Nulitatea căsătoriei

MATERIA: DREPTUL FAMILIEI

COORDONATOR: CONF. UNIV. DR. CODRUȚA HEGEANU

STUDENT:
ANUL III, GRUPA 2

1
Cuprins
Aspecte generale și definiție.......................................................................................................................3
Nulitatea absolută.......................................................................................................................................4
Nulitatea relativă.........................................................................................................................................5
Efectele nulității căsătoriei..........................................................................................................................6
Bibliografie..................................................................................................................................................8

2
 Aspecte generale și definiție

Nulitatea reprezintă consecința care anulează un act juridic încheiat în absența sau cu
încălcarea unei condiții esențiale de fond sau de formă prevăzute de lege pentru a-i conferi
validitate. Această sancțiune are impact și asupra căsătoriei, însă reglementarea juridică a
nulității este mai indulgentă în comparație cu cea din dreptul comun, atât în ceea ce privește
circumstanțele și condițiile de aplicare, cât și consecințele rezultate. Tendința legislativă de a
restrânge cazurile și efectele nulității este justificată de importanța instituției căsătoriei, care ar
trebui desființată doar în situații imperative, având în vedere impactul său și procedurile stabilite
pentru prevenirea căsătoriilor invalide implicate în încheierea căsătoriei, care implică
participarea unui ofițer de stare civilă într-un proces creat în scopul evitării căsătoriilor
nevalabile.
Nerespectarea condiţiilor cerute de lege pentru valabila încheiere a căsătoriei, ca act
juridic, se sancţionează, ca şi în dreptul comun, cu nulitatea.
Noul Cod civil, la fel ca și predecesorul său, reglementează diverse măsuri cu scopul de a
preveni încheierea căsătoriilor nule sau anulabile. În acest sens, conform articolului 285 din Noul
Cod, orice persoană are dreptul de a opune obiecții în cazul căsătoriei, în situația în care există
un impediment legal sau dacă alte cerințe legale nu sunt îndeplinite. De asemenea, prin articolul
286 al Noului Cod civil, se instituie obligația pentru ofițerul de stare civilă de a refuza să
celebreze căsătoria dacă, în urma verificărilor pe care este obligat să le efectueze, a opozițiilor
primite sau a informațiilor pe care le deține, în măsura în care acestea sunt notorii, constată că nu
sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege.
Cu toate acestea, în materia căsătoriei legea instituie însă unele dispoziţii
derogatorii de la dreptul comun, având în vedere importanţa căsătoriei şi gravitatea consecinţelor
pe care le implică desfiinţarea ei. Particularităţile nulităţii căsătoriei se regăsesc în cazurile de
nulitate acăsătoriei, regimul juridic al nulităţilor şi efectele acestora.
Astfel din punct de vedere al criteriilor de clasificare ale nulității căsătoriei acestea sunt
după cum urmează: - după modul cum sunt reglementate de lege pot fii nulități exprese și nulități
virtuale; - din punct de vedere al interesului ocrotit nulitățile pot fii absolute și relative.
Anularea căsătoriei, ca rezultat al nulității, se distinge atât de desfacerea, cât și de
încetarea căsătoriei. Anularea căsătoriei are motive anterioare sau, cel mult, concomitente cu

3
încheierea căsătoriei și generează efecte retroactive (ex tunc) începând de la momentul încheierii
căsătoriei. Desfacerea căsătoriei are loc din cauze care intervin după încheierea căsătoriei, iar
consecințele se produc doar pentru viitor (ex nunc). Încetarea căsătoriei are cauze în decesul
unuia dintre soți, iar, evident, efectele se manifestă doar în perspectiva viitoare.

