EVAZIUNEA FISCALĂ ÎN ROMÂNIA.

PREVENIREA ŞI COMBATEREA
EVAZIUNII FISCALE

1
CUPRINS

1. Introducere …………………………………………………………………………………...2
2. Literatura de specialitate ……………………………………………………………………….3
2.1 Noțiunea de evaziune fiscală ……………………………………………………….3
2.2 Factorii care generează evaziunea fiscală la nivel național ………………………. 4
2.3 Clasificarea şi infracţiunile evaziunii fiscale …………………………………...........5
2.4 Combaterea și reducerea evaziunii fiscale în România ………………………….. 9
3. Concluzii …………………………………………………………………………………..11
4. Bibliografie …………………………………………………………………………………...12

1. Introducere

Evaziunea fiscală reprezintă sustragerea unor persoane fizice sau juridice de la plata
impozitelor sau taxelor. Se manifestă adesea prin denaturarea informațiilor ce sunt raportate către
autorități, precum declararea unor venituri sau profituri mai mici decât în realitate, sau mărirea
artificială a cheltuielilor.
Este un fenomen economico-social de maximă importanță cu care România încă se
confruntă.
Acest fenomen a luat o amploare deosebită, influențând negativ evoluția societății
și distorsionând, în același timp, mediul economic.
Astfel, combaterea evaziunii fiscale a devenit pentru statul român o prioritate căreia i se
acordă o atenție maximă.
Multitudinea de obligații fiscale pe care legea le impune contribuabililor a
stimulat ingeniozitatea acestora în a se sustrage prin diverse procedee de la plata dărilor fiscale.
Cauzele evaziunii fiscale sunt numeroase, printre acestea regăsindu-se: deficiențe de educație
fiscală, corupția, legislația precară și presiunea fiscală asupra contribuabililor.
Obiectivul general al acestei lucrări îl reprezintă studierea fenomenului de evaziune fiscală în
România, urmărind aspectele teoretice, cadrul legal și impactul acesteia asupra economiei.
Prin realizarea unei lucrări pe această temă îmi propun să evidențiez principalele infracțiuni
de evaziune fiscală din țara noastră și importanța fenomenului evazionist la nivelul României.
Spre deosebire de vechea lege pentru combaterea evaziunii fiscale, actuala Lege nr. 241/2005
cu modificările şi completările din martie 2021, pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscal,
nu definește noțiunea de evaziune fiscală.
Această măsură luată de legiuitor este una inspirată, deoarece, prin evitarea unei definiții care
ar putea restrânge sfera de aplicare a legii, a preferat o reglementare completă și unitară a
infracțiunilor de evaziune fiscală și a infracțiunilor aflate în legătură cu acestea.
Indiferent de modul în care este definită evaziunea fiscală, ea reprezintă, în cele din urmă,
neîndeplinirea de către contribuabili, a obligațiilor fiscale față de bugetul de stat.

