Sunteți pe pagina 1din 2

CLASIFICAREA EVAZIUNII FISCALE

In acceptiunea specialistilor evaziunea fiscala poate fi de doua


feluri :
-evaziunea fiscala legala sau tolerata
-evaziunea fiscala licita cu caracter frauduros

Evaziunea fiscala legala (licita)

Prin evaziune fiscala legala se intelege actiunea contribuabilului de a


acoli legea recurgand la o combinatie neprevazuta a acesteia si, deci
,,tolerata’’.

Evaziunea fiscala legala se realizeaza atunci cand o anumita parte din


veniturile sau averea unor persoane sau categori sociale este sustrasa de la
impunere datorita modului in care legislatia fiscala dispune stabilirea
obictivului impozabil.

Evaziunea fiscala frauduloasa (ilicita)

Spre deosebire de evaziunea fiscala legala, care consta intr-o mentire


prudenta a sustragerii in limitele legale, freuda fiscala se savarseste prin
incalcarea flagranta a legii, profitandu-se de modul specific in care se
face impunerea

Prin evaziune fiscala ilicita actiunea contribuabilului ce incalca


(violeaza)prescriptia legala cu scopul de a sustrage de la plata
impozitelor, taxelor si contributiilor cuvenite statului.

Evaziunea ilicita (frauda fiscala) are loc atunci cand se comite o


incalcare flagranta a legii.Evaziunea fiscala este frauduloasa cand
contribuabilul, obligat sa furnizeze date in sprijinul declaratiei in baza
careia urmeaza a i se stabili cota impozitului, recurge la disimularea
obiectului impozabil sau folosirea altor cai de sustragere de la plata
impozitului. Asadar evaziunea fiscala frauduloasa sau frauda fiscala
constau in disimularea obiectului impozabil, in subevaluarea cuantumului
materiei impozabile sau folosirea altor cai de sustragere de la plata
impozitului datorat.

Dimensiunile evaziunii si fraudei fiscale difera de la o tara la alta in


functie de legile si realitatile fiscale ale acestora iar eficacitatea
sistemului fiscal se masoara nu atat prin importanta veniturilor fiscale
atrase la buget cat prin gradul de consimtire la impozit.Este general
recunoscut faptul ca nivelul evaziunii (fraudei) fiscale intr-un anumit stat
este invers proportional cu gradul de consimtire la impozit al
contribuabililor din acel stat.

Amplorea fraudei variaza de la o tara la alta si chiar si chiar in


interiorul aceleiasi tari.Chiar intre tarile cu economie de piata
dezvoltata,evazionismul poate fi diferit  : in tarile din Nordul Europei,
Anglia, SUA proportia fraudei fiscale este mult mai redusa decat in
celalalte state dezvoltate, precum si in cadrul aceleiasi tari pot sa apara
diferente semnificative spre exemplu intre Nordul si Sudul Frantei sau a
Italiei.De asemenea, proportiile sunt diferite si pe categorii
sociale :evaziunea fiscala in randul salariatilor este mai redusa decat la
cei cu profesiuni liberale.

Prevenirea evaziunii fiscale este foarte dificila pentru ca ea presupune


instituirea unui sistem costisitor si a unui aparat numeros de supraveghere
a colectarii impozitelor.Efectele evaziunii fiscale se resimt asupra
nivelurilor veniturilor fiscale, conduc la distorsiuni in mecanismul pietii
si nu in ultimul rand pot contribui la crearea unor inechitati sociale
datorate ,,excesului si inclinatiei’’diferite a contribuabililor la evaziunea
fiscala

Indiferent de modul in care a fost definit fenomenul de evaziune fiscala


este cert ca el este condamnat pretutindeni.Acest fenomen de evaziune
fiscala persista in toate tarile si in toate perioadele, in ciuda sanctiunilor
de orice fel aplicate de stat.

S-ar putea să vă placă și