Aspecte de drept comparat în

materia evaziunii fiscale

România - Slovenia

1
 Plan referat 
 
 
 
 
Capitolul 1. Reglementarea juridică a evaziunii fiscale în România 
1.1. Noțiunea de evaziune fiscală 
1.2. Infracțiuni 
1.3. Contravenții 
1.4. Spețe 

Capitolul 2. Reglementarea juridică a evaziunii fiscale în Slovenia

 
2.1. Noțiunea de evaziune fiscală 
2.2. Infracțiuni 
2.3. Contravenții 
2.4 Spețe 
 
 
Capitolul 3. Concluzii 

2
Capitolul 1. Reglementarea juridică a evaziunii fiscale în România 
1.1. Noțiunea de evaziune fiscală 

Evaziunea fiscală este prezentată ca fiind sustragerea prin orice mijloace în

întregime sau în parte, de la plata impozitelor, a taxelor, și a altor sume datorate bugetului

de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat și fondurilor speciale

extrabugetare, de catre persoane fizice și persoane juridice, române sau străine .1

În literatura de specialitate frauda fiscală s-a apreciat că reprezintă un “cancer”

care afectează societatea civilă și politica și,care,după unele opinii, ar constitui circa 25

% din valoarea bugetului unei țări dezvoltate,ajungând la procente impresionante în țările

în curs de dezvoltare.

În funcție de modul în care poate fi săvârșită, evaziunea fiscală cunoaște două

forme de manifestare :

- evaziunea fiscală care poate fi realizată la adăpostul legii, denumită evaziune

legală.

- evaziune care se realizează cu încălcarea legii, denumită evaziune ilicită

(frauduloasă). Evaziunea fiscală legală permite sustragerea unei părți din material impozabilă

fără ca acest lucru să fie considerată infracțiune sau contravenție.

Evaziunea legală este posibilă deoarece legislația din unele țări permite scoaterea de sub
incidența impozitelor a unor venituri, părți de venituri, componente ale averii,ori a anumitor acte
și fapte care încondițiile respectării riguroase a cerințelor, principiilor generalității și echității
impunerii, nu ar trebui să scape de la impozitare.2

1
Clocoticid D.,Gheorghe G.- Evaziunea fiscala, Editura Lumina Lex, Bucuresti,1995
2
Ioan Morosan, Cristina Morosan, Stefan Oprea - Fiscalitate, Editura Evcont Consulting, Suceava, 2005

3
 Evaziunea fiscală frauduloasă se întâlnește pe o scară mult mai largă decât

evaziunea legală și se înfăptuiește cu încălcarea prevederilor legale, bazându-se deci pe

fraudă.

Acest fenomen antisocial trebuie combătut puternic, fiindcă sustrage de la bugetul

statului un volum important de resurse financiare, care ar putea fi folosite pentru

acoperirea unor cheltuieli de ordin social sau economic. Pe măsura adâncirii cooperării

economice internaționale și a dezvoltării pe multiple planuri a relațiilor dintre state cu

sisteme fiscale diferite și cu nivel de fiscalitate diferit, evaziunea fiscală nu se mai

manifestă doar ca un fenomen internațional, ci a devenit unul internațional.

Trebuie remarcat însă că între evaziunea fiscală și corupție, o altă boală de care

suferă societatea contemporană, există numeroase diferențe.

La noi în țară fenomenul evaziunii fiscale a început să fie abordat cu seriozitate

începând cu anii ’20. Constatarea ca o stabilire exactă a întinderii evaziunii fiscale este

imposibilă s-a impus încă de atunci.

Totuși, se apreciază că în Romania, cel puțin o treime din materia impozabilă

scapă de sub controlul Ministerului Finanțelor Publice, impozitele datorate

necunoscandu-se și neintrând integral în vistieria statului.3

1.2. Infracțiuni

3
Mihai T.-Finante si gestiune financiara,Editura Didactica si pedagogica, Bucuresti,1994.

4
 Evaziunea fiscală este o infracțiune de pericol, astfel urmarea imediată constă în starea de
pericol privind colectarea sumelor de bani ce reprezintă creanțe fiscale datorate statului.

