PROIECT

Evaziunea fiscală în Romania ,prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.

Finanțe

Tărăbuță Narcis
12/14/2019
 Evaziunea fi scală este un fenomen economico – social, de importanță
majoră, cu care se confruntă toate statele, într-o mai mare sau mai mică măsură.
Deoarece eradicarea completă a evaziunii fi scale este practic imposibilă, statele caută
măsuri efi ciente pentru limitarea acestui fenomen. Noțiunea de evaziune fi scală a
constituit o preocupare permanentă a specialiștilor în fi scalitate, aceștia considerând-
o rezultanta logică a inadvertențelor unei legislații imperfecte, a unei metodologii
defectuoase de aplicare, materializată printr-o fi scalitate excesivă sau prin omisiunea
unor elemente, ceea ce generează o favorizare a apariției și dezvoltării acestui
fenomen.

În condițiile în care schimburile comerciale ale țării noastre au crescut

substanțial, în special după aderarea României la Uniunea Europeană, fenomenul de
evaziune fi scală s-a extins, persoanele fi zice și juridice diversifi când mijloacele de
eludare a legislației fi scale.În acest context, evaziunea fi scală a înregistrat o pondere
din ce în ce mai însemnată în economia românească. Acest fenomen îngrijorător
preocupă în prezent specialiștii din țara noastră. Studiile acestora au în vedere, în
principal, elaborarea unei legislații fl exibile și efi ciente, cu scopul eliminării efectelor
negative ale evaziunii fi scale, cu impact direct asupra economiei românești.

În ceea ce privește istoricul acestui fenomen în România, trebuie menționat

că începând cu marea reformă a impozitelor directe din anul 1921, în special din
1929, legislația română s-a orientat spre un sistem de impunere a unor mijloace efi
ciente pentru prevenirea evaziunii fi scale. În anul 1923 s-a desfi ințat impunerea
minimală și s-au atenuat sancțiunile impuse prin legea din anul 1921, ceea ce a
condus la creșterea și diversifi carea fenomenului de evaziune fi scală, pe fondul unei
slabe pregătiri a autorităților abilitate să vegeheze asupra estompării efectelor
produse de evaziunea fi scală. Legea contribuțiilor directe din anul 1923 a avut și infl
uență pozitivă asupra reducerii acestui fenomen, dar a avut și lacune, în acest sens
putând fi amintită scutirea de impozit pe clădirile industriale.

Cea mai răspândită formă de evaziune fi scală a fost “infl ațiunea

amortizărilor”, procedeu ce consta în acțiunea întreprinderilor de a exagera valoarea
clădirilor și instalațiilor pe care le posedau, de a cere și a de a obține de la fi sc
dreptul de a scădea din benefi ciu un fond de amortizare corespunzător unor
investiții mai mari decât cele reale. În aceeași perioadă, în Germania s-a creat un
obstacol automat acestui gen de evaziune prin introducerea impozitului pe avere,
alături de impozitul pe profi t. Întreprinzătorul nu mai supraevalua clădirile și
instalațiile deoarece ar fi plătit un impozit mult mai mare la rubrica “impozit pe
avere”.
 Efectele legii din 1923 au fost scăderea randamentelor impozitelor directe,
ceea ce avea drept consecință legiferarea specială a măsurilor de anihilare a evaziunii
fi scale și o nouă metodologie de impunere pentru contribuabilii care se sustrăgeau fi
scului.

Legislația privind măsurile de represiune a evaziunii fi scale și modifi cările la

legea contribuțiilor directe au reprezentat începutul luptei antievazioniste în România
începând cu anul 1929. Legea contribuțiilor directe din anul 1933 clasifi că
nerespectarea legislației fi scale în “contravențiune simplă” și “contravențiune califi
cată”. Literatura de specialitate din acea vreme făcea distincție între infracțiunea fi
scală, abaterea fi scală și evaziune. Infracțiunea fi scală era defi nită ca “orice abatere,
neascultare a legilor fi scale, sancționată cu o pedeapsă fi scală, neurmarea sau
nesupunerea la legile fi scale putând să rezulte fi e dintr-un fapt de abstențiune, fi e
dintr-o acțiune.” Infracțiunea fi scală era considerată o consecință a dreptului statului
de a impune și de a pedepsi. Sancțiunile erau amenzile care puteau să ajungă până la
de patru ori diferența la impozitul sustras. Faptele de corupție ale agenților fi scali se
pedepseau cu închisoare contravențională.

