1.

Noţiunea de căsătorie nulă şi cauzele de nulitate

Conform art. 41 Codul Familiei, poate fi declarată nulă căsătoria cu încălcarea
prevederilor art. 11, 13, 14 sau 15 Codul Familiei, sau căsătoria încheiată de unul
sau ambii soţi fără intenţia de a crea o familie (căsătoria fictivă).
Orice căsătorie încheiată la organele de înregistrare a actelor de stare civilă se
prezumă că a fost încheiată cu respectarea legii şi, deci, este valabilă. Această
prezumţie poate fi înlăturată numai de către instanţa judecătorească.|Nulitatea
căsătoriei este o sancţiune care se aplică în urma nerespectării, de către cei ce se
căsătoresc, a unora dintre cerinţele prevăzute de lege cu privire la încheierea
căsătoriei.
Căsătoria poate fi declarată nulă în cazurile expres prevăzute de lege atunci cînd se
încalcă normele care reglementează cele mai importante principii ale legislaţiei
familiale ca monogamia, libertatea consimţămîntului sau cerinţele înaintate faţă de
persoanele ce se căsătoresc, cum ar fi vîrsta matrimonială, lipsa capacităţii de
exerciţiu sau prezenţa anumitor relaţii de familie între ei (adopţia, curatela,
rudenia). Încălcarea condiţiilor de formă la încheierea căsătoriei nu serveşte drept
temei pentru declararea nulităţii acesteia.
Căsătoria poate fi declarată nulă dacă nu sunt respectate condiţiile de fond stabilite
de legislaţie pentru încheierea ei. Legea menţionează deosebit un astfel de temei
pentru nulitatea căsătoriei ca căsătorie fictivă. Dacă la încheierea căsătoriei se
urmăresc alte scopuri decât cele legale, adică altele decît întemeierea unei familii,
sîntem în prezenţa unei căsătorii fictive.
2. Subiectele dreptului la acţiunea de declarare a căsătoriei nule
Conform art. 42 Codul Familiei, dreptul de a cere declararea nulităţii căsătoriei îl
au următoarele persoane:
a) soţul minor, părinţii lui (tutorii), autoritatea tutelară sau procurorul, dacă
căsătoria a fost încheiată de către o persoană care nu a atins vîrsta matrimonială şi
această vîrstă nu a fost redusă în modul stabilit.
b) soţul ale cărui drepturi au fost încălcate prin încheierea căsătoriei, precum şi
procurorul în cazurile viciului de consimţămînt.
c) soţul care nu a ştiut despre existenţa impedimentelor la căsătorie, tutorele soţului
declarat incapabil, soţul din căsătoria precedentă nedesfăcută, alte persoane ale
căror drepturi şi interese au fost lezate în urma încheierii căsătoriei cu încălcarea
prevederilor art. 15, precum şi autoritatea tutelară sau procurorul în cazurile
menţionate mai sus.
Conform art. 43 alin. 4 Codul Familiei, căsătoria nu poate fi declarată nulă după
desfacerea ei, cu excepţia cazurilor cînd a fost încheiată între rude a căror căsătorie
este interzisă sau de către o persoană care, la momentul înregistrării căsătoriei, se
află într-o altă căsătorie. Declararea nulităţii în aceste cazuri poate avea importanţă
la partajarea averii dobîndite în această căsătorie sau la determinarea dreptului de
întreţinere reciprocă a soţilor.
Articolul 43 alin. 1 Codul Familiei prevede că instanţa judecătorească poate
recunoaşte valabilă căsătoria dacă, în momentul examinării cauzei de nulitate,
împrejurările care împiedicau încheierea acesteia au dispărut. Nu toate
împrejurările care împiedică încheierea căsătoriei pot dispărea. Astfel, rudenia de
sînge este un fapt juridic strîns legat de persoană şi dacă căsătoria a
fost încheiată de rude între care căsătoria este interzisă de lege, o aşa căsătorie nu
poate fi recunoscută valabilă niciodată. Căsătoria fictivă nu poate fi declarată nulă
dacă la momentul examinării cauzei persoanele care au încheiat această căsătorie
au creat deja o familie. Declararea căsătoriei nule se deosebeşte esenţial de
desfacerea căsătoriei. Prin divorţ poate fi desfăcută doar căsătoria legală care a fost
încheiată în conformitate cu prevederile legii.
Nulă se declară căsătoria încheiată cu încălcarea prevederilor legale. Drepturile şi
obligaţiile soţilor la desfacerea căsătoriei încetează pentru viitor, iar la declararea
nulităţii - din momentul încheierii căsătoriei. Pot cere desfacerea căsătoriei soţii şi
tutorele soţului incapabil, pe cînd nulitatea o poate cere, în anumite cazuri, orice
persoană ale cărei drepturi au fost lezate.
3. Efectele nulităţii căsătoriei
Conform art. 44 Codul Familiei, căsătoria declarată nulă de către instanţa
judecătorească se consideră ca atare din ziua încheierii căsătoriei ei şi nu dă naştere
la drepturi şi obligaţii între soţi, cu unele excepţii prevăzute de lege. Nulitatea
căsătoriei produce efecte nu numai pentru viitor, ci şi pentru trecut.
Astfel hotărîrea instanţei de judecată cu privire la declararea căsătoriei nule
operează retroactiv. Din punct de vedere juridic, soţii sunt consideraţi că nu au fost
niciodată căsătoriţi între ei. Drept rezultat soţii nu au avut drepturi şi obligaţii
personale şi patrimoniale care rezultă dintr-o căsătorie legală. În conformitate cu
art. 44 alin. 5 Codul Familiei, declararea nulităţi căsătoriei nu afectează drepturile
copiilor născuţi din această căsătorie.
Constatînd nulitatea căsătoriei, instanţa judecătorească trebuie, în lipsa acordului
părinţilor în privinţa copiilor minori, să dispună căruia dintre ei urmează să-i fie
încredinţaţi copiii şi cine trebuie să plătească întreţinerea pentru copii şi în ce
mărime. Drepturile succesorale între copii şi părinţi rămîn neatinse. Aşadar, în
cazul declarării căsătoriei nule, faţă de copiii născuţi sau concepuţi în această
căsătorie se aplică materia divorţului.