Sunteți pe pagina 1din 4

Rolul jurisprudenei ca izvor de drept

Prin izvor de drept ntelegem forma de exprimare a normelor juridice. Normele juridice de drept constituional, ca toate normele de drept, cunosc o multitudine de forme de exprimare. Dac forma de exprimare exterioar a normelor juridice poart numele de izvor formal de drept, totalitatea condiiilor sociale, economice, politice i culturale ale societii n care apar aceste norme poart numele de izvor material de drept. Izvoarele dreptului constituional sunt ierarhizate n funcie de criteriul forei juridice, for care depinde de autoritatea public emitent, de procedura de adoptare i de coninutu l normativ al actului. Aadar, n categoria izvoarelor de drept constituional intr: constituia, legea ca act juridic al Parlamentului, actele normative cu putere de lege, tratatele internaionale, regulamentele de organizare si funcionare a Parlamentului, tradiiile si practicile constituionale, jurisprudena i nu n ultimul rnd, doctirna. n societatea roman, izvoarele dreptului s-au modificat sub influena nemijlocit a factorilor economici, sociali si politici. Astfel, ele au aparut, au evoluat i au disparut ntr-o anumit ordine. n epoca veche, n ultimele secole, edictele magistrailor si jurisprudena au fost recunoscute alturi de obicei si lege ca izvoare de drept. Ulterior, spre sfaritul epocii clasice, pe lnga izvoarele menionare anterior s-au adugat si altele noi precum senatusconsultele si constituiile imperiale. Acestea erau forne juridice de manifestare a puterii mparatului care avea permanent tendina de a concentra toat puterea in minile sale. n ceea ce privete jurispredena, aceasta poate fi luat in considerare ca avnd rol de izvor de drept constituional doar n materia controlului de constituionalitate a legilor. Sunt avute in vedere att deciziile Tribunalelor Constituionale sau ale Curilor Constituionale, cat i deciziile Curior Supreme. n dreptul romnesc nu toat jurisprudena Curii Constituionale constituie izvor al dreptului constituional, ci numai anumite decizii. Spre exemplu, unele decizii ale Curii Constituionale de soluionare a conflictelor juridice de natur constituionala dintre autoritile publice pot fi considerate izvor. De asemenea, conform art.147 alin. (4) din Constituie Deciziile Curii Constituionale se public in Monitorul Oficial al Romniei. De la data publicrii, deciziile sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor. Faptul ca sunt general valabile ntprete ideea de izvor de drept al acestor decizii. Jurisprudena este tiina dreptului creat de ctre jurisconsuli (lat. iuris prudentes, iuris consulti) pentru iterpretarea dispoziiior normative cuprinse n legi. Jurisconsulii erau oameni de tiin n msur s interpreteze normele de drept pe baza crora se judecau diferite cazuri concrete, dar nu aveau un statut juridic n sensul tehnic al cuvntului. Totui, activitatea acestora avea un rol important n procesul de aplicare si de creare a dreptului. Pn spre sfritul epocii vechi a dreptului roman, activitatea jurisconsulilor consta doar n indicarea normelor ce urmau a fi puse in practic, a formulelor solemne proprii fiecarui proces si a cuvintelor solemne care trebuiau pronunate de ctre pari pentru a se ajunge la rezultatul dorit. Importana rolului jurisprudenei n raport cu alte sfere ale gndirii, apare i ca un reflex n condiiile dezvoltarii societii si apariiei de noi situaii i realiti. Acestea nu puteau fi soluionate pe baza unor texte

adoptate cu secole n urm, i ca urmare, jurisconsulii au gasit in textele vechilor legi mijloacele care printr-o fin interpretare s poat fi utilizate n scopul soluionrii cazurilor noi. Adeseori ns, rezultatul interpretrii se ndeprta vizibil de sensul originar al legilor, uneori fiind chiar opus.

