UNIVERSITATEA “AUREL VLAICU” ARAD

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

EXPERTIZA CONTABILA ȘI AUDIT

PROIECT LA DISCIPLINA
FISCALITATE. EVAZIUNE ȘI FRAUDĂ FISCALĂ
EVAZIUNEA FISCALĂ ÎN ROMÂNIA

PROFESOR COORDONATOR:

TRIFAN VANINA ADORIANA

STUDENTĂ:

RUBANI NAOMI NATAȘA

ARAD 2024
 CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I

CAITOLUL II

CAPITOLUL III

CAPITOLUL IV

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE
 INTRODUCERE
Evaziunea fiscală se referă la acțiunile prin care contribuabili sau agenți economici
încearcă să evite sau să reducă plata impozitelor și a altor obligații fiscale, încălcând legislația
fiscală. Aceasta poate implica subdeclararea veniturilor, supraevaluarea cheltuielilor, ascunderea
activităților economice sau utilizarea altor mijloace frauduloase pentru a reduce suma
impozitelor datorate.

Importanța combaterii evaziunii fiscale într-o economie națională:

Generarea de Venituri pentru Stat: Impozitele și taxele reprezintă principala sursă de

venituri pentru guvern, care sunt esențiale pentru finanțarea serviciilor publice, cum ar fi
sănătatea, educația și infrastructura.

Echitate Fiscală: Combaterea evaziunii fiscale asigură că toți cetățenii și agenții

economici contribuie în mod corect și echitabil la finanțarea cheltuielilor publice. Evaziunea
fiscală poate crea inegalități și distorsiona distribuția sarcinii fiscale.

Stabilitatea Financiară: Un sistem fiscal sănătos și eficient contribuie la stabilitatea

financiară a țării. Evaziunea fiscală poate afecta echilibrul fiscal și poate crea presiuni asupra
bugetului guvernului.

Îmbunătățirea Climei de Afaceri: O economie în care evaziunea fiscală este redusă oferă
un mediu de afaceri mai stabil și mai predictibil. Acest lucru poate atrage investiții străine și
stimula creșterea economică.

Credibilitatea Sistemului Fiscal: Combaterea evaziunii fiscale contribuie la consolidarea

încrederii cetățenilor și a agenților economici în sistemul fiscal. Aceasta poate promova respectul
pentru lege și normele sociale.

Reducerea Presiunilor Fiscale Asupra Onorâbilor Contribuabili: Atunci când unii

contribuabili evită plata impozitelor, se creează o presiune suplimentară asupra celorlalți care
plătesc în mod corect. Combaterea evaziunii fiscale poate reduce această presiune și poate
asigura că toată lumea contribuie în mod just la cheltuielile publice.
 CAPITOLUL I
Starea Actuală a Economiei Românești
Aspecte pozitive:

Creștere Economică: Înaintea pandemiei, România a înregistrat o creștere economică

stabilă, iar în 2019 a avut una dintre cele mai ridicate rate de creștere din Uniunea Europeană.

Investiții Străine: România a fost atractivă pentru investițiile străine, mai ales în industria
auto, IT și sectorul serviciilor.

Populația Activă: România are o forță de muncă calificată și competitivă în domenii

precum IT, inginerie și cercetare științifică.

Provocări:

Pandemia COVID-19: Economia românească a fost afectată de pandemia de COVID-19,

cu scăderi ale producției și impact asupra sectoarelor precum turismul și HoReCa.

Probleme Structurale: Infrastructura subdezvoltată și birocrația excesivă au fost probleme

persistente care au încetinit potențialul de creștere.

Emigrare: Un număr semnificativ de români au emigrat în căutarea unor oportunități de

muncă mai bune, ceea ce poate avea un impact asupra forței de muncă și a economiei interne.

Sistemul Fiscal Românesc și Legislația Pertinentă:

Sistemul Fiscal:

Impozitul pe Venit: Sistemul include impozitul pe venit, cu o rată progresivă, și impozitul

pe profit pentru companii.

TVA: Taxa pe Valoarea Adăugată (TVA) este aplicată la majoritatea bunurilor și

serviciilor, cu diferite rate.

