UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE DREPT
Departamentul Drept Procedural

Lucru individual

Tema:
MODURILE DE DOBINDIRE SI REDOBINDIRE A CETATENIEI REPUBLICII
MOLDOVA

A verificat : Cuciurca Doina

Autor: Mursa Adriana

CHIŞINĂU, 2021
Cuprins
ADNOTARE
…………………………………………………...................................................................
INTRODUCERE…………………………………………………………………………………
…………….................
I. Mododurile de dobindire a cetateniei a Republicii Moldova
1.1. Noțiunea și trăsăturile esențiale ale cetățeniei....................................................................
1.2 Evoluția istorica a conceptului de cetățenie..........................................................................
1.3. Principiile dobindirii cetateniei................................
…………………………………………...........................................
1.4.Legea Rominiei cu privire la dobindirea ,redobindirea si pierderea cetateniei
Rominiei.............................................................................................................………………....
1.5. Modalitati de dobindire a cetateniei............................................……………………………
1.6. Documentele ce atesta dreptul de reprezentare in functie de
situatii…………………………………………………………………..........................................
1.7 Cetatenia copilului apatrid asupra cariua este instituita tutela..................................................

II. Modurile de redobindire a cetățeniei Republicii Moldova

2.1. Redobindrea cetatenie ........................................................................................................
2.2. Pierderea cetateniei .........................................................................................……………
2.3.Pluralitatea de cetateni ………………………………………………
CONCLUZII GENERALE ȘI RECOMANDĂRI
BIBLIOGRAFIE
Introducere
Actualitatea şi importanţa problemei abordate.

În ultimele decenii cetăţenia a ajuns să fie nucleul în jurul căruia se cristalizează dezbaterile
filosofice, juridice, politice şi sociologice din cadrul societăţii.

În toate ţările cetăţenia este principiul care stă la baza legitimităţii politice şi constituie sursa unei
legături juridico-politice dintre stat şi cetăţean. Dar acesta nu este un principiu static, ci o
construcţie istorică, care ia forme concrete diferite în timp şi în spaţiu. Apărut mai întâi în
cetăţile-stat din Grecia antică, preluat de Roma antică odată cu alte produse ale culturii antice
greceşti şi cunoscând aici o nouă dezvoltare, legată îndeosebi de asocierea cu virtutea civică,
uitat pentru o perioadă de mai bine de o mie de ani în epoca feodală, conceptul de cetăţenie
reapare în timpul Revoluţiei Franceze din 1789, fiind asociat cu drepturile omului. Liberalismul
a accentuat această dimensiune: cetăţenia înseamnă un statut ce presupune, mai întâi de toate,
drepturi şi libertăţi acordate individului. Secolul al XIX-lea a consacrat relaţia dintre cetăţenie şi
statul-naţiune - prima entitate de integrare a celor două forme de apartenenţă: politică şi
culturală. Ea s-a realizat prin raportarea la cultura dominantă al cărei exponent politic a fost
naţiunea. Identitatea naţională rămâne şi astăzi o foiţă puternică care consolidează statele.

Totuşi, această "cetăţenie naţionalistă" este acum contestată de mai multe fenomene, cum ar fi
slăbirea statului, care se confruntă cu noile puteri economice independente; mişcările migratoare,
în urma cărora majoritatea statelor modeme includ în interiorul frontierelor lor comunităţi
diferite, care contestă ideea de omogenitate naţională şi dau naştere la comunitatea de cetăţenie,
mai degrabă decât la comunitatea naţională; apariţia actorilor politici supranaţionali (Uniunea
Europeană), care încearcă să creeze o cetăţenie dincolo de naţionalitate, o cetăţenie
supranaţională, ca provocare la conceptul de “naţiune”. Cele mai recente studii afirmă că
societăţile noastre s-au schimbat în mod radical şi odată cu ele şi concepţiile teoretice şi
modalităţile de aplicare a cetăţeniei în practică.

Conţinutul acestui concept se extinde şi creşte odată cu diversificarea tipurilor de prezenţă în

lume şi de relaţii cu ceilalţi. Astfel că cetăţenia a evoluat pentru a se afirma astăzi că ea
reprezintă „practica unui cod moral - un cod care este orientat spre interesele celorlalţi - fondat
mai degrabă pe dezvoltarea personală şi cooperarea voluntară decât pe puterea represivă şi
intervenţia statului. ţele juridice, politice şi sociale. Se opinează că tradiţionalul concept al
cetăţeniei are tendinţa de a dispărea în societatea postmodelistă, impunându-se necesitatea de noi
motive pe baza cărora o nouă formă de cetăţenie să fie dezvoltată.
Cetăţenia, ca concept dinamic, rezultat al unui proces istoric de expansiune la nivelul
conţinutului (drepturile civile, politice, sociale), menţine drept coordonată statică, apartenenţa la
o comunitate politică; tradițional, această comunitate politică este statul naţional, în care
cetăţeanul se prezintă ca titular al unor drepturi recunoscute şi garantate de stat, având, în
schimb, anumite obligaţii fată de acesta

Referitor la importanța studierii instituției cetățeniei și a consecințelor pe care le generează,

întrun document al Institutului de drept comparat din Paris se spune: ”Dintre toate problemele
juridice, nici una nu este mai importantă ca aceea a cetățeniei: pentru stat, deoarece de numărul și
atașamentul cetățenilor săi depind forța și puterea sa; pentru individ, deoarece de legăturile lui cu
statul depind condițiile, private și publice, ale existenței sale și întreaga viață se află implicată în
această legătură. O importanță deosebită în studierii cetățeniei vizează cele mai importante
probleme privind starea cetățeniei, realizarea ei in statutul juridic al omului, dezvăluirea esenței
democratice a raporturilor juridice constituționale, ce exprimă interacțiunea obiectivă a
subiectelor " Stat - cetățean". Rezultatele cercetărilor în acest domeniu pot fi și sunt utilizate în
practica organelor de stat

Scopul şi obiectivele .

Scopul prezentei cercetari rezidă în elucidarea cât mai completă, aprofundată şi

multiaspectuală a naturii juridice a instituţiei cetăţeniei în România și Republica Moldova.

Întru realizarea acestei lucrari au fost stabilite următoarele obiective:

- formularea unui concept al lucrării şi crearea unui fundal teoretic pentru analiza la nivelurile
relevante a naturii juridice a cetăţeniei; - cercetarea evoluţiei esenţei conceptului de cetăţenie;

- analiza nucleului conceptual al cetăţeniei;

- studierea etapelor de instituţionalizare a componentelor cetăţeniei în România și Republica

Moldova ;

- identificarea corelației conceptelor “naţionalitate” şi „cetăţenie”;

- studierea evoluţiei legislaţiei în materie de cetăţenie în România şi Republica Moldova;

- analiza reglementărilor normative cu privire la cetăţenie în România şi Republica Moldova;

- evidenţierea şi analiza schimbării esenţei cetăţeniei în societăţile contemporane ;

- abordarea ştiinţifică a tendinţelor actuale ale cetăţeniei;

- analiza cetăţeniei ca soluţie la problema pluralismului societăţilor moderne

Cuvintele-cheie: cetățenie, cetățean, legătură politico-juridică, naționalitate, dobândire,
retragere, cetățenie dublă.

Importanţa teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării.

In urmatoarea cercetare miam propus sa aduc un aport benefic în cunoaşterea mai profundă a
unor aspecte precum nucleul conceptual al cetăţeniei, instituţionalizarea componentelor acesteia,
corelaţia dintre naţionalitate şi cetăţenie etc. Lucrarea va da posibilitate celor, care sunt
preocupaţi de studierea problemelor legate de cetăţenie, să înţeleagă mai bine esenţa cetăţeniei în
societăţile contemporane, precum şi tendinţele actuale ale acesteia.

Valoarea aplicativă a lucrării cuprinde următoarele aspecte:

- doctrinar-teoretic,

- normativ-legislativ şi juridico-didactic.

In plan doctrinar-teoretic se fundamentează şi se demonstrează că cetăţenia, pornind de la un

nucleu de semnificaţie de bază, se caracterizează prin mobilitatea sa permanentă, ca urmare a
unei serii lungi de instituţionalizări. In plan normativ-legislativ se analizează evoluţia cadrului
juridic, precum şi legislaţia în materie de cetăţenie în Republica Moldova şi România. In plan
juridico-didactic, analiza naturii juridice a cetăţeniei va fi de un mare folos în procesul ştiinţifico-
didactic, pentru cadrele didactice universitare. Lucrarea este actuală şi pentru dezvoltarea ştiinţei
dreptului public din Republica Moldova si Rominia, care necesită o viziune nouă asupra unui aşa
concept complex cum este cetăţenia, şi, ca rezultat, investigaţii serioase în domeniu.
Capitolul I. Noțiunea, natura juridică şi trăsăturile cetăţeniei .

Totalitatea de drepturi și libertăți fundamentale, precum și de obligații formează statutul juridic

al persoanei în societate. Statutul juridic al unei persoane este o noțiune fundamentală și
reprezintă un ansamblu de norme care reglementează drepturile si obligațiile unei persoane și
exprimă structura și atributele lor specifice, raportate la un anumit element de referință avut în
vedere. Caracterizarea corectă a statutului juridic implică reliefarea tuturor atributelor juridice
specifice subiectului dat.

