Universitatea ,,Dunărea de Jos”

Facultatea de Drept și Științe Administrative,

Galați

ENTITĂȚI CU PREROGATIVE ÎN DETECTAREA ȘI

PREVENIREA EVAZIUNII FISCALE
ROMÂNIA - SUEDIA

Coordonator științific: Prof. Univ. Dr. Nadia-Cerasela Aniței

Disciplina: DREPT FINANCIAR ȘI FISCAL

Studenți: BAȘTEA FLORENTINA-LUCIA
BOGDAN GEORGIANA-IONELA
Specializarea: Drept
Anul universitar: 2023-2024
Forma de învățământ: ZI
Anul II, grupa I
 CAPITOLUL 1

1. Reglementarea juridică a evaziunii fiscale în România

1.1 Conceptul de evaziune fiscală

Definirea conceptului de evaziune fiscală se dovedește a fi o sarcină dificilă, având în

vedere diversitatea modalităților și amploarea pe care acest fenomen a căpătat-o.
Maurice Duverger, într-o interpretare precisă, susținea că "există evaziune fiscală în sensul său
strict atunci când cel care ar trebui să plătească impozitul nu o face, fără a-și transmite obligația
către o terță parte."
Într-o definiție mai complexă, evaziunea fiscală reprezintă "sustragerea de la impunere, în
întregime sau parțial, prin orice mijloace, cu scopul de a reduce obligațiile de plată, incluzând
impozite, taxe, contribuții și alte sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului
asigurărilor sociale de stat și bugetelor fondurilor speciale, atât de către persoanele fizice, cât și
de către persoanele juridice, române și străine."1
Diversitatea termenilor utilizați pentru a descrie acest fenomen sugerează o gamă largă de
acțiuni, semnificația lor este unitară - neîndeplinirea intenționată a obligațiilor fiscale legale de
către contribuabili.
Dificultatea în definirea precisă a evaziunii fiscale nu diminuează importanța sa, ci,
dimpotrivă, evidențiază necesitatea abordării acesteia dintr-o perspectivă interdisciplinară, situată
la intersecția dintre domeniile juridic și economic.
Atunci când sarcinile fiscale devin oneroase, există o tendință naturală de a evita plata
acestora. Motivația umană tinde să pună în prim-plan interesul individual în detrimentul celui
general. Astfel, plătitorii de impozite încearcă să se sustragă de la îndeplinirea obligațiilor
fiscale, considerând în continuare că taxele obligatorii reprezintă prejudicii aduse averii și
venitului lor. Impactul fenomenului evazionist este complex, afectând atât economia națională
și societatea, cât și contribuabilii înșiși. Pe termen scurt, evazioniștii obțin câștiguri, în timp ce
bugetul de stat suferă pierderi. Pe termen lung, cei care nu recurg la evaziune fiscală pot avea de
suferit prin creșterea posibilă a fiscalității, necesară pentru acoperirea resurselor financiare
publice.
În ciuda acestor aspecte, economia în ansamblul său poate beneficia pe termen lung, dacă
eficiența în utilizarea resurselor provenite din evaziune este mai mare decât cea pe care ar fi
putut-o obține prin intermediul puterii publice.
Incidența evaziunii fiscale se resimte în mod evident la nivel politic, financiar, economic și
social, manifestându-se ca o contestare a puterii statului, influențând echilibrul bugetar,
distorsionând concurența și generând inechități în distribuția primară și secundară a produsului
intern net.

1
Legea nr. 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnitatilor publice, a
funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003.

2
1.2 Cauzele generatoare ale evaziunii fiscale

În România, schimbările survenite după 1989 au contribuit la instaurarea unei stări evidente
de anomie, explicând astfel creșterea fenomenului infracționalității economice și financiare. 2
În prezent, evaziunea fiscală se manifestă pe scară largă, cu exemple evidente în diverse
sectoare, inclusiv vânzarea de mărfuri fără emiterea bonurilor fiscale în magazinele de cartier,
practicată de comercianții ambulanți, chelnerii recompensați cu bacșiș în loc de salariu oficial,
angajatorii care plătesc salarii mai mari decât cele specificate în contractul de muncă, fermierii
care vând produse agricole fără a declara veniturile, proprietarii de apartamente care încasează
chirii fără a le raporta la Agenția Națională de Administrare Fiscală, sau comercianții de pe piață
care vând ouă și produse lactate fără a evidenția sursele veniturilor.
Economia emergentă din România este influențată de răspândirea extinsă a evaziunii fiscale,
având cauze specifice, comune altor țări aflate în curs de dezvoltare:
Modificări geo-politice: România a fost inclusă în filierele de transfer al profiturilor dinspre
Asia și Africa către vestul Europei.
Starea precară a statului de drept: Modificările repetate ale normelor fiscale au creat confuzie,
afectând încrederea contribuabililor și determinându-i să evite plata impozitelor.
Lipsa culturii fiscale: Contribuabilii români trebuie să dezvolte un obicei în a-și plăti obligațiile
fiscale.
Transferuri financiare către paradisuri fiscale: Sumelor mari obținute din activități în
România sunt direcționate către firme înregistrate în astfel de locații, limitând posibilitățile de
control și investigație.
Utilizarea excesivă a numerarului: Plățile în numerar și obținerea de sume în valută în afara
sistemelor bancare facilitează ștergerea urmelor tranzacțiilor.
Ineficiența administrației publice: Colectarea impozitelor și taxelor este afectată de ineficiența
sistemului administrativ.
Corupția: Nivelul scăzut de salarizare al funcționarilor publici contribuie la nivelul ridicat de
corupție.
Lipsa competiției reale: În unele sectoare, lipsa unei competiții adecvate favorizează
comportamente monopoliste, descurajând controalele autorităților naționale.
Permisivitatea legislației: Sistemele legislative permisive și sancțiunile blânde pentru fraude și
înșelăciuni contribuie la fenomenul de evaziune.
În concluzie, o politică fiscală complexă și incoerentă, împreună cu facilități fiscale neclare,
alături de un comportament civic insuficient educat al contribuabililor, în contextul unui nivel de
trai sub media Uniunii Europene, explică tendința potențială a contribuabililor români de a se
orienta către evaziune fiscală.

2
N.C. Aniţei, R.E. Lazăr, Evaziunea fiscală între legalitate şi infracţiune, Editura Lumen, Iaşi, 2013, p. 95-124;
N.C. Dariescu, Comparaţii între noua şi vechea reglementare a evaziunii fiscale, volumul dedicat Simpozionului
Naţional Criminalitatea financiar-bancară organizat de Univ. Craiova, Facultatea de Drept şi Ştiinţe Administrative
„Nicolae Titulescu” din 17-18 martie 2006, p. 50.

