UNIVERSITATEA DE STAT „BOGDAN PETRICEICU HASDEU” DIN CAHUL

FACULTATEA DE DREPT ŞI ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ

CATEDRA DE DREPT

Aprobat: Şeful Catedrei Drept:

Blașcu O. ____________

Numele, prenumele studentului (ei)______________________________________

Grupa_______________________
Data________________________
Examinator: Saitarlî N. dr., conf. univ.

Evaluare finală la disciplina TEORIA GENERALĂ A STATULUI ȘI DREPTULUI

Ciclul I (Licența)

Test 3

Subiectul I. Aparatul de stat.

1.1 Noţiunea de stat (6 p.).

statul – concentrarea tuturor intereselor mintale şi morale ale cetăţenilor. (Aristotel)
statul – uniune de oameni. (Cicero)
statul – uniune socială ce prezintă o dominare independentă asupra oamenilor liberi în
hotarele unui anumit teritoriu. (Korkunov, Şerşenevici, Trubeţkoi)
statul – o organizaţie de administrare apărută de la sine, destinată pentru protejarea
unei anumite ordini. (Gumplowicz)
statul – uniune de indivizi ce urmăresc un anumit scop, împuternicită cu
calităţi de subiect de drept şi fiind purtător de drepturi. (Iellinek)
DEFINIŢIE: statul este o formă superioară de organizare a societăţii care
realizează puterea sa asupra întregii populaţii în limitele teritoriului său, emite
ordine juridice-obligatorii, posedă un aparat special de administrare şi sancţionare,
posedă suveranitate. O definiţie mai simplă a statului poate fi redată astfel: „Statul se
prezintă ca o formă superioară de organizare a societăţii ce realizează o putere
publică exclusivă asupra unei populaţii care locuieşte pe un anumit teritoriu.”

1.2 Numiţi autoritățile publice (10 p.).

1.3 Caracterizați principiile organizaționale și funcționale ale

aparatului de stat (17 p.).

Principiile organizării şi funcţionării aparatului de stat au destinaţia de a
evidenţia ideile fundamentale cu caracter obligatoriu ce determină organizarea şi
activitatea aparatului de stat.
  Separării puterii
 Legalităţii
 Publicităţii
 Democratismului
 Ştiinţific

Subiectul II. Raportul juridic.

2.1 Noţiunea de raport juridic (6 p.).
Raportul Juridic --- Relaţie socială reglementată de o normă juridică, în care subiecții
interacționează între ei prin drepturi subiective şi obligaţiuni juridice concrete ce sunt
garantate de către stat.
2.2 Enumeraţi trăsăturile caracteristice ale raportului juridic (10 p.).
Trăsăturile raportului juridic sunt acele semne caracteristice care deosebesc
raportul juridic de alte categorii de raporturi sociale, explicându-i natura și asigurându-i
individualitatea.
a) Raportul juridic este un raport social. El apare întotdeauna între oameni, fie persoane
fizice, fie colective de persoane. Or, realizarea normelor juridice este orientată spre existența
unor relații sociale subiecții cărora sunt membri ai societății. Accentuăm caracterul social al
raportului juridic pentru a constata că raportul juridic poate exista numai între
oameni și nu între oameni și bunuri. Evident că raportul juridic, fiind o
formă a raportului social, în existența sa este determinat de alte forme ale
raportului social din societatea respectivă, cum ar fi raporturile politice, religioase,
economice, culturale etc.
b) Raportul juridic este un raport de suprastructură. Suprastructură –
totalitatea concepțiilor și instituțiilor politice, juridice, religioase, artistice, filosofice etc.
dintr-o anumită formațiune social-economică, generate de baza economică a acestei
formațiuni. Baza economică este formată din forțele de producție și mijloacele de producție
caracteristice societății în cauză, între care există o interdependență. Fiind un raport de
suprastructură, raportul juridic este determinat de ansamblul de relații sociale caracteristice
societății respectuive la o anumită etapă de dezvoltare cultural-economică. Însă, raportul
juridic poate fi abstractizat de celelalte raporturi sociale, prin destinația sa de a reglementa
relațiile sociale.
c) Raportul juridic are caracter volițional. Adevărat, raportul juridic este o manifestare de
voință. Mai exact, raportul juridic, de regulă, apare drept o manifestare dublă de voință.
Prima manifestare de voință pentru apariția raportului juridic apare în condițiile de creare a
normei juridice și este din partea statului. În procesul de reglementare normativ-juridică a
relațiilor sociale, anume prin intermediul autorității legislative se exprimă voința statală la
crearea normelor juridice. A doua manifestare de voință apare în condițiile de formare a
raportului juridic între subiecții concreți, în procesul de realizare a dreptului.
d) Raportul juridic este un raport valoric. Caracteristica în cauză confirmă că prin raporturile
juridice, în apariția și manifestarea lor, își găsesc expresia valorile societății respective. Prin
elaborarea normelor juridice statul urmărește protejarea valorilor sociale. Orice potențial
subiect al raporturilor juridice se angajează într-un raport juridic concret fiind determinat de
anumite valori sociale. Raporturile juridice pot fi privite drept
instrumente de transmitere a conținutului valoric al normelor juridice în conținutul relațiilor
sociale concrete.
e) Raportul juridic este o categorie istorică. Caracterul istoric al raportului juridic poate fi
explicat prin faptul că la orice etapă istorică de evoluție a societății au existat raporturi
juridice cu un anumit specific, inspirat din realitățile societății respective. Raportul juridic
poartă amprenta etapei de dezvoltare a societății, astfel putem explica anumite caracteristici
speciale ale anumitor raporturi juridice. El va fi determinat, atât prin formă, cât și prin
conținut, de voința socială exprimată în norma juridică care îl formează. Evident, raportul
juridic nu apare drept element static, atașat față de o anumită etapă de dezvoltare a societății,
cunoscând o evoluție proporțională cu societatea.
2.3 Analizaţi premisele (izvoarele) raportului juridic (17 p.).
premisele raportului juridic – condiţiile şi circumstanţele, a căror prezenţă, în ansamblul
lor, determină existenţa raportului juridic.
 Norma juridică – include modele-tip de comportament recomandat sau
solicitat de către autoritatea statală.
 Capacitatea juridică a subiectului – întărită în legislație, capacitatea subiectului de a
avea drepturi subiective și obligațiuni juridice.
 Faptul juridic – circumstanţe concrete ale vieţii, care se prezintă drept suport juridic
pentru apariţia, modificarea, restaurarea sau încetarea raporturilor juridice.

