INTRODUCERE

“Orice putere corupe, puterea absolută corupe în mod absolut”

Lord Acton
Unul din fenomenle economico-sociale complexe, de mare importanță, cu care statele de astăzi se
confruntă și ale cărui conscințe nedorite caută să se limiteze cât mai mult, este evaziunea fiscală. În
țara noastră, democratizarea finanțelor publice a produs o serie de reacții antifiscale, motiv pentru
care, este nevoie de o atitudine de eficacitate față de fenomenul evazionist, în ceea ce privește
administrarea, identificarea, previzionarea, controlul și valorificarea acestuia, în perspectiva
asigurării veniturilor bugetare proiectate. Evaziunea fiscală reprezintă sustragerea prin orice mijloace,
în întregime sau în parte, de la plata impozitelor, taxelor şi altor sume datorate bugetului de stat,
bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat şi fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă
medicală de către persoanele fizice şi juridice. Evaziunea fiscală are un impact major asupra evoluţiei
economiei unei ţări, prin crearea unui dezechilibru major la nivel macroeconomic, incidentele fiind
de natură politică, financiară, economică şi socială. Impactul financiar se referă la faptul că este
afectat echilibrul bugetar prin generarea de deficite bugetare şi de costuri suplimentare aferente
împrumuturilor publice. Sub aspect economic, evaziunea fiscală distorsionează fenomenul
concurenţial, cu consecinţe negative asupra formării preţurilor. Din punct de vedere social, evaziunea
fiscală modifică redistribuirea veniturilor, creând şi adâncind inegalităţile dintre contribuabili, prin
eludarea capacităţii contributive a unora şi agravarea situaţiei financiare a altora.
Scopul acestei lucrări este de a oferi o analiză a impactului și dimensiunii fenomenului evazionist
în economia națională. Pentru cercetarea temei date îmi propun ca obiective de bază:

 Analiza conceptelor economice cu privire la fenomenul evazionist ;

 Determinarea impactului acestuia asupra economiei în ansamblu;
 Analiza numărului de încălcări în domeniul fiscal în Republica Moldova în ultimii 3 ani
(2016,2017,2018);
 Cercetarea cauzelor care au determinat apariția fenomenului evazionist în Republica
Moldova;
 Aprecierea gradului de manifestare a acestui fenomen.
Lucrarea dată este structurată în 3 capitole distincte.
Capitoulul I conține informații referitoare la conceptul de fenomen evazionist, interpretarea
economică a acestuia, formele de manifestare a evaziunii fiscale, cauzele generale ale evaziunii
fiscale și combaterea acestui fenomen.
Capitolul II conține o analiză a modalităților de evaziune fiscală în Republica Moldova, și anume:
fraude cu TVA la tranzacții intracomunitare, rambursări ilegale de TVA, diminuarea valorii mărfii în
vamă, evaziunea prin metoda insolvenței, “Caruselul”- cea mai populară metodă de fraudă fiscală.
În Capitolul III am analizat princpipalele cauze ale escaladării evaziunii fiscale în Republica
Moldova și am formulat recomandări specifice Republicii Moldova pentru combaterea acestui
fenomen negativ.

3
 TERMENI-CHEIE: evaziune fiscală, frauda fiscală, impozite, facilitățile fiscale, bugetul de stat,
Produsul Intern Brut, legal, ilicit, presiunea fiscală, hazardul moral

Capitolul I: Descrierea conceptului de fenomen evazionist

1. Noțiunea de evaziune fiscală

Condiția obligatorie a unei dezvoltări economice sănătoase și de durată este ca sistemul fiscal
practicat să fie echitabil, sau, în cel mai rău caz, cât mai puțin inechitabil. În realizarea acestui
deziderat fundamental, evaziunea fiscală constituie un obstacol important, cu implicații de natură
economică, dar și socială. Pe plan economic, evaziunea fiscală influențează negativ desfășurarea
concurenței, iar sub aspect social determină creșterea obligațiilor fiscale suportate de restul
contribuabililor și nemulțumiri în rândul populației unei țări. Încă de la început trebuie să precizăm
că evaziunea fiscală este o noțiune destul de dificil de precizat, mai ales dacă ținem cont de faptul
că nu există o definire legală a fraudei fiscale.