Nulitatea absolută

Articolul 293 din Codul civil stabilește că căsătoria este lovită de nulitate absolută dacă
sunt încălcate dispozițiile din articolele 271, 273, 274, 276 și 287 alin. (1). Acestea includ
condițiile privind încheierea căsătoriei între bărbat și femeie, necesitatea consimțământului liber
al soților, bigamia, interzicerea căsătoriei între rude, alienația sau debilitatea mintală, precum și
modalitățile de exprimare a consimțământului. De asemenea, lipsa vârstei matrimoniale și
căsătoria fictivă sunt cauze de nulitate absolută conform art. 294 și 295 din Noul Cod civil. O
altă diferență notabilă față de legislația anterioară este eliminarea nulității absolute pentru
căsătoriile nedivulgate conform legii.
Cu privire la alte aspecte:
a. Nulitatea absolută afectează căsătoria între persoane de același sex sau cu identitate
neprecizată de sex, făcând căsătoria imposibilă.
b. Absența consimțământului personal și liber duce la nulitatea absolută a căsătoriei,
indiferent de lipsa materială sau psihică.
c. Bigamia sau căsătoria unei persoane deja căsătorite atrage nulitatea absolută, fiind în
concordanță cu principiul monogamiei.
d. Încălcarea impedimentului de rudenie aduce sancțiunea nulității absolute pentru
căsătorii între rude în linie dreaptă sau colaterală până la gradul IV inclusiv.
e. Lipsa solemnității și publicității căsătoriei, conform art. 287 Noul Cod civil, determină
nulitatea absolută în cazul încălcării condițiilor de exprimare a consimțământului, precum și a
prezenței martorilor și a ofițerului de stare civilă.
Articolul 293, alineatul 2, reglementează situația specială în care un soț declarat mort s-a
recăsătorit și hotărârea de declarare a morții este anulată. În acest caz, Noul Cod civil păstrează
soluția anterioară, menționând că noua căsătorie rămâne valabilă dacă soțul decedat a fost de
bună-credință, considerând prima căsătorie desfăcută la data încheierii celei de-a doua căsătorii.
Lipsa vârstei matrimoniale Un alt motiv de nulitate absolută, reglementat expres de
articolul 294 al Codului civil, este încheierea căsătoriei fără respectarea prevederilor legale
privind vârsta matrimonială. Vârsta minimă la care se poate încheia căsătoria este de 18 ani, atât
pentru bărbați, cât și pentru femei, cu posibilitatea unei excepții în cazuri temeinic justificate,
unde căsătoria poate fi încheiată și dacă persoana a împlinit 16 ani. Încheierea căsătoriei sub
această vârstă este interzisă și atrage nulitatea absolută. Motivele pentru instituirea acestei
sancțiuni sunt de natură psihologică (lipsa unui consimțământ valid), eugenică, biologică
(descendența nesănătoasă, iar partenerii nu sunt suficient dezvoltați din punct de vedere fizic

4
pentru a întreține relații intime și a procrea) și socială (o persoană care nu a împlinit 16 ani nu
poate întemeia o familie, deci nu se atinge scopul urmărit prin căsătorie).
Căsătoria unei persoane între 16 și 18 ani este considerată validă dacă sunt îndeplinite și
condițiile suplimentare prevăzute de articolul 272 alineatul 2 al Codului civil, inclusiv obținerea
unui aviz medical, consimțământul părinților sau tutorelui și autorizarea instanței de tutelă. Lipsa
acestor aprobări atrage nulitatea relativă a căsătoriei, conform prevederilor expres exprimate în
articolul 297 al Codului civil.
Căsătoria fictivă Articolul 297 al Codului civil stipulează că o căsătorie încheiată în
scopuri diferite de a întemeia o familie este lovită de nulitate absolută. Reglementarea căsătoriei
fictive reprezintă o inovație în sistemul nostru juridic, însă, chiar și în absența unei reglementări
exprese, doctrina și practica judiciară anterioară au recunoscut constant acest caz de nulitate
virtuală a căsătoriei. Forme ale acestui tip de căsătorie, în special atunci când scopul secundar
sau ilicit vizează obținerea dreptului de rezidență sau cetățenie într-un stat respectiv, sunt regăsite
în Codul civil francez și în Codul civil elvețian. O căsătorie este considerată fictivă atunci când
este încheiată în alte scopuri decât cel de a întemeia o familie (scopul căsătoriei fiind specificat
în articolul 259 alineatul 2 al Codului civil), iar sancțiunea asociată este nulitatea absolută.

Nulitatea relativă

Nulitatea relativă a căsătoriei Codul civil reglementează, prin articolele 297-300, patru
cazuri de nulitate relativă:
1. Lipsa încuviințărilor cerute de lege pentru căsătoria unui minor între 16 și 18 ani:
 Minorul de peste 16 ani poate căsători cu aviz medical, încuviințarea părinților
sau tutorelui și autorizarea instanței de tutelă.
2. Viciile de consimțământ:
 Căsătoria poate fi anulată la cererea soțului al cărui consimțământ a fost viciat
prin eroare, dol sau violență.
 Dolul sau viclenia: Anulează căsătoria, indiferent de formă, inclusiv cazurile de
dol comisiv sau omisiv.
 Violența: Poate fi fizică sau morală, iar constrângerea morală poate duce la
anularea căsătoriei.
 Eroarea: Aduce la anularea căsătoriei doar în cazul substituirii de persoane,
excluzând eroarea asupra identității civile sau calităților esențiale ale soțului.
Aceste prevederi restrâng domeniul de aplicare a erorii pentru a evita anularea căsătoriei
pe baza unor motive dificil de dovedit, cum ar fi eroarea asupra identității sau calităților esențiale
ale soțului.
Lipsa vremelnică a discernământului
Conform Art. 299 Cod civil, căsătoria încheiată de o persoană lipsită vremelnic de
discernământ este afectată de nulitate relativă, această prevedere fiind separată de cea care
vizează căsătoria alienaților sau debililor mintali, justificată prin aplicarea unei sancțiuni diferite.
Interdicția temporară și relativă se bazează pe absența unui consimțământ conștient, adecvat
importanței actului juridic. Lipsa vremelnică a discernământului poate să apară în stări precum

