NULITATEA CĂSĂTORIEI

DREPTUL FAMILIEI

PROFESOR COORDONATOR: Conf. univ. dr. Cristina-Codruța HAGEANU

STUDENT: Ignat Antonia Teodora

ANUL: al III-LEA
GRUPA: a II-a

UNIVERSITEA “LUCIAN BLAGA”

FACULTATEA DE DREPT “SIMION BĂRNUȚIU”
 CUPRINS

1. Aspecte introductive
2. Clasificarea nulității
2.1 Regimul juridic al nulității absolute a căsătoriei
2.2 Regimul juridic al nulității relative a căsătoriei
3. Căsătoria putativă
4. Efectele nulității căsătoriei

1
Aspecte introductive

Nulitatea reprezintă sancțiunea care anulează efectele unui act juridic încheiat
în absența sau cu nerespectarea condițiilor de fond sau de formă stabilite de lege
pentru validitatea acestuia. Sancțiunea nulității se aplică și căsătoriei, însă regimul
juridic al acesteia este atenuat în comparație cu dreptul comun, atât în privința
cazurilor și condițiilor de exercitare, cât și în privința efectelor. Legiuitorul tinde să
limiteze cazurile și efectele nulității, justificând acest demers prin importanța
căsătoriei, care ar trebui desființată doar dacă este absolut necesar, având în
vedere efectele pe care le generează. În plus, încheierea căsătoriei implică
participarea ofițerului de stare civilă în cadrul unei proceduri instituite pentru
prevenirea căsătoriilor nevalabile.
Atât Noul Cod Civil, cât și Codul Familiei anterior, reglementează o serie de
măsuri menite să împiedice încheierea căsătoriilor nule sau anulabile. Astfel,
conform art. 285 din Noul Cod, orice persoană are dreptul să se opună căsătoriei
în cazul existenței unui impediment legal sau neîndeplinirii altor cerințe legale, în
timp ce art. 286 din Noul Cod civil impune ofițerului de stare civilă obligația de a
refuza solemnizarea căsătoriei dacă, în urma verificărilor obligatorii, a opozițiilor
primite sau a informațiilor de notorietate, constată că nu sunt îndeplinite
condițiile prevăzute de lege.
Instituția căsătoriei reprezintă un pilon fundamental al societății, fiind
consacrată de-a lungul istoriei ca un contract solemn și sacru între două persoane.
Cu toate acestea, în ciuda solemnității și angajamentului asociate căsătoriei,
există situații în care aceasta poate fi afectată de nulități, punând sub semnul
întrebării validitatea juridică a unei astfel de uniuni. Fenomenul nulității
căsătoriei, subiectul prezentului referat, aduce în discuție complexitatea și
subtilitățile legate de formarea și menținerea unui contract căsătorit, evidențiind
implicațiile juridice, sociale și personale ale acestui fenomen.

Clasificarea nulității

Din examinarea acestor dispoziții legale pot fi identificate două criterii de

clasificare, potrivit cărora nulitățile pot fi clasificate după cum urmează:

2
 a) după modul cum sunt reglementate de lege, nulitățile sunt – de regulă –
exprese, dar există și nulități virtuale, care nu sunt expres prevăzute de lege. În
literatura juridică și în jurisprudență s-au admis două asemenea cazuri de nulitate,
și anume: căsătoria între persoane al căror sex nu este diferențiat şi căsătoria
fictivă;
b) din punctul de vedere al interesului ocrotit, nulitățile căsătoriei sunt
absolute și relative.

1. REGIMUL JURIDIC AL NULITĂȚII ABSOLUTE A CĂSĂTORIEI

Articolul 293 din Codul Civil stabilește, în primul alineat, că căsătoria
încheiată cu încălcarea prevederilor enumerate la art. 271, 273, 274, 276 și art.
287 alin. (1) este considerată nulă absolut. Aceste dispoziții se referă la aspecte
precum încheierea căsătoriei între bărbat și femeie, necesitatea
consimțământului personal și liber al soților, bigamia, interdicția căsătoriei între
rude (inclusiv cele prin adopție), alienarea sau debilitatea mintală și condițiile în
care consimțământul trebuie exprimat (public, în prezența a doi martori, în fața
ofițerului de stare civilă). Alături de acestea, lipsa vârstei matrimoniale și căsătoria
fictivă sunt, de asemenea, motive de nulitate absolută conform art. 294 și 295 din
Noul Cod Civil.
Reglementările sunt similare cu cele din trecutul Cod al Familiei, dar noul Cod
Civil adaugă și căsătoria între persoane de același sex, recunoscută unanim ca un
caz de nulitate virtuală în doctrina anterioară. O altă diferență notabilă constă în
faptul că vechiul regulament prevedea nulitatea absolută în cazul în care
declarația de căsătorie depusă de soți nu era afișată conform legii. Această
circumstanță nu a fost preluată de Noul Cod Civil, o decizie considerată benefică.
Sancționarea cu nulitate absolută a unei căsătorii încheiate cu respectarea tuturor
cerințelor de fond și de formă doar pentru că declarația de căsătorie nu a fost
afișată era o soluție excesivă și formală, care nu se încadra în cadrul legal al
nulității căsătoriei, având scopul de a menține căsătoriile atunci când este posibil.
Cazuri:
a) Lipsa diferențierii sexuale (art. 293 alin. (1)coroborat cu art. 271 teza I C.
civ.)
b) Lipsa consimțământului
c) Bigamia sau încheierea căsătoriei de o persoană deja căsătorită (art. 293 alin.
(1) coroborat cu art. 273 C. civ.)