Evaziunea fiscală, în definiția legiuitorului reprezintă sustragerea, prin orice mijloace, în

întregime sau în parte, de la plata impozitelor, taxelor și a altor obligații bugetare de către
persoanele fizice și persoanele juridice din Moldova sau străine. Prima definire a evaziunii fiscale a
fost dată între cele două războaie mondiale. Conform acesteia, frauda îmbracă o concepție extensivă,
noțiunea de evaziune fiscală fiind inclusă în cea de fraudă, concepție sustinută de Lerouge. Cel mai
cunoscut sens dat evaziunii fiscale este însă acela de “arta de a evita căderea în câmpul de atracție
a legii fiscale”, concept care apartine lui Charpentier. Cel de-al treilea concept aparține lui Maurice
Duverger care consideră evaziunea fiscală ca un termen generic ce desemnează o fugă din fața
impozitelor. Ulterior, același Maurice Duverger afirma simplu și concis: “exista evaziune fiscală, în
sensul propriu al cuvântului, când cel care ar trebui să plătească impozitul, nu îl plătește, fără ca
obligația acestuia să fie transmisa unui terț”. În acest caz, se observă că se dorește a se face o
delimitare clară între evaziune fiscală și fenomenul de repercusiune care ține de difuziunea
impozitelor. Oreste Atanasiu consideră evaziunea fiscală ca fiind reprezentată de “totalitatea
procedeelor ilicite și licite cu ajutorul cărora cei interesați sustrag total sau în parte averea lor,
obligațiilor stabilite prin legile fiscale”. Este dată și o definiție conform căreia prin evaziune fiscală
se înțelege “ansamblul sustragerilor intenționate de la obligațiile fiscale, comise nu prin încălcarea
directă a legii, ci prin eludarea, prin ocolirea ei cu ajutorul unor acte similare și numai aparent
reale”.

Deși nici o lege pentru combaterea evaziunii fiscale nu se referă la o evaziune fiscală legală,
termenul este des întalnit în literatura de specialitate din țară și din strainatate, iar practica respectivă
este și mai des întalnită. În plus, nici una din definițiile evaziunii fiscale nu distinge clar dacă
evaziunea fiscală presupune sau nu intenționalitatea subiectului.
2. Formele de manifestare a evaziunii fiscale
În literatura de specialitate, sunt deja consacrate două forme ale fenomenului evazionist, respectiv:
 Evaziunea fiscală legală (sau evaziunea la adăpostul legii);
 Evaziunea fiscală ilicită (sau frauda fiscală).
Această împărțire a fenomenului evazionist dă posibilitatea, cel puțin teoretică, de a estima
mărimea fenomenului, de a stabili diferiți factori de influență, de a căuta mijloacele adecvate de
limitare și combatere a fenomenului.
4
 Pentru a trasa o frontieră între domeniul evaziunii fiscale legale și cel al evaziunii frauduloase,
J.C. Martinez propune împărțirea contribuabililor în trei categorii, respectiv:
 Categoria contribuabililor cinstiți (zona albă);
 Categoria contribuabililor necinstiți (zona neagră);
 Categoria contribuabililor care evadează, fie legitim, prin abilități, fie ilegal, prin acrobații
sau abuz de lege (zona gri).
ZONA NEAGRĂ - Frauda fiscală
ZONA GRI - Abuz de drept
- Abilitate fiscală
ZONA ALBĂ - Abstinența
- Aplicarea regimurilor fiscal de favoare
- Eroarea
- Respectarea legii

Evaziunea fiscală legală

Singurul vinovat de producerea evaziunii fiscale legale este legiuitorul, iar frecvența acestui
fenomen este cu atât mai mare, cu cât are loc o modificare continuă a sistemului fiscal, o diversificare
nejustificată a impozitelor și taxelor, o utilizare necorespunzătoare a prelevărilor obligatorii.
Inadvertențele legilor fiscale au condus la o serie de acte și fapte de evaziune fiscală îngăduită de
lege, frecvent întâlnite în practica statelor aflate în tranziție. În acest sens, pot fi enumerate
următoarele:
 Acordarea unor facilități fiscale, sub forma unor scutiri parțiale, reduceri, deduceri (de ex.
scutirea de impozit pe clădiri a anumitor categorii sociale, determină înregistrarea pe numele
acestora a imobilelor deținute de alți membrii ai familiei);
 Acordarea unor scutiri delimitate temporar (de ex. pentru a se sustrage temporar de plata
obligațiilor fiscale, contribuabilii persoane juridice, solicită și obțin înființarea unor noi
societăți cu același obiect de activitate, restul societăților fiind menținute într-o stare de cvasi-
funcționalitate);
 Acordarea unor avnataje în natură atribuite de către patroni salariaților lor;
 Supraevaluarea amortizării, prin constituirea unui fond de amortizare într-un cuantum
superior investițiilor necesare ;
 Existența paradisurilor fiscale, unde își stabilesc domiciliul/sediul contribuabilii ;
 Existența unui număr foarte mare de reglementări fiscale ;
 Existența unor prevederi confuze, susceptibile de interpretări dintre cele mai diferite, uneori
chiar diametral opuse.
Evaziunea fiscală ilicită
Spre deosebire de evaziunea fiscală legală, frauda fiscală se săvârșește prin încălcarea flagrantă a
legii, profitându-se de modul specific în care se face impunerea.
Frauda fiscală poate fi:
 Fraudă tradițională sau prin discriminare – care constă în sustragerea parțială sau totală de
la plata obligațiunilor fiscale, prin întocmirea și depunerea de documente incomplete și
incorecte sau prin neîntocmirea unor documente prevăzute în legislația fiscală (nedepunerea
declarațiilor privind obligațiile fiscale; depunerea unor declarații false etc.)
5
  Fraudă juridică – care constă în ascunderea cu bună știință a adevăratei nature a unui
organism sau a unui contract, în vederea sustragerii de la obligațiunile fiscale (o activitate
economică poate continua sub forma unei asociații fără scop lucrativ; un contract de
asociere este transformat într-un contract de muncă etc.)
 Fraudă contabilă – constă în utilizarea unor documente false, în vederea majorării tuturor
cheltuielilor și diminuării tuturor veniturilor (facturi fiscale false; documente pentru
cheltuieli false; etc.)
 Fraudă prin evaluare – constă în diminuarea valorii stocurilor, supraestimarea
amortismentelor și provizioanelor.
3. Cauzele evaziunii fiscale
Cauzele evaziunii fiscale sunt:

