Centrul de Excelență în Economie și Finanțe

Referat
la psihologia social-economică

Tema: Comunicarea nonverbală. Limbajul

corpului.

A realizat: Chirița Ionela,

grupa CON1602G
A verificat: Ștefăneț Diana

Chișinău, 2018
 Cuprins

1. Introducere ........................................................................................................................ 3
2. Ce este comunicarea nonverbală........................................................................................4
3. Principiile comunicării nonverbale....................................................................................4
4. Tipurile comunicării nonverbale........................................................................................4
5. Funcțiile comunicării nonverbale.......................................................................................5
6. Definiția limbajului corpului..............................................................................................5
7. Înțelegerea limbajului trupului.........................................................................................5-6
8. Elementele comunicării nonverbale................................................................................6-11
8.1. Expresia fizică............................................................................................................6
8.2. Contactul vizual.........................................................................................................6-7
8.3. Mimica:…………………….. .....................................................................................8
8.3.1. Zâmbetul. ............................................... .........................................................8
8.3.2. Încruntarea........................................................................................................8
8.3.3. Rictusul.............................................................................................................8
8.4. Limbajul tăcerii............................................................................................................9
8.5. Limbajul trupului.........................................................................................................9
8.6. Gesturile.......................................................................................................................9
8.6.1. Clasificarea lor..............................................................................................9-10
8.7.Autoatingerea..............................................................................................................10
8.8.Proxemică............... ....................................................................................................11
8.8.1. Intimitatea fizică..............................................................................................11
8.8.2. Distanța personală............................................................................................11
8.8.3. Distanța socială................................................................................................11
8.8.4. Distanța publică................................................................................................11
8.9. Gesturi neintenționate ................................................................................................11
9. Concluzie...........................................................................................................................12
10. Bibliografie........................................................................................................................13

2
 Introducere
“Arta comunicarii este limba pe care o vorbesc liderii.”
James Humes

Trăim într-o lume în care este necesar să ne înțelegem unii pe alții, să ne înțelegem gândurile,
emoțiile și așteptările. Comunicare este procesul de transmitere a informațiilor și sentimentelor
(idei, păreri, atitudini, opinii) de la un individ către un alt individ sau de la un grup social către un
alt grup social. Fascinantă și omniprezentă, comunicarea este însă, prin excelență, o dimensiune
fundamentală a existenței și dezvoltării umane din cele mai vechi timpuri. Chiar atunci când nu
scriem sau vorbim, noi totuşi comunicăm ceva, uneori neintenţionat. Evident, noi putem utiliza
imagini pentru a ne comunica mesajul fie pentru a înlocui cuvintele sau, mai important, pentru a
întări mesajul verbal. Dar, voluntar, sau involuntar, când vorbim, comunicăm de asemenea prin
diverse elemente ale comunicării nonverbale.

Din punctul de vedere al experţilor,o parte substanţială din comunicarea noastră e nonverbală.În
fiecare zi răspundem prin gesturi non-verbale precum posturi,expresii faciale,priviri cu subînţeles
şi tonul vocii. De la strângeri de mână până la modul în care ne aranjăm părul, detaliile non-verbale
dezvăluie cine suntem şi are un impact asupra modului în care relaţionăm cu alţi oameni. Studiile
despre comunicarea non-verbală şi comportament au început în 1872 cu publicaţia lui Charles
Darwin. Încă de pe atunci s-au făcut o mulţime de studii asupra tipurilor,efectelor şi expresiilor
comunicării non-verbale şi a comportamentului. În multe cazuri, comunicăm informaţii în moduri
non-verbale folosind grupuri de comportamente.De exemplu,putem să combinăm o încruntătură
cu braţele încrucişate şi o privire fixată ca să indicăm dezaprobarea.

În acest proiect am inclus informații despre noțiune de comunicare nonverbală, care sunt tipurile
de comunicare nonverbală, funcțiile acesteia. Am descris pe larg elementele componente ale
comunicării nonverbale, cum ar fi limbajul corpului, gesturile, mimica, elemente de proxemică,
contactul vizual, limbajul timpului, limbajul tăcerii, etc. Această temă este una destul de actuală,
deoarece zilnic interacționăm cu diverse persoane, iar singurul mijloc prin care putem să ne
înțelegem reciproc este comunicare, fie ea verbală sau nonverbală.

