Contravenții și infracțiuni financiare

Conform Ordonanței de Guvern nr. 2 din 2001 legea contravențională apără valorile
sociale, care nu sunt ocrotite prin legea penală. Constituie contravenție fapta săvârșită cu
vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanța, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz,
prin hotărâre a consiliului local. Prin urmare contravențiile și infractiuniile din cadrul domeniului
financiar sunt reglementate prin diferite acte normative precum Legea contabilității nr. 82/1991,
Codul Fiscal, Codul de procedura fiscala ș.a.m.d
Pentru prezentarea sancțiuniilor contravenționale este nevoie de analizarea Ordonanței de
Guvern nr. 2 din 2001 care prezintă regimul juridic al contravențiilor. Prin articolul 3 alineatul
(1) din O.G 2/2001 este descris curpinsul actelor normative care prin care se stabilesc
contravențiile, acest cuprins trebuie să includă: descrierea faptelor ce constituie contravenții și
sancțiunea ce urmează să se aplice pentru fiecare dintre acestea; în cazul sancțiunii cu amendă se
vor stabili limita minimă și maximă a acesteia sau, după caz, cote procentuale din anumite valori;
se pot stabili și tarife de determinare a despăgubirilor pentru pagubele pricinuite prin săvârșirea
contravențiilor, iar conform alineatului (2) din O.G 2/2001 persoanele juridice răspund
contravențional în cazurile și în condițiile prevăzute de actele normative prin care se stabilesc și
se sancționează contravenții. Articolul 5 al Ordonanței de Guvern nr. 2 din 2001 descrie
sancțiuniile prevăzute, acestea fiind principale și complementare. Prin alineatul (2) se enumeră
sancțiuniile principale, acestea fiind: avertismentul; amenda contravențională și prestarea unei
activități în folosul comunității, iar alineatul (3) prezintă sancțiuniile complementare și anume:
confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenții; suspendarea sau anularea,
după caz, a avizului, acordului sau a autorizației de exercitare a unei activități;c) închiderea
unității; blocarea contului bancar; suspendarea activității agentului economic; retragerea licenței
sau a avizului pentru anumite operațiuni ori pentru activități de comerț exterior, temporar sau
definitiv și desființarea lucrărilor și aducerea terenului în starea inițială.
Un prim act normativ care prevede sancțiuni este Codul Fiscal, mai exact articolul 445
din Codul Fiscal care prevede amenzi de la 2000 de lei la 5000 de lei pentru următoarele
fapte: a) producerea de vinuri liniştite, sub limita de 1.000 hl de vinuri liniştite pe an, fără
înregistrarea la autoritatea vamală teritorială potrivit art. 362 alin. (3);
b) vânzarea cu amănuntul din antrepozitul fiscal a produselor accizabile, cu excepţiile prevăzute
de lege, potrivit art. 362 alin. (6);
c) nerespectarea prevederilor art. 367 alin. (1) lit. l), art. 375 alin. (1) lit. e), art. 383 alin. (3) şi
art. 391 alin. (3);
d) nerespectarea prevederilor art. 367 alin. (1) lit. j), art. 375 alin. (2), art. 383 alin. (2) şi art. 391
alin. (2);
e) nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 367 alin. (1) lit. f) şi i);
f) primirea produselor accizabile în regim suspensiv de accize cu nerespectarea cerinţelor
prevăzute la art. 404 alin. (1);
g) nerespectarea prevederilor art. 424 alin. (6);
h) nerespectarea prevederilor art. 427 alin. (3) şi art. 430 alin. (3);
i) nerespectarea prevederilor art. 426 alin. (5) şi art. 429 alin. (5);
j) refuzul operatorilor economici de a prelua şi de a distruge cantităţile confiscate de tutun
prelucrat, în condiţiile prevăzute la art. 431 alin. (1)-(3).