 Presiunea fiscală
Atunci când presiunea fiscală medie (sau pe sectorul de care este interesat un anumit contribuabil)
este relativ mare, atunci contribuabilul poate alege să se sustragă acestei fiscalităţi, fie în totalitate
(intrarea în economia subterană), fie în parte, practicând evaziunea fiscală deşi activitatea sa rămâne
în economia oficială. Este destul de dificil să se stabilească un prag anume, cantitativ, la care
contribuabilul ia decizia de a evaziona fiscal: acest prag depinde atât de sectorul de activitate cât şi
de aspecte psihologice sau culturale, mai dificil de cuantificat. O anumită judecată, mai degrabă
calitativă, se poate face, totuşi, pe baza modelului Laffer (curbei Laffer).

Se observă, aşadar, faptul că, cu cât presiunea fiscală creşte, cu atât veniturile fiscale scad, deoarece
o presiune fiscală ridicată va conduce la evaziune fiscală şi, deci, la reducerea încasărilor la buget.
Totuşi, trebuie spus că creşterea presiunii fiscale nu conduce doar la evaziune fiscală, ea poate
conduce şi la renunţarea la afaceri, la renunţarea la unele locuri de muncă (dacă, de exemplu, creşte
presiunea parafiscală, cum ar fi rata de contribuţii sociale de stat), adică, într-un cuvânt, poate conduce
la reducerea bazei de impozitare, ceea ce conduce la reducerea veniturilor fiscale chiar în absenţa
evaziunii fiscale. Aşadar, curba Laffer vizează reducerea veniturilor fiscale odată cu creşterea
presiunii fiscale, nu numai ca urmare a evaziunii fiscale ci şi ca urmare a reducerii bazei de
impozitare. În context, această curbă nu separă între cele două efecte: efectul de evaziune fiscală,
respectiv efectul de reducere a bazei de impozitare.
6
  Slăbiciunea administrației fiscale
Contribuabilul economic poate practica evaziunea fiscală şi în cazul în care sancţiunea pentru
această faptă este mică sau probabilitatea de a fi identificat şi sancţionat este mică. Acest
comportament se poate produce indiferent de rata de impozitare (indiferent, deci, de presiunea fiscală,
în general), evaziunea fiscală putând, aşadar, să se producă chiar dacă presiunea fiscală scade.
Slăbiciunea administraţiei fiscale poate fi efectul, pe de o parte, al corupţiei acesteia iar, pe de altă
parte, al incapacităţii logistice sau profesionale a acesteia (incompetenţă). Indiferent de cauza
slăbiciunii administraţiei fiscale, atunci când aceasta devine notorie sau chiar când este intuită de
către contribuabil, acesta „accesează” evaziunea fiscală. Slăbiciunea administraţiei fiscale (fie ea
obiectivă sau subiectivă) are drept efect reducerea gradului de colectare a obligaţiilor bugetare.
Întrucât aici este vorba despre reducerea veniturilor publice efectiv încasate faţă de veniturile publice
programate, avem de-a face cu prejudicierea intereselor financiare ale statului, aşadar, conform
definiţiei evaziunii fiscale, se produce o evaziune fiscală.

 Hazardul moral (facilitățile fiscale)

Hazardul moral reprezintă o modificare de comportament generată de existenţa sau promisiunea
unei asigurări, de orice fel. În problematica evaziunii fiscale, hazardul moral se produce în situaţia
existenţei sau promisiunii facilităţilor fiscale. Facilităţile fiscale au drept efect reducerea sarcinii
fiscale (fie prin scutiri sau anulări de datorii bugetare, fie prin acordarea altor forme de sprijin fiscal).
Contribuabilii care primesc asemenea facilităţi fiscale, se comportă în continuare în speranţa primirii
de noi facilităţi, generând, astfel, un comportament menit să evite sarcina fiscală, deci să evazioneze
fiscal. Deformarea comportamentului fiscal ca urmare a hazardului moral reprezentat de acordarea
de facilităţi fiscale este deosebit de dăunătoare nu numai pe termen scurt ci şi pe termen lung, deoarece
creează o cultură specifică evazionistă, precum şi aşteptări cu privire la facilităţile fiscale.