3
Ce este comunicarea nonverbală?
Comunicarea nonverbală este cumulul de mesaje, care nu sunt exprimate prin cuvinte și care pot
fi decodificate, creând înțelesuri. Aceste semnale pot repeta, contrazice, înlocui, completa sau
accentua mesajul transmis prin cuvinte.
Prin comunicarea nonverbală înțelegem transmiterea voluntară sau involuntară de informații și
exercitarea influenței prin intermediul elementelor comportamentale și de prezența fizică a
individului sau ale altor unități sociale(grupuri sau unități umane), precum și percepția și utilizarea
spațiului și timpului ca și artefactelor.
De ce comunicarea nonverbală prezintă interes?

Comunicarea nonverbală prezintă interes din cel puțin două motive:

1.- Rolul ei este adesea minimalizat;
2.- Într-o comunicare orală, 55% din informație este percepută și reținută prin intermediul
limbajului nonverbal. Limbajul nonverbal poate sprijini, contrazice sau chiar substitui
comunicarea verbală. Mesajul nonverbal este cel mai apropiat de realitatea emitentului și este cel
căruia i se acordă de către interlocutor atenția cea mai mare. În acest fel, de multe ori constatăm
că, deși interlocutorul susține că spune adevarul noi simțim că el minte.

Principiile comunicării nonverbale

Comunicarea nonverbală are câteva principii:

comunicarea nonverbală este determinată cultural; astfel, o mare parte din comportamentul
nonverbal se intră în copilarie. Continuând ideea, putem spune, că elevii/studenții posedă,
atunci când vin la școală, coduri nonverbale distincte, coduri care au o importanță
însemnată în succesul și integrarea lor școlară;

mesajele nonverbale pot să se afle în conflict cu mesajele verbale; oamenii tind să privească
partea dreaptă a feței, ceea ce este o manieră greșită dacă se dorește perceperea mai intensă
a emoțiilor.

mesajele nonverbale sunt în mare masură inconștiente;

canalele nonverbale sunt importante în comunicarea sentimentelor și atitudinilor.
Tipuri de comunicare nonverbală
Există un tip de comunicare nonverbală numit sezonier, care se bazează pe mesajele recepționate
cu ajutorul simțurilor văzului, auzului, mirosului, tactil și gustativ;
Un alt tip de comunicare nonverbală este și ceea ce se numește comunicare nonverbală estetică
(pictura, muzica etc.) care are loc prin intermediul diferitelor forme de exprimare artistică și
comunică diferite emoții artistice;
4
Comunicarea nonverbală bazată pe folosirea însemnelor (steaguri, insigne, uniforme, etc.) și a
simbolurilor specifice, ca de exemplu cele legate de religie (cruce, altar, icoane, etc.) sau statut
social (gradele de ofițeri, titulatura, decorațiile, etc.).
Funcțiile comunicării nonverbale
Comunicarea nonverbală are următoarele funcții:
 comunicarea nonverbală are menirea de a o accentua pe cea verbală; astfel,
profesorul poate întări prin anumite elemente de mimică sau de gestică importanța
unei anumite părți din mesaj din ceea ce transmite, în timpul orelor, cursanților săi;
 comunicarea nonverbală poate să completeze mesajul transmis pe cale verbală;
 comunicarea nonverbală poate, în mod deliberat, să contrazică anumite aspecte
ale comunicării verbale; atunci când, spre exemplu, trebuie să efectuăm o critică,
un zâmbet care contravine aspectului negativ al mesajului verbalizat poate să
instaureze o atmosferă pozitivă și relaxantă (nu trebuie însă să omitem faptul că
această funcție a comunicării nonverbale este viabilă deoarece, în lipsa unei folosiri
judicioase a ei, existența unor contradicții între mesajele verbale și cele nonverbale
poate face comunicarea necredibilă și să introducă elemente de confuzie);
 o altă funcție a comunicării nonverbale este aceea de a regulariza fluxul
comunicațional si de a pondera dinamica proprie comunicării verbalizate;
 comunicarea nonverbală repetă sau reactualizează înțelesul comunicării verbale,
dând astfel posibilitatea receptorului comunicării să identifice în timp real un
îndemn aflat în „spatele" unei noțiuni/afirmații;
 în sfarsit, putem spune chiar că elemente ale comunicării nonverbale pot să
substituie aspecte ale comunicării verbale.

