MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII DIN REPUBLICA MOLDOVA

CENTRUL DE EXCELENȚĂ ÎN ECONOMIE ȘI FINANȚE

STUDIU INDIVIDUAL
la finanțe

A elaborat: Chirița Ionela

Grupa CON1602G
Profesorul: Toma Nicoleta

Chișinău, 2018
 CUPRINS

1. Introducere..................................................................................................................................3
2. Conținutul economic al cheltuielilor publice pentru educație...........................................4-8
2.1. Conceptul de cheltuieli publice în domeniul educației...............................................4
2.2. Caracteristicile cheltuielilor publice în domeniul educației.......................................4
2.3. Importanța lor....................................................................................................................4-5
2.4. Clasificarea lor....................................................................................................................5
2.5. Factorii care influențează cheltuielile publice pentru educație.............................5
2.6. Surse de finanțare.................................................................................................................6
2.7. Obiective ce se finanțează prin intermediul fondurilor publice în domeniul
învățământului..............................................................................................................................6-7
2.8. Calcularea eficienței cheltuielilor publice pentru educație...............................................7-8
3. Calculul indicatorilor nivelului, structurii și dinamicii acestor categorii de cheltuieli publice
pentru anii 2016 și 2017 .............................................................................................................9-10
4. Concluzii....................................................................................................................................11
5. Bibliografie................................................................................................................................12

2
 Introducere
Sectorul educațional are o importanță vitală pentru dezvoltarea țării. Capitalul uman, caracterizat
printr-un înalt nivel de educație și calificare, reprezintă un factor ce poate stimula semnificativ atât
avansarea economiei, cât și calitatea creșterii. În acest sens asigurarea unui proces educațional de
calitate rămâne o prioritate primordială pentru Guvern. Datorită importanței sale, educația rămâne
o ramură prioritară finanțată din partea statului. După asistență și susținere socială, educația
reprezintă al doilea sector în funcție de nivelul finanțării bugetare. Deși în ultimii se atestă o
anumită reducere a ponderii cheltuielilor pentru educație în PIB, finanțarea învățământului
continuă să dețină o cotă importantă, de exemplu în 2017 alocările pentru educație au constituit
6,44% din PIB.
Totodată trebuie de menționat că există o anumită neconcordanță dintre finanțare și dimensiunile
sectorului educațional. Evoluțiile demografice din ultimele 2 decenii și-au lăsat amprenta și asupra
educației. Reducerea efectivului de elevi nu a fost însoțit de scădere cu aceleași ritmuri a numărului
de instituții educaționale și de profesori. În urma acestor evoluții s-a ajuns la situația în care o parte
considerabilă din finanțare este orientată spre acoperirea cheltuielilor de mentenanță a sistemului,
fapt ce afectează alocarea surselor spre îmbunătățirea procesului de studii. La fel, Republica
Moldova cheltuie o parte mult mai mare din veniturile sale pentru educație față de cu alte state din
regiune, însă performanțele sectorului sunt mai modeste comparativ cu rezultatele înregistrate în
alte țări.
Tema dată este actuală, deoarece instituţiile de învăţământ generale sunt baza sistemului
învăţământului public al ţării. Ele pun fundamentul cunoştinţelor, care serveşte drept bază pentru
ridicarea de mai departe a nivelului de cunoaştere şi a măiestriei profesionale a tineretului în
instituţiile superioare de învăţământ şi în şcolile profesional-tehnice. De la calitatea învăţământului
general depinde nu numai succesul învăţământului în şcoala superioară şi medie de specialitate,
dar şi utilizarea eficientă a investiţiilor bugetare în sfera învăţământului. De aceea sfera
învăţământului public este un domeniu prioritar al statului care este cointeresat să crească o
generaţie cultă, înalt calificată care ar fi capabilă să se includă în viaţa social-economică.

