Nume ……………………………………

Prenume …………………………………

REFERAT

TRADIȚII DEMOCRATICE ROMÂNEȘTI

Facultatea ......................................
Grupa/Anul .....................................

AN UNIVERSITAR 2021 - 2022

CUPRINS PAG
Capitolul I – Cercetări Științifice ......................................................................................... 3
Capitolul II – Analiza tradițiilor din peioada post-comunista ………………………… 4

Capitolul III - Legi și articole care să demonstreze dreptul tradițiilor Românești ………. 5

Capitolul IV – Democrația …………………………………………………………………... 6

Capitolul V – Exemple de tradiții democratice ………………………………………………. 7

Capitolul VI – Beneficiile Democrației prin aceste tradiții ………………………………….. 8

Capitolul VII – Schema de guvernare într-un sistem democratic …………………………….. 9

Capitolul VIII – Înțelegerea/Educația conceptului de democrație ……………………… 10

CAPITOLUL IX – Perioada comunistă ……………………………………………………. 11

Capitolul X – Comunism lipsit de tradtiții vs Democrație Idei și Concepte ………………. 12

Capitolul XI – Concluzie …………………………………………………………………… 13

Capitolul XII – Bibliografie ………………………………………………………………… 13

2
Capitolul I – Cercetări Științifice
În principal la acest capitol se va disputa pe larg despre analiza conţinutului normativ al acestor
dispoziţii, analiză regăsită şi în exemplele de drept comparat unde se vorbeşte despre un bloc al
constituţionalităţii ce cuprinde principii aplicabile întregului spectru al vieţii politice şi juridice a
statului. Conform informațiilor prezentate în cadrul Universității din Craiova, în cadrul Facultății
de Drept, este clară intenţia constituantului român de a face ca
Cercetarea urmăreşte analiza temei propuse prin observarea prevederilor constituţionale
româneşti şi a celor cu caracter constituţional, a practicii constituţionale şi a gândirii politice şi
juridice. „Tradiţiile” democratice ale poporului român pot fi observate numai prin analiza vieţii
şi gândirii publice româneşti din epocile modernă şi contemporană, adică de la apariţia primelor
idei democratice, la începutul secolului al XIX-lea, până la instaurarea „democraţiei populare”,
în 1947.i
Subiect de cercetare de dat recent, analiza impune atât cunoaşterea specificului poporului
român (istorie, cultură, legislaţie, politică), cât şi o specializare teoretică ce presupune utilizarea
unor concepte-cheie din domeniul istoriei, ştiinţelor politice şi juridice necesare pentru
înţelegerea feedback-ului endogen al unor factori precum tradiţiile şi idealurile.
Cercetarea îşi propune să argumenteze că prezenţa sau absenţa unui nex cauzal între
tradiţiile democratice şi idealurile Revoluţiei din decembrie 1989 este de fapt variabila esenţială
a noului cadru democratic. Astfel, proiectul lansează o nouă ipoteză de lucru prin focalizarea
analitică asupra interdependenţei dintre „vechi” şi „nou”, singura în măsură să ofere identitate
practicii politice şi constituţionale din România.
Importanţa cercetării constă în faptul că se construieşte vis-à-vis de o abordare
comparativă ce îmbogăţeşte perspectivele teoriei normative a societăţilor democratice, dată fiind
natura interdisciplinară a ipotezei de lucru, care face inevitabilă interacţiunea dintre norme,
valori, tradiţii, instituţii şi structuri sociale şi politice.

3
i
Universitatea din Craiova, Facultatea de Drept

Identitatea constituțională românească

Capitolul II – Analiza tradițiilor din peioada post-comunista

Cercetarea verifică şi ideea care susţine că nu se poate vorbi de o „mare tradiţie democratică” în spaţiul
românesc, în considerarea faptului că:
 Chiar prevederile constituţional-legale au avut un caracter democratic limitat, explicabil în
condiţiile epocii
 În practică, acestea au fost frecvent ignorate şi încălcate (cu intenţie sau dată fiind
imposibilitatea aplicării lor)
 Ele nu au rămas în vigoare suficient timp pentru a putea genera tradiţii consistente

Idealurile Revoluţiei din 1989, se observă că lucrurile sunt, în acelaşi timp, mai complicate şi mai
simple.
Dificultăţile provin faptul că evenimentul este foarte controversat şi tratat, de foarte multe ori,
mai degrabă emoţional decât raţional.
Denumirea de „Revoluţie” este discutabilă, fără a mai considera momentele sale iniţial şi final. În
multitudinea, diversitatea şi rapiditatea manifestărilor, e greu de identificat o „ideaţie revoluţionară”.