2
2. Literatura de specialitate
2.1. Noţiunea de evaziune fiscală
În DEX, evaziunea fiscală este definită ca fiind “sustragere prin orice mijloace de la
plata impozitelor, taxelor și a altor sume datorate bugetelor de stat de către persoanele fizice și
juridice, care realizează venituri impozabile, conform reglementărilor fiscale”.
Evaziunea fiscală se manifestă adesea prin denaturarea informațiilor ce sunt raportate
către autorități, precum declararea unor venituri sau profituri mai mici decât în realitate, sau
mărirea artificială a cheltuielilor.
Ca fenomen, evaziunea fiscală se întâlnește atât pe plan național, căt și pe cel
internațional, reprezentând una dintre cele mai răspândite infracțiuni cu caracter economic.
Frecvent, evaziunea fiscală frauduloasă se întâlnește sub diferite forme, cum ar fi:
 ținerea unor registre contabile nereale
 distrugerea voită a unor documente care pot ajuta la aflarea adevarului privind
livrările de mărfuri
 modificarea prețurilor practicate sau a comisioanelor încasate sau plătite
 întocmirea de documente de plată fictive
 modificarea nejustificată a prețurilor de aprovizionare și a cheltuielilor de
transport și depozitare
 întocmirea unor declarații vamale false la importul sau exportul de mărfuri
 întocmirea de declaratii de impunere false, când cu bună știință nu sunt
mentionate decât o parte din veniturile realizate.
Evaziunea fiscală face parte din fenomenele economico-sociale deosebit de însemnate cu
care se confruntă România. Efectele negative pe care le generează fenomenul evaziunii fiscale se
resimt în mod direct asupra încasărilor veniturilor fiscale determinând importante distorsiuni în
mecanismul funcționarii sistemului fiscal din țara noastră. Multitudinea obligațiilor fiscale pe
care le impun legile fiscale contribuabililor și cuantumul destul de mare al acestora, au dus la
stimularea potențialului și ingeniozității contribuabililor de a găsi procedee pentru evitarea
intenționată a plații taxelor și impozitelor.
În România, evaziunea fiscală a capătat în ultimii ani o deosebită amploare,
afectând dezvoltarea economică a țării. Consecințele negative ale fenomenului se răsfrâng asupra
creșterii deficitului bugetar la nivel local și central, ca urmare a scăderii gradului de colectare a
veniturilor publice bugetare. Fenomenul a dus la neacoperirea cheltuielilor publice bugetare și la
instabilitatea economiei naționale. Din punct de vedere semantic, evaziunea fiscală este definită
ca fiind sustragerea de la plata obligațiilor fiscale datorate statului sau unităților administrativ-
teritoriale în conformitate cu legile în vigoare.
Literatura de specialitate ne-a oferit de-a lungul anilor mai multe definiții ale evaziunii
fiscale.
Astfel, în opinia lui Pantelimonescu V. (1948, p. 19) prin evaziune fiscală se înțelege “o
eludare sau o evitare prin orice mijloc ascuns și propice, a plății totale sau parțiale a
impozitelor si taxelor de orice fel, cuvenite statului”. Această definiție leagă evaziunea fiscală
de fraudă, care îmbracă o formă de extensie a evaziunii, noțiunea de evaziune fiscală fiind
inclusă în cea de fraudă fiscală.
Potrivit lui Corduneanu C. (1998, p. 347) prin evaziune fiscală urmează a se
înțelege ”sustragerea contribuabililor de la plata obligațiilor fiscale ce le revin, în mod
parțial sau total, utilizând lacunele legislative și recurgând la manevre ingenioase în scopul
ascunderii materiei impozabile”. Din această definiție reiese faptul că evaziunea fiscală se

3
realizează atunci când o anumită parte din veniturile sau averea unor persoane sau a unor
categorii sociale sunt ferite de la impunerea de taxe și impozite, datorită recurgerii de cărte
contribuabili la diferite mecanisme de sustragere, fapt posibil din cauza existenței unor lacune în
legislația fiscală.
De-a lungul timpului toate definițiile existente aveau un element comun: sustragerea de
la plată a prelevărilor fiscale.
Se consideră că o definiție completă a fost dată de Legea nr. 87/1994 pentru combaterea
evaziunii fiscale, lege care în prezent este abrogată de Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și
combaterea evaziunii fiscale. Potrivit art. 1 din Legea nr. 87/1994, evaziunea fiscală reprezintă
”sustragerea prin orice mijloace, în întregime sau în parte, de la plata impozitelor şi a altor sume
datorate bugetului asigurărilor sociale de stat și fondurilor speciale extrabugetare de către
persoanele fizice sau juridice române sau străine, denumite în continuare contribuabili”.
Spre deosebire de vechea lege pentru combaterea evaziunii fiscale, actuala Lege nr.
241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale nu definește noțiunea de evaziune
fiscală. Această măsură luată de legiuitor este una inspirată, deoarece, prin evitarea unei definiții
care ar putea restrânge sfera de aplicare a legii, a preferat o reglementare completă și unitară a
infracțiunilor de evaziune fiscală și a infracțiunilor aflate în legătură cu acestea.
Indiferent de modul în care este definită evaziunea fiscală, ea reprezintă, în cele din urmă,
neîndeplinirea de către contribuabili, a obligațiilor fiscale față de bugetul de stat.

2.2 Factorii care generează evaziunea fiscală la nivel național

Studiind literature de specialitate, potrivit lui Văcărel Iulian, factorii care generează acest
fenomen pot fi grupați în trei categorii: factori psiho-sociali, factori economici, factori de
ordin legislativ şi administrativ.
1) Factorii psiho-sociali fac referire la:
 înclinația contribuabilului spre evaziune fiscală
 deficiențe de educație fiscal
 profesia şi starea civilă
 corupția.