3
 d) Rudenia (art. 293 alin.(1) coroborat cu art. 274 C.civ.)

ncheierea căsătoriei cu
nerespectarea formalităţilor
de solemnitate şi
publicitate aferente [art.
293 alin.(1) coroborat cu
art. 287 alin. (1) C.
civ.];
e) Încheierea căsătoriei cu nerespectarea formalităţilor de solemnitate şi
publicitate aferente (art. 293 alin.(1) coroborat cu art. 287 alin. (1) C.civ.)
f) încheierea căsătoriei de către minorul care nu a împlinit vârsta de 16 ani
(art. 294 alin.(1) C. civ.)
g) încheierea căsătoriei în alt scop decât acela dea întemeia o familie
(căsătoria fictivă) (art. 295 alin. (1) C. civ.)
h) încheierea căsătoriei de către alienatul sau debilul mintal (art. 293 alin.(1)
coroborat cu art. 276 C. civ.)

încheierea căsătoriei în alt

scop decât acela de

4
a întemeia o familie
(căsătoria fictivă) [art. 295
alin. (1) C. civ.
i) încheierea căsătoriei în
alt scop decât acela de
j) a întemeia o familie
(căsătoria fictivă) [art.
295 alin. (1) C.
ncheierea căsătoriei cu
nerespectarea formalităţilor
de solemnitate şi

5
publicitate aferente [art.
293 alin.(1) coroborat cu
art. 287 alin. (1) C.
civ.];
k) ncheierea căsătoriei cu
nerespectarea
formalităţilor de
solemnitate şi
l) publicitate aferente
[art. 293 alin.(1)
coroborat cu art. 287
alin.

6
 m) ncheierea căsătoriei cu
nerespectarea
formalităţilor de
solemnitate şi
n) publicitate aferente
[art. 293 alin.(1)
coroborat cu art. 287
alin. (1) C.
o) civ.];
1.1Persoanele ce pot invoca nulitatea absolută
Potrivit art 296 Cod civil, orice persoană interesată poate introduce acţiunea în
constatarea nulității absolute a căsătoriei. Cu toate acestea, procurorul nu poate
introduce acţiunea după încetarea sau desfacerea căsătoriei, cu excepţia cazului în
are ar acţiona pentru apărarea drepturilor minorilor sau a persoanelor puse sub
interdicţie
Acţiunea în constatea nulităţii absolute poate fi intentată de orice persoană
interesată: unul dintre soți, rudele acestora, creditorii unuia dintre soți în cazul
existenței unui regim matrimonial care îi prejudiciază, procurorul, alte persoane
care justifică un interes legitim şi chiar din oficiu, de către instanţa de judecată, în
cadrul unul proces aflat pe rolul său. Libertatea de a acționa a procurorului este

7
limitată în timp în sensul că el nu poate introduce acţiunea după încetarea sau
desfacerea căsătoriei, cu excepţia cazului în care ar acţiona pentru
apărarea drepturilor minorilor sau a persoanelor puse sub interdicţie. Legiuitorul a
apreciat că interesul general este satisfăcut prin încetarea sau desfacerea căsătoriei,
fără a mai fi necesară constatarea nulităţii, mai ales dacă nu sunt încălcate
drepturile minorilor sau ale persoanelor puse sub interdicţie

1.2. Termenul de prescripție

Acţiunea în constatea nulităţii absolute este imprescriptibilă şi nu e
condiţionată de exercitarea acţiunii de divorț. Instanța competentă să judece
acțiunile în nulitatea căsătoriei, indiferent de tipul nulității, este judecătoria.
Atunci când judecătoria este învestită cu soluționarea cauzei vizând constatarea
vinovăției persoanei pentru săvârșirea infracţiunii de bigamie, ea se va pronunța şi
cu privire la nulitatea celei de a doua căsătorii. Hotărârea judecătorească de
desfiinţare a unei căsătorii are efecte ergaomnes, întrucât este o hotărâre
judecătorească ce se referă la starea civilă şi constitutivă de drepturi.

