UNIVERSITATEA DANUBIUS GALAȚI

FACULTATEA DE DREPT

EVAZIUNEA FISCALA

STUDENT:

Gabor Adrian-Fanel

2020
EVAZIUNEA FISCALĂ

Multitudinea obligatiilor pe care legile fiscale le impun contribuabililor

ca si, sau mai ales, povara acestor obligatii au facut sa stimuleze, in toate
timpurile, ingeniozitatea contribuabililor in a inventa procedee diverse de
eludare a obligatiilor fiscale. "Evaziunea fiscala a fost intotdeauna in special
activa si ingenioasa pentru motivul ca fiscul lovind indivizii in averea lor, ii
atinge in cel mai sensibil interes: interesul banesc".
Evaziunea fiscala este capitolul cel mai studiat din dreptul fiscal atat de
tehnicieni, cat si de teoreticieni, jurnalisti etc. Cu toate acestea, si in pofida a tot
ceea ce se scrie despre cauzele, modalitatile, amploarea, controlul sau
sanctiunile privitoare la evaziunea fiscala, cuvintele care desemneaza acest
fenomen sunt impresie, iar domeniul pe care-l exploreaza este incert. Ca atare,
evaziunea fiscala este o notiune foarte dificil de precizat, in plus, nu exista o
definitie legala a evaziuni fiscale.
Imprecizia notiunii de frauda fiscala provine de la distinctia care se face
uneori intre frauda legala si cea ilegala. Frauda legala, care este o expresie
metaforica si ambigua, este utilizata in tarile francofone . Ea are o dubla
semnificatie.
Uneori ea desemneaza subestimarea materiei impozabile prin anumite
regimuri fiscale de favoare, care se produce mai ales in cazul impunerii
forfetare. Cel mai adesea, totusi, frauda legala desemneaza procedeele juridice
care permit scaparea de impozitare fara a incalca legea.
Expresia frauda legala este de fapt sinonima cu cea de evaziune fiscala.
Frauda ilegala, expresie pleonastica, este impusa, practic, de autorii care o
folosesc prin simetrie cu formularea precedenta. Ea desemneaza violarea directa
si deschisa a legii fiscale si nu acopera decat frauda stricto sensu, astfel incat
este de preferat utilizarea formulei frauda fiscala. Frauda fiscala presupune,
dincolo de o violare a spiritului legii si a intentiei legiuitorului, o infractiune
directa si deliberata a regulilor impuse pentru stabilirea si plata impozitului.
Astfel, este cazul disimularii materiei impozabile prin absenta pur si simplu a
declaratiei sau prin operatii fictive sau de creare de societati fictive.
In cazul evaziunii fiscale imprecizia este si mai mare, ei asociindu-se
trei sensuri si o dubla apreciere in ceea ce priveste legalitatea.
Primul sens ce i s-a atribuit evaziunii fiscale, mai ales intre cele doua
razboaie mondiale, a fost cel in care frauda imbraca o forma extensiva, adica
notiunea de evaziune fiscala este inclusa in cea de frauda.
Cel mai cunoscut sens in care este cunoscuta evaziunea fiscala este
"arta de a evita caderea in cimpul de atractie al legii fiscale". Potrivit acestei
perceptii, evaziunea fiscala este, oarecum, asimilata fraudei.
Cel de-al treilea sens costituie un termen generic si desemneaza
totalitatea manifestarilor de "fuga" din fata impozitelor. Aceasta este o definitie
in sens larg a evaziunii fiscale, care ajunge sa inglobeze si frauda.
Evaziunea fiscala este rezultanta logica a defectelor si inadvertentelor
unei legislatii imperfecte si rau asimilate, a metodelor si modalitatilor
defectuoase de aplicare, precum si neprevederii si nepriceperii legiuitorului a
carui fiscalitate excesiva este tot asa de vinovata ca si cei care provoaca prin
aceasta la evaziune. Cand sarcinile fiscale apasa prea greu asupra unei materii
impozabile, aceasta tinde sa evadeze. Este o specie de "reflex economic" care
face sa dispara capitalurile pe care fiscul vrea sa le impuna prea mult. "Un
impozit excesiv pune pe fuga materia impozabila."
 1. DEFINIREA SI CARACTERIZAREA EVAZIUNII FISCALE