Înclinația contribuabilului spre evaziune fiscală reprezintă principalul factor psiho-socia

al unei persoane în săvârșirea faptei de evaziune fiscală. Principalul motiv care influențează
contribuabilii spre evaziune fiscală este cel al obținerii unui venit cât mai mare într-un timp
cât mai scurt. Astfel, contribuabilul conștient de capacitățile sale și dorind să acumuleze cât mai
multe venituri, nu poate renunța la ceea ce consideră că i se cuvine.
Deficiențe de educație fiscală. Educația contribuabilului în zilele noastre este atât de puţin
formată, încât există o singură preocupare a contribuabilului, să plătească cât mai puțin la
bugetul de stat sau deloc. Datorită lipsei unei educații fiscale s-a creat o obișnuință
a contribuabilului de a încălca legea fiscală.
Profesia și starea civilă. Profesia este un factor care face referire la persoanele care au un
anumit statut social și dețin cunoștințe de specialitate care le permit să conceapă modalități de
fraudare a statului. Statutul social al persoanelor din domeniul public duce la îngreunarea
răspunderii penale a acestora, datorită faptului că beneficiază de avocați buni, de influență
socială și mijloace prin care să-și ascundă faptele ce îi incriminează. De asemenea, persoanele

4
căsătorite care au întemeiat o familie și se află într-o situație precară, sunt predispuse faptelor de
evaziune fiscală.
Corupția reprezintă un alt factor psiho-social care favorizează evaziunea fiscală.
Între corupție și evaziunea fiscală există o legătură directă, astfel încât în România un grad
ridicat de corupție este întâlnit în rândul funcționarilor publici. Spre exemplu, un sistem fiscal cu
cote ridicate de impozitare poate determina contribuabilii să mituiască persoanele desemnate prin
funcție să colecteze veniturile fiscale.
2) Factorii economici influențează creșterea evaziunii și sunt reprezentați de
nivelul veniturilor ale diferitelor categorii sociale și de faptul că anumite persoane au acumulat
averi însemnate prin mijloace necinstite.
Acest fapt creează o stare de neîmplinire bănească persoanelor cinstite și le
predispune la comiterea unor fapte frauduloase.
Factorii economici se referă la starea economică a contribuabilului, cu cât starea sa este una
mai grea și îngrădită de veniturile pe care le obține, cu atât mai greu îi va fi să plătească
contribuțiile la bugetul de stat și va căuta metode ilegale prin care să-și păstreze banii datorați
statului.
3) Factorii de ordin legislativ și administrativ sunt determinați de o legislație precară care
prezintă lacune, fapt ce contribuie la dezvoltarea fenomenului evazionist. Este de înțeles că o
legislație precară, contradictorie, neclară, cu modificări foarte dese permite contribuabilului să
speculeze asupra acestor inadvertențe.
Presiunea fiscală din partea statului român, este o altă cauză care generează evaziunea
fiscală. În aceste condiții, contribuabilii au căutat modalități de sustragere de la plata
prelevărilor fiscale.
Factorii administrativi, care contribuie la menținerea fenomenului evazionist, sunt
determinați de un deficit al personalului necesar pentru efectuarea controalelor, dar și de calitatea
acestuia. Lipsa de profesionalism și de integritate are ca rezultat o slabă activitate de constatare și
combatere a faptelor evazioniste.
Un alt factor, tot de ordin administrativ, este reprezentat de salarizarea necorespunzătoare,
care nu permite angajarea de personal cu un înalt grad de calificare și de moralitate, calități
necesare pentru a combate evaziunea fiscală.

2.3 Clasificarea şi infracţiunile evaziunii fiscale

În România, literatura de specialitate delimitează evaziunea fiscală, din punct de vedere

conceptual, cu privire la distincția care există între faptele săvârșite, în evaziune fiscală licită și
ilicită.
Evaziunea fiscală licită este definită de Anastasiu Crişu ca fiind ”acțiunea
contribuabilului de a ocoli legea, recurgând la o combinație neprevazută de legiuitor, și în
consecință tolerată prin scăparea din vedere”. Este vorba de o evaziune fiscală legală care se
realizează atunci când legea este cât mai favorabilă, atunci când prezintă posibilități și lacune pe
care legiuitorul le-a permis și poate avea loc atunci când contribuabilul se folosește de
imperfecțiunile legislației, datorită faptului că legislația în vigoare permite evaziunea prin
reglementarea unui regim fiscal favorabil.
La polul opus, evaziunea fisclă ilicită este definita de Balaban (2003, p. 9) ca fiind
”acțiunea contribuabilului ce încalcă prescripția legală cu scopul de a se sustrage de la plata