Noţiunea de cetăţenie are un dublu sens:

- Instituţie juridică

- condiţia juridică.

Cetăţenia, ca instituţie juridică, reprezintă un ansamblu de norme juridice ce reglementează

raporturi sociale grupate în jurul necesităţii de a asigura plenitudinea drepturilor şi obligaţiilor
prevăzute de Constituţie şi legi acelor persoane care, prin sentimentele şi interesele lor, sunt
strâns legate de destinele statului nostru.

Cetăţenia reprezintă condiţia juridică sau statutul ce se creează prin normele juridice acelor
persoane care au calitatea de „cetăţean”.

Cetăţenia este acea calitate a persoanei fizice ce exprimă legătura politico-juridică permanentă
nelimitată în timp şi spaţiu dintre această persoană fizică şi statul respectiv. Calitatea de cetăţean
atribuie persoanei date plenitudinea de drepturi şi obligaţii reciproce stabilite de Constituţie şi
legi.

Cetăţenia desemnează legătura juridică între o persoana şi un stat şi nu indică originea etnică a
persoanei.

Natura juridică a cetățeniei presupune stabilirea apartenenti cetățeniei la una din categoriile
juridice.

Cetatenia Republicii Moldova este reglementata de urmatoarele acte normative si tratate

international:

- Constitutia Republicii Moldova ;

- Legea cetateniei Republicii Moldova nr.1024-XIV din 02.06.2000 publicata in Monitorul

Oficial nr.98-101/709 din 10.08.2000;
 - Hotarirea Guvernului 197 din 12.03.2001 pentru abrogarea Regulamentului cu privire
procedura dobindirii si pierderii cetateniei Republicii Moldova publicata in Monitorul
Oficial nr. 31-34/232 din 22.03.2001.

- Hotarirea Guvernului 1279 din 19.11.2001 pentru aprobarea regulamentului cu privire la

evaluarea gradului de cunoastere a prevederilor Constitutiei si limbii de stat publicata in
Monitorul official nr.31-34/232 din 22.03.2001;

- Decretul presedintelui Republicii Moldova nr.694-II din 28.07.1998 cu privire la

aprobarea componentei Comisiei pentru problemele cetateniei si acordarii de azil politic
de pe linga Presedintele Republicii Moldova;

- Declaratia Universala a drepturilor Omului;

- Pactul international privind drepturile civile si politice;

- Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale ;

- Conventia Europeana cu privire la cetatenie, incheata la Strasbourg la 6 noiembrie 1997

si ratificata de catre Parlamentul Republicii Moldova Prin Hotarirea din 14 octombrie
1999.

Din cele relatate putem concluziona ca cetatenia este o calitate a persoanei fizice ce desemneaza
o legatura politica si juridica permanenta intre persoana fizica si stat, nelimitata in spatiu sit imp
si care acorda persoanei fizice posibilitatea sa beneficieze de toate drepturile si libertatile
fundamentale recunoscute si garantate de stat inclusive dea participa la realizarea suveranitatii
poporului si isi asuma obligatia de a respecta toate indatoririle fundamentale prevazute de
Constitutie si legislatia statului in vigoare.
1.1Evoluția istorica a conceptului de cetățenie

Conceptul de cetățenie europeană ca un concept distinct a fost introdus pentru prima dată de
către Tratatul de la Maastricht, și a fost prelungit prin Tratatul de la Amsterdam. Înainte de
Tratatul de la Maastricht, din 1992, tratatele Comunității Europene ofereau garanții privind libera
circulație a persoanelor active economic, dar nu și pentru celelalte persoane. Tratatul de la
Paris din 1951,[6] prin care se înființa Comunitatea Europenă a Cărbunelui și Oțelului, a stabilit
dreptul la libera circulație a lucrătorilor din aceste industrii, iar prin Tratatul de la Roma din 1957
s-a introdus dreptul la libera circulație a lucrătorilor și a serviciilor.

Unul dintre primii autori naționali care au cercetat problema cetățeniei în Republica Moldova
este savantul Alexandru Arseni. În monografia editată în coautorat cu Leontie Suholitco
„Cetățenia – o viziune și reglementare europeană” este reliefată esența cetățeniei, subliniindu-se
că cetățenia este vectorul manifestării personalității umane grație faptului că reprezintă o situație
juridică ce rezultă din raporturile juridice care intervin între o persoană fizică și un anumit stat,
exprimând apartenența persoanei la statul respectiv [9, p.3]. 17 O altă abordare fundamentală a
problemelor ce țin de instituția cetățeniei este realizată și de Teodor Cârnaț, care cercetează
diverse aspecte ale problematicii statutului juridic al persoanei, inclusiv conceptul de cetățenie.
Astfel, în manualul său didactic denumit „Drept constituțional” sunt abordate momente cheie
legate de cetățenie, precum și de pluralitatea de cetățenii [32, p.219], printre care cea referitor la
faptul că natura juridică a cetățeniei presupune stabilirea apartenenței cetățeniei la una din
categoriile juridice, aceasta fiind o calitate a persoanei fizice [32, p.218]. Până la revizuirea
Constituției în 2002, pluralitatea de cetățenii, ca instituție a dreptului constituțional, nu era
recunoscută în Republica Moldova, ca, de altfel, în majoritatea statelor lumii. Anume aspectul
dat determină amploarea cercetărilor științifice efectuate de savanți. Din aceste considerente, în
acest compartiment vom evidenția lucrările cercetătorilor care au avut sau au în continuare un
impact asupra problemelor existente în jurul instituției pluralității de cetățenii. V.Popa, referindu-
se la dezvoltarea instituției cetățeniei, relatează despre apariția și dezvoltarea cetățeniei, care se
manifestă printr-un lung proces de dezvoltare, ce poate fi divizat în două perioade. Astfel, prima
perioadă s-a extins până în 1789, anul adoptării Declarației Drepturilor Omului și Cetățeanului
din Franța [80], iar perioada a doua – din 1789 până în prezent. Autorul mai menționează că
noțiunea de cetățenie apare în prima perioadă a antichității în orașelerepublici romane și își trage
rădăcinile de la latinescul „civis romanus”. Atunci, în Sparta, Athena, Roma se considerau
cetățeni numai cei care participau la rezolvarea treburilor publice prin intermediul adunărilor
populare. Ulterior, prin Edictul lui Caracalla, cetățenia era acordată tuturor cetățenilor Imperiului
Roman [211, p.284]. Mai târziu, odată ce romanii și bizantinii au devenit supuși ai împăratului,
cetățenia își pierde semnificația sa juridică. În epoca feudală, cetățenia își pierde aproape
complet conținutul juridic, o bună parte a membrilor statului fiind calificați ca supuși, situație ce
presupunea foarte multe obligații și foarte puține drepturi. De regulă, supușii nu posedau drepturi
politice și nu puteau participa la rezolvarea treburilor publice. T. Cârnaț în același context
susținea că până la 1789 instituția cetățeniei avea un caracter limitat, reducându-se, de fapt, la
apartenența persoanei la un anumit stat. În anul 1789, prin Declarația Drepturilor Omului și
Cetățeanului din Franța, s-a introdus noțiunea contemporană de „cetățenie”, lichidând supușenia
și legând-o de participarea activă a persoanei la viața publică [32 p.215]. Și I.Guceac
menționează că astăzi termenul de „supus” este folosit numai în unele statemonarhii, desemnând
aceleași relații ca și termenul de „cetățean”, în Spania și Belgia acest termen a fost exclus din
constituții și alte acte normative, fiind înlocuit prin cel de „cetățean” [102, p.8]. Cu toate că
Republica Moldova a devenit stat independent la 27 august 1991, odată cu adoptarea de către
Parlament a Declarației de Independență [173], A.Arseni susține că instituția de cetățenie a fost
fondată anume prin Declarația de Suveranitate a Republicii Moldova (23 iunie 1990), în care
prin art.8 se subliniază că „în Republica Moldova se instituie cetățenia republicană".

Includerea în Declarație a acestei prevederi a avut la bază un suport legal stabilit în Legea din 23
mai 1990 a URSS [272], care le-a recunoscut republicilor unionale dreptul de a adopta legi
proprii cu privire la cetățenie (până atunci cetățenia era reglementată doar de legea unională). În
scopul dezvoltării acestor documente, Parlamentul a adoptat după două lecturi: (prima – în
noiembrie 1990; a doua – la 5 iunie 1991) Legea cu privire la cetățenia Republicii Moldova,
nr.596-XII, intrată în vigoare din ziua publicării – 4 iulie 1991. Totodată, pentru aplicarea acestei
legi, Parlamentul a adoptat și Hotărârea nr. 597-XII din 5.06.91 [132]. Natura juridică a
cetățeniei presupune apartenența acesteia la una din categoriile juridice, susține T. Cârnaț,
analizând multiple teorii științifice, prin intermediul cărora a ajuns la concluzia că la baza tuturor
teoriilor stă concepția că cetățenia reprezintă o legătură reciprocă dintre persoana fizică și stat
[32, p.219]. În același sens, și A.Arseni se referă la mai multe aspecte prin care poate fi
identificată natura juridică a cetățeniei [8, p.9]. V. Popa, referindu-se la natura juridică a
cetățeniei, menționează că cetățenia apare ca o legătură între persoana fizică și stat, ca
apartenența juridică a acestuia la statul respectiv sau, altfel spus, cetățenia apare ca o calitate a
persoanei fizice. De asemenea, acest autor menționează că cetățenia reprezintă o parte
componentă a capacității juridice. În susținerea acestei afirmații și în efortul de a combate unele
 opinii contrare, autorul subliniază că în dreptul constituțional capacitatea juridică este o condiție
necesară pentru a deveni subiect al raportului juridic, prin asumarea de drepturi subiective și
obligații

1.2 Teoriile științifice care identifica natura juridică a cetățeniei

In literatura de specialitate sunt cunoscute mai multe teorii ştiințifice care încearcă să identifice
natura juridică a cetățeniei:

§  Teoria contractuală, conform căreia cetățenia este rezultatul unui „raport contractual", ceea ce
ar însemna că ea se naște numai dintr-un acord de voință aparținând statului și persoanei fizice
Această teorie este supusă criticii, dat fiind faptul că instituția contractuluiși instituția cetățeniei
sunt diferite după natură (de ex.: la dobândirea cetățeniei prin naștere voința celui născut nu
poate fiexprimatā).