3
1. 3 Diversitatea și modalitățile fenomenului de evaziune fiscală

În domeniul literaturii de specialitate3, se conturează o distincție clară între diversele forme

pe care le poate îmbrăca fenomenul de evaziune fiscală:
Frauda tradițională sau prin disimulare: Această formă implică sustragerea parțială sau totală
de la îndeplinirea obligațiilor fiscale prin diverse mijloace, cum ar fi prezentarea documentelor
incorecte sau abținerea de la întocmirea documentelor legale. Se include aici și abținerea de la
declararea corectă a informațiilor fiscale, elaborarea de documente fiscale false, creșterea
artificială a cheltuielilor pentru a diminua venitul impozabil, diminuarea valorii succesiunilor
primite, producerea clandestină de bunuri sau prestarea ascunsă de servicii, precum și
desfășurarea unor activități profesionale remunerate la negru.
Frauda juridică: Această formă constă în ascunderea naturii reale a unui organism sau a unui
contract, cu scopul de a evita plata impozitului pe venit sau pe profit. Un exemplu este
continuarea unei activități economice sub forma unei asociații aparent lipsite de scop lucrativ.
Frauda contabilă: Considerată cea mai avansată formă, implică crearea unei aparențe de
contabilitate regulată prin utilizarea documentelor false. Scopul principal este de a majora
cheltuielile și de a diminua veniturile. Prin această formă se includ bilanțuri contabile falsificate,
registre și evidențe fiscale nereale, precum și documente de plată fictive.
Frauda prin evaluare: Această categorie îmbracă diverse forme, inclusiv diminuarea valorii
stocurilor și supraestimarea amortizărilor și provizioanelor. Efectul urmărit este de a deplasa
profitul în timp.
Această analiză detaliată pune în lumină complexitatea fenomenului de evaziune fiscală și
subliniază necesitatea de a dezvolta strategii și mecanisme eficiente pentru combaterea acestuia
în diversele sale manifestări.

1.4 Impactul evaziunii fiscale

Fiscalitatea, ca instrument fundamental, are rolul de a susține funcționarea statului și

progresul său. În acest context, consecința primordială a evaziunii fiscale constă în depărtarea de
resursele bugetului de stat și ale altor bugete aferente. Reducerea veniturilor statului impune
necesitatea unei rezolvări din partea guvernanților.
De cele mai multe ori, soluția imediată constă în creșterea cotelor de impunere, majorarea
taxelor existente și introducerea de noi impozite prin inovare fiscală. Această abordare conduce
la o creștere a presiunii fiscale, generând, astfel, o rezistență crescută din partea cetățenilor la
plata impozitelor și taxelor, alimentând un cerc vicios al evaziunii fiscale.
Efectele evaziunii fiscale se împart în mod tradițional în categoriile economică, juridică,
socială și politică.
Efecte economice: Impactul economic al evaziunii fiscale4 se resimte diferit asupra
contribuabililor cinstiți și asupra celor evazioniști. Contribuabilii cinstiți suportă o povară fiscală
tot mai grea, ceea ce îi determină să-și reducă activitatea. În schimb, contribuabilii evazioniști
mențin economia subterană, beneficiind de venituri nedeclarate.
3
http://www.inmlex.ro/fisiere/d_1443/Ghid%20investigare%20infractiuni%20de%20evaziune%20fiscala.pdf
(accesat în data de 29.12.2023, ora 16:33).

4
Bîrle, Vasile (2009), Evaziunea fiscală şi impactul acesteia asupra echităţii fiscale, teză de doctorat, Universitatea
„Lucian Blaga”, Sibiu.

4
 Efecte juridice: Efectele juridice se manifestă prin creșterea complexității legislației fiscale,
încercându-se astfel combaterea evaziunii. În plus, există riscul de a submina baza statului de
drept, afectând drepturile civile ale cetățenilor și privilegiile diferitelor categorii profesionale,
conform prevederilor legislative.
Efecte sociale: Aspectele sociale ale evaziunii fiscale se reflectă în subvenții și facilități fiscale
oferite de stat. Un buget de stat sărac nu poate susține programe sociale, afectând negativ
categoriile sociale care depind de sprijinul statului și reducându-le și mai mult standardul de
viață.
Efecte politice: Implicațiile politice se fac simțite în procesul electoral și în evaluarea partidelor
aflate la conducere din partea electoratului, având impact asupra susținerii sau sancționării lor.
Prin urmare, analiza detaliată a consecințelor evaziunii fiscale evidențiază nu doar impactul
financiar, ci și influența sa asupra structurii sociale, juridice și politice a societății.

1.5 Autorități cu prerogative în detectarea și contracararea evaziunii fiscale în România

Eficiența în stoparea evaziunii fiscale depinde în mare măsură de capacitatea de a elimina

cauzele care generează sau favorizează încălcarea legilor fiscale. Identificarea și înțelegerea
cauzelor și condițiilor care facilitează evaziunea fiscală sunt esențiale pentru a putea lua măsuri
rapide și eficiente în combaterea acestui fenomen nedorit.
Dinamica economiei reale, dimensiunea legislativă și instituțională, nivelul fiscalității reprezintă
factori de influență semnificativi în evoluția fenomenului de evaziune fiscală. Prin urmare, este
crucial să cunoaștem legislația referitoare la evaziunea fiscală, atât din perspectiva organelor de
control, cât și din cea a contribuabililor, în conformitate cu Legea privind combaterea evaziunii
fiscale.
Combaterea fraudei și a evaziunii fiscale5, lupta împotriva corupției și stabilirea disciplinei
financiar-fiscale în domeniul economic sunt priorități de top pentru Autoritatea Națională de
Control din România (ANC). Aceasta acționează în colaborare cu instituții precum Garda
Financiară, Autoritatea Națională a Vămilor, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare,
Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor și Agenția Națională de Control al
Exporturilor, cu obiectivul de a atrage resurse suplimentare către bugetul de stat.
Una dintre cauzele majore ale evaziunii fiscale este, fără îndoială, existența unui sistem
legislativ imprecis și incomplet. Combaterea și limitarea evaziunii fiscale necesită, așadar,
acțiuni legislative adecvate.
Măsurile care pot contribui la prevenirea și combaterea evaziunii fiscale includ:
Reducerea numărului de legi fiscale și organizarea acestora în conformitate cu legislația
economică. Prin simplificarea și reducerea numărului de legi fiscale, se urmărește crearea unei
legislații mai clare și ușor de înțeles. Organizarea acestora în concordanță cu legislația
economică oferă transparență și coerență, facilitând atât înțelegerea, cât și respectarea normelor
fiscale.