 Contagiunea (imitația)
Contagiunea este un factor generator de evaziune fiscală insidios dar cu o mare forţă statistică, în
sensul că este dificil de controlat, dar se poate produce în proporţie de masă. Mecanismul este
următorul: un contribuabil care observă că alţi contribuabili, evazionişti, nu au suportat costuri mari
(sau, poate, nu au suportat nici un cost) pentru comportamentul lor evazionist, va decide, la rândul
său, să se comporte evazionist, în speranţa că lucrurile se vor întâmpla în mod similar şi pentru el.
Acesta este mecanismul contagiunii (sau al imitaţiei), mecanism care este deosebit de prezent pe
piaţă, deoarece contribuabilii se observă reciproc în procesul concurenţei economice dintre ei şi,
astfel, se pot „îmbolnăvi” unii de la alţii de comportamentul evazionist. Forţa contagiunii în generarea
sau extinderea fenomenului evazionist este deosebit de consistentă, ea depinzând, îndeosebi, de
factori culturali dar şi de factori instituţionali. Evident că forţa administraţiei fiscale şi forţa
contagiunii sunt invers proporţionale în generarea efectului de evaziune fiscală totală, de aceea un
stat puternic poate conduce la slăbirea contagiunii evazioniste.
4. Combaterea evaziunii fiscale
Eficacitatea procesului de stopare a fenomenului de evaziune fiscală constă îndeosebi în
capacitatea de a înlătura cauzele ce produc sau pot favoriza faptele ce contravin legilor fiscale.
Cunoașterea cauzelor și condițiilor favorizate ale evaziunii fiscale creează posibilitatea luării de
măsuri pertinente, rapide și eficiente de înlăturare sau cel puțin limitare a acestui fenomen nedorit.
Printre măsurile ce pot contribui la prevenirea și combaterea fenomenului evazionist, pot fi
enumerate:

7
 Existența unui număr mai redus al legilor fiscale și sistematizarea acestora în raport cu actele
legislative din economie
 Eliminarea unor prevederi legale ce pot favoriza apariția actelor și faptelor de evaziune fiscală
 Stabilirea cu coerență a facilităților fiscale
 Eliminarea paralelismelor și suprapunerilor în activitatea organelor cu atribuții în domeniul
controlului fiscal, pentru realizarea unei mai bune supravegheri fiscale, atât în profil teritorial,
cât și la nivel național
 Întărirea controlului prin sondaj și trecerea pe un plan secundar a controlului permanent și
excesiv
 Informarea contribuabililor cu privire la interpretarea actelor normative
 Crearea unui sistem de salarizare corespunzător muncii depuse și implicațiilor acesteia, pentru
inspectorii de specialitate cu atribuții în domeniul controlului fiscal, în vederea cointeresării
aparatului fiscal și eliminării fenomenului de corupție în rândul acestuia
 Existența unui sistem informatic performat care să asigure prelucrarea informații fiscale în
vederea identificării, analiziei și combaterii fenomenului evazionist
 Continua pregătire și perfecționare a personalului cu atribuții în domeniul financiar-fiscal
 Informarea contribuabililor cu privire la descoperirile efectuate de către organele de control
în domeniul evaziunii fiscale, precum și a modului de soluționare a cazurilor depistate.