Evaziunea fiscala reprezinta sustragerea de la impunere a unei parti

mai mai sau mai mici din materia impozabila. Ca fenomen, evaziunea
fiscala se intalneste deopotriva atat pe plan national, cat si internaitional.
Intr-o definitie mai completa, evaziunea fiscala este prezentata ca
fiind sustra gerea prin orice mijloace de la impunerea sau de la plata
impozitelor, taxelor, con tributiiIor si a altor sume datorate bugetului de stat,
bugetelor locale, bugetului si asigurarilor sociale de stat ai bugetelor fondurilor
speciale de catre persoanele fizice , persoanele juridice romane sau straine.

1.1.FORMELE EVAZIUNII FISCALE

Din punct de vedere al modului cum poate fi savârsita, al raportului care

exista între fenomenul în cauza si legislatia în vigoare, evaziunea fiscala
cunoaste doua forme de manifestare:
 evaziune fiscala licita (realizata la adapostul legii);
 evaziune fiscala ilicita (frauduloasa) sau frauda fiscala.
Din punct de vedere spatial se pot identifica:
 evaziunea fiscala la nivel national;
 evaziunea fiscala internationala.
 1.2 CAUZELE EVAZIUNII FISCALE

În prezent ,în condiţiile economiei de piaţă ,trecerea tot mai mult de la

proprietatea de stat la proprietatea privată condiţionează creşterea şi
diversificarea numărului de agenţi economici ,adică a potenţialilor contribuabili.
Faptul menţionat şi dezvoltarea rapidă a diferitor relaţii cu caracter economic
face dificilă cuprinderea acestora în limetele legislaţiei fiscale şi creează vaste
posibilităţide evaziune fiscală.În general ,cauzele evaziunii fiscale sînt
multiple.Putem numi unele din ele ,ţinînd contde importanţă şi frecvenţa
apariţiei:
1. sarcinele fiscale exagerate, adică o povară fiscală peste
măsură,inechitabilă şi instabilă (înspecial pentru unele categorii de contribuabili
)-aceste cauze pot crea motive morale de evaziunefiscală a contribuabilului ,care
tratează faptele menţionate ca o exprimare a reprimării (dominării)din partea
statului,considerîndu-se ,în acelaşi timp,în drept de a se împotrivi şi astfel se
formează opiniagenerală că „a fura de la visterie nu se consideră furt”.
2. factori de ordin economic:
- coraportul dintre cota impozitului şi măsurile de răspundere –
contribuabilul compară consecinţele economice ale achitării impozitului şi
aplicării măsurilor de răspundere pentru neachitare,respectiv,cu cât cota
impozitului este mai mare şi măsurile de răspundere mai mici ,cu atît efectul
economic al evaziunii fiscale este mai mare ;
- starea economică a contribuabilului – cu cît starea economică a
contribuabilului este mai grea cuatît tentaţia la evaziune fiscală este mai mare (în
unele cazuri executarea de către contribuabil atuturor obligaţiilor fiscale poate
agrava situaţia economică a acestuia pînă la nivelul critic şievaziunea fiscală