5
Boroi, Alexandru, Rusu, Ion (2006), Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, Dreptul,
nr. 2.

5
 Eliminarea prevederilor legale care pot favoriza apariția evaziunii fiscale.
Eliminarea anumitor prevederi legale ce pot facilita sau permite apariția evaziunii fiscale
reprezintă o măsură preventivă. Astfel, se reduc breșele legale și se întărește cadrul
normativ, dificultând practicile evazioniste.
 Stabilirea coerentă a facilităților fiscale. O stabilire clară și coerentă a facilităților
fiscale asigură predictibilitatea și echitatea în aplicarea acestora. Contribuabilii vor
înțelege mai bine beneficiile fiscale și vor fi mai puțin tentați să recurgă la evaziune
pentru a obține avantaje neclare.
 Eliminarea paralelismelor și suprapunerilor în activitatea organelor cu atribuții în
controlul fiscal, pentru o supraveghere fiscală mai eficientă, la nivel teritorial și
național Prin eliminarea suprapunerilor între diferitele organe cu atribuții în controlul
fiscal, se asigură o supraveghere mai eficientă. Coordonarea mai bună și evitarea
paralelismelor contribuie la identificarea și sancționarea evaziunii cu mai mare
eficacitate.
 Consolidarea controlului prin sondaje și reducerea controlului permanent și excesiv.
Înlocuirea unui control permanent și excesiv cu sondaje și verificări selective poate duce
la o utilizare mai eficientă a resurselor. Aceasta previne stigmatizarea inutilă a
contribuabililor și, în același timp, crește eficacitatea procesului de identificare a
evaziunii fiscale.
 Informarea contribuabililor cu privire la interpretarea actelor normative.
Asigurarea unei informări adecvate a contribuabililor cu privire la interpretarea actelor
normative previne neînțelegerile și erorile. Comunicarea transparentă reduce riscul de
încălcare a legilor fiscale din inadvertență.
 Implementarea unui sistem de salarizare corect în funcție de munca depusă și
implicațiile acesteia pentru inspectorii cu atribuții în controlul fiscal, pentru a
preveni corupția. Un sistem de salarizare corespunzător, în funcție de munca depusă și
implicațiile acesteia, motivează personalul cu atribuții în controlul fiscal și previne
tentația corupției. Acest aspect este crucial pentru menținerea integrității în instituțiile
responsabile de combaterea evaziunii fiscale.
 Adoptarea unui sistem informatic performant pentru prelucrarea informațiilor
fiscale în identificarea, analizarea și contracararea evaziunii fiscale. implementarea
unui sistem informatic avansat facilitează procesul de colectare, analiză și contracarare a
informațiilor fiscale. Acest lucru sporește eficiența în detectarea evaziunii fiscale și
permite răspunsuri rapide la comportamentele suspecte.
 Pregătirea continuă și perfecționarea personalului cu atribuții în domeniul
financiar-fiscal. Investiția în pregătirea continuă și perfecționarea personalului cu
atribuții în domeniul financiar-fiscal contribuie la creșterea competențelor și actualizarea
cunoștințelor, garantând o abordare profesionistă și eficientă în combaterea evaziunii
fiscale.

6
  Sancționarea fermă a celor care săvârșesc acte și fapte de evaziune fiscală. Aplicarea
de sancțiuni drastice pentru cei care săvârșesc acte și fapte de evaziune fiscală servește
drept descurajare și asigură consecințe serioase pentru încălcările legale.
 Informarea contribuabililor cu privire la descoperirile făcute de către organele de
control în domeniul evaziunii fiscale și modul de soluționare a cazurilor depistate.
Contribuabilii ar trebui să fie informați cu privire la rezultatele investigațiilor în domeniul
evaziunii fiscale. Transparentizarea procesului și explicarea modului în care sunt
soluționate cazurile îmbunătățește încrederea în sistem și educă contribuabilii cu privire
la consecințele evaziunii fiscale.
 Adoptarea unei legislații clare, concise, fără discriminări și care să prevină orice
formă de arbitrar. O legislație clară, concisă și fără discriminări creează un cadru
echitabil și înțeles de toți contribuabilii. Evitarea arbitrariului în interpretarea legilor
fiscale este esențială pentru menținerea integrității sistemului fiscal.

Dizordinele și fraudele existente în economie, în sectorul instituțiilor publice, în activitatea

agenților economici, în domeniul bancar, precum și în sectorul fondurilor mutuale și de investiții,
impun întărirea controlului parlamentar și guvernamental asupra activității economice și
financiar-valutare.
Prin intermediul Curții de Conturi, Ministerului Finanțelor Publice și Bănci Naționale a
României, se urmărește identificarea și limitarea faptelor ilegale prin consolidarea controlului
parlamentar și guvernamental.
Principalele direcții de control includ verificarea activității Băncii Naționale a României și a
altor societăți bancare, monitorizarea activității Ministerului Finanțelor Publice, precum și
controlul utilizării fondurilor la nivel național.
De asemenea, se subliniază necesitatea raportării periodice a Guvernului privind rezultatele și
măsurile luate în urma acțiunilor de control, în vederea întăririi disciplinei financiare și
combaterii evaziunii fiscale și a economiei subterane.
În același timp, este esențială consolidarea rolului Băncii Naționale a României în
îmbunătățirea activităților bancare și financiar-valutare, prin stabilirea clară a responsabilităților
și exercitarea unei supravegheri riguroase asupra pieței valutare și a activităților desfășurate de
casele de schimb valutar. Controlul asupra operațiunilor de plăți în numerar efectuate de agenții
economici și acțiunile de reducere a blocajului financiar prin oferirea de credite stimulative și
operaționale sunt, de asemenea, puncte cheie.
Informarea periodică din partea Băncii Naționale a României privind situația din domeniul
monetar și valutar, precum și din domeniul creditelor, decontărilor și blocajului financiar.

