Evaziunea şi frauda fiscală

Introducere

Cuvintele ”evaziune” şi ”fraudă” au devenit cât mai comune în vocabularul românilor

din vremurile noastre, aceste cuvinte sunt rostite zilnic în cadrul canalelor de televiziune,
zilnic cineva a comis un act de evaziune sau fraudă, fiind o activitate tot mai comună şi nimic
ieşit din comun. Aceste fenomene au apărut datorită diversificării şi complexităţii
schimburilor comerciale, în condiţiile unei legislaţii imperfecte, toate acesteau au provocat
circumstanţe favorizante pentru extinderea acestor două fenomene iar efectele negative ale
evaziunii şi fraudei fiscale îşi pun tot mai mult amprenta asupra economiei naţionale dar şi
asupra vieţii sociale.

Cuprins

1. Concepte prvind evaziunea fiscală şi fraudă fiscală

2. Cauzele care favorizează evaziunea fiscală şi frauda fiscală
3. Efectele evaziunii fiscale
4. Metode de combatere a evaziunii fiscale şi fraudei fiscale
5. Concluzii

Evaziunea fiscală se poate defini ca fiind totalitatea procedeelor licite sau ilicite prin
care cei interesați sustrag în total sau în parte materia lor impozabilă obligațiilor stabilite prin
legile fiscale.

Prin evaziune fiscală ilicită sau fraudă fiscală se înțelege totalitatea acțiunilor
contribuabilului care violează o prescripție legală cu scopul de a nu plăti impozitul cuvenit.

Expresia frauda legală este de fapt sinonima cu cea de evaziune fiscala. Frauda
ilegala, expresie pleonastica, este impusa, practic, de autorii care o folosesc prin simetrie cu
formularea precedenta. Ea desemneaza violarea directa si deschisa a legii fiscale si nu
acopera decat frauda stricto sensu, astfel incat este de preferat utilizarea formulei frauda
fiscala. Frauda fiscala presupune, dincolo de o violare a spiritului legii si a intentiei
legiuitorului, o infractiune directa si deliberata a regulilor impuse pentru stabilirea si plata
impozitului. Astfel, este cazul disimularii materiei impozabile prin absenta pur si simplu a
declaratiei sau prin operatii fictive sau de creare de societati fictive.
 Specialiştii din domeniu fiscal şi legislativ doresc crearea unui cadru care să atenueze
acest fenomen, deşi aceste fenomene cu greu pot fi eradicate se încearcă totuşi diminuarea
acestora.

Evaziunea fiscală este dăunătoare atât statului cât şi pentru fiecare contribuabil în
parte. Statul este prejudiciat prin prisma faptului că îi lipsesc o parte din venituri, pe care ar
fi trebuit să le încaseze pentru a-şi îndeplini atribuţiile asumate. Prin neplata obligațiilor
fiscale, bugetul este mai mic și nu mai poate acoperi fondurile financiare necesare pentru
îndeplinirea funcțiilor de bază ale statului.

Dar în privinţa contribuabililor aspetele negative se materializează prin faptul că

totalul impozitelor se distribuie pe o scară de venituri mai redusă. Bugetul de stat este și un
instrument de realizare a unor obiective social-economice prin intermediul subvențiilor și
facilităților fiscale. Acestea sunt măsuri menite să stimuleze anumite activități economice, să
favorizeze acțiuni de interes general sau regional ori să avantajeze anumite categorii sociale,
iar acordarea lor se poate face doar dacă există fonduri suficiente la bugetul de stat.

În condițiile în care, din cauza ponderii mari a evaziunii fiscale, bugetul de stat se
reduce considerabil, programele guvernamentale nu mai pot fi realizate și categoriile sociale
vizate nu mai beneficiază de fondurile financiare preconizate.

Fie că sunt descoperite sau nu, evaziunea şi frauda fiscală, indiferent de proporţiile pe
care le ating, au un impact negativ asupra economiei şi societăţii, în mod normal, instanţele
fiind de natură politică, financiară, economică şi socială.