poate deveni unica şansă de supravieţuire),iar pericolul aplicării măsurilor
derăspundere îl afectează mai puţin decît în cazul contribuabilului care se
dezvoltă dinamic şi aplicarea unor asemenea măsuri îl poate lipsi de perspective
evidente;
- descreştere (criză) economică - se înrăutăţeşte starea materială atît a
contribuabilului , cît şi aconsumatorilor de mărfuri, de lucrări şi servicii ,
micşorîndu-se astfel posibilitatea de a transfera impozitul prin intermediul
majorării preţurilor de livrare ;
3. insuficienţa măsurilor de propagandă a respectării legislaţiei
fiscale(cu caracter permanent ) şi ca rezultat – insuficienţa educaţiei fiscale a
contribuabililor care constituie o parte componentă aeducaţiei civice;
4. imperfecţiunea legislaţiei fiscale sub aspectul caracterului incomplet
(unele raporturi aferente fiscalităţii rămîn în afara reglementărilor normative),
impreciziilor şi ambiguităţilor –toate acestea creând un „climat destul de
favorabil”pentru contribuabili care urmăresc scopuri evazioniste;
5. lipsa unui control fiscal bine organizat ce ar include mijloace şi
metode performante şi un personal suficient numeric,bine instruit şi corect în
acţiuni (excesul de zel al autorităţilor fiscale,adică exagerări în procesul
exercetării funcţiilor ,de asemenea creează premise pentru evaziunea fiscală),etc.
– acestea se mai numesc şi cauze tehnice.
6. diversitatea categoriilor de conrtibuabili reieşind din procedura
impunerii care , la răndul ei, este determinată de domeniul şi specificul activităţii
contribuabilului (de exemplu salariaţii dispunde posibilităţi reduse de evaziune
(eludare a fiscului), deoarece impunerea lor este asigurată de un terţ prin
reţinerea la sursă , în schimb persoanele ce desfăşoară activitate de întreprinzător
beneficiază de un volum considerabil de posibilităţi de evaziune fiscală prin
intermediul modului de evidenţă , a sistemului de deduceri, de facilităţi, de
treceri în cont,de restituiri ,etc.);
7. cauze de ordin politic – asemenea cauze a evaziunii fiscale ţine de
funcţia de reglare aimpozitelor, adică statul prin intermediul fiscalităţii
promovează un anumit gen de politică economică sau socială, iar contribuabilii
împotriva cărora este îndreptată asemenea politică opun o anumită rezistenţă,
inclusiv prin intermediul evaziunii fiscale. Evaziunea fiscală evident este foarte
dăunătoare atît statului (societăţii), lipsindu-l de veniturile necesare îndeplinirii
sarcinelor şi atribuţiilor, cît şi contribuabilului, deoarece în realitate totalul
impozitelor se distribuie pe o masă de venituri mai mică, creându-se distorsiuni
în povara fiscală (adică în impunerea echitabilă şi egală a aceloraşi categorii de
contribuabili). Metodele de evaziune fiscală se schimbă cu o rapiditate uimitoare
, şi metodele de control şi investigare trebuie să evolueze cu aceeaşi intensitate.