Contribuții Sociale: Angajatorii și angajații plătesc contribuții sociale pentru asigurările

sociale de sănătate și pensii.
 Impozitul pe Proprietate: Există impozit pe proprietate pentru proprietățile imobiliare.

Legislația Pertinentă:

Legea Fiscală: Principala lege care reglementează sistemul fiscal și impozitele.

Codul Fiscal: Acesta detaliază regulile specifice privind impozitarea și obligațiile fiscale.

Legislația Antifraudă: Pentru a combate evaziunea fiscală, România are și legislație

specifică pentru prevenirea și sancționarea acestui fenomen.

Legislația privind Investițiile: Există legi care reglementează și încurajează investițiile

străine.

Este important să consultați sursele guvernamentale și actualizările recente pentru a

obține informații precise și actuale despre starea economică și legislația fiscală din România.

CAPITOLUL II
Factorii care influențează evaziunea fiscală
Evaziunea fi scală este consecința unor fapte ilegale care au la bază următorii factori:

“- imperfecțiunile legii;

- neuniformitatea în activitatea organelor fi nanciare în ceea ce privește stabilirea și

perceperea taxelor și impozitelor;

- conduita unor categorii de contribuabili;

- lipsa de exigență sau corupția funcționarilor publici.”

Etapa tranzitorie de la economia dirijată la economia de piață poate favoriza fapte ilegale
precum corupția, trafi cul de infl uență, înșelăciunea sau evaziunea fi scală. Prin introducerea
TVA la data de 1 iulie 1993, agenții economici s-au orientat către reducerea consumurilor,
disponibilizarea resurselor în economie, stimularea exporturilor și îmbunătățirea disciplinei fi
nanciare. În acest context, s-a considerat necesar ca unele instrumente fi scale să fi e ajustate
temporar în scopul stabilizării economiei.
 Principalele măsuri au fost:

“- reforma impozitului pe circulația mărfurilor;

- introducerea impozitului pe profi t cu 77 clase de impozitare, apoi reducerea acestora la

două clase de impozitare și, în fi nal, introducerea unei cote unice de impozitare de 38%;

- introducerea impozitului pe dividende și pe vânzarea de active;

- un nou sistem de taxe vamale;

- introducerea impozitului pe salarii.”

În literatura de specialitate există multiple interpretări ale conceptului de evaziune fi

scală. Unii autori defi nesc evaziunea fi scală ca “totalitatea procedeelor licite sau ilicite cu
ajutorul cărora cei interesați sustrag, în totalitate sau în parte, materia lor impozabilă obligațiilor
stabilite prin legile fi scale.” Maurice Duverger considera că fenomenul “desemnează ansamblul
manifestărilor de fugă din fața impozitului.”

Acesta apreciază că există evaziune fi scală în adevăratul sens al cuvântului atunci când
“cel care ar trebui să plătească impozitul, nu îl plătește, fără ca obligația acestuia să fi e transmisă
asupra unui terț.”

Unii autori consideră că din punct de vedere al modului cum poate fi săvârșită, al
raportului care există între fenomenul în cauză și legislația în vigoare, evaziunea fi scală are două
forme de manifestare:

- evaziune fi scală licită (realizată la adăpostul legii);

- evaziune fi scală ilicită (frauduloasă) sau fraudă fi scală.