În lucrarea “Fraude și infracțiuni fi scale”, Ion Stan afi rma: “Legislația română
este un mozaic de legi necoordonate din punct de vedere al sancțiunilor. Infracțiunile
nu sunt întotdeauna net defi nite, iar tehnica aplicării lor nu este amănunțită și precisă
ceea ce îngreunează nu numai sarcina organelor fi scale chemate a le aplica, ci și
cercetările în domeniul fi scal și judecarea contravențiilor...Fiecare lege fi scală are
sistemul său deosebit de penalități, procedură proprie și termene de apel și recurs cu
totul diferite de la un impozit la altul, astfel că se comit cu ușurință de către
funcționarii Ministerului Finanțelor erori și confuzii.”

Legea 344/29.12.1947 pedepsea aspru evazioniștii fi scali, dar le acorda

posibilitatea să intre în legalitate prin lichidarea obligațiilor fi scale, chiar dacă în
perioada anterioară au afectat, total sau parțial, obligațiile fi scale către bugetul de
stat sau bugetele locale. În privința faptelor de evaziune fi scală, acestea erau
asimilate crimei de sabotaj și se sancționau cu pedepsele prevăzute în legea pentru
reprimarea speculei și a sabotajului.

Tranziția la economia de piață a statelor care au avut o economie

centralizată presupune schimbarea cadrului legislativ fi scal, astfel încât să permită
întărirea mecanismului fi scal care are sarcina să asigure creșterea economică și efi
cientizarea tuturor pârghiilor economice. Economia planifi cată nu refl ecta fi del
situația reală din economie, iar sistemul de prețuri era rigid și se caracteriza printr-o
rată a dobânzii foarte scăzută și o micșorare a salariilor. Aplicarea unui nou sistem fi
scal trebuie să țină seama de impactul pe care îl are asupra societăților, astfel încât
creșterea impozitelor să nu genereze evaziune fi scală și corupție, acestea putând fi
accelerate de o creștere a infl ației. În același timp, analiza noului sistem fi scal implică
și studiul efectelor produse asupra investițiilor străine

Evaziunea fi scală este consecința unor fapte ilegale care au la bază

următorii factori: “

- imperfecțiunile legii;

- neuniformitatea în activitatea organelor fi nanciare în ceea ce privește

stabilirea și perceperea taxelor și impozitelor;

- conduita unor categorii de contribuabili;

- lipsa de exigență sau corupția funcționarilor publici.”

Etapa tranzitorie de la economia dirijată la economia de piață poate

favoriza fapte ilegale precum corupția, trafi cul de infl uență, înșelăciunea sau
evaziunea fi scală. Prin introducerea TVA la data de 1 iulie 1993, agenții economici s-
au orientat către reducerea consumurilor, disponibilizarea resurselor în economie,
stimularea exporturilor și îmbunătățirea disciplinei fi nanciare. În acest context, s-a
considerat necesar ca unele instrumente fi scale să fi e ajustate temporar în scopul
stabilizării economiei.

Principalele măsuri au fost:

- reforma impozitului pe circulația mărfurilor;

- introducerea impozitului pe profi t cu 77 clase de impozitare, apoi

reducerea acestora la două clase de impozitare și, în fi nal, introducerea unei cote
unice de impozitare de 38%;

- introducerea impozitului pe dividende și pe vânzarea de active; - un nou

sistem de taxe vamale;

- introducerea impozitului pe salarii.”

În literatura de specialitate există multiple interpretări ale conceptului de

evaziune fi scală. Unii autori defi nesc evaziunea fi scală ca “totalitatea procedeelor
licite sau ilicite cu ajutorul cărora cei interesați sustrag, în totalitate sau în parte,
materia lor impozabilă obligațiilor stabilite prin legile fi scale.” Maurice Duverger
considera că fenomenul “desemnează ansamblul manifestărilor de fugă din fața
impozitului.”1 Acesta apreciază că există evaziune fi scală în adevăratul sens al
cuvântului atunci când “cel care ar trebui să plătească impozitul, nu îl plătește, fără ca
obligația acestuia să fi e transmisă asupra unui terț.”