8
Capitolul II: Modalitățile de evaziune fiscală în Republica Moldova
Evaziunea fiscală este un subiect mai actual ca niciodată, datorită celei mai mari scurgeri de
informații care a existat până acum. Întrucât tendințele de a câștiga mai mult, dar de a plăti mai puțin
nu se schimbă, autoritățile continuă să lupte cu această practică ilegală. În practica naţională şi
internaţională, fenomenul de evaziune fiscală este cauzat de mai mulţi factori,cum ar fi: povara fiscală
enormă asupra contribuabililor; interpretarea contradictorie a formulărilor legislative; modificări
frecvente în legislaţia fiscală; atitudinea negativă faţă de sistemul fiscal ş.a. În urma acestor factori,
organele fiscale evidenţiază cele mai frecvente încălcări fiscale întâlnite la efectuarea controalelor,
printre acestea se reflectă: practicarea activităţii economice fără înregistrare legală; eschivarea celor
înregistraţi legal de la prezentarea documentelor şi datelor ce atestă obligaţiunile fiscale faţă de buget,
tăinuirea veniturilor reale de la impozitare a celor înregistraţi legal, neachitarea impozitelor deja
stabilite. În perioada recentă, au fost depistate drept cele mai populare metode de evaziune fiind cele
cu TVA. Taxa pe valoarea adăugată este zona cea mai fierbinte, în ceea ce priveşte evaziunea fiscală,
iar rambursările ilegale de TVA costă, în unele cazuri, câte 7 miliarde de euro anual.
Fraude cu TVA la tranzacţii intracomunitare
Metoda clasică de evaziune în cazul TVA sunt achiziţiile intracomunitare. Anumite firme cumpără
mărfuri din Uniunea Europeană fără TVA, iar ulterior ,vând în piaţa internă cu TVA. Societăţile
colectează taxa pe valoarea adăugată, însă nu o mai virează la buget. O altă metodă de evaziune la
tranzacţiile între statele membre UE vizează exporturile fictive, urmate de cereri de rambursare prin
care firmele primesc nejustificat TVA înapoi de la stat.
Rambursări ilegale de TVA
Facturile false, firmele fantomă care desfăşoară exporturi fictive sau achiziţii la preţuri
supraevaluate şi, ulterior, exporturi, reprezintă principalele metode prin care statul este fraudat şi
forţat să acorde rambursări de TVA.
Diminuarea valorii mărfurilor în vamă
Diminuarea valorii mărfurilor în vamă, în special la cele provenite din China sau Turcia, este una
dintre cele mai cunoscute metode de evaziune fiscală. Valoarea mărfurilor are efecte directe asupra
TVA, pe care trebuie să o plătească importatorul şi, astfel, statul este fraudat prin încasările de TVA
la un nivel mai redus. Totodată, metoda se practică şi în cazul produselor accizate, prin declararea
unor operaţiuni subevaluate.
Evaziunea prin metoda insolvenţei
Una dintre cele mai la modă metode de evaziune este realizată prin înfiinţarea de societăţi
comerciale şi introducerea lor rapidă în insolvenţă. Ele îşi desfăşoară activitatea până la insolvenţă
sau până la vânzarea acestora către persoane de negăsit cu scopul de a frauda statul. Ele fac fie comerţ
la preţuri inferioare celor din piaţă cu diverse firme care dispar şi nu plătesc TVA.
„Caruselul” – cea mai populară metodă de fraudă fiscală
Această metodă de evaziune fiscală este folosită în cazul tranzacţiilor cu produse, motiv pentru care
preţurile acestor alimente aduse din străinătate au explodat, ca să lase loc unor profituri imense făcute
de evazionişti.
Analizând politica fiscală din Republica Moldova, şi anume, dinamica numărului infracţiunilor de
evaziune fiscală, în anii 2011-2016, se înregistrează o diminuare începând cu anul 2014 până în
prezent. Conform rapoartelor anuale prezentate de Serviciul Fiscal de Stat, în anul 2010 numărul
9
firmelor „fantomă” s-a majorat cu 25 de firme, însă, în perioada 2010-2013, firmele ,,fantomă”
înregistrate oficial sunt într-o diminuare continuă. Conform rezultatelor controalelor fiscale efectuate
de către Serviciul Fiscal de Stat, în perioada 2015- 2016, suma totală calculată a sancţiunilor fiscale
a diminuat cu aproximativ 12000 lei, controalele neplanificate având o pondere mai mare în raport
cu cele planificate.
Anual, se efectuează controale fiscale de către organele împuternicite. Principalul organ de control
este Curtea de Conturi a Republicii Moldova.
Controalele fiscale efectuate de către Serviciul Fiscal de Stat
Anul Nr. controalelor Nr. controalelor în Ponderea Suma totală a
fiscale efectuate cadrul cărora au fost încălcărilor stabilite sancțiunilor
total depistate încălcări din nr total de fiscale (mii lei)
(unități) controale efectuate
(%)
2015 353,00 344,00 97% 11241,5
2016 296,00 295,00 99,7% 10559,37
2017 698,00 689,00 99% 41041,20
Sursa: date.gov.md.
În baza datelor din tabel, pot afirma că în perioada anilor 2015-2016 au avut loc schimbări în cadrul
sancțiunilor depistate în domeniul fiscal. Se observă o evoluție dinamică a numărului de controale
fiscale efectuate. În anul 2015 s-au efectuat 353 de controale, în 2016 s-a atestat o scădere a numărului
controalelor cu 57 față de anul precedent. Anul 2017 a cunoscut o creștere spectaculoasă a numărului
acestor controale (698). În majoritatea controalelor, pe parcursul acestor ani s-au depistat încălcări.
Astfel, în anul 2015 s-au depistat 344 de încălcări din 353 de controale fiscale, ocupând o pondere de
97% din numărul total de controale efectuate. Anul 2016 a cunoscut 295 de încălcări din 296 de
controale efectuate, ceea ce ocupă o pondere de 99,7% din numărul total de controale efectuate. În
anul 2017 s-au depistat 689 de încălcări din 698 de controale fiscale, ocupând o pondere de 99% din
numărul total de controale efectuate. Cea mai mare sumă totală a sancțiunilor fiscale a fost
înregistrată în anul 2017 (41041,20 mii lei), față de anul 2015-11241,5 mii lei și anul 2016-10559,37
mii lei.