2. EVAZIUNEA FISCALA IN ROMANIA

Fenomenul evaziunii fiscale se intalneste pe o scara destul de

larga si in Romania. Formele de manifestare a evaziunii fiscale in tara
noastra sunt diferite. Bunaoara, fundatiile, organizatiile si asociatiile non-
profit, cu caracter umanitar, social, cultural, sportiv etc. sunt scutite de la
plata taxelor vamale pentru unele bunuri provenite din ajutoare si donatii.
In unele cazuri insa bunurile primite sub forma de ajutoare si donatii sunt
utilizate in alte scopuri decat cele prevazute in obiectul de activitate sau
nu sunt inregistrate in patrimoniu ori sunt utilizate in interes personal sau
pentru obtinerea de profit.
Unii agenti economici practica preturi de livrare inferioare costurilor
produselor livrate §i, implicit, caiculeaza accizele in raport de preturile
respective si nu de costurile efective ale produselor, asa cum este legal.
Concret, evaziunea fiscala se realizeaza prin: utilizarea ca baza de calcul a
accizelor datorate pentru bauturile alcoolice, a preturilor de livrare
negociate cu cumparatorul, preturi care se situau sub nivelul costurilor cu
care au fost realizate produsele, stabilirea pretului materiei prime
(porumbul), din care s-a obtinut alcoolul folosit la fabricarea bauturilor
alcoolice, sub pretul pietei.
Cele mai frecvente cazuri de sustragere a agentilor economici de
la plata obligatiilor catre buget se produc prin neinregistrarea in
contabilitate a veniturilor realizate. 0 alta modalitate de evaziune, la care
se apeleaza destul de des, este aceea a folosirii de facturi externe
falsificate, in care se inscriu preturi mai mici decat cele reale.
Nu lipsesc nici din Romania firmele fantoma al caror singur scop il
reprezinta inselaciunea si evaziunea fiscala. De obicei, aceste firme sunt
intemeiate in numele unor persoane care nu au fost niciodata in Romania
sau care au plecat din tara la scurt timp dupa infiintarea lor. De exemplu,
numai intr-o singura luna a anului 1997 au fost descoprite si anihilate 37 de
astfel de firme. In numele unor asemenea firme se emit si se folosesc
ordine de plata fictive prin care se sustrag sume importante cuvenite
bugetului sau sunt inselate o serie de firme din alte localitati.
Evaziunea fiscala se intalneste si in cazul taxelor de timbru pentru
activitatea notariala. Astfel, de exemplu, in cazul autentificarii actelor de
vanzare-cumparare, nu de putine ori, partile se inteleg ca pretul vanzàrii
inscris in actul de vanzare-cumparare autentificat sa fie inferior celui
practicat in realitate, pentru ca taxa de timbru sa se calculeze la un pret mai
mic.
In perioada care a trecut de la introducerea taxei pe valoarea
adaugata in Romania, s-au conturat diferite forme de evaziune fiscala și
in acest domeniu. Printre formele cele mai des intalnite pot fi mentionate:
 vanzarile nedeclarate, care apar cu frecventa cea mai mare si sunt
de multe ori greu de descoperit. Practic, vanzàrile de bunuri sau prestari de
servicii se fac fara intocmirea documentelor corespunzatoare si, evident,
fara inregistrari contabilitate;
  omiterea inregistrarii, cand agentul economic neinregistrat
beneficiaza de avantaj care nu i se cuvine, comparativ cu ceilalti
comercianti, care vor solicite clientilor taxa pe valoarea adaugata;
 intelegeri intre vanzatori si cumparatori de a schimba bunuri sau
servicii fara plata (gen barter), cu plata redusa, fara factura sau eventual
cu o factura valoare redusa. Intr-o asemenea situatie, sigur ca va avea loc
deducerea unei taxe mai mici, insa pe total circuit (este vorba de circuitul
marfii de la producator consumator), valoarea masei impozabile se va
diminua si la buget se va incasa suma mai mica;
 deducerile false, care se intalnesc frecvent si se realizeaza prin
intocmirea facturi false, prin utilizarea repetata a acelorasi facturi pentru
deducere sau prin folosirea de facturi care se refera la cumparaturi inexistente;
 erorile de inregistrare, care pot aparea la prima vedere ca inocente,
au, toti o influenta destul de mare asupra taxei datorate, mai ales daca sunt
frecvente si daca valoarea lor este mare;
 aplicarea incorecta a scutirilor, care poate conduce la diminuarea
serioasa sumelor cuvenite bugetului, mai ales daca este asociata cu facturi
false, fiind altfel platitorul de T.V.A. nu are cum sa profite de aceasta practica;
 cereri de rambursare nejustificate, cand se solicita rambursarea taxei
aferente unor marfuri exportate sau pentru bunuri la care legea da dreptul la
deducere, fiind insa ca in realitate aceste operatiuni sa fi fost efectuate. 0
situatie mai des intai este aceea a solicitarii deducerii taxei pe valoarea
adaugata, pentru acelasi bun exportat, de catre doi agenti economici, pe
considerentul ca documentele privind bunul respectiv au circulat prin mai
multe societati comerciale.
 2.1 Protejarea intereselor financiare comunitare in Romania