Unii autori consideră că din punct de vedere al modului cum poate fi

săvârșită, al raportului care există între fenomenul în cauză și legislația în vigoare,
evaziunea fi scală are două forme de manifestare:

- evaziune fi scală licită (realizată la adăpostul legii);

- evaziune fi scală ilicită (frauduloasă) sau fraudă fi scală

Din punct de vedere spațial, evaziunea fi scală se delimitează în:

- evaziune fi scală la nivel național;

- evaziune fi scală internațională.

Evaziunea fi scală licită este defi nită ca “sustragerea unei părți din materia
impozabilă fără ca acest lucru să fi e considerat contravenție sau infracțiune” și
presupune exploatarea cadrului normativ pentru valorifi carea inteligentă a
inconsecvențelor și contradicțiilor prevederilor legale cu scopul de evitare a
obligațiilor contribuabililor către stat. Evitarea obligațiilor fi scale, în limitele legii,
necesită specialiști în domeniul fi scal, iar consecința este că numai societățile cu
capital mare pot utiliza această formă de evaziune, deoarece costurile unei
consultanțe specializate sunt mari. Contribuabilii cu venituri modeste care nu au
posibilitatea să aloce sumele necesare unei asistențe specializate apelează la frauda fi
scală.

Factorii care favorizează evaziunea fi scală licită sunt :

– acordarea unor facilități fi scale sub forma unor exonerări, scutiri parțiale,
reduceri, deduceri;

- acordarea unor scutiri delimitate temporar, în cazul înfi ințării de noi

societăți comerciale;

- scoaterea de sub incidența impozitului a veniturilor aferente depozitelor

bancare și a celor provenite din plasamente în obligațiuni emise de stat;
 - nereglementarea cheltuielilor generale ale societăților comerciale,
aceasta creând tentația supraevaluării prin creșterea nejustifi cată economic a
acestora;

- impunerea veniturilor realizate de anumite categorii de persoane fi zice,

pe baza unor norme medii de muncă creează condiții pentru contribuabilii care
realizează venituri mai mari decât media să nu plătească impozite pentru diferența
respectivă;

- exploatarea unor lacune ale legii.”

În România cele mai frecvente evaziuni fi scale licite au fost favorizate de

facilitățile fi scale acordate de guverne și omisiunile în reglementarea unor impozite și
taxe.

Evaziunea fi scală ilicită (frauda fi scală) este defi nită ca o formă de eludare
agravantă care se sancționează prin măsuri pecuniare și privative de libertate și
constă în ascunderea ilegală, totală sau parțială, a materiei impozabile de către
contribuabili în scopul reducerii sau eliminării obligațiilor fi scale ce le revin.

Evaziunea fi scală ilicită se prezintă sub următoarele forme:

- evaziunea tradițională;

- evaziunea juridică;

- evaziunea contabilă;

- evaziunea prin evaluare.

Evaziunea tradițională constă în sustragerea de la plata obligațiilor fi scale

prin înregistrare și depunere de documente incorecte sau prin neîntocmirea
documentelor solicitate prin legislația fi scală. Această formă de evaziune fi scală se
materializează prin: întocmirea de declarații fi scale false sau neîntocmirea acestora,
reducerea intenționată a încasărilor în scopul reducerii TVA și a profi tului impozabil,
prin încasări în numerar fără chitanțe și vânzări fără factură, creșterea cu intenție a
cheltuielilor în scopul diminuării profi tului impozabil, producerea și comercializarea
de bunuri și servicii în mod clandestin, desfășurarea muncii remunerate în mod
clandestin (“la negru”) și a tranzacțiilor imobiliare.

Evaziunea juridică constă în ascunderea naturii unui organism sau

contribuabil. De exemplu, un contract de asociere este transformat, în mod ascuns,
într-un contract de muncă, prin care benefi ciarul acestuia își creează avantaje din
calitatea de salariat.

Evaziunea fi scală este defi nită ca “sustragerea prin orice mijloace de la plata
impozitelor, taxelor și a altor sume datorate bugetelor de stat de către persoanele
juridice, care realizează venituri impozabile, conform reglementărilor fi scale.”

Evaziunea contabilă constă în disimularea unei evidențe contabile corecte,

prin utilizarea unor documente false, cu scopul de a crește cheltuielile, de a diminua
veniturile și, implicit, a reducerii impozitului pe profi t, adică diminuarea obligațiilor fi
scale datorate statului.