Trebuie remarcat faptul că obligațiile fiscale trebuie îndeplinite conform rigorilor în

domeniu, iar pentru ca acest lucru să se întâmple, este necesar ca activitatea economică a
contribuabilului să fie evidențiata într-un mod care să nu fie contrar legii.

Pot fi considerate acte de sustragere de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, următoarele

fapte:

 ascunderea bunului sau a sursei supuse impozitării sau taxării;

 omiterea, în totalitate sau în parte, în cadrul reliefării operațiunilor comerciale efectuate
ori a veniturilor realizate în urma desfășurării acestora, în actele contabile ori în alte
documente legale;
 inregistrarea în actele contabile sau în documentele legale a unor cheltuieli care nu sunt
bazate pe operațiuni reale, ori evidențierea altor operațiuni fictive;
 denaturarea, distrugerea sau ascunderea actelor contabile, a memoriilor aparatelor de
taxat, caselor de marcat electronice fiscale, ori a altor mijloace pentru stocarea datelor;
 efectuarea evidențelor contabile duble, utilizându-se înscrisuri sau diferite mijloace
pentru stocarea datelor;
 eschivarea de la executarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, având la bază
nedeclararea, declararea fictivă sau declararea eronată în privința sediilor principale sau
secundare ale persoanelor supuse verificării;
 inlocuirea, deteriorarea sau înstrăinarea de către debitori sau de către alte persoane a
bunurilor puse sub sechestru4

Aceste infracțiuni de evaziune fiscală se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani și

interzicerea unor drepturi.

Dacă prin faptele prevăzute mai sus s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro,
în echivalentul monedei naționale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege și limita maximă
a acesteia se majorează cu 5 ani. Astfel limitele sunt 7-13 ani.

4
LEGE nr. 241 din 15 iulie 2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale

5
 Dacă prin faptele enumerate mai sus s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro,
în echivalentul monedei naționale, limita minimă a pedepsei prevăzută de lege și limita maximă
a acesteia se majorează cu 7 ani. Astfel limitele sunt: 9-15 ani.

Daca in cursul urmaririi penale sau al judecatii, pana la primul termen de judecata,
inculpatul acopera integral pretentiile partii civile, limitele prevazute de lege pentru fapta
savarsita se reduc la jumatate. Exceptie fac cazurile de recidiva in care faptuitorul a mai savarsit
o infractiune prevazuta de aceasta lege intr-un interval de 5 ani de la comiterea faptei pentru care
a beneficiat de prevederile anteriore.

1.3. Contravenții

Constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu au fost săvârșite în astfel de

condiții încât să fie considerate, potrivit legii, infracțiuni:

 nedepunerea de către contribuabil/plătitor la termenele prevăzute de lege a declarațiilor

de înregistrare fiscală, de radiere a înregistrării fiscale sau de mențiuni;
 neîndeplinirea de către contribuabil/plătitor la termen a obligațiilor de declarare prevăzute
de lege, a bunurilor și veniturilor impozabile sau, după caz, a impozitelor, taxelor,
contribuțiilor și a altor sume, precum și orice informații în legătură cu impozitele, taxele,
contribuțiile, bunurile și veniturile impozabile, dacă legea prevede declararea acestora;
 nerespectarea de către contribuabil/plătitor, precum și de persoanele cu care acesta are
sau a avut raporturi economice sau juridice a obligației de a pune la dispoziția organului
fiscal registre, evidențe, documente de afaceri și orice alte înscrisuri la locul indicat de
organul fiscal;5
 nerespectarea de către contribuabil/plătitor a obligațiilor de întocmire a dosarului
prețurilor de transfer în condițiile și la termenele prevăzute prin ordinul președintelui
A.N.A.F., precum și nerespectarea de către contribuabil/plătitor a obligației de a prezenta
dosarul prețurilor de transfer la solicitarea organului fiscal central;