Aria de cuprindere a intereselor financiare ale Uniunii Europene in

Romania vizeaza doua aspecte, pe de o parte, asistenta financiara din partea
Uniunii Europene, în care sens trebuie asigurata o utilizare si o administrarea
eficienta a fondurilor primite, iar pe de alta parte contributia Romaniei la
bugetul comunitar, sub forma resurselor proprii, in care sens Uniunea
Europeana devine direct interesata in combaterea fraudei si evaziunii fiscale in
tara noastra.In vederea aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, administratia
fiscală română trebuiesa fie capabila sa asigure schimbul de informatii
intracomunitare in ceea ce priveste taxa pe valoarea adaugata si accizele,
precum si adaptarea procesului de gestiune, colectare si control,astfel incat sa
raspunda cerintelor administratiilor fiscale ale statelor membre ale Uniunii
Europene.
In Romania, in cadrul Agentiei nationale de Administrare Fiscala,
Biroul Central de Legaturi va realiza schimbul oficial de informatii cu statele
Uniunii Europene, incepand cu anul 2007.Schimbul de informatii se va realiza,
pe de o parte, intre Biroul Central de Legaturi si structurile teritoriale cu
atributii de control fiscal, iar pe de alta parte, intre Biroul Central de Legaturi si
administratiile fiscale din tarile Uniunii Europene.
Totodata, a fost elaborata Strategia Nationala de Lupta Antifrauda
pentru protectia intereselor financiare ale Uniunii Europene in Romania.
Aceasta are drept obiective generale dezvoltarea unui sistem integral de
coordonare a luptei antifrauda privind protectia intereselor financiare ale
Uniunii Europene in Romania si intarirea capacitatii administrative a institutiilor
cu atributii in prevenirea, identificarea, investigarea, sanctionarea fraudei si
recuperare a prejudiciului adus prin comiterea acesteia.
Obiectivele specifice ale Strategiei se refera la prevenirea fraudarii
fondurilor comunitare prin actiuni de comunicare si relatii publice, controlul
financiar public, controlul fiscal, cercetarea si urmarirea cazurilor de frauda,
recuperarea prejudiciului si coordonarea luptei antifrauda. Planul de actiune in
privinta controlului fiscal prevede:
 dezvoltarea unei capacitati adecvate de coordonare si asigurarea
calcularii, colectarii, platii si controlului resurselor proprii, precum si de
raportare catre Uniune Europeana.
In Romania, modul de organizare a activitatii de inspectie fiscala,
precum si desele modificari ale structurii organizatorice a aparatului specializat
in acest domeniu au avut un impact negativ asupra indeplinirii eficiente a
menirii activitatii de inspectie fiscala. Mai mult, o buna perioada de timp,
aparatul fiscal nu a avut la indemana instrumentul necesar pentru a sanctiona
corespunzator frauda fiscala. Ulterior, Legea pentru combaterea evaziunii
fiscale, in vigoare pana la mijlocul anului 2005, a continut o serie de neclaritati,
nefiind facuta o delimitare clara a infractiunilor si contraventiilor, astfel ca
unele fapte puteau fi interpretate si incadrate, in functie de dorinta sau pregatirea
persoanei care efectua controlul.
Daca la acestea adaugam si elementul "coruptie", existent in randul
inspectorilor fiscali, intelegem de ce din punct de vedere legislativ si
administrativ puterea publica nu a avut capacitatea de a actiona eficient in lupta
impotriva acestei practici
 3. COMBATEREA ȘI PREVENIREA EVAZIUNII FISCALE