3
În această ordine de idei, realizarea unui studiu ce are drept scop analiza finanțării publice a
educației în Republica Moldova este oportună și relevantă.
Sub aspect structural, studiul conține trei părți.
Prima parte se referă la conținutul economic al cheltuielilor publice în domeniul educației. Aici
am descris conceptul de cheltuială publică în domeniul educației, caracteristicile distincte ale
acestora. Am enumerat grupele de cheltuieli publice în domeniul educației, factorii care determină
evoluția acestora, sursele de finanțare și calcularea eficienței lor.
A doua parte se referă la calculul nivelului, structurii și dinamicii indicatorilor care caracterizează
aceste tipuri de cheltuieli.
A treia parte se referă la concluziile calculelor efectuate. Aici am analizat rezultatele incluse în
tabel.

I. Conținutul economic al cheltuielilor publice pentru educație

Cheltuielile publice pentru învățământ fac parte din categoria cheltuielilor publice pentru acțiuni
social-culturale, ocupând un loc central în cadrul acțiunilor finanțate de stat. Prin natura
obiectivelor și acțiunilor în care se concretizează, dar și prin proporțiile pe care le deține în cadrul
acestora, cheltuielile publice pentru acțiuni social-culturale ocupă primul loc, înglobând nevoi de
interes public cu semnificații similare în majoritatea statelor lumii. Locul preponderent ocupat de
cheltuielile din această categori se justifică, în primul rând, prin natura activităților desfășurate,
rolul foarte important și impactul pe care îl au la dezvoltarea fiecărei țări, sub multiple aspecte,
mai ales cel economic, totodată contribuind la progresul general al umanității prin caracterul
complex al acțiunilor ce se finanțează. În lumea modernă se asigură în mod gratuit, fie total, fie
parțial, furnizarea către membrii colectivităților statale a unor bunuri sau servicii, ce satisfac nevoi
denumite generic social-culturale considerate a fi de interes comun sau public.
Cheltuielile pentru învăţământ constituie o opţiune de primă importanţă a factorilor politici şi a
autorităţilor unui stat, deoarece această categorie de cheltuieli reprezintă pentru orice societate o
investiţie e extrem de importantă, pe termen mediu si lung în acest factor de producţie, cel al forţei
de muncă.
Acestea constituie un avans de produs naţional brut, deoarece resursele bugetare folosite pentru
învăţământ nu se consumă definitiv, ci se regăsesc în nivelul pregătirii profesionale a membrilor
societăţii. Investiţiile intelectuale au unele trăsături specifice, şi anume: produc cadre calificate cu
o serie de cunoştinţe care dau o productivitate ridicată; investiţiile intelectuale sunt pe termen lung,
având o durata de 10-18 ani; au efecte pe termen lung, pe tot parcursul vieţii active; nu sunt supuse
uzurii morale, deoarece pot fi adaptate permanent cerinţelor economiei, ştiinţei, tehnicii, culturii;
învăţământul oferă persoanei supleţea necesară adaptării permanente la noile cerinţe ale economiei
şi culturii prin specializări, recalificări, reciclări; investiţiile intelectuale au efecte multiple, au
caracter economico-social, uman, şi sunt incomparabil mai dificil de cuantificat în comparaţie cu
investiţiile materiale.