5
Art. 336. – Contraventii; Codul de Procedură Fiscală

6
  nerespectarea de către contribuabil/plătitor a obligației de a păstra, precum și a obligației
de a prezenta organului fiscal, a datelor arhivate în format electronic și a aplicațiilor
informatice cu ajutorul cărora le-a generat;
 nerespectarea de către orice entitate a obligației privind furnizarea informațiilor
 nerespectarea obligațiilor ce-i revin terțului poprit;
 neîndeplinirea la termen de către Biroul de carte funciară a obligației de
comunicare;
 refuzul debitorului supus executării silite de a preda bunurile organului de
executare silită spre a fi sechestrate sau de a le pune la dispoziție acestuia pentru
a fi identificate și evaluate;

1.4. Spețe

Pe rol fiind judecarea procesului penal privind pe inculpatul R.A.-I. trimis in judecata
prin rechizitoriul nr. 937/P/2011 din 02.07.2013 al Parchetului de pe langa Tribunalul Gorj
pentru savarsirea infractiunii de evaziune fiscala  prevazuta de art. 9 alin. 1 lit. c si alin. 2 din
Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 - 42  C.pen.si art. 13 C.pen.
La apelul nominal facut in sedinta publica a lipsit inculpatul R.A.-I., reprezentat de avocat
H.H.M. aparator ales, lipsa fiind partea civila Directia Generala Regionala a Finantelor Publice
Craiova si partea responsabila civilmente S.C. Grande Auto Impex SRL prin lichidator judiciar
Consulting Company IPURL Tg. Jiu.
Procedura de citare legal indeplinita.
S-a facut referatul oral al cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care inainte de a
declara cercetarea judecatoreasca incheiata, conform dispozitiilor art. 387 C.pr.pen.6 
presedintele a intrebat procurorul si partile daca mai au de dat explicatii ori de formulat cereri noi
pentru completarea acesteia:
Avocat H.H.M. pentru inculpatul R.A.-I. a solicitat sa se dispuna completarea raportului de
expertiza sau incuviintarea  intocmirii unui nou raport de expertiza de catre alt expert, intrucat

6
Art. 387 Noul Cod de Procedură Penală Terminarea cercetării judecătoreşti Desfăşurarea judecării cauzelor
Judecata în primă instanţă

7
din concluziile acestuia reies neconcordante cu privire la sumele de bani reprezentand
contravaloarea marfurilor ce au facut obiectul afacerilor comerciale, astfel ca nu s-ar putea
evalua cu exactitate prejudiciul produs.
Instanta, avand in vedere cererea formulate, a acordat cuvantul:
Reprezentantul Ministerului Public a precizat ca sunt intrunite conditiile prevazute de art. 181
C.pr.pen. si nu se impune efectuarea unei noi expertize, intrucat concluziile din raportul de
expertiza sunt clare si nu sunt contradictorii.
Tribunalul a respins cererea formulata de aparatorul inculpatului, aratand ca raportul de expertiza
intocmit a raspuns conform obiectivelor stabilite, ca la momentul oportun, respectiv in cursul
urmaririi penale s-au putut formula obiectiuni, de acest drept beneficiind si inculpatul.
Mai mult, instanta a constatat ca efectuarea unei noi expertize financiar-contabile nu ar
putea prezenta noi aspecte de natura sa schimbe starea de fapt retinuta pana in prezent, motiv
pentru care urmeaza sa respinga cererea formulata.
Constatand cercetarea judecatoreasca incheiata, instanta, in baza art. 388 C.pr.pen., a trecut la
dezbateri acordand cuvantul:
Reprezentantul Ministerului Public a expus pe larg starea de fapt, si a solicitat
condamnarea inculpatului, in baza art. 9 alin. 1 lit. c si alin. 2 din Legea nr. 241/20057 cu
aplicarea art.41-42 C.pen. si art. 13 C.pen.8, la pedeapsa inchisorii cu executare si la pedeapsa
complementara a interzicerii unor drepturi,  aplicarea pedepsei accesorii, si sa se constate ca
inculpatul a fost condamnat anterior la o pedeapsa privativa de libertate, in prezent sustragandu-
se executarii acesteia.
S-a solicitat, de asemenea, sa fie obligat la despagubirile civile retinute de procuror si nu
cele mentionate in adresa de constituire ca parte civila a Directiei Generala Regionala a
Finantelor Publice Craiova, sa fie anulate facturile fiscale si chitantele aferente si sa fie obligat
inculpatul la cheltuieli judiciare statului.
Avocat H.H.M. pentru inculpatul Renghea Adrian - Ion a solicitat condamnarea inculpatului la o
pedeapsa orientata spre minimul special, avand in vedere ca din raportul de expertiza intocmit in
cauza nu rezulta valoarea prejudiciului si nici intinderea acestuia, iar in ceea ce priveste celelalte