1.6 Reglementarea privind combaterea evaziunii fiscale în România

7
 Legea nr. 241/2005 se limitează la sancționarea infracțiunilor de evaziune fiscală și a
infracțiunilor conexe acestora. Abordarea exclusiv penală a evaziunii fiscale prin această lege
poate fi considerată neadecvată, sugerând necesitatea includerii unor măsuri de sancționare 6 în
această lege, iar altele în Codul de procedură fiscală, Legea contabilității sau Codul vamal. Chiar
dacă gradul de pericol social asociat celor două categorii de fapte poate fi diferit, nu considerăm
necesară o separare strictă între ele.
Motivul pentru incriminarea penală sau contravențională rămâne același, și anume că
încălcarea regulilor privind disciplina fiscală impune o reacție punitivă a statului. Indiferent de
natura incriminării, se pleacă de la premisa că aceste comportamente au încălcat o anumită
valoare socială și necesită o reacție sub formă de pedeapsă, fie prin sancțiuni penale, fie prin
sancțiuni contravenționale.
Reglementarea7 unitară a celor două forme de ilicit, contravențională și penală, reflectă o
politică penală mai coerentă în domeniul fiscal. Alegerea de a sancționa exclusiv penal evaziunea
fiscală prin Legea nr. 241/2005 evidențiază adoptarea unui model autoritar, în care statul
manifestă o încredere absolută în represiunea penală.
Prin adoptarea acestui act normativ, legiuitorul român a implementat o formă clasică a
modelului autoritar, acoperind cele trei aspecte definitorii: incriminarea penală, procedurile și
tipul de sancțiune adoptat. În comparație cu dreptul penal special, concepția autoritară presupune
extinderea incriminărilor penale cu sancțiuni corespunzătoare.
Referitor la aspectele procedurale, Legea nr. 241/2005 adoptă concepția autoritară a sistemului
procesual penal român, pornind de la ideea acțiunii penale obligatorii și indisponibile.
Recuperarea prejudiciilor nu justifică abandonarea acțiunii penale din considerente de
oportunitate; dimpotrivă, irevocabilitatea determină doar epuizarea acesteia, cu consecința
sancționării, fie prin condamnarea la închisoare între limitele speciale reduse la jumătate, fie prin
condamnarea la amendă alternativă sau prin aplicarea unei sancțiuni administrative.
Concepția autoritară a acestui act normativ se manifestă și în planul procesual, prin adoptarea
principiului oficialității acțiunii penale. Astfel, acțiunea penală este exclusiv deținută și exercitată
de Ministerul Public ca urmare a unei infracțiuni prevăzute de lege, fără necesitatea unei plângeri
sau sesizări din partea administrației fiscale prejudiciate.
În privința sancțiunilor prevăzute de Legea nr. 241/2005, legiuitorul evidențiază preferința
pentru pedeapsa cu închisoarea, fără a oferi alternative la executarea acesteia. În cazul
infracțiunilor de evaziune fiscală cu prejudicii de până la 100.000 de euro, se permite aplicarea
amenzii ca sancțiune alternativă, iar pentru prejudicii de până la 50.000 de euro, se impune
aplicarea sancțiunii administrative.

CAPITOLUL 2

6
Sîngeorzan, Daciana-Elena (2011), Taxe şi impozite. Dobânzi şi penalităţi în materie fiscală. Practică judiciară,
Editura Hamangiu, Bucureşti.
7
Florescu, Dumitru Andrei Petre, Coman, Paul, Bălaşa, Gabriel (2005), Fiscalitatea în România: reglementare,
doctrină, jurisprudenţă, Editura All Beck, Bucureşti.

8
 2. Reglementarea juridică a evaziunii fiscale în Suedia

2.1. Introducere. Revizuirea a legislației suedeze.8

Definiția care trebuie respectată privind evaziunea fiscală este cea menționată în proiectul de
la Legea suedeză,dar nu există încă o definiție general acceptată a evaziunii fiscale.
Evaziunea fiscală poate implica strategii complexe care, deși respectă formal regulile existente,
au ca scop final reducerea obligațiilor fiscale sau obținerea unor beneficii fiscale nejustificate.
De asemenea, subliniem că interpretarea și aplicarea legilor fiscale pot varia între țări și
jurisprudențe. Conceptul de evaziune fiscală este unul important și este reglementat în mod
diferit în funcție de contextul legal și cultural al fiecărei țări.
În cazul Legii suedeze privind evaziunea fiscală, separarea deciziilor privind evaziunea
fiscală de agenția fiscală și transferul acestora către o instanță administrativă subliniază
importanța unei evaluări obiective și imparțiale a situațiilor fiscale complexe. Aceasta ar putea
contribui la asigurarea aplicării corecte a legii și la prevenirea abuzurilor.
În concluzie, este crucial să înțelegem că evaziunea fiscală poate implica nu numai acțiuni
ilegale, ci și strategii care, deși pot fi conform regulilor existente, contravin spiritului și intenției
legilor fiscale. Aceasta subliniază necesitatea unei monitorizări atente și a unei reglementări
adecvate pentru a asigura integritatea și eficiența sistemului fiscal.

2.2. Reglementarea privind combaterea evaziunii fiscale în Suedia

Secțiunea a doua din Legea (1995:575) privind evaziunea fiscala presupune următoarele
criterii pentru aplicarea legii.
● Actul juridic trebuie să ofere un avantaj fiscal semnificativ.
● Contribuabilul trebuie să participe direct sau indirect la actul sau documentele juridice.
● Avantajul fiscal trebuie să fie motivul predominant al procedurii.
● Stabilirea bazei de impozitare prin procedura respectivă trebuie să fie contrară scopului
reglementării fiscale.
Consecința aplicării legii este că baza de impozitare trebuie determinată că și cum actul
juridic nu ar fi fost niciodată efectuat, fără a impune o impozitare mai grea decât în cazul unei
lichidări normale.
Dacă se aplică Secțiunea 2, se ia o decizie privind documentația că și cum actul juridic nu ar fi
fost întreprins. Dacă procedura pare a fi o ocolire față de cea mai evidentă, decizia trebuie luată
că și cum contribuabilul ar fi ales acea procedură. Dacă temeiurile nu pot fi aplicate sau ar duce
la un rezultat nerezonabil, baza de impozitare poate fi estimată la o sumă rezonabilă.
Secțiunea 3: Examinarea de către instanța administrativă. Problema aplicării legii este examinată
de instanța administrativă după prezentarea de către agenția fiscală suedeză. În cazul unui proces
sau recurs, se aplică prevederile Legii privind procedura fiscală.

2.3. Impactul regimului fiscal asupra indivizilor cu venituri ridicate

8
https://constitutii.files.wordpress.com/2013/01/suedia.pdf (accesat în data de 07.01.2024, ora 10:01).

