Universitatea Spiru Haret

Facultatea de Stiinte juridice si Stiinte economice Brasov

Program de studii : Management

Evaluare pe parcurs 1
Eseu
la disciplina: Finante
Titlul: Evaziunea Fiscala in Romania

Titular disciplina:
Prof.univ.dr. Elena Doval

Student:
Nume si prenume Vintila Sorin Nicu
An 1, forma de invatamant: IF
E-mail: Vintila_S@yahoo.com
Telefon: 0787 620 040
Loc de munca: Oficiul Postal Sacele
1 
 Evaziunea fiscală în România

Rezumat

Evaziunea fiscală este un fenomen de fraudă economică cu valențe penale și influențe

sociale negative, care nu a putut fi eradicat nici în statele cele mai avansate, însă a cărui
reducere este posibilă prin mecanisme legislative și de control mai eficiente și în țara noastră.

Creșterea volumului și diversității schimburilor economice pe plan intern și internațional

a favorizat amplificarea acestui fenomen în România post-decembristă, care, deși membră UE
din 2007, se află încă în curs de reformă și modernizare a economiei, incluzând digitalizarea
procesului colectării taxelor.

Combaterea corupției încă prezente la nivelul instituțiilor responsabile, dar și

eliminarea din legislația uneori confuză a unor așa-numite ”paradoxuri fiscale” sunt alte
măsuri stringent necesare pentru diminuarea evaziunii fiscale, care doar în domeniul colectării
TVA era de 33,8% din încasările normal previzionate în anul 2018 și de 37,4% în 2020, conform
celui mai recent raport al Comisiei Europene.
 Cap.I Definirea evaziunii fiscale

O analiză a fenomenului evaziunii fiscale din România trebuie să țină cont de tranziția
economiei țării după decembrie 1989 de la un sistem centralizat strict planificat la adoptarea
mecanismelor economiei capitaliste de piață, incluzând un nou sistem fiscal. Acesta a impus
introducerea TVA (taxa pe valoare adăugată) la data de 1 iule 1993, dar și alte măsuri de
stabilizare economică:

- reforma impozitului pe circulația mărfurilor

- introducerea impozitului pe profit
- impozitul pe dividende și pe vânzarea de active
- un nou sistem de taxe vamale
- introducerea impozitului pe salarii

Atunci a început și fenomenul inerent de evaziune fiscală, care reprezintă, într-o accepțiune
legală consacrată, ”sustragerea prin orice mijloace, în întregime sau în parte, de la plata
impozitelor, taxelor și a altor sume datorate bugetului de stat sau celor locale, bugetului
asigurărilor sociale de

stat și fondurilor speciale extrabugetare, de către persoanele fizice și persoanele juridice române
sau străine contribuabile.”1 Alte opinii din literatura de specialitate susțin că evaziunea fiscală
poate fi considerată ca ansamblul sustragerilor intenționate de la plata obligațiilor fiscale, comise
nu prin încălcarea directă a legii, ci prin ocolirea ei cu ajutorul unor acte simulate și numai
aparent reale. Dar aceasta nu este o explicație completă, descriind în special evaziunea fiscală
considerată ”legală”.

Juristul francez Maurice Duverger susținea că evaziunea fiscală este ”un termen pompos
care indică sustragerea față de fiscalitate” și/sau ”ansamblul manifestărilor de fugă din fața
impozitelor”2, iar Dicționarul explicativ al limbii române delimitează evaziunea fiscală ca
”sustragerea de la plata obligațiunilor fiscale”. În doctrina economică se face așadar diferențierea
între metodele legale de neplată a impozitelor și evaziunea fiscală concretă.

Cap.II Evaziunea fiscală legală

1
Legea privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale nr. 241/2005
2
Maurice Duverger, citat în http:/wwww.scritub.com
 Impozitul poate fi deci evitat, fără să apară probleme cu legea, prin diverse artificii
circumscrise noțiunii de evaziune fiscală legală sau licită. Aceasta este înțeleasă ca sustragerea
unei părți impozabile fără ca acest lucru să fie considerat contravenție sau infracțiune,
presupunând valorificarea inventivă a inconsecvențelor sau contradicțiilor prevederilor legale.

Între noțiunile ”evaziune” şi ”legală” există un raport de antinomie logică, un paradox,

deoarece nu poate exista ”furt legal”. Cu toate acestea, legislaţia fiscală din România de după
anul 1989 este, parțial, și o legislație a paradoxurilor fiscale generatoare de evaziune fiscală
”legală”, înfloritoare îndeosebi pentru marii contribuabili. Aceasta a condus atât la diminuarea
masivă a veniturilor bugetare, afectând produsul intern brut cu până la 45% după unii experți 3,
cât și la creşterea poverii fiscale şi a sărăciei pentru majoritatea contribuabililor şi a cetăţenilor
oneşti.