5
impozitelor, taxelor și contribuțiilor cuvenite statului”. Evaziunea fiscal ilicită se realizează
practic prin încălcarea prevederilor legale cu scopul sustragerii de la plata dărilor
datorate statului. Evaziunea fiscală ilicită este singura formă de evaziune ce încalcă dispozițiile
impuse de legiuitor, se întâlnește pe scară mult mai largă decât evaziunea legală și se bazează pe
fraudă și pe reaua-credință a contribuabilui.
În legea 241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, infracțiunile de
evaziune fiscală ilicite sunt prevăzute de articolul 9 alin. (1) pct. a)-g) și în articolele 3-8.
Conform legii, constituie infracțiune de evaziune fiscală următoarele acțiuni, dacă sunt
comise în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale:
 trecerea de registre nereale în contabilitate;
 întocmirea de declarații false;
 întocmirea de documente false care prezintă plăți fictive;
 registre contabile nereale;
 nedeclararea materiei impozabile;
 falsificarea bilanțului, ca mijloc de fraudare a fiscului;
 vânzări fără documente justificative;
 ținerea de evidențe contabile duble;
 sustragerea de la controale financiare;
Având în vedere dispozițiile legii nr. 241/2005, pentru prevenirea și combaterea evaziunii
fiscale, este evident că forma de vinovăție cu care se săvârșesc cele prezentate mai sus este
intenția directă a contribuabililor de a sustrage de la plată veniturile impozabile.
În România, Legea 241/2005 reglementează infracțiunile de evaziune fiscală, respectiv
infracțiunile conexe acestora.
Caracteristicile comune ale infracțiunilor de evaziune fiscală sunt următoarele:
 obiectul juridic este reprezentat de relațiile sociale privind formarea bugetului de stat și
activitățile financiare dintre stat și partenerii economici ai acestuia. În cazul evaziunii
fiscale, statul este un partener în relațiile sociale, a cărui încredere este înșelată de
contribuabil prin neachitarea taxelor și a impozitelor datorate;
 obiectul material îl constituie sumele de bani datorate statului, bugetelor locale și
bugetelor asigurarilor sociale;
 subiectul activ al infracțiunii este contribuabilul, persoană fizică sau juridică, român sau
străin, care obține venituri impozabile;
 subiectul pasiv este statul, ca titular al veniturilor sociale care duc la formarea bugetului
de stat;
 subiectul pasiv secundar este autoritatea fiscală care suportă prejudiciul;
 elementul material se concretizează în acțiuni comise și fapte omisive. Fapta de evaziune
ficală nu are un tipar bine definit, iar schimbarea legislației fiscale și condițiile sociale
duc la diferite forme de concretizare a acțiunilor ce formează latura obiectivă a faptei
penale;
 latura subiectivă, constă în săvârșirea faptei penale cu formă de vinovăție a intenției
directe, deoarece există întotdeauna scopul de a sustrage veniturile impozabile de la plată;
 consumarea infracțiunii;
 sancțiuni prevăzute de lege; Infracțiunile de evaziune fiscală sunt prevăzute și sancționate
de art. 9 alin. (1), din Legea 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale
în România care incriminează șapte fapte penale diferite astfel:
1. Art. 9 alin. (1) lit. a) ”Ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile”. 

