Raportul juridic

Notiunea si caracteristicile raportului juridic;

Raportul juridic este un raport reglementat de norma de drept, raport in care
subiectii umani sau partile se manifesta ca titulare de drepturi si obligatii prin exercitarea
carora se realizeaza finalitatea normei, al carei respectare este asigurata ori prin vointa
partilor, ori prin forta coercitiva a statului. In realitatea existentei sale raportul juridic exista
numai ca raport juridic concret:civil, penal, administrative, de dreptul muncii, financiar, de
dreptul familiei, etc.
Pentru explicarea noiunii de raport juridic este necesar s se clarifice noiunile de
raport social i respectiv de norm juridic.
Raportul social reprezint o relaie social, adic o legtur ntre oameni privii ca
membri ai societii sau ai unei colectiviti umane determinate.
Sunt astfel de raporturi sociale: raporturile etice (morale), cele politice, raporturile care
se stabilesc ntre membrii unei colectiviti religioase etc.
Norma juridic sau norma de drept termeni de altfel sinonimi este definit n
doctrin ca fiind o regul de conduit general i impersonal creat ori sancionat de
organele competente ale statului i care poate fi aplicat la nevoie prin intermediul coerciiei
statale, cu ajutorul organelor de stat.
Intre norma juridica si raportul juridic pot exista 3 situatii de determinare, si anume:
a) norma judica poate transforma raporturile sociale nejuridice in raporturi juridice;
b) poate creea un raport juridic a carui aparitie nu a fost una spontana in viata sociala
decat in virtutea aparitiei si a prevederii normei juridice ( acest lucru este valabil in
cadrul raporturilor de drept administrative si financiar);
c) nu creeaza in mod direct anumite rapoarte juridice, ba mai mult, unele norme
impiedica aparitia unor noi raporturi juridice.
Trasaturile caracteristice ale raportului juridic:
Spre deosebire de celelalte raporturi sociale, raporturile juridice au cateva trasaturi
proprii, caracteristice:
a) Principala caracteristica a raportului juridic este aceea ca este un raport sau
relatiesociala cuprinsa in sferaunei reglementari de drept, a unei norme
juridice;

b) Raportul juridic se desfasoara numai intre subiectii umani, intre persoane

umane. Deci, partile sau subiectele unui raport juridic nu pot fi decat oameniiin mod individual (ca persoane fizice)sau in colectivitatii- (uneori constituite
sau organizate ca persoane juridice);
c) Raportul juridic este un raport volitional, adica un raport de vointa exprimata

in cazul legaturilor ce se creeaza si se dezvolta intre oameni. Pentru a-si

rezolva propriile probleme, din ce in ce mai complexe, omul intra intr-o
multitudine de raporturi cu semenii sai, cu organele si instututiile statale si
nestatale. Din momentul nasterii, omul imbraca diferite haine juridice: fiu,
minor,sot, tata, comparator, vanzator, donator, alegator, ales, etc, calitati care ii
dau posibilitatea de a intra in diverse raporturi juridice, ca un purtator de
drepturi si obligatii.
d) Fiind un raport de vointa, raportul juridic reprezinta zona de intalnire a doua
vointe:vointa statului, exprimata in norma juridica si care consacra drepturile si
obligatiile participantilor la raportul juridic, si vointa subiectilor. In majoritatea
cazurilor, intalnirea celor doua categorii de vointe, se materializeaza in
elaborarea dintre participanti, in faptul concret ca acestia isi conformeaza
conduitele, reactiile si comportamentele potrivit dispozitiei normei juridice. In
alte cazuri insa, intalnirea celor doua vointe dobandeste forma unei confruntari
determinate de faptul ca participantii nu inteleg sa-si suordoneze vointa si
conduita individuala potrivit dispozitiei din norma juridica.
e) Raportul juridic este un raport valoric pentru ca in fiecare legatura ce se
creeaza intre participantii la circuitul juridic, gasim concretizate valorile
esentiale ale societatii.
f) In substanta raportului juridic indentificam cele mai importante valori protejate
de leg: viata si sanatatea omului, prosperitatea acestuia, siguranta nationala,
prosperitatea publica, drepturile si libertatile fundamentale ale omului, etc.
g) Raportul juridic reprezinta o categorie istorica pentru ca el reflecta tipul de
organizare sociala care il genereaza.
In dreptul privat roman sclavul era considerat, din punct de vedere juridic, ca un
lucru, stapanul acestuia avand asupra lui dreptul de viata si de moarte. Sclavul putea fi
vandut si ucis, el nu avea avere, nu avea familie sin u putea apela la justitie.
Mai tarziu, in epoca feudala, clasa stapanitoare(nobilimea) nu mai avea drept de viata
si de moarte asupra taranului iobag, dar isi pastrau suficiente drepturi asupra acestuia
( legarea de pamant, obligatia platilor in munca sau bunuri pentru nobil).
In dreptul burghez este legiferata egalitatea tuturor oamenilor in fata legii.
In concluzie, putem afirma ca fiecare tip de societate este caracterizata de un anume
tip de raporturi juridice.