§  Teoria manifestării unilaterale a voinței de către stat, esenta căreia se reduce la aceea că la
dobândirea cetățeniei prin naturalizare, statul îşi manifestă în mod unilateral voința sa. Însă, până
la manifestarea unilaterală de voință, statul trebuie să aibă o solicitare din partea persoanei ca să i
se acorde cetățenia prin naturalizare. Din aceste considerente, apare și voința persoanci care a
solicitat. Dar dacă statul i-a refuzat unilateral acordarea cetățenici fără temei, el poate ataca
refuzul în judecată.

§  Teoria condiției juridice presupune că cetățenia este definită ca apartenență a persoanei la stat

în virtutea căreia aceasta are față de stat drepturile stabilite prin lege, precum şi obligațiile
corespunzătoare.

§ Teoria statutului juridic, conform căreia cetățenia statului este un statut personal, cum ar fi
sexul sau confesiunea religioasă.

§ Teoria raportului juridic explică că cetățenia este un raport politic și juridic de ,dominațiune și

supuşenie" din care izvorăsc drepturi și obligații reciproce între individ și stat.

§ Teoria cetățeniei- element al capacității juridice, potrivit căreia cetățenia este o componentă,
un element al capacității juridice, care reprezintă o prerogativă a subiectelor de drept. În calitate
de argument este adus faptul că persoanele fizice în cadrul raporturilor juridice apar ca cetățeni,
ca sträini și ca apatrizi, ultimele două categorii de persoane nefiind recunoscute subiecte de drept
în anumite raporturi juridice.

§ Teoria legăturii de apartenență statului indică că cetățenia exprimă legătura ce unește un

individ, un grup de indivizi sau anumite bunuri cu un anumit stat. Este considerată științific
inconsistentă. În calitate de argument poate servi şi următoarea constatare: raporturile juridice, ca
raporturi sociale aflate sub incidența uneinorme juridice, care ar putea lua naştere între bunuri şi
persoane, ar pune în egalitate bunurile şi persoana.

§ Teoria cetățeniei - element constitutiv al statului este acea opinie conform căreia cetățenia
este pur şi simplu un element constitutiv al statului. 

Din cele relatate putem constata că la baza tuturor teoriilor cu privire la natura juridică a
cetățeniei stă concepția că cetățenia reprezintă o legătură reciprocă între persoana fizică și stat,
care sunt două subiecte de drept.

1.3 Principiile dobândirii cetăţenie

 Principiile expuse direct in legislatie dar și cele menționate de doctrina juridicala.De exemplu,
G.Vrabie arată că, in România, cetățenia este guvernată de câteva principia acestea sunt :

-   Principiul egalității în drepturi a cetățenilor;

-  Egalitatea femeii cu bărbatul; 

-  Cetățenia se dobândeşte ca efect al legăturii de sânge ,cetățenia română nu poate fi retrasă celui

ce a dobândit-o prin naştere;

- Sunt şi rămân cetățeni români persoanele care au dobândit această cetățenie potrivit legislației
anterioare;

- Stabilirea modalităților de dobândire şi de pierdere a cetățenici ține de competența exclu- sivä

a statului;

-  Cei ce aparțin statului român au o singură cetățenie.

V. Popa se oprește la urmatoarele principii:

a.  egalitatea în drepturi a cetățenilor;

b.  dotarea cetatenilor cu toate drepturile și libertățile necesare unui mod de viață liber, decent,

c.     obligatiunea de a îndeplini unele indatoriri;

d.  obținerea cetățeniei ca efect al principiului jus sanguinis,

e.   cetățenia unică este o consecință a statului unitar;

f.     unitatea cetățeniei și a familiei,

g.   retraperea cetățeniei Republicii Moldova unuia din soți nu produce nici un efect asupra
cetățeniei altui sot si a copiilor acestora

După aceste referințe, considerăm necesar a trece la expunerea principiilor indicate direct în
legislația privitoare la cetățenie, și vom pleca de la articolul 15 al Declarației Universale a
Drepturilor Omului, care stabileşte că:

1.  Orice persoană are dreptul la o cetățenie.

2. Nimeni nu poate fi lipsit in mod arbitrar de cetățenia sa sau de dreptul de a-şi schimba
cetățenia"

Legea cetățeniei Republicii Moldova, în articolul 7 stabileşte că , regulile asupra cetățeniei
Republicii Moldova se întemeiază pe următoarele principii:

1.    Dreptul fiecărei persoane la o cetățenie;

2.    Nediscriminarea cetățenilor, indiferent de temeiurile dobândirii cetățeniei;

3.    Inadmisibilitatea privării arbitrare a persoanei de cetățenia ei și de dreptul de a-şi schimba

cetățenia;

4.    Evitarea apatridiei;

5.    Principiul egalității în drepturi a cetățenilor

6.    Principiul non-discriminării cetățenilor statului

7.    Principiu plenitudinii drepturilor și libertăților cetățenilor Republicii Moldova prevăzute de

legislația națională.

8.    Principiul conform căruia cetățenia Republicii Moldova se dobándeste, de regulă, în virtutea

legăturii de sânge, asigură continuitatea neamului și protecția genofondului national.

a) Clasificarea principiilor

Altfel putem spune , ca clasificare a principiilor privitoare la cetățenie având la bază teriul
formulării juridice a termenului, adică expres formulat în lege ca principiul și dedus ca principiu
din analiza doctrinară a legii". La baza clasificării stă criteriul sferei aplicabilității principiului și,
de aici, este posibilă o interferență a principiilor in terminis cu cele deduse doctrinar din textul
legii. Aşadar, propunem următoarea clasificare a principiilor cetățeniei:
b) Principiile ce stau la baza dobândirii cetățeniei:

a) jus sanguinis (dreptul sângelui);

b) jus soli (dreptul locului, adică al teritoriului pe care s-a nāscut o persoană);

c) naturalizarea sau acordarea cetățeniei la cerere.

 II. Principii-drepturi:

a) dreptul fiecărei persoane la o cetățenie;

b) stabilirea cetățeniei copilului prin acordul părinților, în cazurile stabilite prin lege.

III. Principii-garanții:

a) egalitatea în drepturi intre cetățenii;

b) neproducerea de efecte, prin schimbarea cetățeniei unuia dintre soți ,asupra cetățeniei a unuia
dintre soti , asupra cetataniei celuilalt sot sau asupra cetataniei copilului , daca nu exista o cerere
scrisa a parintilor

c) nediscriminarea cetățenilor;

d) inadmisibilitatea privării arbitrare a persoanei de cetățenia ei și de dreptul de a-şi schimba

cetățenia:

e) stabilitatea;

f) evitarea apatridiei;

g) protecția cetățenilor;

h) dreptul la un recurs.

c) Principiile exclusive:

 a) numai cetățenii statului respectiv sunt titulari ai tuturor drepturilor prevăzute de Constituție și
legi;

b) numai cetățenii sunt obligați a îndeplini toate obligațiile stabilite prin Constituția și legile
statului lor.
d) Principii specifice:
a) reglementarea cetățeniei prin dreptul intern;

b) pluralitatea de cetățenii;

c) cu privire la neresortisanți;

d) admiterea dreptului internațional.

Cetatenia Republicii Moldova este reglementata de urmatoarele acte normative si tratate

internationale:

- Constitutia Republicii Moldova ;

- Legea cetateniei Republicii Moldova nr.1024-XIV din 02.06.2000 publicata in Monitorul

Oficial nr.98-101/709 din 10.08.2000;

- Hotarirea Guvernului 197 din 12.03.2001 pentru abrogarea Regulamentului cu privire

procedura dobindirii si pierderii cetateniei Republicii Moldova publicata in Monitorul
Oficial nr. 31-34/232 din 22.03.2001.

- Hotarirea Guvernului 1279 din 19.11.2001 pentru aprobarea regulamentului cu privire la

evaluarea gradului de cunoastere a prevederilor Constitutiei si limbii de stat publicata in
Monitorul official nr.31-34/232 din 22.03.2001;

- Decretul presedintelui Republicii Moldova nr.694-II din 28.07.1998 cu privire la

aprobarea componentei Comisiei pentru problemele cetateniei si acordarii de azil politic
de pe linga Presedintele Republicii Moldova;

- Declaratia Universala a drepturilor Omului;

- Pactul international privind drepturile civile si politice;

- Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale ;

- Conventia Europeana cu privire la cetatenie, incheata la Strasbourg la 6 noiembrie 1997

si ratificata de catre Parlamentul Republicii Moldova Prin Hotarirea din 14 octombrie
1999.