6
Obiectul juridic al acestei infracțiuni îl reprezintă relațiile sociale din economie ce duc la
activități economico-financiare a căror desfășurare depinde de apărarea împotriva oricăror fapte
aduse stabilirii corecte a stării de fapt fiscale. Este absolut necesar pentru buna funcționare a
mecanismelor economice ca legea să sancționeze orice act de infracțiune ce duce la scopul
colectării de către stat a taxelor și impozitelor. Sub aspectul laturii subiective, această infracțiune
presupune intenția directă a contribuabilului de a refuza plata obligațiilor fiscale. Obiectul
material al infracțiunii este reprezentat de bunul impozabil, sursa impozabilă sau chiar de
declarațiile completate fals. Subiecții infracțiunii prevăzută de art alin.(1) lit. a) sunt: subiectul
activ reprezentat de orice persoană fizică sau juridică, subiectul pasiv pricipal reprezentat de stat
ca titular al valorii sociale și subiectul pasiv secundar reprezentat de autoritatea fiscală
prejudiciată. Infracțiunea este consumată fie în momentul săvârșirii, fie la momentul la care
expiră termenul până la care persoana în cauză avea obligația să stingă datoria fiscală.
Infracțiunea în cauză este sancționată cu închisoare de la 2 la 8 ani.
2. Art. 9 alin. (1) lit. b) ”Omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în acte contabile ori
în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate”.
 Obiectul juridic al acestei infracțiuni este reprezentat de relațiile privind activități economico-
financiare a căror naștere și dezvoltare depinde de apărarea împotriva oricăror fapte aduse
stabilirii corecte a stării fiscale, colectării taxelor, impozitelor și contribuțiilor și îndeplinirea
obligațiilor fiscale prin acțiuni de neevidențiere în documentele legale a operațiunilor comerciale
sau a veniturilor realizate. Obiectul material al infracțiunii îl constituie documentele financiar-
contabile care au fost alterate, deoarece conținutul acestora cuprindea operațiunile efectuate sau
veniturile realizate. Subiectul activ al infracțiunii este administratorul sau persoana fizică sau
juridică, desemnată să organizeze și să conducă contabilitatea. Subiectul pasiv rămâne și în acest
caz statul și unitățile administrativ-teritoriale ale acestuia. Latura obiectivă a infracțiunii de
omitere a evidentierii operațiunilor comerciale este reprezentată de obiectul material și constă în
omisiunea de a evidenția, în documentele legale, operațiunile comerciale sau veniturile realizate.
Rezultatul faptei de evaziune este consacrat intr-o acțiune de neîntocmire a documentelor
justificative pentru operațiunile efectuate sau venitul realizat. La fel ca și la infracțiunea
anterioară latura subiectivă este reprezentată de intenția directă calificată prin scopul de a se
sustrage de la obligațiile fiscale. Consumarea faptei are loc în momentul în care a trecut termenul
legal în care era necesar să se realizeze evidențierea înregistrărilor omise. Sancțiunea prevăzută
în acest caz este închisoarea de la 2 ani la 8 ani. Un exemplu în cazul acestei infracțiuni este
acela în care administratorul unei societăți devine învinuit că nu a îndeplinit obligația de a preda
departamentului de contabilitate actele contabile sau alte documente legale ce evidențiau
veniturile realizate din desfășurarea operațiunilor de vânzare-cumpărare pentru care au fost
emise facturi fiscale, cu scopul sustragerii de la plata impozitului pe profit și a taxei pe valoare
adăugată. Prin urmare, având în vedere că nu a predat contabilului societății comerciale facturile
și chitanțele fiscale, persoana în cauză devine subiect activ al infracțiunii de evaziune fiscală.
3. Art. 9 alin. (1) lit. c) ”Evidențierea, în acte contabile sau în alte documente legale, a
cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive, în
scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale”. 
Obiectul juridic al infracțiunii de evidențiere a unor operațiuni fictive este reprezentat de relațiile
sociale ce privesc activitățile economico-sociale a căror naștere, desfășurare şi dezvoltare depind
de apărarea împotriva oricărei acțiuni care duce la neîndeplinirea obligațiilor fiscale. Aceste
relații sociale sunt deosebit de însemnate pentru buna funcționare a sistemului fiscal al unui stat,
deoarece orice cheltuială și operațiune fictivă duce la diminuarea taxelor și veniturilor colectate.