Evoluia jurisprudenei
Jurisprudena sacral
Jurisprudena sacral sau religioas i are nceputurile n perioada prestatal i este caracterizat printr-o legtur strns ntre drept i practicile religioase tradiionale. Timp de mai multe secole, numai pontifii au cunoscut zilele faste (n care se judecau procese) i formulele solemne pe care prile aflate in litigiu erau obligate sa le pronune. Ori de cte ori cetenii voiai s se judece, se adresau preoilor pentru a afla ce formule solemne trebuiau s pronune, ntruct fiecare tip de proces avea formulele proprii. Att consultaiile juridice ct si cele religioase erau date ntr-un cadru confidenial (innd seama de caracterul secret al acestora), tocmai pentru a se pastra influena asupra populaiei i monopolul in tiina dreptului. ns, din cauza caracterului religios al jurisprudenei si implicit al spiritului conservator al pontifilor, nu s-au nregistrat progrese notabile i de asemenea se menine confuzia dintre drept si religie. Acest stadiu incipient al jurisprudenei s-a conturat n vremea prestatala i a luat sfrit n anul 301 .e.n. odat cu apariia dreptului procesual.

Jurisprudena laic in Epoca Veche


Caracteristic acestei perioade este creterea preocuprii studiului problemelor legate de aplicarea dreptului i apariia profesiei de jurisconsult exercitat att de ctre nobilimea patriciana cat si de nobilimea plebeiana. Aadar, aceasta profesie a devenit un mijloc pentru a dobndi att profituri morale ct i materiale. Juristul roman nu se mai limita la interpretarea dispoziiilor din Legea celor XII Table, ci desfura o activitate creatoare, adaptnd dispoziiile la cerinele schimbatoare ale vieii. De asemenea, el acorda pe lng consultaiile juridice si sfaturi. Din acest motiv, locuina jurisconsultului era considerat oracolul ntregii ceti (domus iuris consulti totius oraculum civitatis Cicero). Complexitatea activitii jurisconsultului era evideniat de multitudinea de direcii ctre care era ndreptat. Unele dintre aceste activiti erau denumite prin termeni ca: Respondere: constituia activitatea de a da diverse consultaii cu precdere cele cu caracter juridic. Acestea se ddeau in forum, la domiciliul cetenilor sau in colile de drept. Cavere: desemneaz explicaiile date cetenilor n legtur cu forma actelor juridice. Agere: se refer la ndrumrile date judectorilor cu privire la modul cum trebuie condus un proces. Profesia de judector nu exista, iar din acest motiv judecata era condus de o persoan particular. n termeni moderni, am putea spune ca agere reprezint asistena juridic dat judectorului de ctre jurisconsult n judecata proceselor.

Scribere: este o activitate care s-a adugat mai trziu celorlalte activiti ntreprinse de jurisconsult i consta n redactarea actelor juridice i scrierea tratatelor de drept. Dintre jurisconsulii epocii vechi ii amintim pe Paetus Catus, care a scris un comentariu asupra Legii celor XII Table, intitulat Tripertita, comentariu ce a fost considerat de jurisconsulii de mai trziu leagnul dreptului, dar i pe Aquillus Gallus, contemporan si prieten cu Cicero care a creat, n spiritul echitii, aciunea de dol (actio de dolo).

Jurisprudena in Epoca Clasic


n epoca clasic, jurisprudena a atins culmea stralucirii sale. Pornind de la anumite spee, jurisconsulii au extras elemente comune i printr-o puternic sintez au elaborat reguli si principii juridice. Deoarece regula de drept era recunoscut ca atare numai dac oferea soluii pentru toate cazurile imaginabile dintr-un anumit domeniu, jurisconsulii clasici combinau diferite cazuri crend spee din cele mai complicate. Permanenta raportare a principiilor juridice la realizarea sociala a prilejuit cristalizarea lor n funcie de cerinele practicii. Crearea unor construcii juridice simetrice, abstracte si subiectivizate, efectuarea unor ample sinteze, formularea de reguli i principii generale, sistematizarea pe baza lor a ntregii materii cercetate, constitie o oper dinamic i reflect preocuparea jurisconsulilor de a oferi soluii adecvate celor mai diverse cazuri. La nceputul epocii clasice s-au format doua coli de drept preocupate de soluionarea problemelor controversate: coala sabiniana: a fost fondat de ctre Caius Ateius Capito i i-a luat numele dup succesorul acestuia, Massurius Sabinus. Aceast coal avea o orientare conservatoare, tradiionalist. Opere lui Massurius Sabinus si Caius Cassius Longinus sunt de o mare importan, dovad fiind chiar denumirea colii sub numele de coala casian. coala proculiana: a fost fondat de ctre Marcus Antistius Labeo i i -a luat numele dup Proculus, un cemebru reprezentant al ei. Avea o orientare progresist, cu preocupri pentru introducerea unor inovaii cu scopul generalizrii si al sistematizrii. Printre operele jurisconsulilor romani clasici se numar: Quetiones (disputationes) erau culegeri de cazuri practice, prezentate in coal. Epistulae erau expuneri juridice sub form de scrisori. Institutiones (definitiones, regulae) erau lucrri elementare de drept civil si pretorian. Sentitae (opiniones) erau lucrri cu caracter elementar, dar cu coninut practic. Digesta era o lucrare fasta ce cuprindea dreptul civil si dreptul pretorian. Notaele erau obsevaii critice asupra operelor jurisconsulilor clasici.