Fenomenul inflationist este unul complex si necesita multa munca pentru

a putea fi combatut. Populatia trebuie educata si informata in legatura cu
obligatiile lor (declaratiile de venit) dar si in legatura cu pedepsele si sanctiunile
aplicate celor ce incalca legea.
Masuri de limitare a evaziunii fiscale:
- sistematizarea cadrului legislativ din economie;
- eliminarea actelor normative ce pot favoriza evaziunea fiscala;
- legislatia fiscala trebuie sa determine un comportament economic
normal;
- restructurarea aparatului Ministerului Finantelor pentru a se evita
suprapunerile, paralelismele activitatii de control fiscal;
- existenta unei publicatii a Ministerului Finantelor ce ar putea facilita
interpretarea unitara a cadrului legislativ;
- trecerea pe primul loc a controlului prin exceptie (sondaj) si pe unul
secund a celui permanent;
- stabilirea unui raport aproximativ optim intre salariu si stimulentele
pentru cointeresarea aparatului fiscal;
- implementarea unui sistem informatic ce va furniza datele necesare
analizei si combaterii evaziunii;
- o pregatire permanenta a personalului aparatului ministerului finantelor;
- implicarea mai directa a Ministerului Finantelor Publice si a
Ministerului Industriilor si Resurselor in organizarea si buna functionare a
sistemului de control financiar intern (preventiv, ulterior,de gestiune etc.);
- verificarea prin sondaj a circuitului diferitelor marfuri la comercializarea
carora apare evaziunea;
 - constituirea unei evidente cantitative si valorice pe principalii
cumparatori/importatori de diferite marfuri la comercializarea carora apare
evaziunea fiscala.
Deci trebuie o analiza profunda si sistemica a fenomenului inflationist
pentru a se ajunge la elaborarea instrumetelor necesare combaterii lui.
Evaziunea fiscala frauduloasa e un fenomen antisocial care trebuie
combatut cu toata energia, deoarece lipseste societatea de importante surse de
venituri necesare pentru finantarea unor activitati sociale, economice si altele.
Eradicarea acesteia presupune un complex de masuri:
- elaborarea de reglementari clare cu privire la tinerea contabilitatii,
intocmirea documentelor justificative, inregistrarea fenomenelor, incheierea
bilantului contabil, determinarea beneficiului impozabil si calculul impozitului;
- incriminarea faptelor ce favorizeaza evaziunea fiscala si sanctionarea
acestora pe masura gravitatii lor;
- reglementarile legale trebuiesc facute cunoscute contribuabililor;
- organizarea unui aparat fiscal numeros, ce poate cuprinde intreaga masa
de contribuabili, si bine pregatit pentru a descoperi cele mai abile forme de
evaziune dar si bine retribuit pentru a minimaliza posibilitatile de corupere a
acestora.
Un factor deosebit de important generator de evaziune este nivelul
cotelor impozitelor si taxelor. Reforma fiscala va trebui sa vizeze nu numai
veniturile persoanelor fizice, dar si pe cel al persoanelor juridice. Obiectivele
pot fi de doua feluri: fie reducerea cotelor de impunere, fie largirea bazei de
impunere, fie limitarea diferitelor incitatii (aceste obiective pot fi aplicate toate,
sau pe rand doar primele doua ori doar primul, in functie de politica tarii).
Nivelul cotelor nu e concludent deoarece sarcina finala este influentata
nu numai de marimea cotelor de impozitare, dar si de facilitati acordate sub
forma de deduceri de cheltuieli din venitul impozabil sau de reduceri ale
impozitului datorat sub forma de credite fiscale. Important este ca nivelul la care
se ajunge sa asigure echilibrul intre doleantele contribuabililor, necesitatile
bugetare ale statului astfel incat sa nu mai fie incurajata evaziunea fiscala.

CONCLUZII

O problema deosebit de importanta a tuturor statelor este cea a relatiilor

cu exteriorul ce presupune atat posibilitatea existenta de firme in 'oazele
financiare' cat si in alte state. De aceea trebuiesc incheiate acorduri foarte clare
intre statele in care se afla filiale ale respectivei societatii pentru a putea
prevenii evaziunea si frauda fiscala internationala. Trebuie sa existe o legislatie
care sa acopere intreaga problematica legata pe de o parte de veniturile realizate
de nerezidenti pe teritoriul tarii, si pe de alta parte, de impunerea veniturilor
obtinute de rezidentidin surse aflate in strainatate. Deci principala atributie a
organelor fiscale devine astfel calculul corect al materiei impozabile (modul de
detarminare fiind precizat prin lege). Reglementarile interne pot avea un loc
important in limitarea evaziunii fiscale la scara internationala; ele sunt eficiente
daca tin seama de conditiile concrete din fiecare tara, de relatiile ei cu
exteriorul. Toate acestea pledeaza pentru completarea de urgenta a legislatiei
fiscale a Romaniei, indreptate spre combaterea evaziunii fiscale, atat interne cat
si internationale.
Sustragerea in mod legal de la impozit se face in virtutea faptului ca
statul a forat multiple 'fisuri' sau 'supape' care permit ca sume importante sa fie
exonerate de impozit sau impuse cu cote reduse.
Eficacitatea impozitului depinde de psihologia si cultura juridica si
mentalitatea contribuabililor, de perfectiunea sistemului fiscal si de competenta
aparatului administrativ.
Cauzele evaziunii fiscale sunt multiple: prevederi legale ce favorizeaza
eludarea fiscului, modul de aplicare a legilorce permite sustragerea de la
impozitare, contribuabilii care cu o mentalitate nesanatoasa recurg la felurite
metode de a-si ascunde materialul impozabil, coruptia organelor fiscale,
repartizarea inechitabila a cotelor de impozite pe grupe de venituri si categorii
sociale. Sistemul de impozitare poate duce chiar la scaderea muncii, oamenii nu
mai sunt impulsionati sa presteze munca suplimentara caci veniturile astfel
castigate le vor fi luate la impozitare, ceea ce impulsioneaza munca la negru si
implicit sustragerea de la impozite.
Cel mai usor pot sa se eschiveze de la impozitare industriasii,
comerciantii, liber-profesionistii, fermierii care isi declara veniturile printr-o
declatie semnata doar de ei. Salariatilor le este mult mai greu sa se sustraga de
la plata partiala sau integrala a impozitelor, caci lor li se impun impozitele pe
baza unor declaratii semnate de un tert-intreprinzatorul.In sanul profesiunilor
necomerciale,contabilii erau in capul listelor persoanelor urmarite cu mai mult
de 25% din condamnari. Aceste urmariri erau fondate pe fapte de complicitate.
In randul liber profesionistilor, evaziunea fiscala se concentra in randul
avocatilor,medicilor si notarilor care impreuna insemnau 45% din condamnarile
penale din acest sector.
Inflatia reprezinta un fenomen extrem de complex(existent in multe tari
ale lumi si in Romania) care se datoreaza relei credinte a contribuabililor,
necunoasterii legii de catre acestia si chiar lacunelor legii.Efectele ei sunt
numeroase, cele mai importante ar fi diminuarea bugetului statului,
nesatiafacerea anumitor serviciipublice, saracia si mai ales economia subterana.
Efectele evaziunii fiscale se repercuteaza direct asupra nivelurilor
veniturilor fiscale, conduce la distorsiuni in mecanismul pietei si poate contribui
la inechitati sociale datorate "accesului"si"inclinatiei" diferite la evaziunea
fiscala din partea contribuabililor.
 BIBLIOGRAFIE :
Caraiani,Gh.; Cazacu, C. – Evaziunea fiscală în România, Editura
Cartea Românească, Bucureşti, 1995.
Bişa, C. Coord, Costea, I, Capotă, M., Dăncău, B.- Utilizarea
paradisurilor fiscale, Ed. Expert, Bucureşti, 2006.
Diaconu, P. – Cum fac banii contabilii?- Evaziune fiscală, Paradisuri
fiscale, Contabilitate creativă, Editura Economică, Bucureşti, 2004.
Delesalle, F.E.; Delesalle, E .– Contabilitatea şi cele zece porunci,
Editura Economică, Bucureşti, 2003.
Feleagă, N. – Controverse contabile, Editura Economică, Bucureşti,
1996.
Feleagă, N. – Îmblânzirea junglei contabilităţii, Editura Economică,
Bucureşti, 1996.
Ionaşcu, I. – Dinamica doctrinelor contabilităţii contemporane, Editura
Economică, Bucureşti, 2003.
Ionescu, C. – Informarea financiară în contextul internaţionalizării
contabilităţii, Editura Economică, Bucureşti, 2003.
Malciu, L. – Contabilitate creativă, Editura Economică, Bucureşti,
1999.
Minu, M. – Contabilitatea ca instrument de putere, Editura Economică,
Bucureşti, 2002.
Pătroi, D. – Evaziunea fiscală, Editura Economică, Bucureşti, 2006.
Popa,Şt.,Drăgan, Gh. – Spălarea banilor şi finanţarea terorismului, Ed.
Expert, Bucureşti, 2005.
Ştefănescu, A. – Performanţa financiară a întreprinderii între
relativitate şi creativitate, Editura Economică, Bucureşti, 2005.