Definiția limbajului corpului

O formă de comunicare nonverbală este limbajul trupului. Limbajul trupului este o formă de
comunicare non-verbală, mentală și fizică a omului, constând din poziția corpului, gesturi, expresia
facială și mișcarea ochilor. Trimiterea și interpretarea acestor semnale se face aproape în întregime
în subconștient. Limbajul corpului poate oferi indicii cu privire la atitudinea sau starea de spirit a
unei persoane. De exemplu, acesta poate indica agresiune, atenție, plictiseală, relaxare, plăcere,
distracție sau intoxicație.

Înțelegerea limbajului trupului

Tehnica de "citire" a oamenilor este folosită în mod frecvent. De exemplu, ideea de oglindire a
limbajului corpului pentru a ușura comunicarea este frecvent utilizată în timpul situațiilor de
5
interviu. Limbajul corpului poate arăta sentimentele altor persoane, care lucrează în schimbul de
alte persoane. Oamenii care au un limbaj al corpului ușor de descifrat își pot dezvălui sentimentele
și gândurile. Este important de reținut că unii indicatori de emoție (de exemplu, zâmbetul sau râsul
atunci când este fericit, încruntarea sau plânsul atunci când este trist) sunt în mare parte
universale. Cu toate acestea, în 1990 Paul Ekman a extins lista sa de emoții de bază, inclusiv o
gamă largă de emoții pozitive și negative. Nu toate din cele care sunt codificate în mușchi faciali.

Semnalele limbajul corpului pot avea un alt scop decât comunicarea. Semnalizatorii clarifică
semnalele pentru a indica originea biologică a acțiunilor lor. Comunicarea verbală necesită, de
asemenea, limbajul corpului pentru a arăta că persoana cu care vorbim ascultă ceea ce vorbim.
Aceste semnale pot consta în contactul cu ochii și înclinarea capului pentru a arăta că înțelegem
ce a vrut să spună interlocutorul. Alte exemple ar include: căscatul (somnolența) arată lipsă de
interes pentru subiectul conversației. Artiștii de pantomimă utilizează aceste tehnici de a comunica
spectacole întregi fără a spune niciun cuvânt.

Elementele comunicării nonverbale

1. Expresia fizică

Expresiile fizice, cum ar fi legănarea mâinii în semn de salut, arătarea cu degetul, atingerea
aplecarea sunt exemple de forme de comunicare nonverbală. Oamenii mută corpurile lor în timpul
comunicării, deoarece, așa cum au arătat cercetările, acesta ajută la ușurarea efortului mental atunci
când comunicarea este dificilă. Utilizarea expresiilor fizice dezvăluie multe lucruri despre
persoană. De exemplu, gesturile pot evidenția un punct de vedere sau un mesaj, postura poate
dezvălui interesul sau, dimpotrivă, plictiseala, iar atingerea poate transmite încurajare sau
prudență.

Unul dintre cele mai de bază și puternice semnale ale limbajului corpului este atunci când o
persoană își încrucișează brațele peste piept. Acest lucru poate indica intenția subconștientă de a
pune o barieră între acea persoană și pe alți oameni. Cu toate acestea, încrucișarea brațelor mai
poate însemna și faptul că brațele persoanei sunt reci, ceea ce ar putea fi întărit prin frecarea sau
strângerea brațelor. Atunci când atmosfera generală este amiabilă, aceasta mai poate însemna că o
persoană se gândește profund la ceea ce se discută, dar într-o situație tensionată, aceasta poate
însemna că o persoană își exprimă opoziția. Acest lucru este cu atât mai mult în cazul în care
persoana este la o distanță mai mare de vorbitor.
La fel, poziția mâinilor ne poate da nenumarate indicii despre starea cuiva. Enumerăm mai jos
cateva poziții ale mâinilor și semnificația lor în contextul limbajului corpului:

6
  mâinile deschise, relaxate, dezvăluie o atitudine pozitivă, o invitație la sinceritate
 brațele încrucișate înseamnă respingere
 brațele ținute la spate înseamnă neliniște
 mânagâierea bărbiei arată că ascultătorul evaluează pozitiv ceea ce aude
 tragerea ușoară a lobului urechii este un semn de suspiciune
 masarea cefei indică un sentiment de frustrare
 sprijinirea bărbiei în palmă trădează plictiseala
 palmele încleștate arată tensiune
 jocul cu pixul este un semn de nerăbdare
 frecarea palmelor indică anticipare