7
Obiectul material al acestei infracțiuni este reprezentat de actele contabile sau alte documente în
care sunt evidențiate cheltuieli care nu sunt întocmite pe baza operațiunilor reale. Documentele
reprezintă produsul infracțiunii sau mijlocul prin care se produce infracțiunea. Subiecții activi ai
acestei infracțiuni sunt persoane fizice și juridice cum ar fi: contribuabilul, administratorul,
directorul economic, contabilul șef sau altă persoană împuternicită. La fel ca și la infracțiunile
anterioare, subiectul pasiv ramâne statul şi autoritatea fiscală care a fost prejudiciată. Elementul
material al laturii obiective constă în evidențierea unor operațiuni fictive. Spre exemplu, o
operațiune fictivă constă în realizarea unor înregistrări de cheltuieli care nu au date corecte a
stării fiscale, prin acțiuni de executare a evidențelor contabile duble, utilizându-se înscrisuri sau
alte mijloace de stocare a datelor. În acest caz, obiectul material îl reprezintă evidențele contabile
duble, respectiv înscrisurile sau mijloacele de stocare a datelor. Subiecții infracțiunii sunt
reprezentați de subiectul activ al infracțiunii care poate fi orice persoană fizică sau juridică care
are atribuții în organizarea și conducerea contabilității, iar subiectul pasiv rămâne în continuare
statul. Latura obiectivă, reprezentată de elementul material constă în executarea de evidențe
contabile duble, prin folosirea de înscrisuri sau alte mijloace de stocare a datelor. Latura
subiectivă a infracțiunii se săvârșește cu intenția directă a făptuitorului, caracterizată prin scopul
acestuia de a se sustrage de la dările fiscale. Consumarea infracțiunii se realizează la momentul
comiterii faptei descrise în norma de încriminare în oricare din acțiunile ce presupun executarea
de evidențe contabile duble, cu condiția ca fapta să fie aptă să ducă la sustragerea de la
îndeplinirea de evidențe contabile. Pentru ca infracțiunea să fie una reală este nevoie ca
înregistrările contabile să constituie o evidență contabilă paralelă, adică să nu fie vorba doar de
înregistrări izolate, iar fapta să fi fost comisă cu scopul de sustragere de la plata prelevărilor
fiscale. Pedeapsa este similară ca și în cazurile infracțiunilor anterioare.
6. Art. 9 alin. (1) lit. f) presupune ”Sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare,
fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire
la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate, în scopul sustragerii de la
îndeplinirea obligațiilor fiscale” În cazul acestei infracțiuni, obiectul juridic este reprezentat de
relațiile sociale dintre stat și contribuabilul a cărui faptă prin nedeclararea sau declararea ireală a
sediilor sociale este încălcată încrederea organelor de control financiar. Obiectul material este
reprezentat de documentele în care au fost înscrise date fictive privind sediile persoanelor
verificate de organele de control financiar-fiscal. Subiectul activ al infracțiunii nu poate fi decât
o persoană fizică sau juridică care are o anumită calitate, cum ar fi administratorul, directorul sau
mandatari cu mandat special de a reprezenta societatea. Subiectul pasiv rămâne în continuare
statul și autoritatea fiscală prejudiciată. Latura obiectivă constă în sustragerea de la efectuarea
verificărilor financiare, prin declararea inexactă a sediilor ale persoanelor verificate. Pentru ca
latura obiectivă să aibă obiect material este nevoie de o declarație fictivă a sediilor, de controlul
financiar, fiscal sau vamal și cu ocazia efectuării controlului să se constate sustragerea
contribuabilului de la verificările financiare. Necesitatea acestei infracțiuni rezultă din obligația
impusă organelor de control fiscal de a desfășura inspecții fiscale în spațiile de lucru ale
contribuabilului. Latura subiectivă se realizează cu intenția contribuabililor de a se sustrage de la
verificările financiare, fiscale sau vamale, prin declararea inexactă a sediilor. Această infracțiune
se consumă la momentul comiterii faptei incriminatorii prin orice modalitate de producere a
rezultatului material care este reprezentat de sustragerea de la verificările financiare prin
declararea fictivă a sediilor. Pedeapsa este închisoarea de la 2 ani la 8 ani.
7. Art. 9 alin. (1) lit. g) se referă la ”fapta debitorului sau unei terțe persoane care în scopul
sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, substituie, degradează sau înstrăinează

8
bunuri sechestrate în conformitate cu prevederile Codului de procedura fiscală și ale
Codului de procedură penală”. 
Obiectul juridic este reprezentat în acest caz de acțiunea pe care o săvârșește contribuabilul
împotriva statului prin degradarea sau înstrăinarea bunurilor sechestrate.
Obiectul material constă în bunul asupra căruia a fost aplicată măsura sechestrului. Poate fi vorba
atât de bunuri mobile, cât și imobile, aflate în proprietatea debitorului, condiția fiind ca acestea
să fi fost legal sechestrate. Subiectul activ al acestei infracțiuni poate fi orice persoană, legea în
acest caz nu impune o calitate a persoanei. În cazul tuturor infracțiunilor de evaziune fiscală
subiectul pasiv este statul. Elementul material al laturii obiective a infracțiunii prevăzută de lege
este realizat de înstrăinarea, substituirea sau degradarea bunului sechestrat. Latura subiectivă se
caracterizează prin scopul pe care îl urmărește făptuitorul, respectiv sustragerea de la
îndeplinirea obligațiilor fiscale. Fapta se consumă la momentul comiterii acțiunii de substituire,
înstrăinare sau distrugere a bunului sechestrat sau la momentul producerii prejudiciului prevăzut
de lege. Și în acest caz pedeapsa este închisoarea de la 2 ani la 8 ani.
Astfel, dacă art. 9 din Legea nr. 241/2005 reglementează infracțiunile de evaziune fiscală, în art.
3-8 din același act normativ sunt acuzate fapte aflate în legătură cu infracțiunile de evaziune
fiscală, denumite potrivit legii nr. 241/2005 ”infracțiuni conexe infracțiunilor de evaziune
fiscală”. Aceste infracțiuni de evaziune fiscală prezintă aceleași caracteristici comune, pe care le
au și infracțiunile de evaziune fiscală.
Infracțiunile prevăzute sunt următoarele:
 neacceptarea de a reface documentele contabile distruse;
 neacceptarea de a preda documentele legale și bunurile din patrimoniu;
 neacceptarea de a face dovada documentelor legale si bunurilor din patrimoniu;
 împiedicarea efectuării verificărilor financiare, vamale sau fiscale;
 reținerea și nevărsarea cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a impozitelor și
contribuțiilor cu reținere la sursă;
 deținerea și punerea în circulație a timbrelor sau formularelor tipizate utilizate in
domeniul fiscal fără a avea acest drept;
 tipărirea fără drept a timbrelor, banderolelor si documentelor tipizate și punerea în
circulație a acestora;
 obținerea de rambursări, restituiri sau compensări nelegale.
În cazul săvârșirii oricărei infracțiuni dintre cele prezentate în Legea nr. 241/ pentru
prevenirea și combaterea evaziunii fiscale organele judiciare au obligația de a lua măsuri
asiguratorii.