1.3. Acoperirea nulității absolute

Nulitatea absolută a căsătoriei se acoperă doar în cazul căsătoriei unei persoane
care nu are vârsta matrimonială și în cazul căaătoriei fictive și numai pentru
motivele expres prevăzute de lege.
Astfel, în cazul unei căsătorii încheiate cu nerespectarea vârstei
matrimoniale, nulitatea se acoperă dacă, până la rămânerea definitivă a hotărârii
judecătoreşti, ambii soţi au împlinit vârsta de 18 ani sau dacă soţia a născut ori a
rămas însărcinată.
Se observă că legiuitorul a reglementat trei situații în care nulitatea poate fi
acoperită, cu toate că este absolută:
a) dacă soţul sau soţii care nu aveau vârsta legală pentru căsătorie au împlinit-o
până la rămânerea definitivă a hotărârii de constatare a nulităţii;
b) dacă soţia a născut;
c) dacă soţia a rămas însărcinată.
Cele trei cazuri prevăzute de legiuitor pentru acoperirea nulităţii au în vedere
situaţiile în care, fie s-a împlinit vârsta minimă legală, fie s-a dovedit că soţii au
atins dezvoltarea fizică necesară pentru întreţinerea relaţiilor intime
specifice
căsătoriei, legiuitorul înţelegând să menţină familia, chiar dacă la
momentul

8
încheierii ei nu era îndeplinită această condiţie legală.

2. REGIMUL JURIDIC AL NULITĂȚII RELATIVE A CĂSĂTORIEI

Potrivit art. 1258 alin. (2) C. civ., „nulitatea relativă poate fi invocată numai de
cel al cărui interes este ocrotit prin dispoziția legală încălcată." Nulitatea
relativă poate fi invocată de către cel al cărui interes a fost încălcat la încheierea
actului juridic, de reprezentantul legal al celui lipsit de capacitate de exercițiu, de
ocrotitorul legal al minorului cu capacitate de exercițiu restrânsă [în temeiul art 43
alin. (2) C. civ. şi ale art. 42 C. pr. civ.], de succesorii părții ocrotite de prevederea
legală încălcată la încheierea actului juridic, cu excepția acțiunilor intuit
personale de creditorii chirografari ai părţii ocrotite (prin intermediul
acţiunii
oblice, dar cu excepţia cazului în care este vorba de drepturi sau acţiuni strict
personale- art. 1560- 1561 C. civ.), de procuror (în condiţiile art. 46 alin. (3) C.
civ., respectiv art. 92 alin. (1) C. pr. civ.).
Cazuri:
a) încheierea căsătoriei în lipsa încuviinţărilor sau autorizărilor necesare
(art.297 alin. (1) )
b) vicierea consimţământului unuia dintre soţi (art. 298 C. civ.); (prin
eroare,prin dol sau prin violenţă)

încheierea căsătoriei de
către o persoană lipsită
vremelnic de discernământ
[art. 299 C. civ.]
c) încheierea căsătoriei de către o persoană lipsită vremelnic de discernământ
(art. 299 C. civ.)
d) încheierea căsătoriei între tutore şi persoana minoră aflată sub tutela sa
(art.300 C. civ.)
2.1 Persoanele ce pot invoca nulitatea relativă

9
 Acţiunea în declararea nulităţii căsătoriei are caracter personal, motiv pentru
care aceasta nu poate fi promovată decât de cei cu privire la care nu au fost
respectate condiţiile care generează nulitatea relativă a căsătoriei.
Spre deosebire de nulitatea absolută, nulitatea relativă nu poate fi invocată din
oficiu de instanţa de judecată, astfel cum rezultă din prevederile art. 1248 alin. (3)
C. civ.

2.2 Termenul de prescripție

Pe cale de acţiune, nulitatea relativă poate fi invocată doar în
limita termenului legal de prescripţie de 3 ani (art. 2517 C. civ., respectiv art. 2529
C. civ.), dacă legea nu prevede un termen mai scurt. Pe cale de excepţie, nulitatea
relativă este imprescriptibilă, în temeiul art. 1249 alin. (2) C. civ., potrivit căruia
partea căreia i se cere executare contractului poate opune oricând nulitatea relativă
a contractului, chiar şi după împlinirea termenului de prescripţie a dreptului la
acţiunea în anulare, dându-se eficienţă principiului latin quae temporalia sunt ad
agendum, perpetua sunt ad excipiendum (acţiunea în nulitate este
temporară, excepţia este perpetuă).
Conform dispoziţiilor art. 301 alin. (1) C. civ., acţiunea în anulabilitatea
căsătoriei poate fi introdusă în termen de 6 luni, cu precizarea că termenul de 6 luni
curge în mod diferit, în funcţie de situaţiile care au generat nulitate relativă a
căsătoriei.