10
Capitolul III: Impactul evaziunii fiscale asupra economiei Republicii Moldova
Fenomen deosebit de nociv, paradoxal şi reprobabil, evaziunea fiscală a fost şi este o prezenţă
nedorită, cu direcţii de evoluţie şi incidenţe diferite, în orice ţară, indiferent de mărime, nivel de
dezvoltare, mecanisme de guvernare sau sistem politic. Dimensiunea, precum şi ascensiunea acestui
fenomen, în Republica Moldova, face ca el să fie atât de real, încât prezenţa lui a devenit cotidiană în
toate zonele economice generatoare de venit
3.1. Principalele cauze ale escaladării fenomenului de evaziune fiscală, în Republica Moldova, ar
fi următoarele:
a) Presiunea fiscală
Atunci când presiunea fiscală medie este relativ mare, contribuabilul poate alege să se sustragă
acestei fiscalităţi, fie în totalitate (intrarea în economia subterană), fie în parte, practicând evaziunea
fiscală deşi activitatea sa rămâne în economia oficială. Agenţii economici din Republica Moldova
percep presiunea fiscală ca una mare. Cele mai importante taxe plătite de angajatori sunt: 12% –
impozit pe venit pentru persoane juridice, 23% – contribuţii de asigurări sociale de stat şi 4% –
contribuţii de asigurare obligatorie de asistenţă medicală.

Sursa: Doing Business 2017, Banca Monidală, http://www.doingbusiness.org/

Potrivit datelor din diagramă, în comparaţie cu alte ţări de referinţă, presiunea fiscală pare a fi una
moderată: conform clasamentului „Doing Business 2017”, totalul taxelor ca parte din profitul
agenţilor comerciali este de 39,7%, în timp ce, în România, acesta constituie 43,2%, Lituania – 42,6%
şi Estonia – 49,3% (figura 1). Moldova este a doua din acest clasament după mărimea impozitului pe
venit (9,26%), a patra după contribuții de asigurări sociale de stat (25,94%) și a doua după alte taxe
și impozite (4,5%). Cele mai mici impozite și taxe sunt percepute în Bulgaria (5,03 % - impozitul pe
venit, 20,19 % - Contribuțiile de Asigurări sociale de Stat, 1,78 %-alte taxe și impozite). Plățile mari
efectuate de către agenții economici , îngreunează activitatea de antreprenoriat. O astfel de percepţie
negativă a oamenilor de afaceri din Republica Moldova, în ceea ce priveşte presiunea fiscală ar putea
fi explicată, pe de o parte, de condiţiile financiare precare şi instabile a multor agenţi economici din
Republica Moldova (spre exemplu, Republica Moldova ocupă locul 124 din 144 de ţări luate în calcul,
în funcţie de gradul de sofisticare a afacerilor), şi, pe de altă parte, de lipsa de încredere în instituţiile
publice şi percepţia negativă vis-à-vis de rezultatele plăţii impozitelor (de exemplu, calitatea precară
a serviciilor publice sau cadrul de reglementare deficitar). Aceştia sunt factorii determinanţi, care
alimentează motivaţiile agenţilor economici să evite achitarea taxelor şi să recurgă la căi informale.
11
b) Complexitatea şi instabilitatea reglementărilor fiscale

Sursa: Doing Business 2017, Banca Mondială, hhtp://www.doingbusiness.org/

Potrivit clasamentului „Doing Business 2017”, agenţii economici din Republica Moldova trebuie
să realizeze, în total, 21 de plăţi fiscale, care reprezintă cea mai mare cifră în comparaţie cu alte ţări
de referinţă. Un număr mare de plăţi fiscale, presupune şi interacţiunea cu un număr extins de
reprezentanţi ai autorităţilor publice, fapt ce expune agenţii economici la riscul de corupţie. Potrivit
unui studiu efectuat de Centrul Analitic Expert-Grup, întreprinderile sunt obligate să ofere mită cel
mai frecvent (în 45,4% din cazuri), atunci când sunt verificate de autorităţile fiscale. Din diagramă,
observăm că cele mai mici plăți fiscale pe an le are Letonia și Estonia (7). Lituania înregistrează 11
plăți fiscale pe an, Bulgaria-13, iar România – 14 plăți fiscale. Consider că, din cauza numărului mare
de plăți fiscale în Republica Moldova, agenții economici, pentru a-și urmări scopul de bază în
activitatea lor, recurg la devieri de la plata impozitelor și taxelor.
c) Slăbiciunea administraţiei fiscale
Contribuabilul economic poate practica evaziunea fiscală şi în cazul în care sancţiunea pentru
această faptă este mică sau probabilitatea de a fi identificat şi sancţionat este mică. Slăbiciunea
administraţiei fiscale din R.M. poate fi efectul corupţiei acestei, al salarizării inadecvate, precum şi
al incapacităţii logistice sau profesionale a acesteia. Totodată, lipsa dotărilor în domeniul sistemelor
informaţionale şi tehnicii de calcul performante din cadrul aparatului administrativ, organizarea
haotică şi ineficientă, nu dau posibilitatea controlului şi prevenirii evaziunii fiscale. Prin urmare,
slăbiciunea administraţiei fiscale are drept efect reducerea gradului de colectare a obligaţiilor
bugetare. Întrucât aici este vorba despre reducerea veniturilor publice efectiv încasate faţă de
veniturile publice programate, avem de-a face cu prejudicierea intereselor financiare ale statului,
aşadar, se produce o evaziune fiscală.
d) Facilităţile fiscale
Facilităţile fiscale au drept efect reducerea sarcinii fiscale (fie prin scutiri sau anulări de datorii
bugetare, fie prin acordarea altor forme de sprijin fiscal). Acordarea de către legislaţia fiscală a
numeroaselor facilităţi şi scutiri reprezintă o problemă în Republica Moldova, acestea fiind acordate,
pe parcursul mai multor ani, în număr exagerat de mare. Doar în 2016, suma totală a scutirilor şi
facilităţilor fiscale acordate agenţilor economici la import a constituit circa 4 mlrd. lei, influenţând
semnificativ încasările la bugetul de stat. În acest context, politica fiscală promovată de către
Ministerului Finanţelor ar trebui să examineze şi să elimine aceste scutiri şi facilităţi acordate de
multe ori nejustificat. Unii agenţi economici, creând peste noapte asociaţii nonprofit, prin intermediul
cărora se importă un volum destul de mare, profită abuziv de o serie de facilităţi.