Din cele relatate putem concluziona ca cetatenia este o calitate a persoanei fizice ce desemneaza
o legatura politica si juridica permanenta intre persoana fizica si stat, nelimitata in spatiu sit imp
si care acorda persoanei fizice posibilitatea sa beneficieze de toate drepturile si libertatile
fundamentale recunoscute si garantate de stat inclusive dea participa la realizarea suveranitatii
poporului si isi asuma obligatia de a respecta toate indatoririle fundamentale prevazute de
Constitutie si legislatia statului in vigoare.

Daca ar fi sa facem trimitere la cetatenia altor tari as luao pe cea a Rominiei,in principiu sunt
cam aceleasi clasificari dar pentru inceput:

1.4 LEGEA nr.21 din 1 martie 1991

cetăţeniei române care prevede urmatoarele:

Cetatenia romana se dobindeste prin:

a) nastere;

b) infiere;

c) repatriere;

d) acordarea la cerere.

A. Prin nastere

Art. 5. - Copiii nascuti pe teritoriul Romaniei, din parinti cetateni romani, sint cetateni romani.

Sint, de asemenea, cetateni romani cei care:

a) s-au nascut pe teritoriul statului roman, chiar daca numai unul dintre parinti este cetatean
roman;

b) s-au nascut in strainatate si ambii parinti sau numai unul dintre ei are cetatenia romana.

Copilul gasit pe teritoriul statului roman este cetatean roman, daca nici unul dintre parinti nu este
cunoscut.

B. Prin infiere

Art. 6. - Cetatenia romana se dobindeste de catre copilul cetatean strain sau fara cetatenie prin
infiere, daca infietorii sint cetateni romani, iar infiatul nu a implinit virtsa de 18 ani.

In cazul in care numai unul din infietori este cetatean roman, cetatenia infiatului minor va fi
hotarita, de comun acord, de catre infietori. In situaita in care infietorii nu cad de acord, instanta
judecatoreasca competenta sa incuviinteze infierea va decide asupra cetateniei minorului, tinind
seama de interesele acestuia. In cazul copilului care a implinit virsta de 14 ani este necesar
consimtamintul acestuia.
Daca infierea se face de catre o singura persoana, iar aceasta este catatean roman, minorul
dobindeste cetatenia infietorului.

Art. 7. - In cazul declararii nulitatii sau anularii infierii, copilul care nu a implinit virsta de 18 ani
este considerat ca nu a fost niciodata cetatean roman, daca domiciliaza in strainatate sau daca
paraseste tara pentru a domicilia in strainatate.

In cazul desfacerii infierii, copilul care nu a implinit virsta de 18 ani pierde cetatenia romana pe
data desfacerii infierii, daca acesta domiciliaza in strainatate sau daca paraseste tara pentru a
domicilia in strainatate.

C. Prin repatriere

Art. 8. - Persoana care a pierdut cetatenia romana o poate redobindi prin efectul repatrierii, daca
isi exprima dorinta in acest sens.

Parintii care se repatriaza hotarasc pentru copiii lor minori privind cetatenia. In situatia in care
parintii nu cad de acord, tribunalul de la domiciliul minorului va decide, tinind seama de
interesele acestuia. In cazul copilului care a implinit virsta de 14 ani este necesar consimtamintul
acestuia.

Redobindirea cetateniei de catre unul dintre soti nu are nici o consecinta asupra cetateniei
celuilalt sot. Sotul cetatean strain sau fara cetatenie al persoanei care se repatriaza poate cere
dobindirea cetateniei romane, in conditiile prezentei legi.

D. Prin acordarea la cerere

Art. 9. - Cetatenia romana se poate acorda, la cerere, cetateanului strain sau persoanei fara
cetatenie care:

a) s-a nascut si domiciliaza la data cererii pe teritoriul Romaniei sau, desi nu s-a nascut pe acest
teritoriu, domiciliaza pe teritoriul statului roman de cel putin cinci ani sau, in cazul in care este
casatorit cu un cetatean roman, de cel putin 3 ani;

b) dovedeste prin comportarea si atitudinea sa atasament fata de statul si poporul roman;

c) a implinit 18 ani;

d) are asigurate mijloacele legale de existenta;

e) este cunoscut cu o buna comportare si nu a fost condamnat in tara sau in strainatate pentru o
infractiune care il face nedemn de a fi cetatean roman;

f) cunoaste limba romana in masura suficienta pentru a se integra in viata sociala.

In cazuri bine justificate, termenele prevazute la alin. 1 lit. a) pot fi reduse.

Art. 10. - Copilul nascut din parinti cetateni staini sau fara cetatenie si care nu a implinit virsta de
18 ani dobindeste cetatenia romana o data cu parintii sai.

In cazul in care numai unul dintre parinti dobindeste cetatenia romana, parintii vor hotari, de
comun acord, cu privire la cetatenia copilului. In situatia in care parintii nu cad de acord,
tribunalul de la domiciliul minorului va decide, tinind seama de interesele acestuia. In cazul
copilului care a implinit virsta de 14 ani este necesar consimtamintul acestuia.

Copilul dobindeste cetatenia romana pe aceeasi data cu parintele sau.

Art. 11. - Cetatenia romana se poate acorda si persoanei care a avut aceasta cetatenie si care cere
redobindirea ei, cu pastrarea domiciliului in strainatate, daca indeplineste in mod corespunzator c
Procedura acordarii cetateniei

Art. 12. - Acordarea cetateniei romane, atit la cerere cit si in cazul repatrierii, se face la
propunerea ministrului justitiei, prin hotarire a Guvernului, care se publica in Monitorul Oficial
al Romaniei.

Art. 13. - Cererea de acordare a cetateniei romane se face personal sau prin mandatar cu procura
speciala si autentica si va fi insotita de acte care dovedesc indeplinirea conditiilor prevazute la
prezenta lege.

Art. 14. - Cererea de acordare a cetateniei romane se adreseaza comisiei pentru constatarea
conditiilor de acordare a cetateniei, care functioneaza pe linga Ministerul Justitiei.

Comisia, formata din 5 magistrati de la Tribunalul municipiului Bucuresti, este desemnata, pe o

perioada de patru ani, de catre presedintele acestei instante.

Presedintele comisiei este magistratul cu functia cea mai mare sau, la functii egale, magistratul
cu cea mai mare vechime in functie.

Comisia are un secretariat condus de un consilier din Ministerul Justitiei, desemnat de catre
ministru.oficial conditiile prevazute la art. 9 lit. b), c) si e).

Dovada cetateniei

Art. 22. - Dovada cetateniei romane se face cu buletinul de identitate, pasaportul sau certificatul
prevazut la art. 21 alin. 2.

Cetatenia copilului pina la virsta de 14 ani se dodindeste cu certificatul sau de nastere, insotit de
buletinul de identitate sau pasaportul oricaruia dintre parinti.
In cazul in care copilul este inscris in buletinul de identitate sau pasaportul unuia dintre parinti,
dovada cetateniei se face cu oricare din aceste acte.

Daca dovada cetateniei copilului pina la virsta de 14 ani nu se poate face in conditiile alineatului
precedent, dovada se va putea face cu certificatul eliberat de organele de evidenta a populatiei.

Dovada cetateniei copiilor gasiti se face, pina la virsta de 14 ani, cu certificatul de nastere.

Art. 23. - In caz de nevoie, misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale Romaniei elibereaza,
la cerere, dovezi de cetatenie pentru cetatenii romani aflati in strainatate.

Pierderea cetateniei romane

Art. 24. - Cetatenia romana se poate pierde prin:

a) retragerea cetateniei romane;

b) aprobarea renuntarii la cetatenia romana;

c) in alte cazuri prevazute de lege.

A. Prin retragerea cetateniei

Art. 25. - Cetatenia ramana se poate retrage persoanei care:

a) aflata in strainatate, savirseste fapte deosebit de grave prin care vatama interesele statului
roman sau lezeaza prestigiul Romaniei;

b) aflata in strainatate, se inroleaza in fortele armate ale unui stat cu care Romania a rupt relatiile
diplomatice sau cu care este in stare de razboi;

c) a obtinut cetatenia prin mijloace frauduloase.

Art. 26. - Retragerea cetateniei romane nu produce efecte asupra cetateniei sotului sau copiilor
persoanei careia i s-a retras cetatenia.

Art. 28. - Pierderea cetateniei romane prin aprobarea renuntarii nu produce nici un efect asupra
cetateniei sotului sau copiilor minori.

Cu toate acestea, in cazul in care ambii parinti obtin aprobarea renuntarii la cetatenia romana, iar
copilul minor se afla impreuna cu ei in strainatate ori paraseste impreuna cu ei tara, minorul
pierde catatenia romana o data cu parintii sai, iar daca acestia au pierdut catatenia romana la date
diferite, pe ultima dintre aceste date. Copilul minor care, pentru a domicilia in strainatate,
paraseste tara dupa ce ambii parinti au pierdut cetatenia romana, pierde cetatenia romana pe data
plecarii sale din tara.
C. Alte cazuri de pierdere a cetateniei romane

Art. 29. - Copilul minor cetatean roman, infiat de un cetatean strain, pierde catatenia romana
daca infietorii sau, dupa caz, infietorul solicita aceasta in mod expres, iar legea straina prevede
dobindirea cetateniei infietorului de catre cel infiat.