Persoanele fizice nu au de fapt nicio posibilitate practică de a se sustrage de la plata

impozitelor, în special a celor cu stopaj la sursă precum impozitul pe salariu ori cel pe venit,
impozitul pe dividende, contribuţiile sociale etc. Situaţia este însă total diferită în cazul marilor
contribuabili, în special a grupurilor de interese nelegitime care, direct sau prin interpuși, deţin
poziţii-cheie în puterea politică, legislativă sau executivă. Sunt cunoscute astfel nenumărate
cazuri din România post-decembristă când a fost posibil ca o societate comercială să înceapă, de
pildă, activitatea cu aport de capital străin de numai câţiva dolari, în condițiile când chiar şi în
paradisurile fiscale (Offshore), capitalul minim necesar pentru înfiinţarea unei societăţi
comerciale cu capital străin este obligatoriu de câteva zeci de mii de dolari. Alte societăți au
funcţionat numai pe pierderi fiscale în cursul unor perioade îndelungate, de până la 25 de ani –
lucru permis de fapt și în prezent de legislaţia fiscală din România. Ba, mai mult de atât, unora li
s-a permis să-şi mărească și patrimoniul, chiar până la sute de milioane de euro, în condiţii de
funcţionare pe pierderi continue. Multe altele au mai beneficiat şi de importante facilităţi fiscale
(scutiri, reduceri, amânări sau restituiri de impozite, taxe și contribuţii.) Scăderea din veniturile
3
Conform studiului “Economia subterană în România”, realizat de Centrul Român de Politici
Economice (CRPE) prezentat pe 6 septembrie 2001 la BNR (şi de ziarul Cotidianul din 7
septembrie 2001), care susține că economia subterană a reprezentat în anul 2000 aproximativ
45% din PIB.
impozabile a unor cheltuieli fictive de protocol, publicitate sau (cel mai frecvent) a celor de
consultanță constituie o altă cale cu aparență legală de ”distorsionare” a bilanțurilor contabile și
implicit a ocolirii plății impozitelor.

Una din cele mai frecvente metode de evaziune fiscală ”legală” întâlnite la noi în țară a
fost și cea prin care se constituiau companii comerciale ”în lanț”, având același beneficiar comun
sau o colectivitate de societăți care, în cel mai scurt timp după terminarea perioadei scutirii de
taxe pe profit, se închideau. Astfel, ”portițele” găsite în Legea nr. 12/1991 privind impozitul pe
profit le-a permis acestora să abuzeze ani la rând de dreptul de a nu achita impozitul pe profit.
Doar în perioada 1991-1995, combaterea acestei forme de evaziune fiscală putea dubla bugetul
de stat anual. Așadar, actul normativ nu a fost unul eficient din două motive: nu și-a îndeplinit
obiectivul de a conferi avantaje pentru societățile nou înființate, având în vedere că majoritatea
nu au fost active decât pentru un timp foarte scurt  și, totodată, fenomenul  a dat startul
intensificării evaziunii fiscale în economia românească.4

4
Raport de activitate ANAF 2007
 Cap. III Evaziunea fiscală ilicită (frauda fiscală)

Acest tip de evaziune fiscală ”propriu-zisă” poate fi clasificat în patru categorii formale:

- evaziunea tradițională
- evaziunea juridică
- evaziunea contabilă
- evaziunea prin evaluare

Forma tradițională constă în neplata obligațiunilor fiscale fie prin înregistrarea și depunerea
de documente incorecte, fie prin neîntocmirea actelor solicitate de legislația fiscală în vigoare.
Rezultă implicit declarații fiscale false prin reducerea cu intenție a încasărilor sau efectuarea
unora în numerar și fără facturare, ori creșterea intenționată a cheltuielilor. Producerea și
comercializarea de bunuri și servicii în mod clandestin, dar și utilizarea forței de muncă ”la
negru” intră în aceeași categorie.

Evaziunea fiscală juridică reprezintă ascunderea naturii juridice a unui asociat comercial ori
contribuabil persoană fizică, realizată de exemplu prin transformarea unui contract de asociere
într-unul de muncă, din care rezultă avantaje în calitate de salariat.

Forma contabilă a evaziunii fiscale se realizează prin disimularea evidențelor contabile

corecte, utilizând documente false care să conducă la creșterea aparentă a cheltuielilor, simultan
cu scăderea veniturilor impozabile.