7
LEGE nr. 241 din 15 iulie 2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale
8
Art 13- Codul Penal- Aplicarea legii penale mai favorabile

8
probe administrate, s-a putut observa ca unii din martorii ascultati au aratat ca tranzactiile
comerciale in litigiu au fost reale iar facturile fiscale provin de la societatile comerciale
mentionate.
Date fiind modificarile din codul penal in ceea ce priveste individualizarea pedepsei,
aparatorul inculpatului a solicitat, in ceea ce priveste concursul de infractiuni, sa se faca aplicarea
legii mai favorabile.
Aparatorul a solicitat, de asemenea, instantei, amanarea pronuntarii pentru 3 zile in vederea
depunerii unor concluzii scrise.
TRIBUNALUL
Avand in vedere cererea formulata de aparatorul inculpatului cu privire la amanarea pronuntarii
cauzei pentru a depune concluzii scrise, instanta constata ca este intemeiata, urmand sa o admita
avand in vedere  disp.art. 3909 si art. 39110 C.pr.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
      IN NUMELE LEGII DISPUNE:
Amana pronuntarea cauzei la 07.02.2014.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica din 04 Februarie 2014 la Tribunalul Gorj.

Capitolul 2. Reglementarea juridică a evaziunii fiscale în Slovenia

2.1. Noțiunea de evaziune fiscală 

Răspunderea penală în Republica Slovenia poate fi atrasă câtă vreme se respectă

drepturile omului şi libertăţile fundamentale prevăzute de Constituţie în mod democratic şi în
baza principiilor unui stat de drept.

Sistemul de sancţiuni penale. Sancţiunile penale includ: sentinţe, avertismente şi măsuri

de siguranţă.

Dacă făptuitorul a fost condamnat pentru săvârşirea unei infracţiuni, el poate fi supus
confiscării bunurilor şi publicării hotărârii judecătoreşti în condiţiile stabilite prin Cod.
9
Art. 390- Noul Cod de Procedură Penală privind concluziile scrise
10
Art. 391- Noul Cod de Procedură Penală privind Soluționarea cauzei

9
 Momentul săvârşirii unei infracţiuni. O infracţiune este săvârşită în momentul în care
făptuitorul acţionează sau a fost obligat să acţioneze indiferent de momentul în care a avut loc
consecinţa ilegală.

Necunoaşterea legii. Autorul unei infracţiuni nu este considerat răspunzător în temeiul

dreptului penal dacă, din motive justificate, nu cunoştea că o astfel de infracţiune este ilegală.

Selectarea instrucţiunilor. În aplicarea executării pedepsei sub supraveghere, instanţa

poate, de asemenea, să emită una sau mai multe instrucţiuni pe care infractorul trebuie să le
respecte.

Instrucţiunile instanţei pot include următoarele obligaţii: să se supună unui tratament medical
într-o instituţie corespunzătoare şi, de asemenea, unui tratament pentru dependenţă de alcool sau
droguri, cu acordul său; să participe la sesiuni de consultare profesională, psihologică sau de altă
natură; să se califice pentru un loc de muncă sau să ocupe un loc de muncă adecvat sănătăţii,
abilităţilor şi înclinaţiilor sale; să cheltuiască bani în funcţie de obligaţiile sale de întreţinere a
familiei; interzicerea asocierii cu anumite persoane; interdicţia de a se apropia de victimă sau de
o altă persoană; interzicerea accesului în anumite locuri.