In cazul declararii nulitatii sau anularii infierii, copilul care nu a impli nit virsta de 18 ani este
considerat ca nu a pierdut niciodata cetatenia romana.

Art. 30. - In situatia prevazuta de art. 5 alin. 3, copilul gasit pierde cetatenia romana daca, pina la
implinirea virstei de 18 ani, i s-a stabilit filiatia fata de ambii parinti, iar acestia sint cetateni
straini.

Cetatenia romana se pierde si in cazul in care filiatia s-a stabilit numai fata de un parinte cetatean
strain, celalalt parinte raminind necunoscut.

Data pierderii cetateniei romane in conditiile alin. 1 si 2 este data stabilirii filiatiei copilului.

Cetățenia Republicii Moldova stabilește între persoana fizică și Republica Moldova o legătura
juridico-politică permanentă, care generează drepturi și obligații reciproce între stat și persoană.
Cetățenia Republicii Moldova este păstrată atât pe teritoriul Republicii Moldova, cât și în
alte state, precum și în spațiul în care nu se exercită suveranitatea nici unui stat.

Cetățenii Republicii Moldova beneficiază de protecția statului atât în țară, cât și în străinătate.
Cetățenii Republicii Moldova nu pot fi extrădați sau expulzați din țară.

Problemele privind cetățenia Republicii Moldova se reglementează de Constituția Republicii

Moldova, de tratatele internaționale la care Republica Moldova este parte, de Legea cetățeniei
Republicii Moldova, precum și de alte acte normative adoptate în corespundere cu acestea.

Dovada cetățeniei Republicii Moldova se face cu buletinul de identitate, cu pașaportul, cu

certificatul de naștere în cazul copilului sau cu un certificat eliberat de organele competente ale
Republicii Moldova.

Cetățenii Republicii Moldova sunt egali în fața legii și a autorităților publice, beneficiază în
egală măsură de toate drepturile social-economice și politice și de libertățile proclamate și
garantate de Constituție și de alte legi, de acordurile internaționale la care Republica Moldova
este parte.
Numai cetățenii Republicii Moldova au dreptul de a alege și de a fi aleși, de a ocupa funcții ce
implică exercitarea autorității publice și de a participa la referendum, în modul stabilit de lege.

Statutul juridic al cetățenilor străini și al apatrizilor este stabilit de lege și de acordurile

internaționale la care Republica Moldova este parte.

Dacă tratatele internaționale la care Republica Moldova este parte stabilesc alte norme decît cele
din prezenta lege, prioritate au normele tratatelor internaționale.

Capitolul II

1.5 MODALITATILE DE DOBINDIRE A CETATENIEI

a) Dobindirea cetateniei prin intermediul uni act juridic

Dobindirea cetatateniei cuprinde mai multe modalitati:

a) Prin infiere;
b) Prin naturalizare;
c) Prin recunoastere;
b) Dobândirea cetăţeniei prin naştere

În baza acestui mod de dobândire a cetăţeniei stau două principii: jus sanguinis şi jus soli.
Legislaţia noastră aplică univoc ambele principii.

Articolul 11 al Legii cetăţeniei stabileşte că „este cetăţean al Republicii Moldova copilul născut
din părinţi, ambii sau unul dintre care la momentul naşterii copilului este cetăţean al Republicii
Moldova” (jus sanguinis).

Copilului născut pe teritoriul Republicii Moldova din părinţi care au cetăţenia unui alt stat sau
unul dintre care este apatrid, iar celalalt cetăţean străin, dacă statul acela nu acordă copilului
cetăţenie, i se acordă cetăţenia Republicii Moldova (jus soli).

Copilul gasit pe teritoriul Republicii Moldova este considerat cetăţean al ei, atât timp cit nu este
dovedit contrariul, până la atingerea vârstei de 18 ani.

c) Dobândirea cetăţeniei prin recunoaştere

Sânt recunoscuţi ca cetăţeni ai Republicii Moldova persoanele care au dobândit şi au păstrat

aceasta cetăţenie potrivit legislaţiei anterioare, precum şi persoanele care au dobândit cetăţenia
conform legii. Sunt recunoscuţi ca cetăţeni ai Republicii Moldova persoanele care şi-au exprimat
dorinţa de a deveni cetăţeni ai Republicii Moldova si ele fac parte din categoriile enumerate în
lege.
 d) Dobândirea cetăţeniei prin înfiere

Copilul apatrid dobândeşte automat cetăţenia Republicii Moldova prin înfiere dacă înfietorii
(înfietorul) sânt cetăţeni ai Republicii Moldova.Asupra cetăţeniei copilului apatrid înfiat de soţi
unul dintre care este cetăţean al Republicii Moldova, iar celalalt cetăţean străin hotărăsc, de
comun acord, înfietorii. In cazul în care înfietorii nu cad de comun acord, asupra apartenenţei
copilului la Republica Moldova, va decide instanţa de judecata, ţinând cont de interesele
acestuia. In cazul copilului care a împlinit vârsta de 14 ani, se cere consimţământul lui,
autentificat de notar.Copilul cetăţean străin înfiat de soţi ambii sau numai unul dintre ei fiind
cetăţean al Republicii Moldova, iar celalalt cetăţean străin sau apatrid poate deveni cetăţean al
Republicii Moldova daca renunţă la cetăţenia statuluistrăin, cu excepţia cazurilor prevăzute de
acordurile internaţionale la care Republica Moldova este part

e) Dobândirea cetăţeniei la cerere (naturalizare)

Persoana care a avut anterior cetăţenia Republicii Moldova o poate redobândi la cerere,
păstrându-şi, la dorinţă, cetăţenia străina, dacă nu cade sub incidenţa restricţiilor prevăzute de
lege.

Cetăţenia Republicii Moldova se poate acorda la cererea persoanei care a împlinit vârsta de 18
ani şi care:

–  Deşi nu s-a născut pe acest teritoriu, domiciliază legal şi obişnuit aici cel puţin 10 ani sau este
căsătorită cu un cetăţean al Republicii Moldova de cel puţin 3 ani, sau domiciliază legal şi
obişnuit nu mai puţin de 3 ani la copii, inclusiv înfietori şi înfiaţi cetăţeni ai Republicii Moldova;

–  Apatrizilor şi refugiaţilor recunoscuţi care domiciliază legal şi obişnuit pe teritoriul R.M. nu

mai puţin de 8 ani.

Un aspect al naturalizarii il constituie si dobindirea cetateniei unei personae prin casatoria cu un

strain.Legislatia traditionala a unor state in trecut consacra obligatia femeii care se casatorea cu
un strain sa adopte cetatenia sotului fapt ce punea intron statut de inegalitate femeia fata de
barbat.

1.6 Documente ce atestă dreptul de reprezentare, în funcţie de situaţie:

a) procura autentificată în modul stabilit de legislaţie;

b) actul juridic încheiat în formă autentică care confirmă instituirea tutelei ori a curatelei (decizia
autorităţii tutelare, hotărîrea instanţei de judecată definitivă, decizia consiliului de familie,
precum şi alte acte juridice în acest sens);
c) dispoziţia autorităţii tutelare cu privire la stabilirea statutului de copil rămas temporar fără
ocrotire părintească sau de copil rămas fără ocrotire părintească;

d) dispoziţia autorităţii tutelare privind plasarea copilului în serviciul de plasament de tip familial
sau în serviciul de plasament de tip rezidențial (în continuare – serviciu social de plasament);

e) documentul ce confirmă funcţia ocupată de conducătorul instituţiei sau documentul ce

confirmă împuternicirile de a reprezenta minorul, eliberat de autoritatea tutelară;

f) legitimaţia de serviciu sau actul de identitate al reprezentantului autorităţii tutelare ori al

reprezentantului instituţiei în cauză.

Cererile, chestionarele, declaraţiile şi adeverinţele prevăzute în prezentul Regulament sînt

formulare-tip şi conţin date cu caracter personal necesare pentru completarea şi actualizarea
Sistemului informaţional automatizat „Registrul de stat al populaţiei” (în continuare – Registrul
de stat al populaţiei) şi, după caz, a fişierului manual de evidenţă a persoanelor (în continuare
– fişier manual).

Cererea pentru determinarea apartenenţei la cetăţenia Republicii Moldova, pentru dobîndirea și

pentru redobîndirea cetățeniei Republicii Moldova, precum şi pentru renunţarea la cetăţenia
Republicii Moldova se depune în scris la autoritatea competentă de către solicitant personal sau
prin mandatar, acesta din urmă dispunînd de procură autentificată în modul stabilit de legislaţie.

În cazul minorului, inclusiv al celui asupra căruia este instituită tutela sau curatela, cererea se
depune de către reprezentantul legal al acestuia (părinte, tutore, curator).

În cazul persoanei supuse măsurii de ocrotire judiciară sub forma tutelei, în calitate de solicitant
acționează reprezentantul legal al acesteia (tutore).