În cazul unei tradiții constituționale reînviate se recuperează, într-o primă etapă, doar
informația. În termenii lui Glenn, aceasta trebuie asumată și susținută continuu de către membri
comunității.
Acest lucru nu se realizează peste noapte în cazul unei tradiții constituționale recuperate.
Însă nu s-a întâmplat după 1991. În 2003, tradiția constituțională a apărut în corpore în cadrul
dezbaterilor, însă nu ca un instrument efectiv de revizuire, ci ca având o funcție pur identitară.

În perioada 1866-1938, a fost discrepanța dintre prevederile formale ale constituțiilor de

la 1866 și 1923 și evoluția concretă a vieții constituționale.

Per ansamblu, epoca se poate caracteriza printr-o abatere semnificativă de la principiile regimului
parlamentar și apropierea de practicile unei monarhii limitate de tip prusac (mai ales în epoca lui
Carol I), printr-o ignorare a problematicii drepturilor omului și printr-o recrudescență a
constituționalismului
etnocentric.
 O constituţie postcomunistă a fost edictată în 1991, sentimente și resentimente populare rafinate,
valori constituţionale redefinite, expertiză constituţională străină oferită cu amabilitate, precum și speranţa
unei schimbări sociale și politice

Capitolul III - Legi și articole care să demonstreze dreptul tradițiilor Românești

Conform CDEP.RO
1. România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi
libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic
reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor
Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate.
2. În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.
3. Sindicatele, patronatele şi asociaţiile profesionale se constituie şi îşi desfăşoară activitatea
potrivit statutelor lor, în condiţiile legii. Ele contribuie la apărarea drepturilor şi la promovarea
intereselor profesionale, economice şi sociale ale membrilor lor.
4. Ziua naţională a României este 1 Decembrie.

Textul din lege permite şi obligă astfel la integrarea valorilor actuale ale statului de drept român
într-o continuitate firească între tradiţiile şi idealurile politice şi juridice româneşti.
Art. 1 alin. (3) are valoare constituţională, şi deci normativă; el obligă pe cei chemaţi să aplice
Constituţia la desprinderea sensurilor şi consecinţelor normative implicate de această prevedere

Toate aceste legi și articole ne demonstrează că idealurile respective legile României sau
înbunătățit în timpul democrației iar statul nu doar că nu descurajează activități tradiționale
democratice ci și dinpotrivă le sprijină prin ,adoptarea și redactarea unor legi prin care aceste să
promoveze drepturile omului și a cetățenilor unei națiuni.
Conceptul de „tradiţie constituţională” a fost fructificat atât în procesul edictării Constituţiei, cât
și în procesul revizuirii constituţionale, dar în contexte diferite și tinzând spre finalităţi disparate.

În termenii lui Patrick Glenn 1, părinţii Constituţiei au încercat să reînvie o tradiţie

constituţională „îngheţată” sau, cel puţin, o parte din aceasta, în strânsă legătură cu necesităţile
obiective ale momentului constituţional.

Pentru România, schimbarea socială și politică a însemnat condamnarea trecutul comunist,

Capitolul IV – Democrația

Democrația reprezintă una dintre modalitățile posibile de a organiza un grup de oameni. Este o formă
de guvernare a unei țări.
Democrația mai este denumită și „guvernarea oamenilor”: puterea provine de la oameni – oamenii
reprezintă puterea suverană care exercită puterea sau acordă mandat pentru exercitarea puterii şi oricine
face parte din autoritate poate fi considerat răspunzător de către oameni;

Într-o țară, democratică Constituția și celelalte legi reflectă acordul între cetățeni oamenii unei
țări – asupra legilor și principiilor de urmat.