2.4 Combaterea și reducerea evaziunii fiscale în România

În România numeroasele obligații fiscale pe care legea le impune contribuabililor îi va

determina pe aceștia să găsească procedee diverse de eludare a legilor fiscale. Răspăndirea
evaziunii fiscale are drept consecință ineficacitatea sistemului fiscal autohton, periclitând astfel
sustenabilitatea economică a țarii și combaterea eficientă a fenomenului de evaziune fiscală.
Pedepsele legale care sunt instituite în cadrul legilor fiscale nu îi vor condiționa pe contribuabili
să-și plătească datoriile fiscale, din contra, îi vor determina să găsească noi proceduri pentru a se
sustrage de la obligațiile fiscale pe care le au față de stat.

9
 Statul și contribuabilul nu trebuie să se considere adversari, însă cei doi subiecți prezenți
în relațiile economice nu prezintă aceleași scopuri comune. Statul are ca obiectiv colectarea de
venituri de la contribuabili, pe când aceștia urmăresc să obțină venituri cât mai mari fără plata
dărilor fiscale.
În momentul actual, reducerea fenomenului evaziunii fiscale reprezintă una din
prioritățile principale ale organelor fiscale naționale, cât și locale.
În România, organismele naționale care au atribuții în a depista și combate evaziunea
fiscală sunt următoarele:
 Departamentul de Luptă Antifraudă - este reglementat conform Legii nr. 61/2011
”privind organizarea și funcționarea Departamentului pentru Lupta Antifraudă” și
reprezintă instituția de contact cu Oficiul European de Luptă Antifraudă. Acest organism
de combatere a evaziunii fiscale coordonează lupta împotriva fraudei fiscale, controlează
și identifică nereguli, fraudele și alte activități ilicite care duc la atingerea obiectivelor
Uniunii Europene în România și elaborează cadrul normativ și instituțional necesar
pentru garanția protecției intereselor financiare ale Uniunii Europene în România.
 Direcția Generală Antifraudă Fiscală - a fost inființată în 2013 ca un department
distinct din cadru ANAF, cu menirea să lupte în mod activ împotriva evaziunii fiscale.
Direcția Generală Antifraudă Fiscală a avut două obiective principale: prevenirea și
controlul faptelor de evaziune fiscal şi combaterea faptelor de evaziune fiscală.
 Oficiul European de Luptă Antifraudă - cu ajutorul OLAF, Uniunea Europeană își
apără interesele financiare pe care le are în țara noastră, prin îndeplinirea funcției de
investigare a faptelor de fraudare din interiorul țării.
Pentru a avea norme juridice corecte și eficiente a măsurilor de combatere a evaziunii fiscale,
avem nevoie de următoarele aspecte:
 aplicarea taxelor și impozitelor în aşa fel încât acestea să fie ușor de suportat de către
contribuabil. O cotă mare a impozitelor și taxelor nu generează neapărat creşterea
veniturilor la bugetul de stat;
 perfecționarea modalității de control fiscal, asigurarea mijloacelor materiale și umane
necesare, precum și un sistem informatizat foarte bine organizat privind controalele
fiscale;
 reglementarea infracțiunilor de evaziune fiscală să fie cât mai clară, înțeleasă de către
contribuabili, astfel încât să se evite problema de interpretare a legii;
 înființarea la nivel național a unui sistem de evidență a persoanelor fizice și juridice
care nu-și achită datoriile fiscale; Un astfel de sistem ar permite constituirea
unei modalități de control al persoanelor debitoare.
 reducerea numărului de taxe și impozite, atât la nivel național cât și local;
 evaluarea periodică a funcționarilor publici cu atribuții în domeniul combaterii faptelor
de evaziune;
 schimbarea mentalității contribuabilului;
 măsuri de relaxare fiscală, de forma scutirilor, reducerilor fiscale și schimbarea ponderii
impozitelor directe și indirecte, pe termen lung;
 cooperarea interinstituțională – este necesară o cooperare strânsă între Direcția Generală
Antifraudă Fiscală din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, pe de o parte,
și Direcția Naționala Anticorupție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție, pe de altă parte, prin înființarea unor direcții specializate în cadrul
ambelor instutuții care să permită o colaborare permanentă, atât în vederea indentificării