În cazul copilului separat de părinţi asupra căruia nu a fost instituită tutela ori curatela sau care
este beneficiar al serviciului social de plasament (casă de copii de tip familial, casă comunitară,
centru de plasament temporar, alte tipuri de instituţii rezidenţiale), cererea se depune de către
autoritatea tutelară ori, respectiv, de către administraţia serviciului în cauză. În aceste situaţii,
dacă părinţii nu sînt decăzuți din drepturile părinteşti, la cerere se anexează consimţămîntul
acestora.

În cazul persoanei cu boală mintală sau cu deficienţe fizice, mintale ori psihologice asupra căreia
nu este instituită măsura de ocrotire sub nicio formă şi care se află la întreţinere în instituţia de
tratament sau în instituţia socială, cererea solicitantului, autentificată de către şeful instituţiei, se
depune prin intermediul reprezentantului instituţiei respective.
În situaţiile în care persoana este internată într-o instituţie medicală şi se află în stare gravă
(inconştientă, comă), apartenenţa la cetăţenia Republicii Moldova se determină la cererea
persoanei care acţionează în interesul acesteia: membru de familie, rudă, iar în lipsa acestora – la
cererea instituţiei medicale în cauză sau a autorității administraţiei publice locale, dacă persoana
beneficiază de asistenţă socială.

Dacă solicitantul este analfabet sau cu deficiențe de vedere (nevăzător), persoana responsabilă
din cadrul autorităţii competente are obligaţia să îi citească conţinutul cererii şi să facă pe aceasta
o menţiune în acest sens.

În cazul în care solicitantul nu cunoaşte limba de stat, este surd, mut sau surdomut, la depunerea
cererii acesta este în drept să antreneze un traducător/interpret autorizat care poartă răspundere
personală pentru serviciile prestate.

Dacă solicitantul nu poate să aplice semnătura pe cerere sau pe alte formulare din cauza
dizabilităţii sau pe motiv că este analfabet, acesta împuterniceşte verbal o persoană terţă care
semnează documentele respective în prezenţa sa şi a persoanei responsabile din cadrul autorităţii
competente.

În situaţiile în care cererea privind cetăţenia se depune de către administraţia instituţiei prevăzute
de prezentul Regulament, semnătura pe cerere sau pe alte formulare se aplică de către
reprezentantul instituţiei respective.

Termenul de examinare a cererii privind cetăţenia Republicii Moldova începe să curgă de la data
depunerii cererii şi a tuturor documentelor necesare.

La depunerea cererii privind cetăţenia Republicii Moldova se stabileşte statutul juridic,

identitatea și domiciliul/ reşedinţa temporară solicitantului.

Pentru determinarea apartenenţei la cetăţenia Republicii Moldova, dobîndirea, redobîndirea

cetățeniei Republicii Moldova şi pentru renunțarea la cetăţenia Republicii Moldova, documentele
se prezintă în original. La cererea solicitantului se anexează copiile de pe documentele
prezentate, a căror autenticitate se certifică de către persoana responsabilă din cadrul autorităţii
competente, iar certificatul de cazier judiciar, adeverinţa ce atestă domiciliul sau reședința
temporară, adeverinţa ce atestă faptul deportării sau refugierii, consimţămintele părinţilor şi ale
minorilor care au atins vîrsta de 14 ani, precum şi dovada achitării taxelor şi a tarifelor stabilite
pentru prestarea serviciilor în materie de cetăţenie se anexează în original.

Consimţămîntul minorului sau al părinţilor pentru dobîndirea, redobîndirea cetăţeniei Republicii

Moldova ori pentru renunţarea la cetăţenia Republicii Moldova de către minor se depune în scris
în faţa persoanei responsabile din cadrul autorităţii competente sau se prezintă documentul
respectiv autentificat de notar ori de alte persoane abilitate prin lege.

Documentele necesare pentru dobîndirea şi redobîndirea cetăţeniei Republicii Moldova se

prezintă în limba de stat, iar cele întocmite în altă limbă se prezintă în traducere oficială,
autentificată în modul stabilit de legislaţia națională sau tratatele internaționale la care Republica
Moldova este parte.

12. Certificatul de cazier judiciar se prezintă pe numele actual al solicitantului, iar în cazul în
care acesta şi-a schimbat numele şi/sau prenumele, se prezintă şi pe datele anterioare cu care s-a
identificat de la vîrsta de 14 ani.

Prezentarea certificatului de cazier judiciar nu este necesară pentru persoanele cu vîrsta sub 14
ani.

Beneficiarii de protecţie internaţională sînt exoneraţi de obligaţia de a prezenta certificatul de

cazier judiciar din ţara din care s-au refugiat.

Persoanele care depun la misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale Republicii Moldova
cererea pentru dobîndirea cetăţeniei Republicii Moldova prin recunoaştere sau pentru
redobîndirea acesteia nu prezintă certificatul de cazier judiciar din Republica Moldova. În aceste
situaţii autoritatea competentă interpelează Ministerul Afacerilor Interne în vederea obținerii
informaţiei respective.

13. În cazul în care în certificatul de cazier judiciar nu este indicat termenul de valabilitate,
acesta se consideră valabil pe o perioadă de șase luni de la data eliberării.

14. Dacă documentele prezentate de solicitant nu sînt suficiente pentru a stabili statutul juridic,
identitatea, starea civilă, domiciliul sau reşedinţa temporară acestuia, autoritatea competentă este
în drept să solicite documente suplimentare care sînt strict necesare în acest scop.

15. Cererea privind cetăţenia se respinge în cazul în care documentele prezentate sînt
insuficiente, conţin divergenţe, nu sînt valabile ori se constată că nu sînt autentice, precum şi în
cazurile prevăzute la art. 12 alin. (3) din Legea cetăţeniei Republicii Moldova nr. 1024/2000.
Documentul prezentat care a devenit nevalabil pe motivul expirării termenului de valabilitate sau
al modificării datelor cu caracter personal în condiţii legale nu poate să constituie temei pentru
respingerea cererii decît în cazul în care condiţia de valabilitate a acestuia este prevăzută expres
de prezentul Regulament.

Despre motivul respingerii cererii solicitantul sau reprezentantul acestuia este informat în scris.
16. Respingerea cererii privind cetăţenia poate fi contestată în modul stabilit de legislaţie.

17. Furnizarea sau comunicarea cu rea intenție a unor date eronate, incomplete sau false de către
o persoană fizică, fie pentru sine, fie pentru un terț, se sancționează în conformitate cu
prevederile legislației penale sau contravenționale.

1.7 CETĂŢENIA COPILULUI APATRID ASUPRA CĂRUIA ESTE

INSTITUITĂ TUTELA

Copilul apatrid asupra căruia este instituită tutela dobîndeşte cetăţenia Republicii Moldova în
temeiul prevederilor art. 15 alin. (1) şi (2) din Legea cetăţeniei Republicii Moldova nr.
1024/2000, la prezentarea următoarelor documente:

1) actul de identitate aflat în posesie sau actul care identifică copilul şi confirmă domiciliul
acestuia pe teritoriul Republicii Moldova, eliberat de autoritatea competentă pentru străini din
Republica Moldova, şi actul de identitate al reprezentantului legal;

2) actul juridic încheiat în formă autentică care confirmă instituirea tutelei, eliberat de autoritatea
tutelară sau, după caz, de instanţa de judecată;

3) documentele de stare civilă ale copilului;

4) documentul eliberat de autoritatea competentă pentru străini, care confirmă statutul de apatrid
al copilului la data instituirii tutelei.

În cazul în care copilul nu a fost luat în evidenţă cu statut de cetăţean al Republicii Moldova pînă
la vîrsta de 14 ani, pe perioada aflării sub tutelă îşi păstrează statutul de cetăţean al Republicii
Moldova, dacă nu a pierdut-o în condiţiile legii.

În cazul copilului apatrid care cade sub incidenţa art. 15 alin. (3) din Legea cetăţeniei Republicii
Moldova nr. 1024/2000, se prezintă suplimentar consimţămîntul tutorilor privind dobîndirea de
către copil a cetățeniei Republicii Moldova, iar în cazul în care tutorii nu cad de comun acord –
hotărîrea instanţei de judecată în acest sens.
Capitolul II .Redobîndirea cetăţeniei Republicii Moldova

2.1 Redobindirea cetateniei-persoana care a avut anterior cetatenia republicii Moldova o poate
redobindi la cerere pastrindu-si, la dorinta cetatenia straina daca nu cade sub incidenta
restrictiilor prevazute de lege.

Persoana careia I s-a retras cetatenia Republicii Moldova pentru ca a savirsit fapte deosebit de
grave prin care sau adus prejudicii esentiale statului nu o mai poate redobindi iar in restul
cazurilor stipulate la aceleasi articol o poate redobindi numai in conditiile naturalizarii si numai
dupa 5 ani de domiciliu legal si obisnuit pe teritoriul Republicii Moldova din momentul
retragerii cetateniei.