Omul de rând, contribuabilul fiind afectat prin simplul fapt că atât evaziunea cât şi
frauda fiscală periclitează echilibrul financiar al societăţii prin crearea de deficite bugetare şi
de costuri suplimentare aferente împrumuturilor publice. De asemenea dacă evaziunea fiscală
este foarte ridicată în ţară aceasta poate influenţa şi alegerile politice deoarece se descoperă
tot mai mulţi oameni politici care comit evaziuni fiscale sau frade şi astfel se pierde
încrederea votanţilor. Corupția ridicată a funcționarilor publici poate face imposibilă limitarea
evaziunii fiscale. Administrațiile fiscale folosesc diferite mijloace pentru a reduce evaziunea
fiscală și pentru a crește nivelul de colectare a taxelor: de exemplu, privatizarea executării
fiscale.
 Un aspect important ce este afectat de aceste fenomene este alcătuirea preţurilor la
produsele de uz zilnic, deoarece se schimbă redistribuirea veniturilor din punct de vedere
social, creând şi intensificând imparităţile dintre contribuabili, prin eludarea capacităţii
contributive a unora şi agravarea situaţiei financiare a altora.

Politica fiscală a rămas în sfera de responsabilitate proprie statelor membre încă de la

începutul UE, însă lupta împotriva fraudelor fiscale este deopotrivă prerogativa UE și a
statelor membre.

După ce am observat efectele pe care le au evaziunea şi frauda fiscală trebuie să găsim

metode de combatere a acestor două fenomene, se pare că o amendă sau închisoarea nu au
speriat îndeajuns de mult pe unele persoane fizice sau juridice ca să înfăptuiască ilegalităţi
precum evaziunea sau frauda. De aceea trebuie căutate metode mai aspre de combatere a
acestor doua fenomene dar este din ce în ce mai greu deoarece oamenii politici sunt care
comit aceste fapte într-o măsură foarte mare şi caută să se sustragă din faţa pedepselor.

S-a dovedit prin studii că persoanele care au anticipat aplicarea unei pedepse cu
închisoarea au decis să săvârșească o faptă de evaziune într-o proporție mai ridicată decât
cele care au anticipat pedeapsa cu amendă și chiar decât cele care au anticipat doar obligația
de a plăti suma datorată. În concluzie, evaziunea fiscală nu este percepută ca o infracțiune
clasică, ci ca o infracțiune mala prohibita. Evaziunea fiscală reprezintă o creație a statului în
baza unor obligații impuse tot de stat.

Un alt factor important pentru prevenirea evaziunii fiscale este sporirea conștiinței
personale a contribuabilului în sensul onestității acestuia în îndeplinirea obligațiilor fiscale.
Într-o societate în care contribuabilul nu are încredere în echitatea și corectitudinea sistemului
fiscal și în obligația morală corelativă de a plăti taxe și impozite, prezentarea opțiunii între a
plăti cu ani și a plăti cu bani poate avea ca efect o a treia alegere, și anume cea de a nu plăti
cu bani și în raport cu gradul de risc în constatarea faptelor, eventual nici cu ani. Evaziunea
fiscală a fost întotdeauna activă și ingenioasă din motivul că organele fiscale, „lovind” în
averea indivizilor, îi „ating” în cel mai sensibil interes: cel bănesc.

Fara o analiza profunda si sistematica a mecanismelor interne ale fenomenului

evazionist este greu sa se puna in miscare instrumente si masuri care sa conduca la
combaterea si prevenire. Principala problemă cu care se confruntă România în materie de
reglementări fiscale este lipsa corelării dintre aceste legi. Mai mult, legile nu sunt clare în
privința prevederilor și a instrucțiunilor de implementare. Astfel, cei impozitați, dar și
controlorii financiari au mai multe posibilități de a eluda legea fiscală și achitarea obligațiilor
financiare.ea evaziunii fiscale.

Pe site-ul ANAF a fost introdus in meniul site-ului web rubrica ”Sesisează o fraudă”
unde se specifică ”Dacă aveți informații referitoare la o posibilă fraudă fiscală sau vamală, vă
rugăm să le transmiteți în scris, completând formularul unic de contact, disponibil pe site-ul
ANAF, la adresa https://www.anaf.ro/asistpublic/, sau la registratura ANAF din București,
str. Apolodor nr. 17, sector 5.” Astfel fiecare contribuabil poate să îşi exprime doalenţele
când se confruntă cu acest fenomen al fraudei prin completarea unui simplu formular.

Consider că evaziunea fiscală şi frauda sunt cele mai importante fenomene care
trebuie combătute pentru a avea o societate prielnică oricărui om care doreşte să se bucure de
o ţară curată din punct de vedere fiscal.

În concluzie, acest fenomen antisocial trebuie combatut puternic, fiindca sustrage de

la bugetul statului un volum important de resurse financiare, care ar putea fi folosite pentru
acoperirea unor cheltuieli de ordin social sau economic. Fenomenul evaziunii fiscale în
România necesită încă cercetare și analiză pentru a se ajunge la o percepere corectă și
completă a dimensiunilor sale.