Evaziunea prin evaluare constă în subevaluarea valorii stocurilor și supraestimarea

amortismentelor și provizioanelor, cu intenția ”deplasării” plății impozitelor în viitor.

Există însă și alte tipuri de clasificări, care recunosc de pildă ”frauda fiscală pe termen lung”,
în care o firmă cu profil aparent serios încetează plățile și apoi declară falimentul, după ce și-a
transferat profiturile în altă țară. La fel, ”frauda pe termen scurt ”este aceea când o firmă nouă își
încetează activitatea după primirea unei rambursări legale de TVA, iar plătitorul dispare.
 Indiferent de tipul evaziunii fiscale practicate, și în România domeniul comerțului este pe
primul loc în topul generatoarelor de ”economie subterană”, urmat de anumite ramuri industrial-
productive și de activități independente precum ale medicilor, avocaților sau arhitecților.

Presa internațională sublinia că doar Bulgaria ne depășește în topul statelor UE ca procent al

ciuntirii produsului intern brut din cauza ”economiei subterane”,5 iar Consiliul Fiscal arăta că
unul din trei angajați români nu plătește impozit pe venit și nu achită contribuția la fondul de
pensii.6

5
Studiu al firmei de consultanță AT Kearney, prezentat în www.ziare.com/2014
6
Constantin Pescaru: ”Câți bani pierde România din cauza evaziunii fiscale”, în
www.ziare.com din 30.10.2014
 Cap.IV Prevenirea și combaterea evaziunii fiscale

Eficientizarea controlului fiscal este cel mai important factor în această direcție. Ea
trebuie însă dublată de crearea și/sau actualizarea continuă a legislației fiscale românești, în
funcție de evoluția mecanismelor de piață. Aceasta trebuie orientată și spre scăderea așa-numitei
presiuni fiscale, deoarece mărirea ratelor de impunere conduce, de la un punct, la limitarea
dezvoltării agenților economici, descurajarea investițiilor și îngustarea bazei de
impozitare.7Reducerea corupției încă prezente în administrația fiscală, dar și în justiție este o altă
măsură logică ce cade în sarcina DNA, DIICOT etc. Fermitatea aplicării unor sancțiuni trebuie
însă dublată de combaterea supracontroalelor fiscale dictate uneori din motive obscure, de natură
politică. De asemenea, recurgerea la avertizări și nu direct la sancțiuni, plus stabilirea unor
termene de rezolvare cu ocazia constatării primelor nereguli fiscale ar trebui să
primeze.Convingerea mea este că cel mai important factor care a permis menținerea unei rate
înalte de evaziune fiscală în România a fost trenarea procesului de digitalizare și informatizare a
administrației fiscale. Sistemul SAF-T, care trebuia să devină operațional din 2020, va fi totuși
finalizat în luna iulie 2021, conform comunicărilor recente din partea ANAF. O serie de alte
măsuri complementare sistemului SAF-T vor fi implementate, cum ar fi raportarea în formă
electronică a unor documente, controalele fiscale online sau utilizarea caselor de marcat cu jurnal
electronic. De altfel, foarte recent (din 31 martie 2021) a început procedura de conectare a
aparatelor de marcat electronice fiscale la sistemul informatic al Ministerului Finanțelor –
ANAF.8Ponderea veniturilor fiscale ale României raportate la PIB (în prezent de circa 27%) va
crește astfel cu siguranță, apropiindu-se de media europeană, care depășește actualmente 40 de
procente.

--------***----------

7
Silvia Marinescu:”Contabilitate, fiscalitate și evaziune fiscală” Editura EduSoft Bacău, 2010,
pag.79

8
https://legestart.ro/a-inceput-procedura-de-conectare-a-aparatelor-de-marcat-electronice-
fiscale-la-sistemul-informatic-al-anaf/
 Bibliografie

1. Silvia Marinescu, ”Contabilitate, fiscalitate și evaziune fiscală” Editura EduSoft Bacău,

2010
2. Grigore Lăcrița, ”Opinie: Paradoxuri fiscale. Evaziunea fiscală legală”, pe
https://legestart.ro/opinie-paradoxuri-fiscale-evaziunea-fiscala-legala/
3. Constantin Pescaru, ”Câți bani pierde România din cauza evaziunii fiscale”, în
www.ziare.com din 30.10.2014
4. Olteanu I., Bistriceanu G., ”Evaziunea fiscală. Metode și tehnici de combatere a evaziunii
fiscale”, Editura ASE, București 2005
5. France Presse, ”Evaziunea fiscală, o enormă gaură neagră pentru România” în
http://economie.hotnews.ro din 21.08.2014