2. Contactul vizual

Contactul vizual consecvent poate indica faptul că o persoană se gândește pozitiv la ceea ce spune
vorbitorul. Aceasta poate însemna, de asemenea, faptul că cealaltă persoană nu are suficientă
încredere în ceea ce spune vorbitorul, pentru a își „lua ochii” de la acesta. Lipsa de contact vizual
poate indica negativitate. Pe de altă parte, persoanele cu tulburări de anxietate sunt adesea în
imposibilitatea de a avea contact vizual, fără disconfort. Contactul vizual poate fi, de asemenea,
un gest secundar și înșelător, deoarece normele culturale legate de acesta variază foarte mult. Dacă
o persoană se uită la tine, dar face gestul de încrucișare a brațelor de-a lungul pieptului, contactul
vizual ar putea fi un indicator că există ceva care deranjează persoana, și că el vrea să vorbească
despre aceasta. Sau, dacă o persoană este neliniștită sau neatentă, chiar și în timp ce se uită la tine
direct, ar putea indica faptul că atenția îi este în altă parte.

De asemenea, există trei zone standard care caracterizează o persoană în funcție de setările
contactului vizual:

 Dacă persoana privește de la un ochi la altul, apoi la frunte, aceasta indică o poziție de
autoritate.
 În cazul în care privește de la un ochi la altul, apoi la nas, aceasta semnalează faptul că nu
consideră a fi o "conversație la un nivel superior" pentru niciuna dintre părți.
 Ultimul caz este de la un ochi la altul și apoi în jos pentru a privi in zona buzelor. Aceasta este
o indicație puternică a sentimentelor romantice.

Neîncrederea în interlocutor este adesea indicată de evitarea privirii, sau prin atingerea cu privirea
a urechilor sau a bărbiei. Atunci când o persoană nu este convinsă de ceea ce spune cineva, atenția
sa este invariabilă, iar ochii privesc la o distanță mai mare.

7
Plictiseala este indicată de înclinarea capului într-o parte, sau de ochii care privesc direct la
vorbitor, dar privirea devine ușor nefocalizata. Un cap înclinat poate indica, de asemenea, un gât
inflamat, încredere sau un sentiment de siguranță (o parte a gâtului devine descoperită, deci
vulnerabilă). Este practic imposibil să se încline capul în fața cuiva în care nu avem încredere sau
ne sperie, sau când avem tulburări de vedere. Deasemeni, ochii neconcentrați pot indica probleme
oculare ale ascultătorului.

Interesul poate fi indicat prin contactul vizual prelungit, dar și printr-o poziție a ascultătorului de
a sta în picioare și de a asculta în mod corespunzător.

Minciuna sau omisiunea de informații pot fi indicate prin atingerea feței în timpul conversației.
Deasemeni, și clipitul în exces este un indicator bine-cunoscut al mințirii.[6]

O expresie facială aspră sau inexpresivă indică adesea ostilitate.

Interpretarea gesturilor și expresiilor faciale (sau lipsei acestora), în contextul limbajul corpului,
poate duce la neînțelegeri și interpretări greșite (mai ales în cazul în care limbajul corpului este
însoțit de limbajul vorbit). Deasemenea, oamenii din diferite culturi pot interpreta limbajul
corpului în moduri diferite.

3. Mimica
Mimica reprezintă modul în care trăsăturile feței redau trăirile unei persoane. În timpul
unui discurs, pentru a ajuta la câștigarea încrederii publicului, mimica nu trebuie să intre în contradictie cu cele
spuse. Vorbitorii experimentati pot folosi anumite trucuri care să îi ajute în convingerea
auditoriului.
3.1.Zâmbetul
Zâmbetul este un element care ajută vorbitorul să atragă bunovoința publicului, deoarece
transmite pritenie, apropiere și siguranță de sine. Din acest motiv este recomandabil ca în
introducerea discursului vorbitorul să zâmbească.
3.2. Încruntarea
Încruntarea transmite concentrare, atenție maximă dar și încordare și rigiditate. De aceea nu este
bine ca vorbitorul să stea încruntat, deoarece transmite către auditor o stare de tensiune care poate
provoca o ruptură.
3.3. Rictusul (schimonosirea feței)
Rictusul induce ideea de nesiguranță. Publicul tinde să creadă că cel care ține discursul nu spune
adevărul sau nu cunoaște tema despre care vorbește, fiind indicat ca vorbitorii neexperimentați să
evite folosirea sa.
4. Limabajul tăcerii