Cererea pentru redobîndirea cetăţeniei Republicii Moldova în temeiul art. 16 din Legea cetăţeniei
Republicii Moldova nr. 1024/2000 a persoanei care a pierdut cetăţenia Republicii Moldova se
adresează Preşedintelui Republicii Moldova și se depune la autoritatea competentă din ţară în
două exemplare, iar la cea din străinătate – în trei exemplare.

a) Actele necesare la depunerea cerereii pentru redobindirea cetateniei:

1) actul de identitate:

a) paşaportul cetăţeanului străin sau documentul de călătorie și permisul de ședere – pentru

persoana căreia i s-a acordat dreptul de şedere pe teritoriul Republicii Moldova, sau

buletinul de identitate – pentru persoana căreia i s-a recunoscut statutul de apatrid ori de
beneficiar de protecţie internaţională, sau

actul care identifică persoana şi confirmă domiciliul acesteia pe teritoriul Republicii

Moldova, eliberat de autoritatea competentă pentru străini din Republica Moldova – pentru
solicitantul statutului de apatrid;

b) al reprezentantului legal – în cazul minorului sau al persoanei supuse măsurii de ocrotire

judiciară sub forma tutelei;
 2) documentele ce atestă dreptul de reprezentare – pentru persoana reprezentată;

3) documentele de stare civilă ale solicitantului şi ale copiilor săi minori;

4) autobiografia, în care se indică date despre starea civilă, adresa de domiciliu, activitatea
de muncă, date despre soţ (soţie) şi despre rudele de gradul I (părinţi, copii);

5) certificatul de cazier judiciar din ţara (ţările) al cărei (căror) cetăţean este și din
Republica Moldova, iar persoanele care domiciliază pe teritoriul altui stat prezintă documentul
respectiv şi din ţara de domiciliere;

6) patru fotografii de dată recentă, de dimensiunea 4,5x3,5 cm, color, mat, pe fond alb. În
cazul persoanei reprezentate, suplimentar se depune o fotografie de dimensiunea 10×15 cm, care
să corespundă aceloraşi cerinţe;

7) dovada achitării taxelor şi a tarifelor stabilite pentru prestarea serviciului respectiv.

În temeiul documentelor prezentate, persoana responsabilă din cadrul autorităţii competente

întocmeşte cererea pentru redobîndirea cetăţeniei Republicii Moldova, care se prezintă
solicitantului sau persoanei care îl reprezintă pentru confirmarea autenticităţii documentelor
prezentate şi a datelor consemnate în aceasta, prin aplicarea semnăturii în locul rezervat. Cererea
pentru redobîndirea cetăţeniei Republicii Moldova se expediază autorităţilor publice prevăzute la
art. 28 lit. a) din Legea cetăţeniei Republicii Moldova nr. 1024/2000 pentru avizare.

Autorităţile de resort prezintă autorităţii competente avizul privind redobîndirea cetăţeniei

Republicii Moldova în termen de o lună, iar în cazul în care sînt necesare investigații
suplimentare care nu se încadrează în acest termen, informează în scris despre aceasta autoritatea
competentă solicitantă. În aceste situații termenul de prezentare a avizului poate fi prelungit, dar
nu va depăşi trei luni.

Autoritatea competentă expediază Comisiei pentru problemele cetăţeniei şi acordării de azil

politic de pe lîngă Preşedintele Republicii Moldova (în continuare – Comisie) nota informativă a
Agenţiei Servicii Publice, împreună cu cererea pentru redobîndirea cetăţeniei Republicii
Moldova şi cu avizele Ministerului Afacerilor Interne şi Serviciului de Informaţii şi Securitate,
pentru examinare şi luarea deciziei.

Ca urmare a emiterii decretului Președintelui Republicii Moldova privind redobîndirea

cetăţeniei Republicii Moldova, Comisia expediază autorităţii competente decretul respectiv în
vederea executării.
Autoritatea competentă informează solicitantul despre emiterea decretului privind redobîndirea
cetățeniei Republicii Moldova, despre necesitatea depunerii jurămîntului de credinţă faţă de
Republica Moldova (în continuare – jurămînt) și despre locul unde urmează a fi depus.

Despre persoana cu domiciliul și/sau reședința temporară pe teritoriul Republicii Moldova care
urmează să depună jurămîntul, Agenţia Servicii Publice informează autoritatea administrației
publice locale de nivelul întîi (preşedintele raionului sau primarul municipiului) în a cărei rază de
competenţă teritorială aceasta își are stabilit domiciliul și/sau reședința temporară.

Autoritatea administrației publice locale certifică depunerea jurămîntului de către persoana care a
redobîndit cetăţenia Republicii Moldova, prin aplicarea semnăturii şi a ştampilei pe documentul
care face dovada depunerii jurămîntului după care îl înmînează acesteia.

Autoritatea competentă eliberează solicitantului adeverinţa privind redobîndirea cetăţeniei

Republicii Moldova.

Dacă persoana a depus cererea pentru redobîndirea cetăţeniei Republicii Moldova la misiunile
diplomatice și oficiile consulare ale Republicii Moldova, iar la emiterea decretului privind
redobîndirea cetățeniei Republicii Moldova se află în Republica Moldova şi solicită depunerea
jurămîntului la locul aflării, aceasta poate să se adreseze la subdiviziunea structurală a Agenţiei
Servicii Publice. Agenţia Servicii Publice informează autoritatea administrației publice locale de
nivelul întîi (preşedintele raionului sau primarul municipiului) în a cărei rază de competenţă
teritorială se află persoana şi, în condiţiile prevederilor pct.51, îi eliberează adeverinţa care
confirmă redobîndirea cetăţeniei Republicii Moldova.

În situaţia prevăzută în prezentul punct, Agenţia Servicii Publice informează Comisia şi

misiunile diplomatice și oficiile consulare ale Republicii Moldova la care solicitantul a depus
cererea pentru redobîndirea cetăţeniei despre executarea decretului.

Agenţia Servicii Publice şi misiunile diplomatice și oficiile consulare ale Republicii Moldova
prezintă semestrial Preşedintelui Republicii Moldova informaţia despre executarea decretelor
privind redobîndirea cetăţeniei Republicii Moldova.

b)Temeiurile refuzului de a acorda cetățenie.

Cetățenia Republicii Moldova nu se acordă persoanei care:

 a săvîrșit crime internaționale, militare sau crime împotriva umanității;

 a fost implicată în activitate teroristă;

  a fost condamnată la privațiune de libertate pentru infracțiuni premeditate și are
antecedente penale sau la momentul examinării cererii se află sub urmărire penală. Acest
punct nu se aplică față de persoanele care au obținut cetățenia prin recunoaștere, fiind
cetățeni ai unui alt stat.

 desfășoară activitate care periclitează securitatea statului, ordinea publică, sănătatea și

moralitatea populației;

 nu întrunește integral condițiile pentru dobîndirea cetățeniei Republicii Moldova, stabilite

de prezenta lege.

Pierderea cetățeniei

a) Temeiurile pierderii cetățeniei

Cetățenia Republicii Moldova se poate pierde:[1]

 prin renunțare;

 prin retragere;

 în temeiul acordurilor internaționale la care Republica Moldova este parte.

c) Renunțarea la cetățenie.

Renunțarea la cetățenia Republicii Moldova se aprobă solicitantului, cu condiția prezentării

adeverinței privind deținerea sau dobândirea cetățeniei unui alt stat ori garanției dobândirii
cetățeniei unui alt stat.

Dacă persoana căreia i s-a aprobat renunțarea la cetățenia Republicii Moldova, în pofida
garanției nu va dobândi cetățenia unui alt stat, adică va deveni apatridă, partea din decretul
Președintelui Republicii Moldova privind aprobarea renunțării la cetățenia Republicii Moldova
referitoare la această persoană se va abroga în modul stabilit.

d) Retragerea cetățeniei

Cetățenia Republicii Moldova poate fi retrasă printr-un decret al Președintelui Republicii

Moldova persoanei care:

 a dobândit cetățenia Republicii Moldova în mod fraudulos, prin informație falsă sau prin
ascunderea unui fapt pertinent;

 s-a înrolat benevol în forțe armate străine;

  a săvârșit fapte deosebit de grave prin care se aduc prejudicii esențiale statului.

Dacă la retragerea cetățeniei persoana va deveni apatridă, ultimele două temeiuri de mai sus nu
se admit.

Retragerea cetățeniei Republicii Moldova persoanei nu produce nici un efect asupra cetățeniei
soțului și copiilor ei.

d)Documentele care sunt necesare la renunțarea cetățeniei moldovenești.

Un cetățean al Moldovei care și-a exprimat dorința de a formaliza renunțarea la cetățenia

Republicii Moldova va depune o cerere de renunțare a cetățenii Republicii Moldova adresată
Președintelui Republicii Moldova împreună cu alte documente:

 Autobiografie (datată și semnată de solicitant) – înregistrarea este posibilă în formă

gratuită, inclusiv informații despre naștere, familie și copii, dacă există;

 certificat de la locul de reședință;

 certificat de componență a familiei;

 un certificat care să confirme faptul că aparține cetățeniei unui alt stat sau dobândirea
acestei cetățenii sau o garanție de dobândire a cetățeniei unui alt stat;

 4 fotografii de 4,5 x 3,5 cm;

 bonul de achitare a plății de stat.

e)Nuanțe care pot fi întâlnite la renunțarea cetățeniei RM

Pentru a confirma datele conținute în cererea chestionarului, pot fi solicitate și alte documente:

 copii ale documentelor de identitate;

 copii ale certificatelor de naștere ale copiilor minori;

 copii ale certificatelor de adopție, căsătorie, divorț, deces;

 hotărârile judecătorești, certificate conform procedurii stabilite.