2.2. Infracțiuni

În Slovenia, se încadrează la infracțiuni de evaziune fiscală următoarele persoane :

 Persoana care, cu intenţia de a evita, integral sau parţial, plata impozitelor, a

contribuţiilor sau a oricăror altor datorii ale persoanelor fizice sau juridice acţionând
direct, sau prin intermediul altei persoane sau de a obţine în mod nejustificat impozitul
restituit în Republica Slovenia sau în alte state membre ale Uniunii Europene, în tot sau
în parte, furnizează informaţii false despre venituri, cheltuieli, bunuri, active sau alte
circumstanţe relevante impozitării şi alte obligaţii prevăzute, sau fraudează altfel
autorităţile fiscale competente să evalueze sau să supravegheze perceperea şi plata unor
astfel de datorii, prin care valoarea datoriilor evitate sau recuperarea necuvenită a

10
 impozitelor reprezintă beneficii materiale considerabile, se sancţionează cu pedeapsa
închisorii de la şase luni la trei ani.
 Persoana care, cu intenţia prevăzută la alineatul anterior, nu raportează venitul obţinut sau
alte împrejurări a căror raportare este obligatorie şi care au o influenţă asupra evaluării
obligaţiilor fiscale, a contribuţiilor sau a altor datorii ale unor persoane fizice şi juridice,
prin care aceste obligaţii de la care intenţionează să se sustragă reprezintă beneficii
materiale considerabile, se sancţionează cu aceeasi pedeapsă
 Persoana care, cu intenţia de a împiedica stabilirea unei obligaţii fiscale efective, nu
furnizează, la cererea autorităţii fiscale competente, informaţii, nu prezintă registrele şi
înregistrările contabile pe care este obligată să le păstreze sau dacă registrele şi
înregistrările sunt incorecte în materialitatea lor sau nu furnizează explicaţii referitoare la
obiectul inspecţiei fiscale sau obstrucţionează inspecţia fiscală (4) Dacă s-au obţinut
beneficii materiale considerabile prin săvârşirea infracţiunii prevăzute la alineatul 1 sau 2
din prezentul articol şi făptuitorul a intenţionat să obţină astfel de beneficii materiale, se
sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la opt ani.

În cazul în care fapta prevăzută la alineatul 1 sau 2 din prezentul articol a fost săvârşită în
cadrul unui grup infracţional organizat, făptuitorul se sancţionează cu pedeapsa închisorii de
la trei la doisprezece ani.

2.4 Spețe 

În cauza C-146/19,

având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de
Vrhovno sodišče (Curtea Supremă, Slovenia), prin decizia din 30 ianuarie 2019, primită de Curte
la 21 februarie 2019, în procedura

SCT d.d., în faliment, împotriva Republicii Slovenia,

CURTEA (Camera a șaptea),

compusă din domnul P. G. Xuereb, președinte de cameră, și domnii T. von Danwitz și A. Kumin
(raportor), judecători, avocat general: domnul M. Szpunar,

11
grefier: domnul M. Longar, administrator, având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței
din 26 februarie 2020, luând în considerare observațiile prezentate:

–        pentru SCT d.d., în faliment, de S. Pušenjak, odvetnica;

–        pentru guvernul sloven, de T. Mihelič Žitko și de V. Klemenc, în calitate de agenți;

–        pentru guvernul ceh, de M. Smolek, de O. Serdula și de J. Vláčil, în calitate de agenți;

–        pentru guvernul italian, de G. Palmieri, în calitate de agent, asistată de G. Galluzzo,

avvocato dello Stato;

–        pentru Comisia Europeană, de N. Gossement și de M. Kocjan, în calitate de agenți,

având în vedere decizia de judecare a cauzei fără concluzii, luată după ascultarea avocatului
general, pronunță prezenta

Hotărâre

1        Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 90 din Directiva

2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea
adăugată (JO 2006, L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7, denumită în continuare „Directiva
TVA”).