La art. 452 din Codul Fiscal sunt prevăzute infracțiuni constituite de următoarele fapte: a)
producerea de produse accizabile care intră sub incidenţa regimului de antrepozitare prevăzut în
prezentul titlu în afara unui antrepozit fiscal autorizat de către autoritatea competentă;
b) achiziţionarea de alcool etilic şi de distilate în vrac de la alţi furnizori decât antrepozitarii
autorizaţi pentru producţie sau expeditorii înregistraţi de astfel de produse, potrivit prezentului
titlu;
c) livrarea produselor energetice prevăzute la art. 355 alin. (3) lit. a)-e) din antrepozitele fiscale
sau locurile de recepţie în cazul destinatarilor înregistraţi către cumpărători, persoane juridice,
fără deţinerea de către antrepozitarul autorizat sau a destinatarului autorizat expeditor a
documentului de plată care să ateste virarea la bugetul de stat a valorii accizelor aferente
cantităţii ce urmează a fi facturată;
d) marcarea cu marcaje false a produselor accizabile supuse marcării ori deţinerea în antrepozitul
fiscal a produselor marcate în acest fel;
e) refuzul sub orice formă a accesului autorităţilor competente cu atribuţii de control pentru
efectuarea de verificări inopinate în antrepozitele fiscale;
f) livrarea reziduurilor de produse energetice pentru prelucrare în vederea obţinerii de produse
accizabile, altfel decât se prevede în prezentul titlu;
g) achiziţionarea reziduurilor de produse energetice pentru prelucrare în vederea obţinerii de
produse accizabile, altfel decât se prevede în prezentul titlu;
h) deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul
României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, fără a fi marcate sau
marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 ţigarete, 400 ţigări de foi de 3
grame, 200 ţigări de foi mai mari de 3 grame, peste 1 kg tutun de fumat, alcool etilic peste 40
litri, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare peste 300 litri, băuturi fermentate,
altele decât bere şi vinuri, peste 300 litri;
i) folosirea conductelor mobile, a furtunurilor elastice sau a altor conducte de acest fel, utilizarea
rezervoarelor necalibrate, precum şi amplasarea înaintea contoarelor a unor canele sau robinete
prin care se pot extrage cantităţi de alcool sau distilate necontorizate;
j) eliberarea pentru consum, deţinerea în afara unui antrepozit fiscal, transportul inclusiv în regim
suspensiv de accize, utilizarea, oferirea spre vânzare sau vânzarea, pe teritoriul României, a
produselor energetice prevăzute la art. 355 alin. (3) lit. g) sau asimilate acestora din punctul de
vedere al nivelului accizelor, nemarcate şi necolorate sau marcate şi colorate necorespunzător, cu
excepţiile prevăzute la art. 425 alin. (2);
k) nerespectarea prevederilor art. 427 alin. (5) şi art. 430 alin. (4);
l) nerespectarea prevederilor art. 427 alin. (6) şi art. 430 alin. (5).
Antrepozitul fiscal este locul, aflat sub controlul autorității fiscale competente, unde produsele
accizabile sunt produse, transformate, deținute, primite sau expediate în regim suspensiv, de catre
antrepozitarul autorizat, în exercitiul activității, în anumite condiții prevăzute de Codul fiscal român.

Constatarea contravențiilor și aplicarea amenzilor se fac de către

Curtea de Conturi, Ministerul Finanțelor Publice și de alte persoane
împuternicite în acest scop, potrivit legii
Legea 500/2002
1. nerespectarea dispozițiilor art. 14 alin. (2) și (3), art. 16 alin. (2), art. 43, art. 47 alin.
(13) și ale art. 63 alin. (2)-(5);
art. 14 = (2) Nici o cheltuiala nu poate fi înscrisă în bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2) și
nici angajată și efectuată din aceste bugete, dacă nu exista baza legală pentru respectiva
cheltuiala.(3) Nici o cheltuiala din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanța și
plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și nu are prevederi bugetare.