Conditiile raportului juridic

Aparitia saun nasterea unui raport juridic are loc intodeauna in contextul unor premise
si/sau conditii. In literatura juridicanu exista un punct de vedere unitar nici cu privire la
numarul, nici la denumirea sau delimitarea acstora in categorii de ,,premise , respectiv, de
,,conditii.
Asadar, pentru aparitia si existenta unui raport juridic sunt necesare cel putin urmatoarele
conditii (sau premise):
a) Sa existe norma juridica prin care sa se reglementeze acel raport
b) Sa existe faptele juridice
Norma juridica este acea conditie sau premisa care face ca un raport social sa devina din
raport nejuridic sau extrajuricic un raport juridic sau sa creeze ea insasi un asemenea raport.
Norma juridic se definete ca fiind o regul de conduit general,impersonal i
obligatorie, care poate fi ndeplinit, la nevoie, prin fora coercitiv a statului.
Din aceast definiie decurg trsturile eseniale ale normei
juridice:
a) norma juridic are caracter general; ea prescrie (prevede,
impune) o conduit tipic (un model de comportament) ce se
adreseaz tuturor persoanelor care ndeplinesc condiiile din
ipoteza normei;
b) norma juridic are caracter impersonal, n sensul c ea nu se
adreseaz direct unei persoane. Chiar i n ipoteza n care
vizeaz un organism unipersonal, norma juridic nu are n
vedere persoana care, vremelnic, ocup funcia respectiv, ci instituia n sine.
Faptele juridice a dua conditie esentiala pentru aparitia unui raport juridic.
Faptele juridice sunt acele imprejurari actiuni omenesti sau evenimente-care,
potrivit normelor juridice, atrag dupa ele sau determina aparitia , modificarea sau stingerea
unor raporturi juridice. Este vorba asadar, numai de acele imprejurari decare normele juridice
leaga anumite consecinte juridice.
Pornind de la ceriteriul prezentei sau a lipsei vointei omului in realizarea faptului
juridic, cea mai simpla clasificare a faptelor juridice poate fi realizata in evenimente si actiuni.
Clasificarea faptelor juridice:
a) Evenimentele reprezinta acele imprejurari care se produc independent de vointa
omului, avand drept efecte nasterea, modificarea sau stingerea unor raporturi
juridice.Evenimentele se clasifica la randul lor astfel:
-

evenimente naturale: nasterea si moartea oamenilor, calamitati ( cutremure,

inundatii,alunecari de teren, etc.)

evenimentele sociale ( revolutii, lovituri de stat, alegeri, etc.)

b) Actiunile reprezinta actele oamenilor, constient savarsite. Ele sunt manifestari de

vointa ale oamenilor care produc efecte juridice ca urmare a reglementarii lor prin
normele juridice. Actiunea este expresia materializata a vointei umane, a
discernamantul omului.
In masura in care actiunile sunt sau nu conforme normelor de drept,spunem ca sunt licite
sau ilicite.
Actiunile pot fi savarsite sub forma faptelor omisive sau comisive. Fapta omisiva sau
omisiunea consta in abtinerea subiectului de a face ceea ce trebuia sa faca in
virtuteaprevederilor normei ,,comisiunea sau fapta comisiva este conduita materializata in
mod direct, orientata spre o anume finalitate.