Evaziunea fi scală prin evaluare constă în diminuarea valorii stocurilor,

supraestimarea amortismentelor și provizioanelor cu intenția de a deplasa impozitul
în viitor.

În privința evaziunii fi scale, comerțul se situează pe primul loc în rândul

activităților generatoare de economie subterană.

În ceea ce privește contribuabilii, se consideră că cele mai mari posibilități

de fraudare le au aceia care desfășoară activități industriale și comerciale, precum și
activitățile independente precum medicii, avocații și arhitecții.

Principalele aspecte sub care se manifestă evaziunea fi scală sunt:

“– sustragerea de la plata impozitelor prin înregistrarea incorectă în datele

contabile a operațiunilor economice;

- “companii fantomă”; - distrugerea documentelor fi nanciar – contabile; -

organizarea unor evidențe contabile duble;

- întocmirea balanțelor contabile bazate pe date nereale; - nedeclararea

unor activități comerciale sau a unor surse de impozitare;

- subzistența unor activități economice fără declararea subsidiarilor,

punctelor de lucru și antreprizelor;

- prezentarea de documente false privind operațiunile de import – export.”

În ceea ce privește tehnicile de fraudare fi scală, acestea pot fi grupate pe

categorii de obligații fi scale.

În cazul impozitului pe profi t, tehnicile de fraudare fi scală sunt:

 “- reducerea bazei de impozitare prin includerea în costuri a unor cheltuieli
fără documente justifi cative sau bază legală;

- înregistrarea unor cheltuieli supradimensionate sau peste limita admisă

de legi;

- deducerea unor cheltuieli personale ale asociaților sau dobânzi la

împrumuturi acordate de administratorii societății;

- neînregistrarea integrală a veniturilor realizate, fi e prin neîntocmirea

documentelor de evidență sau prin înscrierea în documente a unor prețuri de livrare
sub cele practicate în mod real;

- transferul veniturilor impozabile la societăți nou create în cadrul aceluiași

grup, afl ate în perioada de scutire de la plata impozitului pe profi t, concomitent cu
înregistrarea de pierderi de către societatea – mamă;

- determinarea impozitului pe profi t prin aplicarea necorespunzătoare a

prevederilor legale în special în ceea ce privește reducerea impozitului aferent profi
tului reinvestit;

- necalcularea de către unele organizații nonprofi t a impozitului aferent

veniturilor rezultate din activități economice;

- neînregistrarea în contabilitate a diferențelor stabilite prin actele de

control sau chiar a obligațiilor legate de impozitul pe profi t datorat.” Tehnicile de
fraudare utilizate în cazul taxei pe valoarea adăugată sunt: “

– aplicarea eronată a regimului deducerilor taxei pe valoarea adăugată pe

baza unor documente care nu au înscrisă taxa sau deduceri fără documente sau cu
documente ilegale, deduceri de TVA ca urmare a înscrierii repetate a unor facturi în
jurnalele de cumpărări, deduceri pe baza unor documente aparținând altor societăți
comerciale, deducerea taxei pe valoarea adăugată aferentă operațiunilor scutite de
drept de deducere; - necuprinderea unor operațiuni ce intră în sfera taxei pe valoarea
adăugată în baza de calcul a taxei și necuprinderea în baza de calcul a tuturor
facturilor;

- neevidențierea și nevirarea taxei pe valoarea adăugată aferentă

avansurilor de la clienți; - neînregistrarea ca plătitor la depășirea plafonului minim;

- sustragerea de la plata taxei pe valoarea adăugată aferentă

importurilor de bunuri prin prezentarea unor acte fi ctive de donație, de la parteneri
externi în loc de acte de cumpărare, precum și neincluderea în deconturi a taxei pe
valoarea adăugată de plată în vamă;

- emiterea de chitanțe fi scale și facturi cu taxă pe valoarea adăugată, fără

ca agentul economic să fi e plătitor și fără să înregistreze și să vireze taxa pe valoarea
adăugată;

- neutilizarea sau utilizarea defectuoasă a formularisticii tipizate, cu

înregistrări incomplete în jurnale sau înregistrări repetate în jurnale de cumpărare,
facturi “pierdute”, amânarea întocmirii facturilor fi scale, necuprinderea în baza de
calcul a tuturor elementelor din factură;

- sustragerea de la plata taxei pe valoarea adăugată prin declararea

unor importuri ca fi ind temporare; - cereri de rambursare nejustifi cate;