5
beție totală, influența substanțelor stupefiante sau hipnoză, indiferent de voința persoanei
respective.
Existența tutelei
Căsătoria dintre tutore și persoana minoră aflată sub tutela sa este lovită de nulitate
relativă. Tutela, ca măsură de ocrotire a minorului, interzice căsătoria între tutore și persoana
minoră aflată sub tutela sa. Această interdicție are motive morale și de protecție a minorului, dat
fiind că tutorele exercită autoritatea părintească asupra minorului și ar putea influența voința
acestuia în mod nedorit. Căsătoria poate fi anulată la cererea minorului sau a unui curator special
desemnat în acest scop. După ce ocrotitul devine major sau după încetarea tutorelui, iar instanța
de tutelă eliberează tutorele de gestiune, căsătoria poate fi încheiată, respectând condițiile
generale de fond și de formă.

Efectele nulității căsătoriei

Efectele desființării căsătoriei sunt similare, indiferent dacă vorbim despre nulitatea
absolută sau relativă: se elimină, atât pentru trecut, cât și pentru viitor, toate consecințele
căsătoriei, ca și cum aceasta nu ar fi existat.
Efectele nepatrimoniale ale desființării căsătoriei: În cadrul relațiilor nepatrimoniale, soții
revin la numele purtat anterior căsătoriei și încetează toate obligațiile specifice căsătoriei. Fiecare
soț poate să se căsătorească cu altcineva sau chiar între ei, dacă motivul de nulitate a dispărut.
Calitatea de soți nu a existat nici pentru trecut, astfel încât nicio acțiune penală pentru bigamie nu
mai poate continua. Soțul minor nu păstrează capacitatea deplină de exercițiu dobândită prin
încheierea căsătoriei, așa cum se întâmplă în cazul divorțului (interpretarea per a contrario a art.
39 alin. 2 Cod civil, care arată că această capacitate este păstrată doar de minorul care a fost de
bună-credință la încheierea căsătoriei).
Efectele patrimoniale ale desființării căsătoriei: În ceea ce privește relațiile patrimoniale,
regimul matrimonial va fi retroactiv desființat, iar bunurile dobândite în această perioadă vor fi
considerate coproprietatea celor doi soți. Obligația de întreținere și dreptul la moștenire se
consideră că nu au existat.
Cu toate acestea, există trei excepții recunoscute de Codul Civil în art. 304-306: căsătoria
putativă, situația copiilor și inopozabilitatea nulității față de terți.
Căsătoria putativă, reglementată de art. 304 Cod civil, reprezintă o noutate legislativă,
stabilind că, în cazul în care soții au fost de bună-credință la încheierea căsătoriei, efectul
retroactiv al nulității este înlăturat, menținându-se căsătoria pentru trecut și desființându-se doar
pentru viitor. Două condiții sunt necesare pentru existența căsătoriei putative: existența unei
căsătorii nule sau anulabile și bună-credință a unuia sau ambilor soți la încheierea căsătoriei,
presupunând lipsa cunoașterii cauzei de nulitate. Efectele variază în funcție de existența bunei-
credințe pentru ambii soți sau doar pentru unul dintre ei, cu aplicarea dispozițiilor privind
desfacerea căsătoriei în aspectele personale și patrimoniale. Relațiile patrimoniale post-nulitate
sunt reglementate în mod similar cu divorțul, conform art. 304 alineatul 2 Cod civil.
Excepția privind situația copiilor în cazul nulității căsătoriei se referă la drepturile și
obligațiile acestora. Potrivit art. 305 alin. (2) Cod civil, copiii născuți din căsătoria desființată
mențin statutul de copii, iar în ceea ce privește drepturile și obligațiile între părinți și copii, se
aplică dispozițiile asemănătoare cu cele din cazul divorțului. Această excepție are în vedere
protejarea intereselor copiilor, asimilându-i pe cei din afara căsătoriei. În situația copiilor

6
rezultați dintr-o căsătorie nulă sau anulată, se aplică prezumția de paternitate conform art.414
Noul Cod civil. Instanța care desființează căsătoria trebuie să se pronunțe și asupra stabilirii
filiației, locuinței copiilor și exercitării autorității părintești, stabilind în același timp întinderea
obligației de întreținere. Vocația succesorală dintre părinți și copii persistă atât înainte, cât și
după pronunțarea hotărârii judecătorești de desființare a căsătoriei.

7
 Bibliografie

 Dreptul familiei. Ediția 4 – Cristian Mareș. Editura C.H Beck 2023

 Suport de curs ID Dreptul Familiei 2023 – Conf. univ. dr. Codruţa Hageanu
 Drept civil. Persoanele - Petrică Truşcă, Andrada Mihaela Truşcă, Editura
Universul Juridic 2017