9
 Suedia se evidențiază în cadrul OCDE prin creșterea rapidă a decalajelor de venit. Decalajul
dintre cei cu avere și cei fără s-a accentuat, cu valoarea bogăției private din Suedia, măsurată în
raport cu PIB-ul s-a dublat. Conform datelor furnizate de SNS, ponderea celor mai bogate 40 de
familii suedeze în totalul averii populației a înregistrat o creștere de șase ori începând cu anii
1980.
Potrivit statisticilor privind averea de la Credit Suisse9, Suedia ocupă locul patru la nivel
global în privința numărului de persoane cu avere netă de peste 50 de milioane de dolari SUA
per capiță. Doar Statele Unite, Elveția și Hong Kong au o proporție mai mare de oameni extrem
de bogați în raport cu populația. Inegalitățile în privința posesiunilor de capital sunt, de
asemenea, mai pronunțate în Suedia decât în majoritatea țărilor, clasându-se pe locul 26 în
medie.
Factorii din spatele accentuării decalajelor în Suedia sunt complexe, dar un element esențial al
acestui puzzle este transformarea țării într-un paradis fiscal pentru milionari. Suedia lipsită de
impozite precum cel pe proprietate, impozitul pe avere și impozitul pe moștenire. Există o
scădere semnificativă a impozitului efectiv pe câștigurile de capital, beneficiind în special cei cu
cunoștințe avansate în domeniu. Aceste practici au condus la acumularea unor sume imense de
către elitele financiare și marile companii, sume care nu contribuie la bunăstarea generală sau la
construirea societății. Aceste resurse ar putea fi direcționate către îmbunătățirea sistemului
educațional și prevenirea cazurilor în care cei bolnavi de cancer nu primesc îngrijiri la timp.
O nouă scurgere de informații, cunoscută sub numele de "scurgerea paradisului," a dezvăluit o
perspectivă asupra practicilor fiscale privilegiate ale celor bogați. Se pare că mii de indivizii din
întreaga lume ascund averi considerabile, inclusiv două mii de suedezi. Leif Östling, președintele
Confederației Întreprinderilor Suedeze, a abordat într-un interviu motivele din spatele planificării
fiscale, oferind o imagine revelatoare asupra mentalității elitei bogate din țară.
Una dintre justificările lui Östling pentru acțiunile sale a fost nivelul aparent ridicat al taxelor
din Suedia. Cu toate acestea, această afirmație nu corespunde realității, având în vedere că
Suedia servește astăzi drept paradis fiscal pentru cei bogați. Lipsa impozitului pe avere 10,
impozitului pe cadouri sau impozitului pe moștenire îi diferențiază pe suedezi de majoritatea
altor națiuni. Alianța a eliminat chiar impozitul pe proprietate, o măsură aproape unică pentru
Suedia. Impozitul pe veniturile din capital este redus în comparație cu alte țări, avantajând
veniturile mari din investiții și capital. Impozitul pe corporații este, de asemenea, relativ scăzut,
iar deducerile dobânzilor pentru împrumuturi sunt substanțiale.
O altă justificare prezentată de Östling a fost sentimentul că primește prea puțină
contraprestație pentru sumele plătite în impozite, susținând că a primit "puțin pentru bani."
Totuși, acest argument pare să neglijeze contribuția pe care taxa o aduce în societate, inclusiv
pentru educație, servicii preșcolare, asistență medicală, infrastructură și alte nevoi publice.
Această mentalitate reflectă o perspectivă individualistă asupra impozitării, în detrimentul
viziunii de a contribui la construirea unei societăți durabile și solidare.
Östling a mai adus în discuție faptul că a plătit atât de mult în taxe, dar acest "mult" se
datorează venitului său semnificativ mai mare în comparație cu un angajat obișnuit. Această
inechitate ar trebui, într-o oarecare măsură, să fie corectată printr-o abordare mai echitabilă la
nivel de taxare, conform unei decizii a Riksdag. Acest lucru poate depăși capacitatea fiecărui
individ de a evita astfel de decizii.
9
https://www.credit-suisse.com/se/en.html (accesat în data de 09.01.2024, ora 14:15).
10
https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/AsistentaContribuabili_r/Conventii/Suedia.htm (accesat în data de 10.01.2024,
ora 12:43).

10
 Problema nu se limitează doar la impozitele reținute de Leif Östling. În total, Agenția Fiscală
Suedeză estimează că suedezi bogați aflați în străînătate evită taxe în valoare de 40 de miliarde
SEK. Aceasta reprezintă echivalentul salariului pentru 120.000 de asistenți medicali pe un an sau
costurile anuale pentru 340.000 de copii preșcolari. Mai mult, companii mari precum Volvo,
SCA și Electrolux plătesc practic deloc impozit pe profit în Suedia, folosind diverse tactici de
stabilire a prețurilor pentru a raporta zero profit la Agenția Fiscală Suedeză.
Suma impresionantă evitată de elitele financiare și de marile companii ar putea contribui
semnificativ la bunăstare și la dezvoltarea societății. Aceste fonduri ar putea îmbunătăți calitatea
sistemului educațional, asigurând servicii medicale mai eficiente și investind în infrastructură.
Este evident că elitele financiare se consideră deasupra societății, impunând propriile lor reguli
morale. Faptul că cel mai bogat procent din Suedia controlează o treime din toate activele țării
indică o putere financiară semnificativă, care a influențat societatea prin privatizarea unei părți
considerabile a sectorului public în ultimele decenii.
Această concentrare a puterii financiare și lipsa contribuției adecvate la bunăstarea publică
subliniază nevoia unei abordări echitabile și sustenabile în privința impozitelor și
responsabilității sociale. Este crucial să se recunoască că aceste sume uriașe evitate de elitele
financiare ar putea aduce beneficii semnificative întregii societăți, îmbunătățind viața oamenilor
și asigurând un viitor mai echitabil și durabil.
Înaintea crizei financiare, în anii dinaintea acesteia, s-a produs o transformare notabilă în
sistemul fiscal suedez. Totul a început cu abolirea impozitului pe moștenire la sfârșitul anului
2004 de către Göran Persson, sub sprijinul Partidului de Stânga. Ulterior, în 2006, Alianța a
preluat guvernarea cu promisiunea de a elimina impozitul pe proprietate. Deși Alianța a
îndeplinit parțial această promisiune electorală, a renunțat absurd la deducerea creditelor
ipotecare, contribuind astfel la ascensiunea accelerată a prețurilor locuințelor în Suedia.
În 2007, prim-ministrul Fredrik Reinfeldt și ministrul de finanțe Anders Borg au profitat de
ocazie pentru a aboli și impozitul pe avere.
În câțiva ani, guvernele conduse de Socialiști și Moderi au tras linii clare între cele trei baze
de impozitare, eliminând posibilitatea de a aduce zeci de miliarde de venituri necesare bunăstării
Suediei în fiecare an. Aceste taxe ar fi fost suportate în principal de către cei aflați în pozițîi
financiare privilegiate. Însă, se poate obiecta că într-o eră globalizată, impozitele respective erau
considerate imposibile. Contrar acestei presupuneri, Suedia se evidențiază la nivel internațional
ca una dintre țările care colectează cele mai puține taxe prin impozite legate de avere, reducând
drastic veniturile din acest domeniu începând cu anii '90.
Pentru a examina separat cele trei tipuri de taxe11 - impozitul pe proprietate, impozitul pe
avere și impozitul pe moștenire:
• Impozitul pe proprietate: După reforma fiscală din 1990/91, vilele au fost impozitate la 1,5%
din valoarea evaluată, iar astăzi procentul este de 0,75%. Veniturile fiscale din proprietăți că
pondere din PIB sunt scăzute în Suedia în comparație cu media internațională.
• Impozitul pe avere: A fost abolit în 2007 și, deși există un interes crescut pentru acest tip de
taxă la nivel global, majoritatea țărilor comparabile nu au o astfel de taxă. Experiența Elveției
sugerează că reintroducerea impozitului pe avere în Suedia ar fi fezabilă.

11
https://europa.eu/youreurope/citizens/work/taxes/income-taxes-abroad/index_ro.htm (accesat în data de
12.01.2024, ora 17:50).