2.3 Acoperirea nulității relative

În conformitate cu art. 303 alin. (1) C. civ., în cazurile prevăzute de art. 272
alin. (2), (4) şi (5), anulabilitatea căsătoriei se acoperă dacă până la rămânerea
definitivă a hotărârii judecătoreşti, s-au obţinut încuviinţarile şi autorizarea cerute
de lege.
Potrivit dispoziţiilor art. 303 alin. (2) C. civ., nulitatea relativă rezultată din
vicierea consimţământului, sau din lipsa facultăţilor mintale la data
încheierii căsătoriei, se acoperă dacă a intervenit convieţuirea soţilor pe o durată de
6 luni de la data încetării violenţei, sau de la data descoperirii dolului, a erorii ori a
lipsei vremelnice a facultăţilor mintale.
Nulitatea relativă poate fi acoperită prin confirmare, în condiţiile art. 1263 C.
civ., cu precizarea că distingem între confirmarea expresă şi confirmarea tacită.

Căsătoria putativă

10
 Căsătoria putativă este reglementată de art.304 Cod civil care consacră, pentru
prima oară în legislația noastră această denumire consacrată doctrinar. Căsătoria
putativă face ca efectul retroactiv al nulității să fie înlăturat dacă soții au fost de
bună-credință la încheierea căsătoriei, respectiv nu au cunoscut cauza de nulitate.
Ca urmare, căsătoria este desfiinţată numai pentru viitor, dar păstrată pentru trecut,
ceea ce i-a făcut pe unii autori să susţină că nulitatea căsătoriei devine un mod de
disoluţie a căsătoriei analog divorțului
Căsătoria putativă este căsătoria încheiată cu bună-credinţă şi care păstrează
efectele unei căsători valabile, deşi este nulă sau anulabilă, până la rămânerea
definitivă a hotărârii judecătoreşti de desfiinţare. Pentru a exista această căsătorie,
trebuie să fie îndeplinite, cumulativ, condițiile:
- existenţa unei căsătorii nule sau anulabile,
- buna-credinţă a unuia sau a ambilor viitori soţi ,
- existenţa unei hotărâri judecătoreşti definitive privind nulitatea sau
anularea căsătoriei .

Efectele nulității căsătoriei

Efectele desfiinţării căsătoriei sunt identice, indiferent dacă este vorba despre
nulitatea absolută sau cea relativă: se înlătură, atât pentru trecut, cât şi pentru viitor
toate consecinţele căsătoriei, ca şi cum aceasta nu ar fi existat.

Efectele nepatrimoniale ale desființării căsătoriei

În cadrul raporturilor nepatrimoniale soţii revin la numele purtat anterior
căsătoriei şi încetează toate obligațiile specifice căsătoriei, fiecare soţ putându-se
căsători cu altcineva sau chiar între ei, dacă motivul de nulitate a dispărut. Calitatea
de soţi nu a existat nici pentru trecut, astfel că nicio acțiune penală pentru bigamie
nu mai poate continua. Soţul minor nu păstrează capacitatea deplină de exerciţiu
dobândită prin încheierea căsătoriei, aşa cum se întâmplă în cazul divorţului
(interpretarea per a contrario a art.39 alin.2 Cod civil care arată că această
capacitate este păstrată doar de minorul care a fost de bună-credinţă la
încheierea căsătoriei).

Efectele patrimoniale ale desființării căsătoriei

11
 În ceea ce raporturilor patrimoniale, regimul matrimonial va fi retroactiv
desfiinţat, bunurile dobândite în această perioadă urmând a fi considerate
coproprietatea celor doi soţi, iar obligaţia de întreţinere şi dreptul la moştenire se
consideră că nu au existat.
De la aceste principii generale care guvernează efectele nulităţii căsătoriei,
Codul civil consacră trei excepţii reglementate în art.304-306: căsătoria putativă,
situaţia copiilor şi inopozabilitatea nulităţii faţă de terţi.

BIBLIOGRAFIE
12
1. SUPORT CURS, DREPTUL FAMILIEI, Conf. univ. dr. Codruţa Hageanu,
Sibiu, 2023
2. www.legea5.ro
3. www.juridice.ro
4. www.dreptmd.wordpress.com

13