10
 și cercetării unor fapte de evaziune fiscală cât și în cea ce privește recuperarea
prejudiciului suferit de stat prin faptele de evaziune fiscală;
 adoptarea unor scutiri de taxe și impozite pentru primii ani de activitate ai
agentului economic;
 formarea și perfecționarea aparatului fiscal;
 folosirea de sisteme inteligente care să determine contribuabilul să-și plătească obligațiile
fiscale constrâns de necesitatea desfășurării activității;
 realizarea unui soft care să implementeze un sistem informatic unic la nivel
național, prin care toți profesioniștii să opereze înregistrările contabile a facturilor,
chitanțelor, a tuturor documentelor justificative privind operațiunile contabile. Un astfel
de sistem ar permite o vizualizare instantanee de către organele fiscale a tuturor
operațiunilor efectuate de un profesionist, permițând astfel verificarea mult mai ușor a
operaților efectuate de acesta și identificarea eventualelor riscuri de evaziune fiscală.

Concluzii

Pentru România, evaziunea fiscală are un efect nefavorabil asupra economiei de piață și face
parte din comportamentul economic al contribuabililor.
Acest fenomen continuă să existe, să fie perceput, simțit de către bugetul general consolidat
și să fie un subiect de analiză.
Volumul veniturilor fiscale colectate la bugetul general consolidat este influențat de mulți
factori, printre care, cel mai important, produsul intern brut, dar și de performanța
administrației fiscale, și anume capacitatea de combatere a evaziunii fiscale și asigurarea unei
eficiențe ridicate de colectare a taxelor și impozitelor.
În România este nevoie în primul rând de prevenirea infracțiunilor de evaziune fiscală și
depistarea lor la timp pentru a fi combătute. Pentru a preveni astfel de cazuri, România are
nevoie de perfecționarea modalității de control fiscal, asigurarea resurselor materiale și
umane, precum și un sistem bine informatizat și organizat privind controalele fiscale.
La nivelul României s-a dovedit că sistemul fiscal este unul slab, iar sumele de bani
provenite din dările fiscale au fost achitate la un nivel scăzut.
Pentru a preveni această situație este nevoie de identificarea activităților de evaziune fiscală,
fapt ce poate duce la o modalitate de reducere a evaziunii fiscale.
Impactul pe care îl are evaziunea fiscală asupra PIB este foarte ridicat, iar economia țării este
foarte afectată de evaziunea fiscală. Pentru a controla această activitate ilegală, România poate
spori eficiența fiscală.
Astfel, reducerea evaziunii fiscale și creșterea veniturilor bugetare trebuie să se realizeze prin
accentuarea luptei împotriva evaziunii fiscale și nu prin majorarea taxelor și impozitelor care duc
la degradarea mediului de afaceri și imposibilitatea contribuabililor de a-și plăti taxele și
impozitele.

11
 Bibliografie:

Aniței Nadia Cerasela, Lazăr Roxana Elena , Evaziunea fiscală între legalitate și
infracțiune, ediție revizuită și adăugită, Editura Universul Juridic, București, 2016.
Apostolache Mihaela Adina, Protecția reală a intereselor financiare ale României și
Uniunii Europene, Editura Academia română, București, 2013.
Ciubotariu Irina, Finanţe - manual universitar, Editura DP, Bucureşti, 2010.
Florescu Dumitru, Bucur Dan, Mrejeru Theodor, Martinescu Andreea, Manea Vasile,
Evaziunea Fiscală, Editura Universul Juridic, București, anul 2013.
Moraru Dan, Nedelescu Mihai, Stănescu Cristina, Plăiaşu Neculae, Şindilaru Răzvan,
Finanțe publice și evaziune fiscală, Editura Economică, 2008.
Onofrei M., Management financiar, Editura Univ. Al.I.Cuya, Iaşi 2011.
Vîrjan Bogdan, Infracțiunile de evaziune fiscală, edția 2, Editura C.H. Beck, București,
2016.

Internet

http://www.inm-lex.ro/fisiere/d_1443/Ghidul%20combatere%20infractiuni%20de%20evaziune
%20fiscala.pdf
https://www.gov.ro/ro/guvernul/sedinte-guvern/pentru-combaterea-evaziunii-fiscale-i-a-
planificarii-fiscale-multinationalele-vor-face-raportari-in-statul-de-rezidenta-fiscala
https://ro.wikipedia.org/wiki/Evaziune_fiscal%C4%83
https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/240322

12