Art. 16 = Bugetele prevăzute la alin. (1) lit. d) și e) se aproba în termen de 15 zile de la
data publicării legii bugetare anuale sau a legii de rectificare în Monitorul Oficial al
Românie
 Evaziunea fiscală
Evaziunea fiscală reprezintă sustragerea unor persoane fizice sau juridice de la plata
impozitelor sau taxelor. Evaziunea fiscală se manifestă adesea prin denaturarea informațiilor
ce sunt raportate la autorități, precum declararea unor venituri sau profituri mai mici decât în
realitate, sau mărirea artificială a cheltuielilor.

LEGE nr. 241 din 15 iulie 2005

 ținerea unor registre contabile nereale,
 distrugerea voită a unor documente care pot ajuta la aflarea adevarului privind livrările de
mărfuri,
 modificarea prețurilor practicate sau a comisioanelor încasate sau plătite,
 întocmirea de documente de plată fictive,
 modificarea nejustificată a prețurilor de aprovizionare și a cheltuielilor de transport și depozitare,
 întocmirea unor declarații vamale false la importul sau exportul de mărfuri,
 întocmirea de declaratii de impunere false, când cu bună știință nu sunt mentionate decât o
parte din veniturile realizate
a) ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile;
b) omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente
legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate;
c) evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au
la baza operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive;
d) alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat
ori de marcat electronice fiscale sau de alte mijloace de stocare a datelor;
e) executarea de evidente contabile duble, folosindu-se înscrisuri sau alte mijloace de
stocare a datelor;
f) sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin
nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau
secundare ale persoanelor verificate;
g) substituirea, degradarea sau înstrăinarea de către debitor ori de către terțe persoane a
bunurilor sechestrate în conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală și ale
Codului de procedură penală.

Contrabanda reprezintă importul sau exportul de produse străine prin mijloace ilegale.

Contrabanda este folosită pentru evaziunea totală a taxelor vamale, precum și pentru
importul de contrabandă. Un contrabandist nu trebuie să plătească nicio taxă vamală,
deoarece produsele de contrabandă nu sunt direcționate prin punctele vamale și prin
urmare nu sunt supuse la plata taxelor și impozitelor

O măsură a gradului de evaziune fiscală este dată de valoarea veniturilor nedeclarate, care
reprezintă diferența dintre valoarea venitului care ar trebui să fie raportat autorităților fiscale
și suma reală raportată.

Delapidarea  
Însuşirea, folosirea sau traficarea de către un funcţionar public, în interesul său
ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le
administrează se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea
exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.
(i) prin însușire, care presupune scoaterea definitivă a bunului din patrimoniul persoanei
vătămate și trecerea acestui bun în stăpânirea autorului ori a altei persoane, în urma acțiunii
autorului;
(ii) prin folosire, care presupune scoaterea temporară a bunului din patrimoniul persoanei
vătămate, succedată de utilizarea bunului și, ulterior, de readucerea bunului în patrimoniul
persoanei vătămate și
(iii) prin traficare, care presupune scoaterea temporară a bunului din patrimoniul persoanei
vătămate, urmată de încredințarea bunului către un terț, în vederea folosirii de către acesta,
în scopul obținerii unui profit ilicit. Infracțiunea poate fi săvârșită doar cu intenție, directă sau
indirectă.

SPĂLAREA DE BANI
LEGE nr. 656 din 7 decembrie 2002
Constituie infracțiunea de spălare a banilor și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10
ani:
a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârșirea de infracțiuni,
în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri ori în scopul de a
ajuta persoana care a săvârșit infracțiunea din care provin bunurile să se sustragă de la
urmărire, judecată sau executarea pedepsei;
b) ascunderea ori disimularea adevăratei naturi a provenienței, a situării, a dispoziției, a
circulației sau a proprietății bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că
bunurile provin din săvârșirea de infracțiuni;
c) dobândirea, deținerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din
săvârșirea de infracțiuni.