Subiectul III. Acțiunea normei juridice în timp, spațiu și asupra subiecților.

3.1 Noţiunea de norma juridică (7 p.).
Norma de drept este o regulă de conduită generală, impersonală și obligatorie, instituită sau
sancționată de autoritatea publică, stabilită de stat într-o formă specifică dreptului (lege,
decret, ordonanță, hotărâre de guvern, ordin al unui ministru, hotărâri și dispoziții a unei
autorități), aplicată din conștiința juridică a oamenilor și, în caz de abatere, prin
constrângerea asigurată de autoritatea publică.
3.2 Identificaţi momentul intrării în vigoare a actului normativ (10 p.).
Legea cu privire la actele normative din 22.12.2017 stabilește, în art. 56 –
Intrarea în vigoare a actelor normative, următoarele condiții de intrare în vigoare a actelor
normative: (1) Actele normative intră în vigoare peste o lună de la
data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova sau la data indicată
în textul actului normativ, care nu poate fi anterioară datei publicării. (2) Pentru
legile care modifică Codul fiscal, Codul vamal şi Legea nr.1380/1997 cu privire
la tariful vamal, precum și pentru legile de punere în aplicare a titlurilor Codului
fiscal și a legilor ce țin de politica fiscală, data intrării în vigoare trebuie s ă survin ă
nu mai devreme de 6 luni de la data publicării legilor respective. (3) Intrarea
în vigoare a actelor normative poate fi stabilită pentru o altă dată doar în cazul
în care se urmăreşte protecţia drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului,
realizarea angajamentelor internaţionale ale Republicii Moldova, conformarea
cadrului normativ hotărârilor Curţii Constituţionale, eliminarea unor lacune din
legislație sau contradicţii între actele normative ori dacă există alte circumstanţe
 obiective. (4) Actele normative se publică, în condiţiile legii, în Registrul de stat
al actelor juridice, precum și în Monitorul Oficial al Republicii Moldova sau,
după caz, în monitoarele oficiale ale raioanelor, municipiilor şi ale unităţilor teritoriale
autonome cu statut juridic special ori în Registrul actelor locale. (5) Actele
normative pot fi aduse la cunoştinţă persoanelor şi prin publicarea acestora pe
paginile web oficiale ale autorităţilor publice sau prin afişarea lor în locuri autorizate.
(6) În actul normativ adoptat, aprobat sau emis nu pot fi efectuate redactări,
cu excepţia redactării greşelilor gramaticale şi de punctuaţie, depistate ulterior,
care nu modifică conţinutul sau sensul prevederilor actului normativ. (7) Actele
normative se traduc în limba rusă la etapa de publicare a acestora în Monitorul
Oficial al Republicii Moldova
3.3 Analizați acțiunea normei juridice în spațiu și asupra subiecților (17 p.).

INPORTANT: Din momentul intrării în vigoare, actul normativ devine obligatoriu pentru toţi
subiecţii de drept şi se presupune că toţi au luat cunoștință de conținutul lui.
Excepţii:
1. Când o parte din teritoriul ţării rămâne izolat, printr-o cauză de forţă majoră şi actul
normativ se prezumă că nu a fost cunoscut.
2. În materie de convenţii civile sau comerciale (eroarea de drept).

Baremul de notare:

10 9 8 7 6 5 4 3-2
91 – 100 81 – 90 71 – 80 66 – 70 61 – 65 51 – 60 41 – 50 0 – 40