8
În comunicarea nonverbală prin tăcere (ascultare pasivă) se poate exprima intenția de continuare
a unei expuneri de idei, sentimente sau atitudini care ar putea fi blocate prin intervenție verbală. O
soluție pentru situația în care nu se știe cum să se interpreteze tăcerea poate fi feedback-ul.
5. Limbajul timpului
Limbajul timpului este perceput diferit, în funcție de societate și cultură. Chiar și în aceleași culturi,
modul cum este perceput timpul poate fi diferit. Exemplu: 30 minute petrecute cu cineva care nu-
ți este pe plac poate fi considerat ca “pierdere de vreme”, iar cu cineva drag poate fi considerat „o
veșnicie”.
Timpul biologic – este un concept care poate transmite informații referitoare la performanța
indivizilor. Astfel în funcție de aceasta unii indivizi sunt “privighetori” iar alții sunt “pasăre de
noapte”. În prima categorie intră cei care sunt matincali, care se scoală devreme, sunt plini de
energie și obțin rezultate bune în cursul dimineții. Ceilalți reprezintă opusul acestora și intră în cea
de-a doua categorie. Aceste caracteristici individuale, legate de timpul biologic, ne pot transmite
informații legate de performanța indivizilor.
Timpul informațional – este interpretat diferit în diverse culturi.
Timpul este văzut ca parte a contextului în care interacționează oamenii. El poate fi folosit
simbolic, ca în expresia “Timpul înseamnă bani”, expresie care invită la întrebuințarea rațională a
timpului.
6. Gesturile
Gesturile sunt, de asemenea, o modalitate de comunicare de informaţii suplimentare. De cele mai
multe ori utilizăm gesturile deliberat, pentru a sprijini şi evidenţia ceea ce spunem. Uneori însă,
utilizăm gesturi fără să ne dăm seama că ne trădează, le facem fără vreo intenţie. Semnale cum ar
fi bătaia nervoasă din picior sau mâinile neastâmpărate îi comunică interlocutorului nostru cum ne
simţim, fără să ne dăm seama. Multe din gesturile pe care le utilizăm sunt învăţate datorită
interacţiunilor specifice culturii în care trăim, acestea însoţesc, mai mult sau mai puţin, limbajul şi
interacţiunea socială în societatea în care evoluăm. Poziţia şi gesturile sunt utilizate într-o
conversaţie pentru a reflecta ceea ce ne spune interlocutorul: asculătorul tinde să facă gesturi mai
puţin ample decât vorbitorul, dar le face. Acestea, împreună cu ecoul poziţional pe care îl prezintă
multe persoane, imitând poziţia celui cu care comunică, alcătuiesc un semn de atenţie şi empatie
faţă de emitent.
6.1. Clasificarea gesturilor
Cea mai utilizată clasificare a gesturilor este aceea care împarte gesturile în: embleme, ilustratori,
manifestări afective, gesturi de reglaj şi adaptori.