11
• Impozitul pe moștenire și cadouri: Abolit în 2004, impozitul pe moștenire poate contribui la
deficitul de resurse pentru educație, îngrijire și sănătate. Restabilirea acestei taxe poate fi o
soluție pentru creșterea fondurilor necesare.
În concluzie, reducerea semnificativă a impozitelor pentru cei bogați în Suedia nu este
rezultatul globalizării, ci mai degrabă al unei politici interne fără precedent la nivel internațional.
Construirea unui sistem fiscal mai echitabil în viitor depinde de deciziile pe care le luăm acum.

2.4. Autoritați cu prerogative în identificarea și contracararea evaziunii fiscale în Suedia

Măsuri pentru prevenirea evaziunii fiscale:

Un sistem fiscal eficient, în care fiecare individ respectă obligațiile fiscale, este esențial
pentru adoptarea modelului suedez. Evaziunea fiscală reprezintă o provocare semnificativă
pentru Suedia și alte țări, având un impact negativ asupra resurselor comune de bunăstare.
Guvernul dedică eforturi continue pentru contracararea evaziunii fiscale și spălării banilor,
acordând prioritate următoarelor măsuri:
● Includerea mai multor țări în standardele globale de transparență și schimb de
informații.
Suedia activează în cadrul Forumului Global al OCDE pentru transparență și schimb de
informații fiscale, încurajând participarea mai multor țări la implementarea standardelor globale
în această privință. Din 2009, Suedia a fost implicată în această inițiativă, atrăgând 147 de
jurisdicții în calitate de membri. Participarea include colaborarea cu Uniunea Europeană în
dezvoltarea unei liste a jurisdicțiilor non-cooperante în domeniul fiscal, promovând astfel
standardele de bună administrare.
● Implementarea schimbului automat de informații privind beneficiarii efectivi:
Suedia susține activ o directivă UE care permite autorităților fiscale accesul la informații despre
beneficiarii efectivi, colectate în cadrul măsurilor împotriva spălării banilor. De asemenea,
Suedia abordează în favoarea unui standard global pentru schimbul automat de informații privind
beneficiarii reali. În colaborare cu Forumul Global al OCDE, se pune accent pe evaluarea
angajamentelor țărilor privind transparența și schimbul de informații, inclusiv accesul la
informațîi despre directori reali. Suedia contribuie la lucrările grupului de lucru al OCDE nr. 10,
concentrându-se pe elaborarea unui format IT comun pentru informațiile privind principiile reale.
Acest grup de lucru este continuarea standardelor anterioare pentru schimbul de informații
fiscale și își propune să faciliteze accesul la date relevante despre directorii reali în cadrul
schimbului de informații.
● Introducerea unei obligații de informare pentru consilierii fiscali
În lupta împotriva evaziunii fiscale, guvernul a inițiat o anchetă pentru a evalua posibilitățile de
impunere a unei obligații, printre altele, pentru consilierii fiscali de a furniza informații Agenției
Fiscale Suedeze cu privire la aranjamentele fiscale. Această cerință de a furniza informații
consilierilor fiscali reprezintă un instrument de control în prezent în mai multe țări OCDE și G20
și, cu un design corespunzător, poate deveni un instrument eficient și în Suedia. De la inițierea
anchetei, Comisia Europeană a formulat o propunere pentru stabilirea unor reguli comune la
nivelul UE referitoare la obligația de a furniza informații privind schemele fiscale
transfrontaliere și schimbul automat de informații fiscale între autoritățile fiscale din statele
membre.
● Crearea unei liste globale a țărilor care nu cooperează și impunerea de contramăsuri
riguroase
12
Suedia participă activ la elaborarea unei liste comune a UE a jurisdicțiilor care nu cooperează în
domeniul fiscal. Consiliul a convenit asupra criteriilor pentru evaluarea acestor jurisdicții. După
finalizarea evaluării, Grupul pentru Codul de Conduită vă face recomandări privind includerea
acestor jurisdicțîi pe listă. Statele membre ale UE au decis să elaboreze o listă a jurisdicțiilor
necooperante, având în vedere analiza realizată de experții statelor membre. Lista include 17
jurisdicții cu probleme identificate, iar jurisdicțiile care au asumat angajamente politice la nivel
înalt pentru a remedia aceste probleme vor fi supuse monitorizării. Grupul pentru Codul de
Conduită va continua să lucreze la dezvoltarea de contramăsuri. De asemenea, în cadrul OCDE,
Suedia participă la stabilirea unei liste G20/OCDE a jurisdicțiilor necooperante în privința
transparenței și schimbului de informațîi.
● Consolidarea combaterii fraudei în materie de TVA
Guvernul a decis să revizuiască legislația privind TVA pentru a facilita respectarea obligațiilor
fiscale de către companii și pentru a permite Agenției Fiscale Suedeze să efectueze inspecții mai
eficiente. În plus, Suedia participă la eforturile în desfășurare în cadrul UE pentru îmbunătățirea
capacităților de detectare a fraudei în materie de TVA. Aceste activități se desfășoară atât în
cadrul Grupului de lucru al Consiliului pentru impozitare, cât și în cadrul grupurilor de lucru ale
Comisiei Europene, precum și în cadrul Eurofisc, o rețea între autoritățile fiscale ale statelor
membre, unde se discută noi metode de detectare a fraudei și utilizarea mai eficientă a
reglementărilor existente.
● Consolidarea efectului descurajator al suprataxelor
Pentru a întări efectul descurajator al suprataxelor și pentru a face sistemul de sancționare mai
legitim și mai echitabil, Guvernul a inițiat o anchetă la 19 octombrie 2020 pentru a revizui
prevederile privind calculul majorărilor fiscale în Legea de procedură fiscală. Ancheta propune
că suprataxa fiscală pentru impozitul pe venit să fie calculată pe baza sumei reținute, înlocuind
calculul actual bazat pe impozitul reținut. Această propunere implică faptul că dimensiunea
adaosului fiscal nu vă mai varia în funcție de tipul de venit sau de categoria de contribuabili. În
cazul altor impozite, cum ar fi TVA, se propune continuarea calculului suprataxei fiscale pentru
impozitul evitat. Pentru a consolida efectul preventiv al suprataxei, se propune introducerea a
două majorări fiscale: una pentru evaziunea unor sume semnificative de impozit și cealaltă
pentru erori repetate.
● Consolidarea resurselor Agenției Fiscale Suedeze12
Resurse suplimentare pentru controlul fraudelor internaționale:
În vederea extinderii controlului asupra fraudei fiscale la nivel internațional și a schemelor
fiscale, Guvernul a alocat gradual resurse suplimentare Agenției Fiscale Suedeze. O creștere
continuă a bugetului Agenției cu 25 milioane SEK a fost implementată începând cu anul 2020.
Prin prezentarea unui program în 10 puncte în proiectul de lege bugetară, guvernul a consolidat
resursele Agenției Fiscale și ale Agenției Suedeze pentru Criminalitatea Mediului. Această
măsură permite autorităților, atât individual, cât și în colaborare, să intensifice eforturile de
combatere a criminalității fiscale și a evaziunii fiscale. Un supliment de 15 milioane SEK a fost
alocat Agenției Fiscale Suedeze în 2019, iar restul investiției de 30 milioane SEK reprezintă
resursele adiționale disponibile. Autoritățile au identificat controlul fiscal internațional că una
dintre prioritățile care vor beneficia de aceste resurse.
Resurse suplimentare pentru abordarea înșelăciunilor casnice și a muncii nedeclarate:

12
https://monitorul.fisc.md/ru/panorama/agentia_fiscala_suedeza_corect_de_la_bun_inceput.html/ (accesat în data
de 15.01.2024, ora 09:20).