2        Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între SCT d.d., societate aflată în
faliment, pe de o parte, și Republica Slovenia, pe de altă parte, în legătură cu refuzul de a acorda
SCT regularizarea cuantumului taxei pe valoarea adăugată (TVA) achitate și aferente unor
creanțe nerecuperate, pentru motivul că această societate a omis să declare aceste creanțe în
procedurile de faliment inițiate împotriva debitorilor.

Cadrul juridic

 Dreptul Uniunii

12
 Articolul 90 din Directiva TVA prevede:

„(1)      În cazul anulării, al refuzului sau al neplății totale sau parțiale sau în cazul în care
prețul este redus după livrare, baza de impozitare se reduce, în consecință, în condițiile
stabilite de statele membre.

(2)      În cazul neplății totale sau parțiale, statele membre pot deroga de la alineatul (1).”

Articolul 273 din această directivă prevede:

„Statele membre pot impune alte obligații pe care le consideră necesare pentru a asigura
colectarea în mod corect a TVA și a preveni evaziunea, sub rezerva cerinței de tratament
egal al operațiunilor interne și operațiunilor efectuate între statele membre de către
persoane impozabile și cu condiția ca respectivele obligații să nu genereze, în comerțul
dintre statele membre, unele formalități în legătură cu trecerea frontierelor.

Opțiunea prevăzută la primul paragraf nu poate fi considerată ca bază de plecare pentru a

impune obligații de facturare suplimentare față de cele stabilite la capitolul 3.”

 Dreptul sloven

Articolul 39 alineatele (2)-(4) din Zakon o davku na dodano vrednost (Legea privind taxa pe
valoarea adăugată, denumită în continuare „ZDDV-1”) prevede:

„(2)      În cazul retragerii comenzii, al returnării bunului sau al reducerii prețului ulterior
livrării, baza de impozitare se reduce în consecință. Persoana impozabilă poate să
regularizeze (să reducă) cuantumul TVA-ului calculat, cu condiția să informeze în scris
cumpărătorul cu privire la cuantumul TVA-ului la care acesta din urmă nu are drept de
deducere.

(3)      De asemenea, o persoană impozabilă poate regulariza (reduce) cuantumul TVA-ului

declarat atunci când acesta nu ar fi plătit sau nu ar fi plătit în întregime, în temeiul unei
decizii judecătorești care a dobândit autoritate de lucru judecat prin care se validează o
procedură de faliment încheiată sau în temeiul unei proceduri de concordat finalizate. În
același mod poate acționa și persoana impozabilă cu privire la care a fost pronunțată o
hotărâre judecătorească definitivă privind suspendarea procedurii de executare silită sau
care primește un alt document din care reiese că, într-o procedură de executare silită
încheiată, nu a primit plata sau nu a primit-o în întregime, precum și persoana impozabilă
care nu a primit plata sau nu a primit-o în întregime, întrucât debitorul a fost radiat din
registrul societăților sau din alte registre ori documente relevante. În cazul în care persoana
impozabilă primește ulterior o plată completă sau parțială în schimbul furnizării de bunuri

13
 sau servicii, cu privire la care a regularizat baza de impozitare în conformitate cu prezentul
alineat, aceasta achită TVA-ul pentru suma primită.

(4)      Independent de alineatul precedent, persoana impozabilă poate regulariza (reduce)

cuantumul TVA-ului declarat rămas neplătit pentru toate creanțele recunoscute pe care le-a
declarat în cadrul procedurii de concordat preventiv sau de faliment.”

 Potrivit articolului 296 din Zakon o finančnem poslovanju, postopkih zaradi

insolvaventnosti in prisilnem prenehanju (Legea privind operațiunile financiare,
procedurile de insolvență și dizolvarea obligatorie, denumită în continuare „ZFPPIPP”):

„(1)      Creditorii trebuie să înscrie în cadrul procedurii de faliment toate creanțele deținute

împotriva debitorului falit, care s-au născut până la inițierea procedurii de faliment, cu
excepția celor care nu trebuie să fie înscrise în temeiul legii.