12
e) Imitaţia
Imitaţia este un alt factor generator de evaziune fiscală în ţara noastră. Mecanismul imitaţiei este
următorul: un contribuabil, care observă că alţi contribuabili, evazionişti, nu au suportat costuri mari
pentru comportamentul lor evazionist, va decide, la rândul său, să se comporte evazionist, în speranţa
că lucrurile se vor întâmpla în mod similar şi pentru el. Aceste cauze fundamentale de generare a
comportamentului evazionist, sunt direct proporţionale cu amploarea evaziunii fiscale: cu cât ele
cresc, cu atât creşte şi evaziunea fiscală.
3.2. Soluții contra fenomenului evazionist în Moldova
În vederea eficientizării luptei împotriva fenomenului evaziunii fiscale, se pot contura câteva
propuneri, după cum urmează:
a. Reducerea presiunii fiscale, care ar avea drept consecinţă reducerea fenomenului de evaziune
fiscală.
b. Scăderea fiscalităţii taxelor indirecte. Spre exemplu, reducerea TVA la produsele alimentare de
bază pe tot lanţul producţie distribuţie de la 20 la 10%, astfel, tentaţia de evaziune va fi mai mică,
încât mulţi vor prefera să plătească decât să îşi asume costurile evaziunii.
c. O altă soluţie ar fi aceea ca evaziunea fiscală să fie pedepsită la fel de aspru, precum o crimă în
ceea ce priveşte gravitatea. Legislaţia Republicii Moldova, nu îi pedepseşte suficient pe evazionişti
şi drept urmare ei continuă să înşele statul.
d. O altă soluţie pentru a reduce dimensiunea evaziunii fiscale ar fi stabilirea normelor privind
infracţiunile specifice evaziunii fiscale, care trebuie să fie cât mai clare, accesibile destinatarilor legii
penale, astfel, încât să existe într-un număr restrâns posibilitatea de interpretare a legislaţiei în materie
de evaziune fiscal
e. O altă măsură împotriva evaziunii fiscale ar fi pedepsirea comercianţilor care nu deţin case de
marcat sau care nu dau bonul fiscal când cumpărătorul achiziţionează un bun.
f. Întrucât, ocuparea informală constituie o trăsătură definitorie a economiei naţionale, şi anume plata
„salariilor în plic” sau „munca la negru” (30% din persoanele ocupate lucrează informal şi nu plătesc
contribuţii sociale onest), fapt care cauzează pierderi bugetare de circa 8% din PIB, astfel, în scopul
combaterii aceste practici se propun dezvoltarea infrastructurii de acceptare a cardurilor bancare,
obligarea tuturor companiilor să achite salariul prin transferul bancar, reechilibrarea contribuţiilor de
asigurări sociale, prin divizarea cheltuielilor respective, în mod egal, între angajator şi angajat.
Totodată, majorarea amenzilor aplicate companiilor care practică ocuparea informală, consolidarea
încrederii populaţiei în durabilitatea sistemului de pensii, implementarea unor platforme online prin
care populaţia poate verifica modul în care sunt cheltuiţi banii publici, încurajarea activităţii
antreprenoriale ş.a.
g. Poate unul dintre cele mai importante lucruri, care ar trebui adus la cunoştinţa populaţiei este acela
că, chiar dacă avem impresia că, prin evaziune vom câştiga ceva sau, mai bine spus vom pierde mai
puţin, în realitate, vom pierde mai mult din ceea ce înseamnă bunuri publice (investiţii în spitale,
şcoli, grădiniţe etc.).