Oamenii pot întreprinde și alte acțiuni – în afară de votare – pentru a influența deciziile; de exemplu,
pot face demonstrații, dacă nu sunt de acord cu anumite lucruri, sau pot forma asociații. Democrația
este un sistem de organizare a unor grupuri de oameni

Pricipalele elemente care definesc democrația sunt :

 Statutul egalităţii tuturor cetăţenilor în faţa legii: toţi cetăţenii sunt protejaţi în mod egal de lege
pe baza principiului nediscriminării şi trebuie să îşi îndeplinească îndatoririle conform legii;

 Votul universal: acesta oferă cetăţenilor adulţi, bărbaţi şi femei, dreptul de a vota pentru partide
şi/sau candidaţi în alegerile parlamentare. În plus, unele sisteme includ un referendum sau
plebiscit, adică, dreptul cetăţenilor de a lua decizii cu privire la o anumită problemă, prin vot
direct;

 Drepturile omului sunt menţionate în constituţie şi apoi tratate ca drepturi civile fiind garantate
constituţional. Guvernele care au semnat convenţii privind drepturile omului sunt obligate să
susţină drepturile pe care le-au ratificat, indiferent dacă acestea sunt menţionate sau nu în
constituţie;

 Regula majorităţii: majoritatea decide, minoritatea trebuie să accepte decizia. Constituţiile definesc
limite pentru regula majorităţii care protejează drepturile şi interesele minorităţilor. Cvorumul
pentru majoritate poate varia în funcţie de problemă – de exemplu, două treimi, în cazul
modificărilor constituţiei;

Indiferent cât de lungă este tradiţia democratică într-o ţară şi cât de mult s-a dezvoltat, nu poate fi
luată drept bună.
În fiecare ţară, democraţia şi înţelegerea de bază a drepturilor omului trebuie dezvoltate în
permanenţă pentru a face faţă provocărilor cu care se confruntă fiecare generaţie.

Fiecare generaţie trebuie să fie educată cu privire la democraţie şi la drepturile omului.

Capitolul V – Exemple de tradiții democratice

Aceste exemple de tradiții sunt reprezentate în principal de actualele drepturi și obligații pe care
un cetățean le are, iar câteva dintre aceste drepturi sunt :

a) Dreptul la asociere în cadrul partidelor politice;

b) Dreptul de a participa la alegeri fie locale/prezidențiale;
c) Dreptul la libera exprimare/comunicare;
d) Dreptul de a trăi în condiții bune;
e) Dreptul de acces la informație
f) Dreptul la intimitate;
g) Dreptul la sănătate și asistență medicală;
h) Dreptul la nediscriminare;
i) Dreptul de a beneficia de timp liber.

Aceste tradiții democratice, reprezentate de drepturi ar trebui să fie privite ca pe un dar întru-cât
în perioada comunistă, toate aceste drepturi erau mult mai restrânse iar din aceasta cauză o națiune ar
avea enorm de suferit dacă nu ar avea pe lângă legile care ar trebui respectate zi de zi și anumite
beneficii dictate de acest drepturi, esențiale

Acum curtea constituțianlă în aceaste vremuri este mult mai încurajată, și dețin o putere mult
mai ridicată, în comparție cu anii 80-90`, atunci când aceasta a avut mult de suferit din pricina faptului
că drepturile omului erau foarte limitate în comparație cu libertatea pe care o are ]n prezent.

În timp ce în vremea comunistă puterea era reprezentată doar de către un partid și președinte,
acum situație este cu totul diferite deoarece în present, există în parlament foarte multe partide politice
și foarte mulți guveranți împărțiți deasemenea în două părți :
 Partidele/Coaliția de Dreapta ;
Formate în prezent de către partidele PNL, USR PLUS
 Paridele/Coaliția de Stânga :
Formate actual din Psd, Alde.