Actiuni licite savarsite cu scopul directsi concret de a produce efecte juridice. Aceste
actiuni se numesc acte juridice. Ele pot fi acte unilaterale de vointa, bilaterale, acte oneroase,
acte gratuite .
Actiuni ilicite sunt acelea prin care sunt inculcate dispozitiile normelor
juridice:infractiuni, contraventii, abateri disciplinare. Actiunile ilicite sunt in realitate inclcari
ale vointei de statmexprimata in normele juridice, care atrag dupa sine aplicarea sanctiunilor
pentru nerespectarea legii.
Pornind de la acest caracter al faptelor sau actiunilor unii autori restrang notiunea de ,,act
juridic utilizand-o doar pentru categoria actiunilor sau faptelor licite, pentru cele din
categoria ilicite fiind improprie utilizarea motiuni generice de ,,act juridic. In aceasta opinie
numai ,,actiunile sau ,,faptele pot fi ,,ilicite, in timp ce ,,actul juridiceste o manifestare de
vointa intodeauna licita.
Notiunea de ,, act juridic in acceptiunea sa de ,,fapt juridic licit, poate fi inteles in doua
mari sensuri:
-primul sens cel de inscris probator, doveditor. In acest sens ,,actul juridic este orice
inscris prin care se poate dovedi un fapt juridic;
-al doilea sens al ,,actului juridic este cel pe care il avem in vedere in cadrul raportului
juridic ca o varietate a faptelor juridice. In acest sens, intelegem prin act juridic o
manifestare de vointa, indiferent daca este exprimata intr-o forma scrisa, orala sau alta forma,
facuta cu intentia de a da nastere, aq modifica sau a stinge un raport juridic.
Actele juridice, datorita marii lor diversitati, pot fi clasificate dupa mai multe criterii. De
exemplu:
-

Dupa numarul de vointe cuprinse in acel act, sunt: -unilaterale si bilaterale;

Dupa scopul sau interesul patrimonial: oneroase sau gratuite;
Dupa calitatea subiectelor:oficiale si neoficiale;
Dupa modul formelor cerute de lege: consensuale si formale sau solemne;
Dupa criteriul efectelor:declarative.

Clasificarea actelor juridice poate fi realizata si dupa alte criterii intalnite in ramurile de
drept respective, cu deosebire in Dreptul civil, Dreptul administrativ etc.

Elementele sau structura raportului juridic

In configuratia oricarui raport juridic este identificata o anume structura constituita din
conexiunea sistemica a trei elemente:subiectele ca parti ai acelui raport; continutul
raportului constituit din drepturile si obligatiile ce leaga subiectele sau partile in acel raport;
obiectul raportului adica elementul in legatura cu care subiectele isi stabilesc acele drepturi
si obligatii.
Raportul juridic este un raport cu caracter social, interuman.
Istoria dreptului a inregistrat, in milenara sa existenta cazuri care ne par astazi ciudate,
inexplicabile, privitoare la conceptual de subiect de drept: unele fenomene ale naturii sau
animale erau tratate ca finite titulare de drepturi si obligatii in raporturi juridice determinate.
Pe intinderea a mai multor secole, in Evul Mediu, in unele tari occidentale au fost
intentate procese animalelor.
In conceptia dreptului modern omul este singurul in masura sa participle la un raport
juridic.
Din punct de vedere sociologic, raporturile juridice sunt considerate forme specifice de
manifestare a coeziunii sociale, legaturi sociale de tip special caracterizate printr-o stare de
dependenta reciproca a partenerilor, dependent ape care o gasim precizata in normele juridice.
Pentru ca o persoana (fizica sau colectivitate de persoane fizice)sa devina subiect al unui
raport juridic trebuie sa indeplineasca anumite conditii sau cerinte pe care legea insasi le
stabileste, si care, poarte denumirea generica de ,,capacitate juridica.
Capacitatea juridica apare deci ca o premisa a calitatii de subiect a raportului juridic. Ea se
defineste ca fiind aptitudinea generala si abstracta, stabilita de lege in functie de varsta si
discernamantul persoanei de a dobandi sau exercita drepturi si obligatii intr-un raport juridic,
adica de a fi titulara de drepturi si obligatii.
Teoria Generala a Dreptului clasifica, capacitatea juridical astfel:
-