4
 Cheltuielile pentru învățământ constituie un avans de produs național brut, deoarece resursele
bugetare folosite pentru învățământ nu se consumă definitiv, ci ele se regăsesc în nivelul pregătirii
profesionale a membrilor societății.
Cheltuielile pentru educație sunt considerate investiții intelectuale, care prezintă unele
caracteristici distincte, precum:
 Acest tip de investiții sunt pe termen lung deoarece rezultatele apar după o perioadă relativ
îndelungată
 Produc cadre didactice calificate, cu o serie de cunoștințe care oferă productivitate ridicată
 Nu sunt supuse uzurii morale, iar efectele acestora sunt multiple și sunt mai dificil de
cuantificat spre deosebire de cele materiale
 Învățământul oferă persoanei suplețea necesară adaptării permanente la noile cerințe ale
economiei și culturii prin specializări
Cheltuielile pentru educație constituie o importantă pârghie financiară pentru ducerea luptei
împotriva concepțiilor vechi, pentru dezvoltarea intelectuală, morală, estetică și fizică a poporului,
o pârghie eficientă de inoculare tineretului a respectului și pasiunii pentru muncă.
Constatările referitoare la corelația dintre nivelul de dezvoltare a învățământului și progresul
economic și social, în diferite țări au convis guvernele despre necesitatea îmbunătățirii sistemului
de educație, ca premisă indispensabilă pentru asigurarea prosperității economice și ridicarea
gradului de civilizație. Însă este adevărat că în cele mai multe state se dorește o mai bună
organizare și dezovltare a învățământului public gratuit sau cu taxe reduse, sprijinirea celui privat
cu subvenții, ceea ce duce la o creștere a cheltuielilor publice prin educație. În același timp e
evident faptul că țările în curs de dezvoltare se confruntă din ce în ce mai mult cu dificulăți de
finanțare a acțiunilor pentru învățământ, chiar și pentru strictul necesar.
În alte opinii, cheltuielile pentru învățământ sunt destinate asigurării instruirii și pregătirii
forței de muncă. În perioada contemporană, țările cu economie de piață au sporit volumul
alocațiilor bugetare pentru finanțarea educației, datorită necesităților impuse de modernizarea
acestuia, de nevoile sporite de cadre didactice cu calificare medie și superioară. De altfel,
cheltuielile pentru învățământ constituie o opțiune de primă importanță a factorilor politici și a
autorităților unui stat, deoarece această categorie de cheltuieli reprezintă pentru orice societate o
investiție importantă pe termen mediu și lung.
Cheltuielile publice se împart în două grupe mari și anume:
1. Cheltuieli de investiție – cele pentru crearea și dezvoltarea bazei tehnico- materiale a
procesului de învățământ , constând în clădiri, terenuri etc.
2. Cheltuieli curente – din care fac parte toate cheltuielile pentru funcționarea normală a
fiecărei instituții, reprezentând materiale de laborator, combustibil, energie, apă, servicii
poștale, dar ponderea cea mai mare o au salariile și plățile asimilate lor pentru personalului
didactic și auxiliar.
Factorii ce influențează evoluția cheltuielilor publice pentru învățământ
Tendința generală de creștere a cheltuielilor publice pentru învățământ, dar și ritmul mai rapid al
acestora față de produsul intern brut se explică prin acțiunea unor factori precum: factori
demografici, factori economici, sociali, politici, etc. Însă, dintre toți acești factori influența cea mai
importantă asupra cheltuielilor o exercită factorul demografic.

5
  Factorii demografici. Sporirea populației a antrenat în mod normal sporirea populației
care trebuie să urmeze o școală. Explozia demografică ce a condus la depășirea cifrei
de 7 miliarde de locuitori a populației globului, s-a reflectat în creșterea populației
școlare, a gradului de cuprindere în sistemul de învățământ și a obligativității susținerii
anumitor grade de învățământ. Acest lucru a determinat un necesar de cadre didactice
tot mai mare.
 Factorii economici. Dezvoltarea economică, sporirea și diversificarea capitalului fix
și circulant, ca urmare a modernizării și a perfecționării proceselor tehnologice, au
impus o forță de muncă calificată, iar acest lucru s-a putut obține doar efectuând un
volum sporit de cheltuieli pentru învățământ. Astfel de cheltuieli erau legate de
organizarea învățământului, de structura internă a învățământului, de sporirea
numărului de studenți.
 Factorii sociali și politici se referă la politica școlară, principiile avute în vedere de
guverne în stabilirea acesteia, la nivelul învățământului obligatoriu, la resursele,
facilitățile și ajutoarele pentru instituțiile de învățământ sau chiar de către elevi,
studenți și familiile acestora.
Surse de finanțare a cheltuielilor publice pentru educație
Instituţiile învăţământului public aparţin instituţiilor bugetare. Ele, de regulă, nu au venituri
proprii şi toate mijloacele băneşti necesare pentru acoperirea cheltuielilor sunt finanţate din buget,
care este principala sursă de finanţare a învăţământului public general: învăţământ preşcolar,
primar, scoli de cultură generală, licee, gimnazii.
Finanțarea cheltuielilor publice pentru învățământ se realizează din diferite surse, dar cea mai
mare parte dintre acestea se finanțează de la bugetul de stat al fiecărei țări. Așadar bugetul statului
reprezintă principala sursă de finanțare a cheltuielilor publice pentru învățământ, în toate țările
lumii, ceea ce reflectă importanța deosebită acordată acestui domeniu de activitare al vieții sociale.
Finanţarea învăţământului se efectuează în funcţie de structura lui. În conformitate cu
„Clasificaţia funcţională a cheltuielilor bugetare” sistemul învăţământului în Republica Moldova
are următoarea structură:
Grupa principală Grupa Învățământul
6 01 Învățământ preșcolar
6 02 Învățământ primar
6 03 Învățământ secundar
6 04 Învățământ superior
6 05 Învățământ postuniversitar
6 06 Cursuri și instituții de perfecționare a cadrelor
6 07 Instituții și servicii în domeniul învățământului
neatribuite la alte grupuri
6 08 Învățământ mediu de specialitate
6 10 Organe administrative

