Cap VIII: Norma juridica: 1.

Notiunea si trasaturile normei juridice: Norma juridica regula de conduita sociala generala si obligatorie avand ca scop asigurarea ordinii sociale si putand fi adusa la indeplinire in cazul nerespectarii ei prin interventia coercitiva a statului. Pentru a intelege trasaturile normei juridice precum si structura sa este necesar sa plecam de la premisa ca norma de drept contine ceea ce trebuie sa indeplineasca un subiect, ceea ce el este indreptatit sa faca sau ceea ce i se recomanda sau este stimulat sa indeplineasca. A: Norma juridica are un caracter general si impersonal: Pentru a putea fi un etalon de conduita si a fi opozabila in mod egal si continuu fiecarui individ, norma juridica trebuie sa se adreseze difuz si impersonal destinatarilor ei. Prin aceste trasaturi norma juridica se deosebeste de actul individual, care este prin natua sa concret si personal. Norma juridica elimina concretul, particularul, ea fiind abstracta si abstractizand. Fiecare norma juriidca este abstractizarea unei/unor relatii si model pentru alte relatii. Prin faptul ca norma juridica este generala si impersonala nu inseamna ca ea se va aplica de fiecare data pe intreg teritoriul tarii sau asupra intregii populatii. Exista norme juridice care vizeaza pari determinate ale teritoriului sau care privesc anumite categorii de subiecte. Generalitatea si impersonalitatea unei norme juridice nu presupun cuprinderea tuturor cazurilor si nici a tuturor situatilor in care se poate afla un subiect. Substanta normei nu se va epuiza odata cu aplicarea unui singur caz. B: Norma juridica are un caracter tipic: Ca model de conduita norma de drept urmareste o reducere si o egalizare a insusirilor semnificative ale relatiilor sociale si izolarea, neconsiderarea diferentelor individuale nesemnificative. Formarea tipului de conduita si grija pentru acceptarea sau impunerea sa in practica relatiilor sociale se realizeaza in vederea codificarii actiunii, a uniformizarii sale, a modelarii acesteia in raport cu un interes social legalmente preotejat. Pentru a putea formula identicul, repetabilul intr-o norma juridica, legiuitorul cauta generalul, ceea ce este universal intrun manunchi de relatii sociale si, in raport de acestea, formuleaza tipul conduitei.In realizarea tipului de conduita, legiuitorul pleaca de dat-uri cum ar fi: inclinatia spre dependenta a individului si nevoia sa de supunere fata de norme. C: Norma juridica implica un raport intersubiectiv: Norma juridica implica, in mod ideal, un raport intrersubiectiv. Norma juridica n este doar o prescriptie general-abstracta si tipica; ea imagineaza omul in raport cu semenii sai, reglemeanteaza comertul juridic. Fara aceasta imagine a legaturilor sociale multiple, a infinitului contact social, norma juridica nu si-ar mai gasi ratiunea suficienta de a exista. Putem vorbi despre caracterul bilateral al normei de drept. Ideea de bilateritate este legatra de ideea de alteritate a normei si de cea de reciprocitate. D: Norma juridica este obligatorie: Norma juridica contine prevederi care nu sunt lasate la liberul arbitru al subiectului; ele sunt impuse acestuia intr-o varietate de modalitati. Obligativitatea normei juridice este dicatata de