La finalul acestui capitol concluzia este că în prezent aceste tradiții democratice și statul cel puțin
teoretic ar trebui să vină în sprijinul cetățenilor și să fie ca un ajutor în momentul în care aceștia vor să
se informeze, cu privire la drepturile și obligațiile pe care le dețin.
Capitolul VI – Beneficiile Democrației prin aceste tradiții

În cadrul acestui capitol pe lângă beneficii trebuie neaparat de făcut o trecere în revistă a punctelor tari
a sistemului democratic :

1) Democraţia este unicul sistem care permite un schimb al conducerii politice fără
schimbarea sistemului de guvernare;
2) Democraţiile sunt comunităţi de învăţare care pot îndrepta erorile umane. Binele
comun este definit prin negociere şi nu este impus de o autoritate autocrată;
3) Democraţia oferă un c adru şi mijloace pentru rezolvarea civilizată şi non-violentă a
conflictelor; dinamica conflictului şi pluralismul sprijină soluţionarea problemelor.
4) Democraţiile sunt „pacifişti puternici” – atât în societăţile lor cât şi în politica internaţională
5) Drepturile omului consolidează democraţiile prin oferirea unui cadru normativ pentru
procesele politice care se bazează pe demnitatea umană. Prin ratificarea tratatelor
privind drepturile omului, un guvern le poate oferi cetăţenilor săi „promisiuni” care să
menţină libertăţile personale şi alte drepturi.
.
Beneficiile unei democrații sunt recunoscute prin următoarele fapte/tradiții :

a) Oamenii sunt cei care decid asupra lucrurilor care contează pentru ei.
b) În cele mai multe cazuri, oamenii nu iau decizii în mod direct, ci votează pentru a-i alege pe cei
care îi vor reprezenta pe ei și convingerile lor în momentul luării deciziilor ;
c) Oamenii aleși iau decizii în beneficiul tuturor, nu în interes propriu.
Astfel, ei trebuie să-și clarifice motivele acțiunilor întreprinse și sunt responsabili pentru ele;
d) Deciziile sunt luate conform cu ceea ce gândește majoritatea cetățenilor, dar și opiniile
minorităților sunt luate în considerare, iar grupurile minoritare sunt protejate

Constituția definește cum sunt elaborate și garantate legile și de către cine, precum și care este relația
dintre guvern și cetățeni.

Democraţiile depind de cetăţenii lor în măsura în care punctele tari ale democraţiilor sunt dezvăluite,
iar punctele slabe sunt controlate.

Capitolul VII – Schema de guvernare într-un sistem democratic

Politica, este concepută ca un proces de definire a problemelor politice în cadrul unui proces
controversat de stabilire a agendei de lucru şi, atât în stabilirea unei probleme politice cât şi în
excluderea altor interese din agendă, este implicat un element considerabil de putere.

Modelul oferă o descriere ideală , a următoarele etape ale procesului de luare a deciziei: dezbatere,
luarea deciziei şi implementarea soluţiilor. Opinia şi reacţiile publice ale acelor persoane şi grupuri ale
căror interese sunt afectate arată dacă soluţiile vor corespunde scopului lor şi dacă vor fi acceptate.

Capitolul VIII – Înțelegerea/Educația conceptului de democrație

„ Educația este un drept, dar și un mod de a face posibile alte drepturi.”

Educația pentru cetățenie democratică, cât și educația pentru drepturile omului ne ajută pentru :

 Să înțelegem democrația și care ne sunt drepturile;

 Să punem în practică democrația și drepturile noastre și să ne apărăm drepturile noastre

și pe ale altor oameni, dacă nu sunt respectate;

 Să experimentăm principiile democrației și drepturile omului.

Educația pentru cetățenie democratică și educația pentru drepturile omului sunt atât de strâns legate,
încât, în acest document, vorbim despre ele ca despre un singur concept.

Educația pentru cetățenie democratică și educația pentru drepturile omului = ECD/EDO

ECD/ EDO reprezintă :

Concepem ECD/EDO ca pe un proces constructivist de învăţare. Elevii creează sau construiesc

semnificaţia şi înţelegerea legând informaţiile de concepte. Învăţarea şi gândirea au loc la nivelul
concretului şi al abstractului

Concepte cheie ale ECD/ EDO, sunt :

1) Identitatea ;
2) Responsabilitatea;
3) Regulile şi legea;
4) Egalitatea;
5) Libertatea;
6) Mass-Media;
7) Diversitatea şi Pluralismul.
Conceptele cheie creează un curriculum în spirală deoarece volumele îşi schimbă centrul atenţiei de la
comunitatea şcolară