Cheltuielile pentru învățământ a căror finanțare este asigurată de bugetul de stat sunt derulate
mai ales prin intermediul Ministerului Educației și Cercetării și prin serviciile sale descentralizate,
iar cele a căror finanțare se asigură din bugetele locale, se efectuează prin intermediul unităților
locale, se efectuează prin intermediul unităților locale, ale administrației locale, județene,
municipale și comunale. Trebuie menționat însă, că alături de fondurile repartizate pentru acțiunea
6
de învățământ prin intermediul Ministerului Educației și Cercetării, fonduri pentru aceeași
destinație sau corelate educației mai pot fi asigurate și prin intermediul altor ministere, și anume:
Ministerul Sănătății și Familiei, Ministerul Apărării, Ministerul de interne, Ministerul Agriculturii
sau al Cercetării etc.
Principalele acțiuni și obiective ce se finanțează prin intermediul fondurilor publice în domeniul
învățământului de stat, în țara noastră, sunt:
 Cheltuieli pentru întreținerea și funcționarea aparatului central, din cadrul Ministerului
Educației și Cercetării;
 Cheltuieli pentru finanțarea învățământului preșcolar
 Cheltuieli pentru finanțarea învățământului primar și gimnazial
 Cheltuieli pentru finanțarea învățământului liceal
 Cheltuieli pentru finanțarea învățământului superior
 Cheltuieli pentru întreținerea și buna funcționare a bibliotecilor centrale, universale și
pedagogice
 Cheltuieli pentru întreținerea internatelor, cantinelor și a căminelor pentru studenți
 Cheltuieli pentru întreținerea și funcționarea serviciilor publice descentralizate, ale
Ministerului Educației și Cercetării
 Cheltuieli pentru alte instituții și unități de învățământ
În țările dezvoltate, ca și cele în cur de dezvoltare, există două tipuri de unități de învățământ:
publice, finanțate integral din bugetul de stat, și particulare (private), care pot fi independente sau
subvenționale parțial de către stat.
Unitățile private de învățământ private au ca surse de finanțare taxele școlare datorate de elevi
și studenți, alte venituri proprii, donații. Dacă din aceste venituri sunt acoperite toate cheltuielile,
unitatea respectivă funcționează independent, dacă însă în completarea veniturilor proprii, unitatea
de învățământ primește alocații bugetare, ea este considerată subvenționată.
O altă sursă de finanțare o reprezintă însuși populația prin intermediul taxelor școlare, dar
aceasta mai efectuează și alte cheltuieli pentru întreținerea extrașcolară a elevilor, studenților,
respectiv pentru transport, chirii.
Întreprinderile suportă cheltuieli pentru educație atunci când organizează cursuri de pregătire
profesională, de calificare a salariaților sau viitorilor angajați.
Ajutorul extern poate fi considerat, de altfel, sursă de finanțare pentru învățământ, în special în
cazul țărilor în curs de dezvoltare și reprezintă 10 % din volumul total al acestui tip de cheltuieli.
Acest procent este destinat înlăturării analfabetismului sau pentru finanțarea învățământului
elementar și pregătirea de cadre.
O altă sursă de finanţare a învăţământului poate fi obţinută prin Cooperarea internaţională, care a
luat în perioada contemporană o mare amploare. Organizaţiile internaţionale şi principalele state
dezvoltate consacră o mare parte din bugetul lor asistenţei tehnice. În ciuda acestui efort,
rezultatele sunt totuşi limitate, exact ca şi în domeniul economic. Cooperarea poate fi multilaterală
,organizată de o instituţie internaţională sau bilaterală, de la ţară la ţară. Sursa fondurilor este în
general guvernamentală, deoarece instituţiile internaţionale sunt finanţate prin contribuţiile statelor
membre.
Calcularea eficienței cheltuielilor pentru învățământ