În cazul renunțării la cetățenia moldovenească în prezența copiilor minori, atașați

suplimentar:

 Certificatul de naștere al copiilor;

 Certificatul de căsătorie sau divorț al solicitantului;

  declarație notarială și certificată a soțului, cetățean al Republicii Moldova, cu privire la
consimțământul renunțării cetățeniei moldovenești a copilului împreună cu celălalt soț;

 declarație notarială și certificată a unui copil (de la 14 la 18 ani) cu privire la

consimțământul de a renunța la cetățenia Republicii Moldova împreună cu unul dintre
părinți.

Cererea de renunțare la cetățenia Republicii Moldova se adresează președintelui Republicii

Moldova și se depune personal sau prin intermediul unui avocat, care acționează pe baza unei
procuri certificate de normele stabilite în legislația în vigoare, numai de persoanele care au
reședința legală și permanentă în străinătate la misiunile diplomatice și la oficiile consulare ale
Republicii Moldova.

Decretul președintelui Republicii Moldova privind renunțarea la cetățenie, care a fost semnat de
acesta, prevede că reclamantul a fost eliberat de cetățenia moldovenească.

f)Termenul de examinare a cererilor şi a propunerilor  privind cetăţenia

Termenul de examinare a cererilor privind acordarea, redobîndirea, renunţarea la cetățenie şi a
propunerilor privind retragerea cetăţeniei Republicii Moldova nu poate depăşi un an, iar
termenul de examinare a cererilor privind recunoaşterea cetăţeniei nu poate depăşi 6 luni. În
cazul cererilor privind acordarea cetăţeniei prin naturalizare, termenul de examinare poate fi
prelungit cu cel mult 6 luni.
Termenul începe să curgă din ziua în care au fost depuse toate documentele necesare pentru
acordarea, recunoașterea, redobîndirea sau renunţarea la cetăţenia Republicii Moldova.
Cererea şi propunerile repetate în problema cetăţeniei se examinează numai în cazul constatării
unor circumstanţe esenţiale necunoscute pînă atunci.
g) Jurămîntul de credinţă faţă de Republica Moldova
Persoana căreia i se acordă cetăţenia Republicii Moldova sau care o redobîndește va depune, în
termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a decretului Preşedintelui Republicii Moldova, în
faţa preşedintelui raionului sau primarului municipiului ori, după caz, în faţa şefului misiunii
diplomatice sau al oficiului consular al Republicii Moldova, următorul jurămînt de credinţă faţă
de Republica Moldova:
“Eu (numele, prenumele), născut la (data şi locul naşterii), jur să fiu cetăţean devotat Republicii
Moldova, să respect cu sfinţenie Constituţia şi celelalte legi ale ei, să nu întreprind nici o acţiune
care i-ar prejudicia interesele şi integritatea teritorială”.
Cetăţenia Republicii Moldova se dobîndeşte la data depunerii jurămîntului.
i)Documentele aferente schimbării cetăţeniei

Persoana care a dobîndit cetăţenia Republicii Moldova în modul stabilit de prezenta lege
primeşte la Agenția Servicii Publice ori la misiunea diplomatică sau oficiul consular al
Republicii Moldova un document care dovedeşte cetăţenia Republicii Moldova.

Persoana domiciliată legal şi obişnuit pe teritoriul Republicii Moldova care a pierdut cetăţenia
Republicii Moldova primeşte de la autoritatea competentă pentru străini actul de identitate
conform statutului persoanei, după caz.

f)Atacarea hotaririlor in problema cetateniei

Atacarea decretului Preşedintelui Republicii Moldova:

Decretul Preşedintelui Republicii Moldova în problema cetăţeniei poate fi atacat în judecătorie în

termen de 6 luni de la data intrării în vigoare.

Atacarea acţiunilor persoanelor oficiale:

Refuzul de a primi cerere în problemele cetăţeniei Republicii Moldova, încălcarea termenelor, a

modului de examinare a cererii şi de executare a hotărîrilor în problemele cetăţeniei, precum şi
refuzul acordării cetăţeniei şi alte acţiuni ale persoanelor oficiale pot fi atacate, în modul stabilit
de lege, în instanţă judecătorească.

2.3 Pluralitatea de cetățenii.

În Republica Moldova, pluralitatea de cetățenii se permite:

 copiilor care au dobîndit automat la naștere cetățenia Republicii Moldova și cetățenia

unui alt stat;

 cetățenilor săi care dețin concomitent cetățenia unui alt stat, cînd această cetățenie este
dobîndită automat prin căsătorie;

 copiilor cetățeni ai Republicii Moldova care au dobîndit cetățenia unui alt stat în urma
înfierii;

 dacă această pluralitate rezultă din prevederile acordurilor internaționale la care

Republica Moldova este parte;
  în cazul cînd renunțarea la cetățenia unui alt stat sau pierderea ei nu este posibilă sau nu
poate fi rezonabil cerută;

 în alte cazuri prevăzute de prezenta lege.

În interesele țării și în cazuri excepționale, cetățenii unor alte state pot deveni și cetățeni ai
Republicii Moldova, prin decret al Președintelui Republicii Moldova, dacă nu cad sub
incidența temeiurilor refuzului de a acorda cetățenie.

Dobândirea de către cetățeanul Republicii Moldova a cetățeniei altui stat nu atrage pierderea
cetățeniei Republicii Moldova.

Cetățeanul Republicii Moldova care posedă cetățenia altui stat, în raporturile cu Republica
Moldova, este recunoscut numai ca cetățean al ei, cu excepția conferirii cetățeniei prin decret
prezidențial.

Cetățenii Republicii Moldova, domiciliați legal și obișnuit pe teritoriul Republicii Moldova, care
posedă legal și cetățenia unui alt stat beneficiază în egală măsură de aceleași drepturi și îndatoriri
ca și ceilalți cetățeni ai Republicii Moldova.

Persoana care este cetățean al Republicii Moldova și care posedă legal și cetățenia unui alt stat
este supusă serviciului militar față de Republica Moldova dacă domiciliază legal și obișnuit pe
teritoriul ei, chiar dacă este scutită de obligațiunea militară față de alt stat.
BIBLIOGRAFIE

1.LEGE Nr. 1024din 02-06-2000 ,cetăţeniei Republicii Moldova*Publicat : 10-08-2000 în

Monitorul Oficial Nr. 98 art. 709

2.HOTĂRÎRE Nr. 1144 din 21-11-2018 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la

proceduradobîndirii şi pierderii cetăţeniei Republicii Moldova Publicat : 27-12-2018 în
Monitorul Oficial Nr. 512 art. 1341.

3.Cârnaț T. Drept constituțional. Ediția a II-a (revăzută și adăugată). Chișinău: Print-Caro, 2010.
514 p.

4.Ciocârlan Gheorghe, Dezvoltarea instituției cetățeniei în România și Republica Moldova, Teza

de doctor în drept, Chișinău, 2016, 186 p. 38.

5.Ciocârlan Gheorghe, Pluralitatea de cetățenii. Administrația publică în statul de drept.

Materiale ale sesiunii de comunicări științifice: 27-28.09.2008, Chișinău, 2009. p.190-195.

6.Constituția Republicii Moldova adoptată la 29 iulie 1994. În: Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, nr.1, 12.08.1994.

7.Convenția Europeană cu privire la cetățenie din 06.11.97. Adoptată la Strasbourg, la 6

noiembrie 1997. În: Tratate internaționale 26/190, 2001 și în:

https://www.coe.int/fr/web/conventions/full-list/-/conventions/treaty/166.

8.Convenția privind statutul apatrizilor din 28.09.1954. În: Monitorul Oficial nr.25-28/83 din
03.02.2012.

9.Arseni Al., Suholitco L., „ Cetăţenia – o nouă viziune şi reglementare europeană”, Litera,
Chişinău 2002, p. 8.

10.Conform Convenţiei Europene cu privire la cetăţenie (Strasbourg, 6.XI.1997)

11. Legea cetăţeniei Republicii Moldova din 02.06.2000.

12.Legea cetăţeniei Republicii Moldova din 02.06.2000, cap.aV.

13.Arseni Al., Suholitco L., „ Cetăţenia – o nouă viziune şi reglementare europeană”, Litera,
Chişinău 2002, p. 69.

14.Legea Republicii Moldova cu privire la statutul juridic al cetăţenilor străini şi apatrizilor în

Republica Moldova.

15.Constituţia Republicii Moldova.

16. Legea cu privire la statutul refugiaţilor, nr1286-XV din 25.07.2002 // Monitorul Oficial al

Republicii Moldova. – 1994. – Nr. 20.

17.Manual referitor la proceduri şi criterii de determinare a statutului de refugiat în baza

Convenţiei din 1951 şi a Protocolului din 1967 privind statutul de refugiat.

18.Legea Republicii Moldova cu privire la statutul refugiaţilor din 25.07.2002 // Monitorul

Oficial al Republicii Moldova. – 2002. – Nr. 20.

19. Kate Jastram, Marilyn Achiron. UNHCR – Protecţie refugiaţilor, 2002.

20. Legea cu privire la migraţiune, nr. 1518-XV, intrată în vigoare la 1 ianuarie 2003 //

Monitorul Oficial al Republicii Moldova. – 2003. – Nr. 1-2.

21. Legea cu privire la migraţiune, nr.1518-XV.