Jurisprudena in Epoca Postclasic


Jurisprudena n epoca postclasic este n decdere datorit desfiinrii sistemului sclavagist i concentrrii tuturor puterilor statului n minile unei singure persoane, mpratul.

Aceasta este i cauza pentru care unicul izvor de drept n acea perioad rmne voina imperial. Activitatea jurisconsulilor se rezum la compilaii sau la alctuirea unor extrase din lucrrile jurisconsulilor clasici. nc din epoca veche jurisconsulii puteau acorda consultaii n probleme de drept, ns acestea nu aveau caracter obligatoriu. Consultaiile oficiale au fost introduse n epoca mpratului Augustus, prin investirea jurisconsulilor cu ius publice respondendi. Aceste consultaii aveau caracter obligatoriu, adic judectorii trebuiau s soluioneze cazurile conform rspunsurilor pe care le primeau de la jurisconsulii investii cu aceast putere. Limitarea a fost n sensul c aceast consultaie era valabil numai n cazul n care a fost data, ci nu n toate cazurile similare. mparatul Hadrian a extins aria de aciune a rspunsurilor cu caracter oficial de la spea n discuie la toate cazurile similare. Aadar, din acest moment se poate vorbi de ius publice respondeti ca izvor de drept n sens formal. n epoca postclasic jurisconsulii nu s-au mai ocupat de soluionarea cazurilor noi, iar practicienii i motivau hotrrile pe baza textelor clasice. Cu scopul de a obine ctig de cauz, fie prtile, fie avocaii citau n faa judectorului texte falsificate. Acest lucru era posibil deoarece jurisprudena clasic era foarte vast si era greu ca judectorii sa o cunoasc n amnunt. Pentru a pune capt acestor falsificri de texte, mpratul Valentinian al III-lea a dat n anul 426 legea citaiilor. Aceasta lege confirma autoritatea a cinci mari jurisconsuli i anume: Papinianus, Paulus, Ulpianus, Gaius si Modestinus care puteau fi citai n cadrul unui proces. S-a considerat c lucrarile celor cinci mari jurisconsuli sunt cunoscute n detaliu de ctre judector i vor fi greu de falsificat. n cazul unor soluii controversate, judectorul trebuia s urmeze prerea majoritii. Dac doi jurisconsuli aveau o prere, ceilali doi ofereau o soluie diferit, iar cel de-al cincilea nu se pronuna, judectorul era obligat sa urmeze prerea lui Papinian. Atunci cnd cel ce nu se pronunta era chiar Papinian, judectorul avea dreptul s opteze pentru una din cele doua opinii. Dac am da o definiie actual, valabil a jurisprudenei, am spune ca reprezint n primul rnd totalitatea hotrrilor pronunate de organele de jurisdicie ntr-un anumit domeniu, ansamblul de decizii ale unui tribunal, felul n care judec n mod obisnuit un tribunal un litigiu i in al doilea rnd, jurisprudena reprezint tiinta dreptului. Dup cum putem observa, niciunul din sensurile enumerate mai sus nu se refer la puterea creatoare de drept a jurisprudenei. Sensul actual ce caracterizeaz cuvntul jurisprudenei este cel de totalitate a hotarrilor pronunate de organele de jurisdicie ntr-un anumit domeniu.