Organizațiile de tineret și organizațiile non-guvernamentale (ONG-uri) joacă un rol important în

ECD/EDO, din mai multe motive:
contribuie la o viață mai bună pentru comunitățile unde activează; foarte adesea, oferă spațiul unde se
pot practica drepturile omului și democrațiaConceptele de democraţie şi drepturile omului – conceptele
centrale ale ECD/EDO – trec prin toate cele nouă concepte cheie; acestea au fost abordate în capitole
separate în acest manual.
Bäckman and Trafford aplică trei criterii bazate pe cele trei principii de bază ale ECD/EDO promovate
de Consiliul Europei pentru a măsura progresul în aceste domenii cheie:
 drepturi şi responsabilităţi;
 participare activă;
 valorizarea diversităţii.
Bäckman şi Trafford propun patru domenii cheie pentru guvernanţa democratică a şcolii:
 guvernanţă, conducere şi responsabilitate publică;
 cooperare, comunicare şi implicare: competitivitate şi autodeterminarea şcolii;
 disciplina elevilor.
 educaţie centrată pe valori;
Concluzia acestui capitol este că guvernele și profesorii noștri trebuie să se asigure că ECD/EDO se
regăsește în ceea ce învățăm, de la grădiniță și până la liceu, apoi la facultate sau alte forme de
învățământ superior.

CAPITOLUL IX – Perioada comunistă

Bazele acestui sistem politic şi a filosofiei economice şi sociale aferente au fost dezvoltate totuşi în
plină lume capitalistă.
Între 1859 şi 1918, în România au avut aplicabilitate trei acte constituţionale: Convenţia de la Paris, din
7 august 1858, Statutul dezvoltător al Convenţiei de la Paris din 1864 şi Constituţia din 1866, ultima
reprezentând acel compromis dintre marea burghezie şi moşierime, modificată de mai multe ori.
Prevederile constituţionale au fost concretizate în detaliu pe calea legilor ordinare
Organele centrale ale statului român (structura şi formarea lor):

1. Parlamentul a fost organizat, prin dispoziţiile Convenţiei de la Paris, ca

organ unicameral, prevăzându-se câte o Adunare Electivă pentru fiecare Principat,
aleasă pe şapte ani prin vot bazat pe un cens de avere foarte ridicat, care a făcut ca
Adunările Elective să fie organele proprietarilor mari, ale negustorilor şi
industriaşilor bogaţi.

2. Şeful statului. Regimul parlamentar se caracterizează şi prin existenţa unui

şef de stat - organ unipersonal, ales, sau ereditar - ale cărui atribuţii sunt limitativ
consacrate în textele constituţionale şi care se bucură de anumite privilegii.

3. Miniştrii şi guvernul. Toate actele constituţionale ale României din etapa de care ne
ocupăm au declarat pe şeful statului iresponsabil şi au stabilit că îşi exercită atribuţiile sale de
ordin administrativ-executiv cu ajutorul miniştrilor, declaraţi răspunzători pentru actele
monarhului, pe care le-au contrasemnat (Convenţia de la Paris în art. 14-15; Constituţia din
1866 în art. 92 şi 93)

Miniştrii au fost titulari departamentelor - ministerelor, care nu s-au înfiinţat decât prin lege. În
legătură cu numirea miniştrilor, regula regimului parlamentar stabileşte că şeful statului îi numeşte din
partidul care a obţinut victoria în alegerile parlamentare. Comunismul a fost o concepţie utopică,
înrădăcinată în visul suprimării, cu orice preţ, a proprietăţii private şi a construirii unui univers al
egalităţii totale.
Dictatul leninist asupra realităţii a urmărit să transforme individul într-o simplă rotiţă din imensa
maşinărie a despotismului partidului unic. Ceea ce nu înseamnă că această strategie a reuşit pe deplin.

Conform Constituţiei din 1866 şi dispoziţiilor Legii electorale din 30 iulie 1866, sistemul
electoral s-a bazat pe votul censitar, al censului de avere, în pr

Capitolul X – Comunism lipsit de tradtiții vs Democrație Idei și Concepte

COMUNISMUL LIPSIT DE TRADIȚII DEMOCRATICE

Acţiunile Securităţii au fost întotdeauna dirijate de partid.