13
 CONCLUZIE

Evaziunea fiscală este un fenomen generalizat în Republica Moldova și are rădăcini adânci și este
nevoie de măsuri radicale pentru contracararea lui. În prezent țara noastră este printre campionii din
regiune la evaziunea fiscală cu o pondere în PIB de 33%. Multitudinea obligaţiilor pe care legea
fiscală le impune plătitorilor de taxe şi mai ales povara acestor obligaţii au dus dintotdeauna la
stimularea ingeniozităţii contribuabililor în a inventa procedee diverse de eludare a obligaţiilor
fiscale. Evaziunea fiscală a fost întotdeauna activă şi ingenioasă din motivul că organele fiscale,
„lovind” în averea indivizilor, îi „ating” în cel mai sensibil interes: cel bănesc.
Domeniul de manifestare al evaziunii fiscale este atât de întins, pe cât este de larg şi variat câmpul
de aplicare a impozitelor. Totuşi, evaziunea fiscală se manifestă intens, în special, în domeniul
impozitelor directe, influenţând randamentul acestora. Evaziunea fiscală constituie, la moment, un
fenomen economic şi social complex. Este imperios necesar, pentru toate statele lumii, ca urmările
nocive ale acestui fenomen să fie limitate, micşorate, să-şi piardă din anvergură, în condiţiile în care
a devenit clar pentru toată lumea că ele nu pot fi eradicate. Evaziunea fiscală are un efect direct şi
neîntârziat asupra nivelurilor încasărilor fiscale, fapt care conduce nemijlocit la dezechilibre în
mecanismele pieţei, precum şi la îmbogăţirea, în mod ilicit, a practicanţilor acestei metode de
înşelăciune, ce afectează statul şi, în ultima instanţă, pe fiecare dintre noi, contribuabili oneşti.
Practicienii au constatat că un sistem fiscal nu este eficient ori potrivit în funcţie de nivelul mare al
încasărilor, ci de gradul în care acesta este acceptat de contribuabil, fie el persoană fizică sau juridică.
Consider că frauda fiscală este un fenomen, în primul rând social, reflectând prin procedeele sale
atât structura societăţii, cât şi nivelul tehnic al sistemului fiscal al acesteia. Indiferent de locul ocupat
pe scara socială, contribuabilul evazionist foloseşte cele mai diverse tehnici: de la cele elementare
până la cele mai sofisticate. Multitudinea de impozite şi taxe pe care trebuie să le suporte
contribuabilul, persoană fizică sau juridică, dar mai ales mărimea exagerată a acestora, a condus de-
a lungul timpului la identificarea de căi pe cât de ingenioase şi de eficiente pentru practicant, pe atât
de nocive pentru colectori, dar şi pentru noi toţi.
Evaziunea fiscală este prezentă din cauza mărimii mari a plăților fiscale pe care trebuie să le suporte
agenții economici. Tema dată este actuală, deoarece în prezent fenomenul devierii de la plata
impozitelor, taxelor a luat amploare. Cred că această dinamică se datorează în primul rând presiunii
fiscale, care, pe parcursul anilor este în creștere. În prezent s-au micșorat Contribuțiile de Asigurări
Sociale de la 23 % la 18 %. Statul încercă să lupte cu acest fenomen, acordând facilități fiscale.
Unul dintre cele mai importante lucruri, care ar trebui adus la cunoştinţa populaţiei este acela că,
chiar dacă avem impresia că, prin evaziune vom câştiga ceva sau, mai bine spus vom pierde mai puţin,
în realitate, vom pierde mai mult din ceea ce înseamnă bunuri publice (investiţii în spitale, şcoli,
grădiniţe etc.).

14
 BIBLIOGRAFIE

1. BUDIANSCHI, Dumitru, LUPUŞOR, Adrian, FALĂ, Alexandru, MORCOTÎLO, Iurie.

Discrepanţa fiscală – o realitate invizibilă. Disponibil: http://expert-grup.org
2. COSTANDACHI, Gheorghe. Moldova pradă a economiei subterane şi evaziunilor fiscale.
Disponibil: http://viitorul.org
3. ENE, Corina Maria, BĂLAN, Mariana. Evaziunea fiscală – între legalitate şi ilegalitate.
Mecanisme ale economiei subterane. Disponibil: http://aimr.univath.ro
4. POPA, Ana, LUPUŞOR, Adrian, ROŞCA, Iulian. Economia informală în Republica Moldova: O
analiză cuprinzătoare. Disponibil: http://expert-grup.org
5. http://www.doingbusiness.org/
6. www.statistica.md
7. https://ro.wikipedia.org/wiki/Evaziune_fiscal%C4%83
8. https://www.academia.edu/10137979/Evaziunea_fiscala
9. https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/ASEM-2015-Vol-IV-30.pdf
10. https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/156-157.pdf

15