 CAPITOLUL III
Tipuri de evaziune fiscală
1. Evaziunea Fiscală licită
Evaziunea fiscală licită este defi nită ca “sustragerea unei părți din materia
impozabilă fără ca acest lucru să fi e considerat contravenție sau infracțiune” și
presupune exploatarea cadrului normativ pentru valorifi carea inteligentă a
inconsecvențelor și contradicțiilor prevederilor legale cu scopul de evitare a obligațiilor
contribuabililor către stat. Evitarea obligațiilor fiscale, în limitele legii, necesită
specialiști în domeniul fi scal, iar consecința este că numai societățile cu capital mare pot
utiliza această formă de evaziune, deoarece costurile unei consultanțe specializate sunt
mari. Contribuabilii cu venituri modeste care nu au posibilitatea să aloce sumele necesare
unei asistențe specializate apelează la frauda fi scală.
Factorii care favorizează evaziunea fi scală licită sunt :
“– acordarea unor facilități fi scale sub forma unor exonerări, scutiri parțiale,
reduceri, deduceri;
- acordarea unor scutiri delimitate temporar, în cazul înființării de noi societăți
comerciale;
- scoaterea de sub incidența impozitului a veniturilor aferente depozitelor bancare
și a celor provenite din plasamente în obligațiuni emise de stat;
- nereglementarea cheltuielilor generale ale societăților comerciale, aceasta
creând tentația supraevaluării prin creșterea nejustifi cată economic a acestora;
- impunerea veniturilor realizate de anumite categorii de persoane fizice, pe baza
unor norme medii de muncă creează condiții pentru contribuabili care realizează venituri
mai mari decât media să nu plătească impozite pentru diferența respectivă;
- exploatarea unor lacune ale legii.”
În România cele mai frecvente evaziuni fi scale licite au fost favorizate de
facilitățile fi scale acordate de guverne și omisiunile în reglementarea unor impozite și
taxe.
2. Evaziunea fiscală ilicită (frauda fi scală) este definită ca o formă de eludare agravantă
care se sancționează prin măsuri pecuniare și privative de libertate și constă în ascunderea
ilegală, totală sau parțială, a materiei impozabile de către contribuabili în scopul reducerii
sau eliminării obligațiilor fiscale ce le revin.
Evaziunea fi scală ilicită se prezintă sub următoarele forme:
- evaziunea tradițională;
- evaziunea juridică;
- evaziunea contabilă;
- evaziunea prin evaluare.
3. Evaziunea tradițională constă în sustragerea de la plata obligațiilor fiscale
prin înregistrare și depunere de documente incorecte sau prin neîntocmirea documentelor
solicitate prin legislația fi scală. Această formă de evaziune fiscală se materializează prin:
întocmirea de declarații fiscale false sau neîntocmirea acestora, reducerea intenționată a
încasărilor în scopul reducerii TVA și a profitului impozabil, prin încasări în numerar fără
chitanțe și vânzări fără factură, creșterea cu intenție a cheltuielilor în scopul diminuării
profitului impozabil, producerea și comercializarea de bunuri și servicii în mod
clandestin, desfășurarea muncii remunerate în mod clandestin (“la negru”) și a
tranzacțiilor imobiliare.
4. Evaziunea juridică constă în ascunderea naturii unui organism sau
contribuabil. De exemplu, un contract de asociere este transformat, în mod ascuns, într-un
contract de muncă, prin care benefi ciarul acestuia își creează avantaje din calitatea de
salariat.
5. Evaziunea contabilă constă în disimularea unei evidențe contabile corecte,
prin utilizarea unor documente false, cu scopul de a crește cheltuielile, de a diminua
veniturile și, implicit, a reducerii impozitului pe profit, adică diminuarea obligațiilor
fiscale datorate statului.
6. Evaziunea fiscală prin evaluare constă în diminuarea valorii stocurilor,
supraestimarea amortismentelor și provizioanelor cu intenția de a deplasa impozitul în
viitor.
În privința evaziunii fiscale, comerțul se situează pe primul loc în rândul
activităților generatoare de economie subterană.
 CAPITULUL IV

Principalele aspecte sub care se manifestă evaziunea fi cală sunt:

