prețului, dar acesta trebuie să
fie stipulat în scris în contractul de vânzare-cumpărare pentru a evita neînțelegerile
ulterioare.

Repartizarea Cheltuielilor:

Părțile au libertatea de a stabili modul de repartizare a cheltuielilor în contract. Ele

pot conveni asupra responsabilităților fiecărei părți în ceea ce privește diversele
cheltuieli asociate cu tranzacția.

Modul de repartizare a taxelor de tranzacție, cum ar fi taxele notariale sau taxele

de înregistrare, poate fi specificat în contract. De obicei, acestea sunt negociate
între părți.

În cazul bunurilor care necesită livrare, părțile pot specifica cine suportă
cheltuielile de livrare și care este responsabil pentru asigurarea transportului.

Părțile pot decide cum vor fi repartizate impozitele și taxele asociate cu tranzacția.
De exemplu, pot decide cine suportă impozitul pe venit sau alte obligații fiscale.

Cheltuielile legate de menținerea sau repararea bunurilor până la momentul

transferului de proprietate pot fi clar specificate în contract.
 Părțile pot decide cine suportă cheltuielile pentru asigurarea bunurilor în perioada
dintre încheierea contractului și transferul efectiv de proprietate.

1.2 Determinați obligațiile vînzătorului în contractul de vânzare-cumpărare a energiei 5 pct.

electrice;

Obligații Generale ale Vânzătorului:

Vânzătorul are obligația de a furniza cantitatea convenită de energie electrică

cumpărătorului în conformitate cu termenii și condițiile contractului.

Energia electrică furnizată trebuie să respecte standardele de calitate stabilite de

autoritățile de reglementare și să corespundă specificațiilor contractuale.

Vânzătorul are obligația de a respecta termenii și condițiile stabilite în contractul

de vânzare-cumpărare, inclusiv termenele de livrare și de plată.

Vânzătorul trebuie să furnizeze facturi detaliate și alte documente relevante pentru

energia electrică furnizată în mod regulat, conform prevederilor contractuale.

În măsura în care este posibil, vânzătorul are obligația de a asigura continuitatea

furnizării de energie electrică pe durata contractului.

Obligații Specifice:

Vânzătorul și cumpărătorul trebuie să stabilească prețul energiei electrice în mod

clar și să clarifice eventualele modificări ale acestuia în timpul duratei
contractului.

Pot exista prevederi în contract referitoare la garanțiile furnizate de vânzător și

posibilele despagubiri în cazul neîndeplinirii obligațiilor.

Contractul poate include dispoziții privind responsabilitatea părților în caz de forță

majoră sau evenimente extraordinare care pot afecta furnizarea de energie
electrică.

Părțile pot stabili termenele și procedurile de notificare în cazul în care una dintre
părți nu poate îndeplini anumite obligații contractuale.

Contractul poate permite accesul cumpărătorului pentru monitorizarea și auditarea

performanței vânzătorului în furnizarea energiei electrice.

Pot exista prevederi referitoare la condițiile în care contractul poate fi reziliat și

efectele încetării acestuia.

1.3 La 12 octombrie 2011 ,între A și B s-a încheiat un contract de vânzare a unui struț 7 pct.
în vârstă de un an, pentru un preț de 5.000 de lei, achitat integral, struțul fiind
predat cumpărătorului B. Prin contract, părțile au prevăzut că vânzătorul A nu va
răspunde dacă struțul moare în termen de un de la încheirea contractului.
 După un an și 2 luni de la încheierea contractului, struțul a paralizat, iar printr-o
expertiză medicală s-a stabilit că acesta avea o boală din naștere,care a dus la
paralizie,boală care nu putea fi diagnosticată decât prin analize complexe de
laborator.
La 5 ianuarie 2013,B l-a chemat în judecată pe A , solicitând rezoluțiunea
contractului devânzare, obligarea vânzătorului la restituirea prețului și a
cheltuielilor de vânzare, precum și la repararea prejudiciului cauzat.

Stabiliți care va fi soluția instanței:

a.admiterea integrală a acțiunii reclamantului;
b.admiterea în parte a acțiunii reclamantului;
c.respingerea acțiunii reclamantului.
Oferiţi soluţia legală. Argumentaţi răspunsul;

2. Contractul de schimb (se repeta)

2.1 Identificați semnificația termenului de sultă descrieți particularitățile contractului 3 pct.
de schimb.
2.2 Caracterizați obiectul, forma și teremnul contractului de schimb; 5 pct.
2.3 Expuneți-vă opinia asupra situației în care în schimbul unui bun cealaltă parte se 7 pct.
obligă să presteze anumite serviciicare ca valoare sunt egale cu costul bunului
transmis? În prezența la ce fel de raporturi contractuale se află părțile?
Argumentați răspunsul.