13
În cadrul proiectului de lege bugetară din 2018, creditele acordate Agenției Fiscale Suedeze au
fost majorate pentru gestionarea informațiilor privind beneficiile plătite pentru muncă și
deducerile fiscale la nivel individual. Aceste informații urmează să fie depuse lunar într-o
declarație a angajatorului către autoritate. Creșterea a fost de 30 milioane SEK în 2018, 75
milioane SEK în 2019, iar se estimează că alocarea vă crește permanent cu 23 milioane SEK în
2020 și 2021.
● Consolidarea capacității în țările în curs de dezvoltare
Activitatea este coordonată de organizații internaționale diverse și țări variate, având o
importanță centrală. Suedia susține această inițiativă, finanțând activități prin intermediul Sida,
desfășurate în colaborare cu Agenția Fiscală Suedeză. Participând la Addis Tax Inițiative, Suedia
își intensifică deja sprijinul în domeniul fiscal. Exporturile de servicii ale Agenției Fiscale
Suedeze, finanțate de Sida, au înregistrat aproximativ 33 de milioane SEK în 2021, cu o creștere
de aproximativ 10 milioane SEK față de 2019. De asemenea, Sida a oferit sprijin fiscal pentru
persoanele cu venituri mici și medii. Pentru a eficientiza această activitate, coordonarea
diferitelor măsuri de consolidare a capacității trebuie îmbunătățită, iar Suedia vă găzdui o
conferință internațională privind consolidarea capacităților în domeniul fiscal.
● Măsuri suplimentare împotriva evaziunii fiscale interne și a muncii nedeclarate
În viitor, remunerația pentru muncă și deducerile fiscale vor fi plătite individual și lunar, nu
anual într-o declarație de control. Guvernul intenționează să extindă sistemul personalului pentru
a include activități precum service auto, activități angro de produse alimentare și tutun, precum și
alte servicii de îngrijire corporală și frumusețe în afara celor legate de coafură. Se estimează că
munca în alb va crește cu aproximativ 800 de angajați cu normă întreagă. Cerințele pentru casele
de marcat certificate pentru comercianții fără sediu permanent în Suedia sunt în vigoare din 1
mai 2017.
● Extinderea capacităților Agenției Fiscale Suedeze în combaterea criminalității
Actele false și manipulate deschid adesea drumul către infracțiuni precum contrafacerea, fraudă
și spălarea banilor în scopul finanțării crimei organizate. Agenția Fiscală Suedeză propune să
aibă dreptul de a investiga din proprie inițiativă o serie de infracțiuni legate de utilizarea
certificatelor false sau manipulate, dacă acestea sunt legate de activitățile agenției fiscale și de
spălarea banilor. Memorandumul include, de asemenea, propuneri pentru consolidarea
schimbului de informații între Agenția Fiscale Suedeză și alte ramuri ale activității de aplicare a
legii, pentru a eficientiza lupta împotriva infracțiunilor.

2.5. ACORDUL BILATERAL13

dintre Republica Socialistă Română și Regatul Suediei privind prevenirea dublei impuneri
asupra impozitelor pe venit și patrimoniilor
13
https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/AsistentaContribuabili_r/Conventii/Suedia.htm (accesat în data de 15.01.2024,
10:40).

14
 Guvernele Republicii Socialiste România și guvernul Regatului Suediei, având dorința de a
încheia o Convenție pentru evitarea dublei impuneri în ceea ce privește impozitele pe venit și
avere, au convenit asupra următoarelor prevederi: Prezenta convenție se aplică impozitelor pe
venit și avere instituite de fiecare stat contractant sau de subdiviziunile administrative sau
autoritățile locale ale acestora, indiferent de modalitatea de percepere. Se consideră impozite pe
venit și avere toate taxele percepute asupra venitului total, averii totale sau elementelor
individuale de venit sau avere, inclusiv impozitele privind câștigurile provenite din vânzarea de
bunuri mobile sau imobile, precum și impozitele asupra creșterii valorii averii.
În contextul prezentei convenții, dacă nu este necesară o interpretare diferită, se folosesc
următoarele definiții:
a) Termenul "România" se referă la teritoriul Republicii Socialiste România, fundul mării și
subsolul zonelor subacvatice situate în afara apelor teritoriale asupra cărora România exercită
drepturi suverane conform dreptului internațional și legislației sale, în scopul explorării și
exploatării resurselor naturale din aceste zone;
b) Termenul "Suedia" se referă la Regatul Suediei și include orice zonă în afara apelor
teritoriale ale Suediei în care, conform legislației suedeze și dreptului internațional, Suedia poate
exercita drepturile sale în privința explorării și exploatării resurselor naturale situate pe fundul
mării sau în subsolul acestuia;
c) Expresiile "un stat contractant" și "celălalt stat contractant" indică, după caz, România
sau Suedia, în funcție de context;
d) Termenul "persoană" include persoanele fizice, societățile și orice altă entitate de persoane;
e) Termenul "societate" se referă la orice persoană juridică, inclusiv o societate mixtă
constituită conform legislației române sau oricare altă entitate considerată persoană juridică din
punct de vedere fiscal;
f) Expresiile "întreprinderea unui stat contractant" și "întreprinderea celuilalt stat
contractant" indică, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant
sau o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;
g) Expresia "autoritate competentă" indică:
-în cazul României, ministrul finanțelor sau delegatul său;
-în cazul Suediei, ministrul finanțelor sau reprezentantul sau împuternicit;
h) Termenul "naționali" include toate persoanele fizice care au cetățenia unui stat contractant
și toate persoanele juridice sau alte entități create în conformitate cu legislația în vigoare într-un
stat contractant;
i) Termenul "trafic internațional" se referă la orice transport efectuat de o navă, aeronavă,
vehicul feroviar sau rutier exploatat de o întreprindere care are locul efectiv de conducere într-
unul dintre statele contractante, cu excepția cazului în care un astfel de transport se desfășoară
doar între două locuri situate în celălalt stat contractant.