7
Privite ca investiţii, cheltuielile pentru învăţământ, fac necesitatea calculării eficienţei lor .Pentru
aceasta,estenecesarsă cunoaştemelementele care o determină: efortul şi efectele, respectiv costul
şi beneficiile. Costurile conţin resursele alocate învăţământului din buget sau alte fonduri,
cheltuielile indirecte, lipsa de câştig, cheltuielile familiilor ş.a. Beneficiile aduse de învăţământ
(evaluate cu ajutorul metodei profilul vîrstă-câştig, conform căreia se consideră că pe măsura
creşterii gradului de instruire şi calificare, a numărului de ani de şcoală, cresc şi câştigurile
realizate),sunt echivalente cu suma veniturilorsuplimentare datorate învăţământului, calculate pe
toată perioada vieţii active.
Dimensionarea cheltuielilor pentru învăţământ se face în funcţie de o serie de elemente specifice
referitoare la contingentele şcolare (copiii, elevii,studenţii cuprinşi în sistemul de învăţământ al
anului respectiv), costul unitar pe forme şi unităţi de învăţământ, norme, normative şi alte
instrumente financiare cu ajutorul cărora se fundamentează anumite categorii de cheltuieli
(burse,salarii,contribuţii).Cu caracter orientativ se foloseşte şi execuţia cheltuielilor pentru
învăţământ din perioada precedentă, în scopul evidenţierii elementelor şi situaţiilor noi, specifice
perioadei prezente. În Republica Moldova la planificare bugetară se utilizeazăCadrul deCheltuieli
peTermenMediu (planificarea cheltuielilor bugetare pe trei ani consecutivi, ultimii doi ani fiind de
prognoză).
Pentru determinarea unui coeficient al eficienţei economice a cheltuielilor pentru învăţământ, cât
mai corect şi real, trebuie ca în calcule să se ţină seama de concordanţa între sfera efectelor şi a
eforturilor, de respectarea decalajului în timp care există între perioada efectuării cheltuielilor
pentru învăţământ şi perioada obţinerii sporului de PIB ca efect al acestor cheltuieli.Acest
coeficient poate avea un nivel subunitar (caz în care indică efectuarea unor cheltuieli mai mari
decât rezultatele obţinute) sau supraunitar, arătând că la o unitate monetară cheltuită pentru
învăţământ s-a obţinut un PIB mai mare. Creşterea eficienţei economice se poate constata
comparând astfel, coeficienţii calculaţi la diferite intervale de timp.
Un alt indicator de eficienţă îl reprezintă şi ”termenul de recuperare al cheltuielilor de
învăţământ”. Termenul de recuperare arată perioada de timp (ani,luni), în care cheltuielile
efectuate pentru pregătirea cadrelor sunt reconstituite din sporul de venit naţional obţinut. Calculul
acestui indicator, respectând condiţiile arătate conduce la obţinerea unui nivel redus al perioadei
de recuperare a cheltuielilor pentru învăţământ, comparativ cu cel al investiţiilor materiale.
Eficienţa cheltuielilor pentru învăţământ poate fi urmărită cu bune rezultate şi la nivelul
microeconomic, în acest caz indicatorii fiind reprezentaţi de cheltuielile medii pe indicator
specific. Calculul şi analiza acestor indicatori pe feluri de învăţământ şi la diferite unităţi de
învăţământ de acelaşi fel, conduce la unele concluzii care să direcţioneze activitatea de planificare
a cheltuielilor.