- “erori de calcul”.” Tehnicile de fraudare fi scală cele mai frecvente în

ceea ce privește impozitul pe salarii sunt:

“- neimpozitarea tuturor surselor plătite salariaților cu titlu de

venituri salariale;

- aplicarea incorectă a tabelelor de impozitare a drepturilor salariale; -

nereținerea și nevirarea impozitului pe salarii datorat pentru persoanele angajate pe
bază de convenții sau pentru zilieri;

- necumularea, în vederea impozitării, a tuturor veniturilor salariale; -

neînregistrarea obligațiilor de plată a impozitului pe salarii;

- nerespectarea legislației privind stabilirea bazei de impozitare;

- necuprinderea în baza de impozitare a tuturor veniturilor realizate, în

special a celor pentru care impozitarea se realiza pe baza declarației subiectului
impozabil;

- identifi carea unor modalități de generare de cheltuieli fi ctive cu

salarizarea unor persoane;

- crearea unor facilități salariaților, care să nu intre în sfera de impunere

a impozitului pe venitul global realizat astfel încât să plătească la bugetul de stat un
impozit mai mic;
 - obținerea de către salariați a unor statute ce le conferă scutirea de la
plata impozitului pe venitul global, precum certifi cate de revoluționari, certifi cate de
handicapați.” În privința accizelor, tehnicile de fraudare fi scală sunt:

“- necuprinderea în baza de impozitare a tuturor sumelor impozabile; -

micșorarea bazei de impozitare prin subevaluarea produselor importate în vamă prin
folosirea de documente duble;

- necalcularea accizelor aferente modifi cării concentrației alcoolice;

- neincluderea accizelor în prețul de vânzare al produselor pentru care

se datorează accize;

- neevidențierea în contabilitate a obligației de plată a accizelor;

- sustragerea de la plata accizelor prin schimbarea denumirii produselor

accizate și trecerea lor la produse neaccizate sau accizate în cote reduse.”

Referitor la alte impozite și taxe datorate bugetului de stat sau bugetelor

locale, trebuie menționate următoarele tehnici de fraudare fi scală:

“- evidențierea în contabilitate a unor clădiri la valori inferioare celor

reale; - nedepunerea la organele fi scale a declarațiilor privind clădirile afl ate în
patrimoniu, a mijloacelor de transport afl ate în posesie și a terenurilor deținute sau
afl ate în administrarea agenților economici;

- declararea unor date eronate, neactualizate sau nesincere, în ce privește

impozitul pe clădiri, taxa mijloacelor de transport, taxa pentru folosirea terenurilor
proprietate de stat;

- neconstituirea și nevirarea impozitului pe dividende, calcularea eronată

a acestuia;

- nereținerea impozitului pe dividende aferent avansurilor acordate în

cursul anului care după realizarea profi tului și aprobarea bilanțului au avut destinația
de dividende;

- nedeclararea veniturilor realizate de către persoanele fi zice din diverse

activități;

- încălcarea prevederilor legale privind modul de desfășurare și

impozitare a activității de taximetrie de către persoanele autorizate să desfășoare
aceste activități, prin neprezentarea la organul fi scal sau alterarea informațiilor
furnizate de aparatele de taxat.”

Bibliografie

1. Enache Maria:”“France Presse:”Evaziunea fi scală înfl orește în România și privează

bugetul de stat de miliarde de euro”” în https://ro-ro.facebook.com

2. Ilie Luiza: “Reuters: “Cum pierde România 28 de miliarde de euro pe an”” în

www.dcnews.ro din 30.10.2014

3. Pescaru Constantin: “Reuters: “Câți bani pierde România din cauza evaziunii fi scale” în
www.ziare.com din 30.10.2014

4. Piperea Gheorghe :“Operațiunea morților vii sau cum este vlăguită economia românească
de “sendvișul olandez” în www.cotidianul.ro din 19.08.2015

5. Vârlan Corina:”Problema evaziunii fi scale din România dezbătută în presa străină” în

www.gândul.info din 30.10.2014

6. „Evaziunea fi scală în România” în http://www.scritub.com

7. http://www.ziare.com/impozit/evaziune/reuters

8. “Evaziunea fi scală, o enormă gaură neagră pentru România” – France Presse în

http://economie.hotnews.ro din 21.08.2014

9. „Metode de măsurare și combatere a evaziunii fi scale” în http://www.scritub.com