9
Emblemele sunt mişcări care au o traducere verbală directă, în general un cuvânt sau o frază,
acestea fiind specifice fiecărei culturi. Ele ţin locul cuvintelor şi pot să se constituie într-un limbaj
de sine stătător.
Ilustratorii sunt indicaţii nonverbale legate direct de cuvinte. Ei întăresc comunicarea verbală şi ne
ajută să accentuăm sau să subliniem idei sau cuvinte. Prezintă un caracter mai mult sau mai puţin
arbitrar decât emblemele, o parte din ei fiind chiar reacţii gestuale înnăscute şi, ca atare, universale.
Ei nu au o semnificaţie luaţi ca entităţi aparte, ci numai în legătura lor cu cuvintele, un exemplu ar
fi acela al urmăririi gesturilor efectuate de persoanele de la televizor, oprind sonorul.
Manifestările afective sunt mişcări ale corpului care ne dezvăluie starea afectivă. Indicii faciali
sunt primii care ne „trădează” sentimentele nonverbal. Aceste manifestări pot fi folosite pentru a
influenţa pe alţii, de exmplu entuziasmul şi speranţa au trecere la public. Cele mai frecvente
manifestări afective sunt tremuratul mâinilor şi al piciorelor şi trebuie luate în considerare de cei
care comunică cu persoanele care prezintă astfel de manifestări, pentru a lua măsurile necesare ca
interacţiunea să nu fie influenţată.
Gesturile de reglaj dirijează, întreţin şi controlează comunicarea. Funcţia lor este expresivă şi
fatică, deoarece relevă atitudinile participanţilor faţă de interacţiune şi oferă asigurări receptorului
privind continuitatea contactului, iar emiţătorului îi permit să-şi ajusteze, prin feed-back,
parametrii enunţării, în funcţie de reacţiile interlocutorului. Reglatorii contribuie decisiv la
schimbarea rolurilor dintre cei doi parteneri de interacţiune.
Adaptorii sunt mişcările care satisfac nevoile personale şi ajută la adaptarea la mediu. Aceştia
constituie clasa de gesturi cea mai puţin legată de comunicare. În această clasă intră mişcările ce
pot fi efectuate atât în prezenţa, cât şi în absenţa observatorilor. Gesturile de manipulare a
obiectelor într-un scop practic sunt cunoscute sub numele de alteradaptori.
7. Autoatingerea
Pe lângă atingerile implicate în interacţiunea umană, individul dezvoltă şi comportamente de
autoatingere, care se obiectivează în particularităţi nervoase cum ar fi: rosul unghiilor, jupuirea
pieliţelor, răsucirea unui fir de păr.
O clasificare a tipurilor de autoatingere decelează aceste acte în următoarele categorii:
-Acţiuni-scut (acţiuni de protecţie) – sunt comportamente ce au scopul de a reduce intrările sau
ieşirile, cum ar fi punerea mâinii peste gură sau peste urechi şi ele au rol important în funcţionarea
normală a conduitei umane;
-Acţiuni de curăţare – au un rol reglator şi putem recunoaşte din această categorie ca făcând parte
scărpinatul, ciupitul, frecatul, ştergerea, pieptănarea părului, îndreptarea hainelor. Pieptănarea
părului şi aranjarea hainelor se regăsesc într-o mai mare măsură în rândul femeilor;

10
-Semnalele specializate – sunt comportamente prin intermediul cărora se transmit altor persoane
mesaje specifice (punerea mâinii la ureche în formă de pâlnie pentru a transmite imposibilitatea
de a auzi, punerea mâinii sub bărbie pentru a semnala plictiseala);
-Autointimităţile – au un rol reglator datorită efectului lor reconfortant (ţinerea de propria mână,
îmbrăţişarea, încrucişarea picioarelor, lăsarea capului pe umăr); pot fi etalate în public şi au o
frecvenţă mai mare atunci când persoana se află în momente de intimitate deplină.
8. Proxemică

Introdus de Edward T. Hallîn 1966, termenul proxemică este studiul distanțelor măsurabile între
oameni în care acestea interacționează între ei.[10]Distanța dintre oameni într-o situație socială
dezvăluie adesea informații despre tipul de relație între persoanele implicate.

8.1.Intimitatea fizicăvariază între 18-46 de centimetri, și este rezervată pentru

îndrăgostiți, copii, membrii familiei și prieteni foarte apropiați, și, de asemenea,
animale de companie.
8.2.Distanța personală începe de la aproximativ lungime de braț distanță (46 cm) de
persoană și până la aproximativ 122 centimetri distanță. Acest spațiu este utilizat în
conversațiile cu prietenii, cu asociații, și în discuțiile de grup.
8.3.Distanța socială (1,2 m - 2,4 m) distanță este rezervată străinilor, grupurilor nou
formate și noilor cunoștințe.
8.4.Distanța publică (peste 2,4 m), este utilizată pentru discursuri, prelegeri, și teatru.
Distanța publică este, esență, intervalul rezervat pentru un public mai larg.[11]
9. Gesturi neintenționate

Începând din anii 1960, a existat un interes uriaș în studierea indiciilor comportamentale care ar
putea fi utile pentru dezvoltarea unui sistem om-mașină interactive si adaptiv. Gesturile
neintenționate ale omului, cum ar fi frecarea ochiilor, relaxarea bărbiei, atingerea buze,
mâncărimea nasului, scarpinarea capului sau a urechilor, încrucișarea brațelor, precum și blocarea
degetelor au fost asociate cu transmiterea unor informații utile în contexte specifice.