8
II. Calculul indicatorilor nivelului, structurii și dinamicii acestor categorii de cheltuieli publice în
perioadele 2016/2017
Nr. Indicatori 2016 2017 Modificarea
(+;-)
Absolută Relativă
1 PIB (mil. lei) 134476 150369 15893 11,82%
2 Numărul populației (mil. 3,553 3,55 -0,003 -0,08%
persoane)
3 Cheltuieli publice totale 48462,6 55882,9 7420,3 15,31%
(mil. lei)
4 Cheltuieli publice în 8557,7 9679,4 1121,7 13,11%
domeniul educației
(mil.lei)
5 Ponderea cheltuielilor 6,36% 6,44% 0,08% 1,26%
publice în domeniul
educației în PIB
6 Ponderea cheltuielilor 17,66% 17,32% -0,34% -1,93%
publice în domeniul
educației în totalul
cheltuielilor publice

Calcule
𝐺 8557,7
𝑃𝐺2016 = ∗ 100% = ∗ 100% = 6,36%
𝑌 134476
𝐺 9679,4
𝑃𝐺2017 = ∗ 100% = ∗ 100% = 6,44%
𝑌 150369

9
 𝑐𝑝𝑒 8557,7
𝑔𝑠𝑐𝑝𝑒2016 = ∗ 100% = ∗ 100% = 17,66%
𝑐𝑝𝑡 48462,6
𝑐𝑝𝑒 9679,4
𝑔𝑠𝑐𝑝𝑒2017 = ∗ 100% = ∗ 100% = 17,32%
𝑐𝑝𝑡 55882,9

Modificarea absolută: ∆= PIB1-PIB0= 150369 – 134476 = 15893 mil. lei

∆=Nr.pop.1-Nr.pop.0=3,55-3,553=-0,003 mil. persoane
∆= 𝐺1 − 𝐺0 = 55882,9 − 48462,6 = 7420,3 𝑚𝑖𝑙. 𝑙𝑒𝑖
∆=𝑃𝐺1 − 𝑃𝐺0 = 6,44% − 6,36% = 0,08%
∆=𝑔𝑠𝑐𝑝𝑒2017 − 𝑔𝑠𝑐𝑝𝑒2016 = 17,32% − 17,66% = −0,34%

Modificarea relativă:
𝑃𝐼𝐵2017−𝑃𝐼𝐵2016 150369−134476
1) ∗ 100% = ∗ 100% = 11,82%
𝑃𝐼𝐵2016 134476
𝑁𝑟.𝑝𝑜𝑝2017−𝑁𝑟.𝑝𝑜𝑝2016 3,55−3,553
2) ∗ 100% = ∗ 100% = −0,08%
𝑁𝑟.𝑝𝑜𝑝2016 3,553