CONCLUZII

În prezent, fenomenul evaziunii fiscale este omniprezent, manifestându-se în diverse domenii,

cum ar fi vânzarea de produse în blocurile de cartier, unde comercianții nu eliberează bonuri
fiscale, în activitățile ambulante, în serviciul de ospătari care primesc bacșiș și nu își declară
veniturile în restaurante sau baruri, în cazul angajatorilor care plătesc salarii mai mari decât cele

15
stabilite în contractul de muncă, în agricultură, unde fermierii vând produse fără a declara
veniturile, sau în cazul proprietarilor de apartamente care încasează chirii fără a le raporta la
Agenția Națională de Administrare Fiscală. Aceste exemple pot continua la nesfârșit.
Evaziunea fiscală este definită că "sustragerea de la impunere, în întregime sau în parte, prin
orice mijloace, în scopul diminuării obligațiilor de plată, reprezentând impozite, taxe, contribuții
și alte sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat și
bugetelor fondurilor speciale de către persoanele fizice și persoanele juridice române și străine".
Frauda fiscală și evaziunea fiscală afectează fundamentul economiei de piață, subminând
principiile concurenței libere și loiale. De asemenea, se investesc resurse semnificative în
structuri avansate de companii și forme de proprietate care nu aduc valoare economiei, ci
diminuează plățile de impozite ale companiilor individuale. Un sistem fiscal simplu, cu puține
posibilități de evaziune fiscală, este esențial pentru eficiența și funcționarea economiei la nivel
global.
Fiscalitatea are rolul de a susține existența și dezvoltarea statului. Evaziunea fiscală duce la
sărăcirea bugetului de stat și a altor bugete.
Combaterea evaziunii fiscale este crucială și din perspectiva încrederii cetățenilor în
instituțiile sociale și pentru sprijinul general acordat acestora.
Frauda fiscală poate, de asemenea, contribui la creșterea decalajelor și a inegalității când
colectarea impozitelor este direcționată către alte grupuri din societate.
Stoparea evaziunii fiscale depinde în mare măsură de capacitatea de a elimina cauzele care
favorizează astfel de practici.
Cunoașterea factorilor și condițiilor care contribuie la evaziunea fiscală oferă posibilitatea
adoptării unor măsuri pertinente, rapide și eficiente pentru a preveni sau cel puțin limita acest
fenomen nedorit.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

 TRATATE ȘI CURSURI

16
  N.C. Aniţei, R.E. Lazăr, Evaziunea fiscală între legalitate şi infracţiune, Editura
Lumen, Iaşi, 2013, p. 95-124; N.C. Dariescu, Comparaţii între noua şi vechea
reglementare a evaziunii fiscale, volumul dedicat Simpozionului Naţional
Criminalitatea financiar-bancară organizat de Univ. Craiova, Facultatea de
Drept şi Ştiinţe Administrative „Nicolae Titulescu” din 17-18 martie 2006, p.
50.
 Boroi, Alexandru, Rusu, Ion (2006), Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi
combaterea evaziunii fiscale, Dreptul, nr. 2.
 Bîrle, Vasile (2009), Evaziunea fiscală şi impactul acesteia asupra echităţii
fiscale, teză de doctorat, Universitatea „Lucian Blaga”, Sibiu.
 Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, publicată
în Monitorul Oficial nr. 672/27.07.2005, cu modificările şi completările
ulterioare.
 Sîngeorzan, Daciana-Elena (2011), Taxe şi impozite. Dobânzi şi penalităţi în
materie fiscală. Practică judiciară, Editura Hamangiu, Bucureşti.
 Văcărel I., Anghelache G., Bistriceanu G., Moşteanu T., Bercea F., Bodnar M.,
Georgescu F., „Finanţe publice”, Ediţia a III-a – revăzută şi adăugită, Editura
Didactică şi Pedagogică R.A., Bucureşti, 2002.
 Florescu, Dumitru Andrei Petre, Coman, Paul, Bălaşa, Gabriel (2005),
Fiscalitatea în România: reglementare, doctrină, jurisprudenţă, Editura All Beck,
Bucureşti.

 SURSE WEB:

 http://www.inmlex.ro/fisiere/d_1443/Ghid%20investigare%20infractiuni%20de
%20evaziune%20fiscala.pdf (accesat în data de 29.12.2023, ora 16:33).
 https://constitutii.files.wordpress.com/2013/01/suedia.pdf (accesat în data de
07.01.2024, ora 10:01).
 https://www.credit-suisse.com/se/en.html (accesat în data de 09.01.2024, ora 14:15).
 https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/AsistentaContribuabili_r/Conventii/
Suedia.htm (accesat în data de 10.01.2024, ora 12:43).
 https://europa.eu/youreurope/citizens/work/taxes/income-taxes-abroad/
index_ro.htm (accesat în data de 12.01.2024, ora 17:50).
 https://monitorul.fisc.md/ru/panorama/
agentia_fiscala_suedeza_corect_de_la_bun_inceput.html/ (accesat în data de
15.01.2024, ora 09:20).
 https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/AsistentaContribuabili_r/Conventii/
Conventii.htm (accesat în data de 15.01.2024, 10:40).

 LEGISLAȚIE

17
 Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale a fost publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 299 din 24 octombrie 1994, şi a fost
modificată prin: Legea nr. 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea
transparenţei în exercitarea demnitatilor publice, a funcţiilor publice şi în
mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003.

CUPRINS

18
CAPITOLUL 1. Reglementarea juridică a evaziunii fiscale în România

1.1 Conceptul de evaziune fiscală ..............................................................................2

1.2 Cauzele generatoare ale evaziunii fiscale.............................................................3
1.3 Diversitatea și modalitățile fenomenului de evaziune fiscală.............................4
1.4 Impactul evaziunii fiscale ......................................................................................4
1.5 Autorități cu prerogative în detectarea și contracararea evaziunii fiscale în
România ........................................................................................................................................5
1.6 Reglementarea privind combaterea evaziunii fiscale în România.....................8

CAPITOLUL 2. Reglementarea juridică a evaziunii fiscale în Suedia

2.1. Introducere. Revizuirea a legislației suedeze....................................................9

2.2.Reglementarea privind combaterea evaziunii fiscale în Suedia........................9
2.3.Impactul regimului fiscal asupra indivizilor cu venituri ridicate................... 10
2.4 Autoritați cu prerogative în identificarea și contracararea evaziunii fiscale în
Suedia.......................................................................................................................................... 12
2.5 ACORDUL BILATERAL dintre Republica Socialistă Română și Regatul
Suediei privind prevenirea dublei impuneri asupra impozitelor pe venit și patrimoniilor ..15

CONCLUZII …………………………………………………………………………..............16

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ..................................…......…………………………………...……………….. 17

19
20