Există, de asemenea, un interes uriaș în procesul de învățare pentru a evita orice gest neintenționat
care ar putea lăsa o impresie negativă asupra privitorilor. Un număr mare de oameni au început să
participe la sesiuni speciale cu privire la controlarea comportamentului corpului și consultarea
unor experți sociologi.

Buna învățare a limbajului corpului este importantă în interacțiune, în orice fel de comunitate
globală.

11
 Concluzie

Relaționarea cu persoanele din jurul nostru se realizează prin comunicare. Din acest motiv trebuie
să acordam o atenție sporită modului în care transmitem ceea ce ne dorim și nu altceva. Cuvintele
nu sunt singurele purtătoare de mesaje. Uneori gesturile pot transmite mai mult decât cuvintele. O
persoană care dorește să comunice eficient trebuia să țină cont de o serie de elemente: postura
corpului, privire, inflexiunile vocii, proxemică, haine și accesorii, de modul în care gesturile susțin
informațiile transmise verbal, sau le contrazic.

Modul în care comunicăm cu prietenii noștri, cu familia, cu superiorii, cu colegii reflectă o

imagine despre cine suntem. Dacă ne dorim să existe o concordanță între modul în care ne
percepem și modul în care suntem percepuți trebuie să fim atenți la ceea ce spunem atât prin
cuvinte cât și prin gesturi. De cele mai multe ori persoanele care nu spun adevarul realizează
gesturi care contrazic ceea ce au spus, iar acest lucru transmite informații negative despre aceste
persoane.
Comunicarea nonverbală include şi tipuri de comunicare mai speciale cum ar fi comunicarea
plastică, muzicală sau cinematografică. Pentru înţelegerea acestor tipuri de comunicare nonverbală
este necesară o anumită educaţie a receptorului, pentru a putea decodifica elementele specifice
acestor arte. În egală măsură exprimările artistice trădează personalitatea creatorului, dar şi
sensibilitatea receptorului. Tipurile de comunicare de mai sus oferă informaţii importante despre
actorii implicaţi în viaţa socială.
Aşadar comunicarea nonverbală ne poate furniza numeroase date despre viaţa şi activitatea
oamenilor, dincolo de aparenţele specifice pe care fiecare le trădează în existenţa cotidiană.

Consider că comunicarea nonverbală este o metodă eficientă de a afla anumite adevăruri pe care
le căutăm la o persoană anumită, pentru a afla unele lucruri care nu se exprimă prin cuvinte, sau
nu poate să le exprime/nu le exprimă. Studierea elementelor comunicării nonverbale ne va ajuta
să înțelegem mai bine reacțiile oamenilor, să observăm ce vrea să ne arate în afară de cuvinte.

12
 Bibliografie

1. Cosmovici, A., Iacob, L., (1998) „Psihologie şcolară”, Ed. Collegium Polirom, Iaşi
2. Frunză, V., (2003) „Teoria comunicării didactice”, Ovidius University Press,
Constanţa
3. Hayes, N., Orrell, S., (1997) „Introducere în psihologie”, Ed. All Educational,
Bucureşti
4. Tran, V., (2001) „Teoria Comunicării”, Bucureşti
5. Pânişoară, I. O., (2008) „Comunicarea eficientă”, Ed. Polirom, Iaşi,
6. https://ru.scribd.com/doc/33127868/Comunicarea-nonverbala
7. http://popescu-colibasi.go.ro/F_copy_paste/cp_comunicarea_non_verbala.html
8. http://psihointegrativa.ro/comunicarea-nonverbala
9. https://portalmanagement.ro/comunicarea-nonverbala/
10. https://www.ele.ro/cariera/dezvoltare-profesionala/comunicarea-non-verbala-
elemente-de-baza-7075
11. https://programarea-succesului.ro/comunicare-nonverbala/
12. https://bucurestiultinerilor.info/tipuri-de-comunicare-non-verbala/
13. http://ascri.ro/dialog-social/wp-content/uploads/2012/10/Evenimente-Seminar-
national-Sinaia-23-25.02.2012-5.-Comunicarea-non-verbala-Gh.-Huluta.pdf
14. https://sites.google.com/site/mstransilvania12e/home/lectii/comunicare-
nonverbala
15. http://www.business24.ro/lifestyle/omul-de-afaceri/comunicare-nonverbala-
invata-sa-te-citesti-intai-pe-tine-1511128

13