𝐺𝑡2017−𝐺𝑡2016 55882,9−48462,6
3) ∗ 100% = ∗ 100% = 15,31%
𝐺𝑡2016 48462,6

𝐺2017−𝐺2016 9679,4−8557,7
4) ∗ 100% = ∗ 100% = 13,11%
𝐺2016 8557,7

𝑃𝐺2017−𝑃𝐺2016 6,44−6,36
5) ∗ 100% = ∗ 100% = 1,26%
𝑃𝐺2016 6,36

𝑔𝑠𝑐𝑝𝑒2017−𝑔𝑠𝑐𝑝𝑒2016 17,32−17,66
6) ∗ 100% = ∗ 100% = −1,93%
𝑔𝑠𝑐𝑝𝑒2016 17,66

10
III. Concluzii
În pofida demarării amplelor reforme în educație, inclusiv pe dimensiunea finanțării
învățământului, sectorul continuă să întâmpine ample probleme la capitolul eficiență. Analizele
denotă câteva aspecte:
- Republica Moldova alocă o parte considerabilă din veniturile sale pentru educație față alte state
din regiune, în același timp performanțele sectorului sunt modeste în aspect comparativ;
- În comparație cu alte state din regiune Republica Moldova este cel mai puțin eficientă în
contextul corelării finanțării cu performanțele educației, iar această constatare este valabilă pentru
diferite nivele ale sectorului educațional;
- În domeniul educației Moldova putea obține aceleași rezultate în educație utilizând o pondere
mai mică din veniturile sale.
Caracteristic pentru nivelul PIB-ului pe care îl are Republica Moldova ( 2016- 134476 mil. lei,
2017-150369 mil. lei) ponderea cheltuielilor pentru educație în PIB ar trebui să fie mai mic de 7-
8%. Calculele arată că Moldova ar fi putut avea aceleași rezultate în sectorul educațional alocând
pentru educație sub 7% din PIB (2016-6,36%, 2017-6,44%). În baza datelor din tabel observăm că
PIB-ul în 2017 s-a mărit cu 15893 mil. lei față de anul 2016, iar procentul cu care variază acesta
este de 11,82% (modificarea relativă). De asemnea, din tabel observăm că numărul populației
variază cu -0,08%, ceea ce ne arată o scădere a numărului populației față de anul 2016. În 2017
cheltuielile publice totale cresc cu 7420,3 mil.lei, variind cu 15,31%. Cheltuielile publice în
domeniul educației variază cu 13,11% față de anul 2016, ceea ce ne arată că sunt în creștere. Față
de anul 2016, în 2017 ponderea cheltuielilor publice în domeniul educației în totalul cheltuielilor
publice se modifică cu -1,93 %, adică sunt în scădere. Totodată, este important de atenționat că
îmbunătățirea calității și a relevanței educației trebuie să reprezinte primordialitate în reformarea
învățământului, iar realizarea ajustărilor financiare, deși este importantă și absolut necesară, e
necesar să fie tratată drept o prioritate secundară.

11
La nivel de distribuire a cheltuielilor publice pentru educație e nevoie de reorientat o mai mare
parte din surse către remunerarea profesorilor, iar cheltuielile curente ar trebui diminuate.
Extinderea componentei privat în sectorul educațional, ar putea determina reducerea presiunii
financiare asupra bugetului public. În cazul, monitorizării autentice a calității procesului
educațional extinderea instituțiilor private în educație ar fi probabilă, nu doar economisirea unor
surse pentru Guvern, dar și sporirea performanței sectorului. În domeniul transparenței bugetare
este nevoie de prin care publicului larg iar fi mult mai ușor să înțeleagă modul în care sunt cheltuiți
banii publici. În acest sens ar fi de dorit ca toate informațiile financiare făcute publice, direcțiile
locale de educație, instituții educaționale să fie însoțite și rapoarte narative, care să fie scrise într-
un mod comprehensiv.

Bibliografie

1.https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Finantarea%20invatamintului_O%20strategie%
20importanta%20a%20statutului.pdf
2.https://expertgrup.org/ro/biblioteca/item/download/1416_7f663f5c3070b2c5d3c08ce1bfb2c5cd
3. https://conspecte.com/Finante-Publice/caracteristicile-principalelor-cheltuieli-publice.html
4. Anuarul statistic al Republicii Moldova pentru anul 2017
5. Anuarul statistic al Republicii Molodova pentru anul 2016
6. http://www.creeaza.com/afaceri/economie/finante-banci/INDICATORI-PRIVIND-
DINAMICA-CH585.php

12