(5)      În cazul în care creditorul nu respectă termenul de înscriere a creanțelor menționat

la alineatul (1) […], creanța sa împotriva debitorului falit se stinge, iar instanța respinge
cererea tardivă de înscriere a creanței în cadrul procedurii de faliment.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

   Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident
survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la
cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât
cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a șaptea) declară:

1)      Articolul 90 alineatul (1) și articolul 273 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28
noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretate în
sensul că se opun unei reglementări a unui stat membru în temeiul căreia dreptul la reducerea
taxei pe valoarea adăugată achitate și aferente unei creanțe nerecuperabile este refuzat unei
persoane impozabile atunci când aceasta a omis să declare această creanță în procedura de
faliment inițiată împotriva debitorului său, chiar dacă această persoană impozabilă demonstrează
că, dacă ar fi declarat creanța menționată, ea nu ar fi fost recuperată.

2)      Articolul 90 alineatul (1) din Directiva 2006/11211 trebuie interpretat în sensul că instanța
națională trebuie, în temeiul obligației care îi revine de a lua toate măsurile adecvate pentru a
asigura executarea acestei dispoziții, să interpreteze dreptul național în conformitate cu aceasta
din urmă sau, dacă o astfel de interpretare conformă nu este posibilă, să lase neaplicată orice
reglementare națională a cărei aplicare ar conduce la un rezultat contrar dispoziției menționate.

11
Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată

14
Capitolul 3. Concluzii

Având în vedere multitudinea de cauze penale ce au ca obiect infracțiuni de evaziune

fiscală care se află în prezent pe rolul organelor judiciare, apreciez că este necesară o cunoaștere
aprofundată a jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și a Curții de Justiție a
Uniunii Europene, cu atât mai mult cu cât acestea sunt obligatorii pentru organele judiciare din
România, întrucât acest aspect poate constitui un ajutor prețios pentru toți practicienii dreptului,
interesați de soluționarea cu profesionalism a acestui tip de cauze.

Bibliografie selectivă

15
Cărți/Reviste :
Clocoticid D.,Gheorghe G.- Evaziunea fiscala, Editura Lumina Lex, Bucuresti,1995
Ioan Morosan, Cristina Morosan, Stefan Oprea - Fiscalitate, Editura Evcont

Consulting, Suceava, 2005

Hoanta N.- Evaziunea fiscala, Editura Tribuna Economica

Revista Contabilitatea, -Expertiza si Auditul Afacerilor
Mihai T.-Finante si gestiune financiara,Editura Didactica si pedagogica,

Bucuresti,1994.

Stoian A.-Contabilitate si gestiune fiscala, Editura Margaritar, 2002

Legislație :
LEGE nr. 241 din 15 iulie 2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale
Noul Cod de Procedură Penală
Codul Penal
Monitorul Oficial – Partea I

Site-uri WEB:
https://www.utgjiu.ro/revista/ec/pdf/2007-01/35_Arjoca%20Veronica.pdf
http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/120611
https://lege5.ro/Gratuit/g4ztkmrygm/codul-de-procedura-fiscala-din-2015
http://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf?
text=&docid=227301&pageIndex=0&doclang=RO&mode=lst&dir=&occ=first&part=1
&cid=14995583
http://codexpenal.just.ro/laws/Cod-Penal-Slovenia-RO.html

16
 Cuprins

Plan de referat……………………………………………………….pag. 2

Capitolul 1. Reglementarea juridică a evaziunii fiscale în România 

1.1. Noțiunea de evaziune fiscală……………...pag.3
1.2. Infracțiuni…………………………………pag.5
1.3. Contravenții……………………………….pag.6
1.4. Spețe………………………………………pag.7 

Capitolul 2. Reglementarea juridică a evaziunii fiscale în Slovenia

  2.1. Noțiunea de evaziune fiscală……………..pag.9
2.2. Infracțiuni ………………………………..pag.10
2.3. Contravenții 
2.4. Spețe……………………………………...pag,11
Capitolul 3. Concluzii……………………………………..pag.15

Bibliografie selectivă………………………………………………pag.16

17