Capacitatea juridical generala care este aptitudinea de a participa ca titular de

drepturi si obligatii juridice, in toate categoriile de raporturi juridice, fara ca legea
sa conditioneze aceasta participare de indeplinire a unor calitati;
Capacitate juridica speciala este posibilitatea recunoscta de lege de a participa
ca subiect de drept in raporturile in care trebuie indeplinite anumite conditii;

Capacitatea de folosinta este aptitudinea generala recunoscuta de lege pentru orice finta
umana indiferent de varsta sau discernamant de a dobandi si a avea drepturi si obligatii in
sfera dreptului civil. Capacitatea de folosinta o au toate fintele umane de la nastere si pana la
deces, indiferent de puterea lor de discernamant.
Capacitatea de exercitiu este aptitudinea stabilita de lege pentru persoanele cu
discernamant de a-si exercita singure, in nume propriu, drepturile si obligatiile pe care le au si
le asuma.

De aceea, sunt lipsite de aceasta forma de capacitate minori sub 14 ani precum si
persoanele puse sub interdictie din lipsa discernamantului lor, drepturile si obligatiile acestora
ce rezulta din capacitatea lor de folosinta fiind exercitate de reprezentantii lor legali sau
judecatoresti.
Deci orice persoana fizica poate avea capacitate de folosinta fara sa o aiba si pe cea de
exercitiu.
Continutul raportului juridic este format din ansamblul drepturilor si obligatiilor ce
revin subiectelor din relatia data , drepturi si obligatii prevazute de norma juridica. Cu alte
cuvinte, subiectele unui raport sunt legate intre ele prin drepturi si obligatii care formeaza
continutul acelui raport.
In functie de titularii de drepturi si obligatii, avem raporturi juridice simple cand una
din partile raportului este numai titular de drepturi, iar cealalta este numai titular de
obligatii si, raporturi juridice complexe, cand fiecare din partile participante la raport
sunt atat titulari de drepturi cat si titulari de obligatii. In acest context trebuie reamintita
distinctia dintre dreptul obiectiv ca ansamblul normelor juridice impuse indivizilor si
colectivitatilor din societate si dreptul subiectiv ca o prerogativa sau posibilitate a unei
persoane de a actiona in temeiul dreptului obiectiv si de a apela la forta de constrangere a
statului, pentru respectarea dreptului sau sau pentru restabilirea dreptului incalcat.
Obiectul raportului juridic
Raporturile juridice presupun, pe langa subiecte si continut (drepturi si obligatii) si un
obiect determinat al raportului si care este, de regula, elementul sau fenomenul in legatura
cu care se naste raportuljuridic respectiv. Obiectivul raportului juridic desemneaza scopul,
interesul sau finalitatea realizari acelor drepturi si obligatii, si care constau, de cele mai
multe ori, in dobandirea sau instrainarea unor bunuri, obtinerea unor servicii, garanti,
avantaje etc.
Obiectul raportului juridic il constituie in general si ultima instanta ,,conduita umana
realizata de catre subiectii raportului juridic, ca urmare a exercitarii drepturilor si
indplinirii obligatiilor corelative.
Indiferent de clasificarile posibile ale obiectului sau obiectelor unui raport juridic
acesta se constituie ca un element definitoriu al oricarui raport juridic si consta in acel
fenomen in legatura cu care subiectele isi stabilesc sau revendica anumite drepturi si
obligatii prevazute in normele de drept.