scopul acesteia. Norma juridica trebuie sa indeplineasca anumite conditii: sa corescpunda structurii si necesitatilor superioare ale societatii, sa fie recunoscuta ca efectiv obligatorie de catre majoritatea destinatarilor ei. Pentru a deveni efectiv obligatorie, norma juridica se bucura, spre deosebire de celelalte norme sociale, de exigibilitate (are garantii exterioare statale, de asigurare a traducerii in viata eventual prin constrangere). In acest scop forta trebuie sa fie eficace si legitima. Obligativitatea normelor juridice inseamna ca norma de drept se va aplica imediat (din mom intrarii in vigoare) continuu si neconditionat. Libertatea individuala nu poate fi inteleasa ca libertatea fata de lege. Caracterul obligatoriu al normei juridice impune anumite precizari:a) obligativitatea normei juridice este o tasatua intrinseca a tuturor normelor, indiferent de domeniul in care intervin, de forta juridica a actului normativ in care e cuprinsa norma, de campul aplicabilitatii sale; b) obligativitatea normei juridice nu rezulta din frecventa aplicarii in viata normei juridice 2. Structura normei juridice: A) Structura logica a normei juridice: Strucutra logica a normei juridice alcatuieste partea statica, interna si stabila a normei. Norma de drept nu trebuie sa se contrazica prin inadvertente logice, pentru a putea aspunde cerintelor bunei organizari a relatiilor din societate. Dpdv al structurii sale logice, norma juridica este alcatuita din urm elem: ipoteza, dispozitia si sanctiunea. Ipoteza descrie imprejurarile in care intra in actiune dispozitia sau sanctiunea normei. Imprejurarile in care intra in actiune norma pot fi determinate sau relativ-determinate prin ipoteza normei. Dispozitia alcatuieste miezul normei juridice. In dispozitii sunt cuprinse drepturile si obligatiile subiectelor participante la rap soc, conduita acestora. Dispozitia normei juridice poate sa ordone (sa impuna) o anumita conduita. Dispozitia norm jur poate sa prevada obligatia de abtinere de la savarsirea unei fapte. Dispozitia poate cuprine de asemenea si permisiuni. Sanctiunea contine urmarile nefavorabile care survin in conditiile nerespectarii dispozitiei sau a ipotezei sau masurile de stimulare, de cointeresare a subiectului, in vederea promovarii conduitei dorite. Sanct. pot fi formale (prin reactia statala) si neformale (morale, etice, religioase). B) Structura tehnico-legislativa: Constructia tehnico-legislativa a normei nu se suprapune totdeauna structurii logice a acesteia. Daca impartirea trihotomica (ipoteza, dispozitie, sanctiune) alcatuieste structura interna si stabila a normei juridice, constructia sa tehnico-legislativa formeaza structura externa si dinamica a acesteia. Ea este corelata cerintelor de celeritate (rapiditate) pe care le infatiseaza elaborarea legislativa intr-un stat, in diferite etape ale dezvoltarii sale. 3. Clasificarea normelor juridice: A: Criteriul ramurii de drept: Un prim criteriu in baza caruia se realizeaza clasificarea norm jur este cel al obiectului reglementarii juridice sial metodelor de reglementare (deci al ramurii de dr). In baza acestui criteriu se disting norme juridice de dr civ, de dr. penal, de dr admin, de DC, etc. B: Criteriul fortei juridice a actului normativ:

Se vor intalni norme juridice cuprinse in legi (actul normativ elaborat de parlament si care are forta juridica suprema), in decrete, in hotarari guvernamentale sau ordonante precum si in acte normative elaborate de organele admin locale C: Criteriul structurii logice: Din punctul de vedere al modului de cuprindere a partilor strcuturale analizate, normele juridice pot fi: complete si incomplete. Sunt complete normele juridice care contin, in articolul din actul normativ in care sunt publicate, toate partile constitutive (ipo, dispo, sanct). Majoritatea normelor sunt complete. Unele reglementari fac referire si se completeaza cu reglementari prezente, fie in acelasi act normativ, fie in alte acte normative. Aceste norme sunt considerate incomplete. Aceste norme sunt si ele clasificate in norme de trimitere si norme in alb. D: Criteriul sferei de aplicare: Dupa sfera aplicarii lor, normele juridice se clasifica in: norme generale, norme speciale si norme de exceptie. Normele generale se caracterizeaza prin acee a ca au sfera cea mai larga de aplicabilitate intr-un domeniu sau inr-o ramura de drept. In acest sens se considera anumite norme dintr-o ramura ca reprezinta dreptul comun pentru o intreaga sfera de reglementare. Spre deosebire de normele generale, normele speciale sunta aplicabile unei sfere restranse de relatii, ele deroga de la dreptul comun. Normele de exceptie completeaza normele generale sau speciale, fara ca exceptia prevazuta sa fie considerata a aduca atingere ordinii de drept. E: Criteriul gradului si al intensitatii incidentei: Dupa gradul si intensitatea incidentei lor, se disting normele principii, denumite si norme cardinale. Aceste norme sunt cuprinse deobice in Constituti, Declaratii. Aceste normese impun, in raport cu celelalte norme precum si in constiinta comuna, cu o forta de valabilitate mult mai evidenta. F: Criteriul modului de reglementare a conduitei: Dupa caracterul conduitei impuse sau datorate, normele juridice se clasifica in onerative, n. prohibitive si n. permisive. Normele juridice oneraive sunt acele norme care obliga subiectul sa savarseasca o anumita actiune. Normele prohibitive obliga subiectul sa se abtina de la savarsirea unor actiuni. Normele permisive sunt acele norme care nici nu obliga, nici nu interzic o anumita conduita. Ele lasa la aprecierea subiectului alegerea unei conduite. G: Normele organizatorice: Sunt incluse in aceasta categorie normele care privesc organizarea institutiilor si a organismelor sociale. In continutul acestor norme se prevad: modul de infiintare, scopurle, competentele, relatiile cu alte institutii H: Normele punitive si normele stimulative:

O asemenea grupare are ca temei un criteriu impus de codiologia juridica si anume: sanctiunea negativa pedeapsa juridica, cea care confera caracterul punitiv al normei, si sanctiunea pozitiva - un sistem articulat de stimulente, care asigura, paralel cu pedeapsa, eficacitatea normei de drept (distinctii, recompense)