Aparatul politic era cel care identifica inamicul, iar Securitatea se ocupa de anihilarea acestuia.
Evident, în a doua perioadă a regimului s-a petrecut şi o sinteză între practicile bolşevice de exercitare a
puterii, cultul liderului şi îmbrăţişarea unor teme şi simboluri ale extremei drepte (etnicismul vehement,
tracismul, anti-liberalismul, anti-oocidentalismul).
O scurtă perioadă de timp, mai ales între 1965-1968, regimul a reuşit să magnetizeze unele
speranţe, chiar în rândul tinerilor intelectuali cu inclinaţii anti-totalitare.

Ceauşescu a introdus politici represive care i-au afectat pe toţi adulţii în 1966, o politică menţinută
până la prăbuşirea regimului (decretul de interzicere a avorturilor). S-a sperat ca decolonizarea politică
şi economică ar putea rezulta într-o emancipare culturală autentică. Figuri importante ale vieţii literare
au decis să se înscrie în

PCR, sperând că vor putea astfel influenţa linia politică şi culturală a regimului. Din păcate, ceea ce a
urmat a confirmat faptul că diriguitorii comunişti se angajaseră pe calea unei „autocolonizări”:
despărţirea de centrul imperial de la Kremlin a însemnat doar afirmarea dreptului elitei locale din
România, obsedată de aceleaşi mituri leniniste, să decidă ea însăşi priorităţile în politica internă şi
externă.
Se poate spune că, în ansamblu, regimul comunist din România a fost ostil valorilor spirituale
veritabile, pe care le-a atacat şi a urmărit să le distrugă. Evident că nu a reuşit complet

TRADIȚIILE DEMOCRATICE ȘI CONCEPTELE SALE

Dacă în perioada comunistă puterea autoritară a statului era cea care „dicta” regulile și legile într-o țară.
În doctrina democratică accentul este pus pe drepturile oamenilor și pe implicare pe care o are statul,
pentru ai ajuta.
În democrație se trăiește în principal pe ideea de echilibritate între respectarea legilor dar și apărarea
drepturilor .

În acest sens după căderea comunismului au apărut o mână de legi, care susțin și ajută omul de rând.

Capitolul XI – Concluzie
Concluzia finala este că desi democrația este un sistem mult mai bun prin aceste tradiții pe care le
folosește în sprijinul cetățenilor acesta mai este și un sistem complicat, care depinde de implicarea
activă şi sprijinul cetăţenilor – o atitudine de loialitate informată şi critică; aşa cum a afirmat Winston
Churchill (1947)
Atât în cadrul statelor democratice consacrate cât şi în cadrul statelor democratice aflate la început,
ECD/EDO contribuie în mod decisiv la cultura politică conform căreia sistemele democratice trebuie
bine înrădăcinate pentru a prospera şi pentru a supravieţu

Capitolul XII - Bibliografie

Surse folosite :

1) https://www.living-democracy.com/ro/textbooks/volume-1/part-1/unit-1/chapter-1/
2) https://www.wilsoncenter.org/sites/default/files/media/documents/article/RAPORT
%20FINAL_%20CADCR.pdf
3) http://file.ucdc.ro/cursuri/D_1_N19_Istoria_statului_si_dreptului_romanesc_Negoita_Florin.pdf
4) https://www.living-democracy.com/ro/textbooks/volume-1/part-1/unit-3/chapter-6/
5) https://www.living-democracy.com/ro/textbooks/volume-1/part-1/unit-3/chapter-6/lesson-1/
6) https://rm.coe.int/democratia-si-drepturi-omului-brosura-ro/16809508f1
7) https://www.ujmag.ro/drept/diverse/traditiile-democratice-ale-poporului-roman-si-idealurile-
democratice-ale-revolutiei-din-decembrie-1989/rasfoire/
8) https://www.ujmag.ro/drept/diverse/traditiile-democratice-ale-poporului-roman-si-idealurile-
democratice-ale-revolutiei-din-decembrie-1989/rasfoire/
9) www.cdep.ro