– sustragerea de la plata impozitelor prin înregistrarea incorectă în datele
contabile a operațiunilor economice;
- “companii fantomă”;
- distrugerea documentelor fi nanciar – contabile;
- organizarea unor evidențe contabile duble;
- întocmirea balanțelor contabile bazate pe date nereale;
- nedeclararea unor activități comerciale sau a unor surse de impozitare;
- subzistența unor activități economice fără declararea subsidiarilor, punctelor de
lucru și antreprizelor;
- prezentarea de documente false privind operațiunile de import – export.
În ceea ce privește tehnicile de fraudare fiscală, acestea pot fi grupate pe categorii
de obligații fi scale.
În cazul impozitului pe profit, tehnicile de fraudare fiscală sunt:
“- reducerea bazei de impozitare prin includerea în costuri a unor cheltuieli fără
documente justifi cative sau bază legală;
- înregistrarea unor cheltuieli supradimensionate sau peste limita admisă de legi;
- deducerea unor cheltuieli personale ale asociaților sau dobânzi la împrumuturi
acordate de administratorii societății;
- neînregistrarea integrală a veniturilor realizate, fie prin neîntocmirea
documentelor de evidență sau prin înscrierea în documente a unor prețuri de livrare sub
cele practicate în mod real;
- transferul veniturilor impozabile la societăți nou create în cadrul aceluiași grup,
aflate în perioada de scutire de la plata impozitului pe profit concomitent cu înregistrarea
de pierderi de către societatea – mamă;
- determinarea impozitului pe profit prin aplicarea necorespunzătoare a
prevederilor legale în special în ceea ce privește reducerea impozitului aferent profitului
reinvestit;
 - necalcularea de către unele organizații nonprofit a impozitului aferent
veniturilor rezultate din activități economice;
- neînregistrarea în contabilitate a diferențelor stabilite prin actele de
control sau chiar a obligațiilor legate de impozitul pe profi t datorat.”
 CONCLUZII
În esență, evaziunea fi scală reprezintă neîndeplinirea cu rea credință de către
contribuabili a obligațiilor fi scale, iar acțiunile sau inacțiunile acestora în domeniul de
referință intră sub incidența Codului penal și a Codului de procedură penală, precum și
ale tuturor celorlalte prevederi legale care guvernează sediul materiei.
Pentru a stabili metodele de combatere a evaziunii fiscale este necesar să se
determine cauzele care o generează și efectele produse de acest fenomen.
Printre cauzele care stau la baza evaziunii fiscale, trebuie amintite excesivitatea
sarcinilor fi scale și insufi ciența educației cetățenilor.Excesivitatea sarcinilor fiscale se
regăsește în amploarea evaziunii fi scale.Sub acest aspect, eficiența unui sistem fiscal
constă în gradul de consimțire la impozit. Insuficienta educație fiscală a cetățenilor are,
de asemenea, efecte asupra creșterii fenomenului de evaziune fi scală.
În același sens, trebuie menționat și faptul că lipsa unui control efectuat de
personal calificat și lacunele legislației fi scale pot determina amplifi carea efectului
evaziunii fiscale.
Consecințele evaziunii fiscale produc prejudicii atât statului, cât și
contribuabililor, deoarece statul nu primește veniturile necesare activității sale, iar
contribuabilii suportă impozite mai mari la venituri mai mici.
Sir Austen Chamberlain afirma că “metodele de evaziune se schimbă cu o
rapiditate uimitoare”, iar “noile metode de investigare trebuie adoptate cu aceeași probă”.
În anumite cazuri o parte din venituri nu sunt supuse impunerii fi scale din cauză
că legea nu precizează modul de stabilire a obiectului impozabil.
Formele de eludare ale impozitului sunt diferite în funcție de natura și proveniența
veniturilor. Evitarea fi scului poate avea ca sursă și organizarea defectuoasă a controlului
asupra veniturilor realizate.
 BIBLIOGRAFIE
 Conea N., Gheorghe C., Tanislav E., Conea M. – „Infracţiuni prevăzute în
legi speciale”, Editura Semne,Bucureşti,2000
 [2] Hoanţă N., „Evaziunea fiscală”, Editura Tribuna Economică,
Bucureşti, 1997
 Moraru D., Nedelescu M., Voinea C. – „Finanţe publice”, Editura
Economică, Bucureşti, 2005
 Văcărel I. şi colaboratorii – „Finanţe publice”, Ediţia a III-a revăzută şi
adăugită, Editura Didactică şi PedagogicăR.A., Bucureşti, 2002
 Voicu C., Boroi Al. – „Dreptul penal al afacerilor”, Ediţia 3, Editura
C.H.Beck, Bucureşti, 2006
 Legea nr.241/2005 privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale