Sunteți pe pagina 1din 15

SINTEZA LUCRĂRII

Contractul de leasing
Clauze. Libertatea de voinţă a părţilor contractante raportal la dispoziţiile legale
din domeniu.
Executarea Contractului de leasing. Implicaţii practice. Speţe

I. Contractul de leasing – Scurtă prezentare


Contractul de leasing beneficiază în prezent de o reglementarea expresă, fiind
considerat un veritabil „contract numit”.
În practică, leasing-ul este considerat un instrument financiar care satisface in
intervale de timp foarte scurte nevoia de fonduri pentru investitii a agentilor economici.
Spre deosebire de creditul bancar, leasing-ul nu implica proceduri care presupun
imobilizarea unor elemente din patrimoniul societatii sau cel privat pentru constituirea
de garantii.
Contractul de leasing este un contract complex care dă naştere unei operaţiuni
juridice originale1.

1.1. Definiţie
Contractul de leasing este definit în doctrină ca fiind contractul prin care o
parte, numită locator/finanţator, transmite dreptul de folosinţă asupra unui bun
proprietatea sa, celeilalte părţi, numită locatar/utilizator, în schimbul plăţii periodice a
unei sume de bani, denumită rată de leasing, cu dreptul locatarului/utilizatorului ca, la
expirarea duratei contractului să opteze pentru cumpărarea bunului, prelungirea
contractului sau încetarea raporturilor contractuale2.
Fără a defini contractul de leasing, Legea3 defineşte operaţiunea de leasing ca
fiind „operaţiunea prin care o parte, denumită locator/finanţator, transmite pentru o
perioadă determinată dreptul de folosinţă asupra unui bun, al cărui proprietar este,
celeilalte părţi, denumită locatar/utilizator, la solicitarea acesteia, contra unei plăţi
periodice, denumită rată de leasing, iar la sfârşitul perioadei de leasing,
locatorul/finanţatorul se obligă să respecte dreptul de opţiune al
locatarului/utilizatorului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing fără
a schimba natura leasingului ori de a înceta raporturile contractuale.
Comparând conţinutul celor două definiţii enunţate mai sus, cu referire la
contractul de leasing, constatăm că doctrina recentă nu a preluat în definiţia contractului

1
„În fapt, operaţia juridică generată de contractul de leasing este următoarea: o persoană doreşte să dobândească un bun, mobil sau imobil, dar nu dispune
de suma de bani necesară pentru a-l cumpăra în prezent, astfel încât bunul este cumpărat de o societate, numită locator-finanţator, care îl închiriază
persoanei respective pe o perioadă care, de regulă, corespunde duretei normale de amortizare; la expirarea acelei perioade, locatarul bunului are un drept
de opţiune, între a cumpăra bunul la valoarea sa reziduală, a-l restitui locatorului sau de a cere o reînnoire a locaţiunii. Astfel, se spune că juridiceşte
contractul de leasing este alcătuit din trei elemente: vânzarea-cumpărarea unui bun, locaţiunea bunului respectiv şi promisiunea unilaterală de vânzare a
bunului către utilizatorul locator” (vezi Tratat de drept civil. Obligaţiile Vol II Contractul, autor Liviu Pop, editura Universul Juridic, Bucureşti 2009).
2
Tratat de drept comercial român, autor prof.univ.dr. Stanciu D. Cărpenaru, editura Universul Juridic, Bucureşti 2009
3
Art 1 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare

1
de leasing, condiţionarea privind păstrarea naturii leasingului, impusă de lege pentru
prelungirea contractului de leasing.
Capitolul II - intitulat „Contractul de leasing” din O.G. 51/1997 republicată, cu
modificările şi completările ulterioare reglementează elementele, părţile, obiectul şi
caracterul de titlu executoriu al contractului de leasing.
Noţiunile de „contract de leasing” şi „operaţiune de leasing” nu trebuie
confundate, dată fiind sfera diferită de cuprindere.
Contractul de leasing reprezintă numai una dintre operaţiunile cuprinse în
operaţiunea de leasing, la care participă locatorul/finanţatorul şi locatarul/utilizatorul4.

1.1.1. Contractul de leasing financiar şi Contractul de leasing operaţional. Relevanţa


diferenţierii acestor contracte
În esenţă, încă de la început trebuie reţinut că, în doctrină se apreciază că
diferenţierea contractului de leasing, ca leasing financiar şi leasing operaţional nu are
relevanţă din punct de vedere juridic, ci doar din punct de vedere fiscal, cu privire la
modul de înregistrare în contabilitate şi deductibilitate a ratelor de leasing. Cele două
tipuri de contract tratează diferit – numai din punct de vedere fiscal, părţile contractului
de leasing. În contractul de leasing financiar, utilizatorul este tratat din punct de vedere
fiscal ca proprietar, în timp ce în cazul leasingului operaţional locatorul are această
calitate.
În Titlul II intitulat „Modificarea şi completarea Ordonanţei nr. 51/1997 privind
opraţiunile de leasing şi societăţile de leasing” al Legii nr. 99/1999 privind unele
măsuri pentru accelerarea reformei economice s-a facut diferentierea contractelor de
leasing in operational si financiar şi apare pentru prima dată noţiunea de leasing
financiar şi leasing operaţional5.

4
„Raporturile juridice ce iau naştere în cadrul unei operaţiuni de leasing au la bază mai multe contracte:
(i) contractul de vânzare cumpărare încheiat între finanţator şi furnizor;
(ii) stipulaţia pentru altul (contractul în folosul altei persoane), integrată în clauzele contractului de vânzare – cumpărare;
(iii) mandatul, încheiat între finanţator şi utilizator, prin care mandantul (finanţatorul) îl împuterniceşte pe mandatar (utilizatorul) să verifice conformitatea
bunului livrat de furnizor;
(iv) contractul de leasing propriu zis (stricto sensu) – reprezintă contractul principal
(v) contractul de asigurare ” (a se vedea lucrarea „Praxis -Leasing”, autor Gabriel Tiţa Nicolescu, publicată la editura C.H.Beck, Bucureşti 2006, pag. 48
- 49
5
e) leasingul financiar este operaţiunea de leasing care îndeplineşte una sau mai multe dintre următoarele condiţii:
1. riscurile şi beneficiile aferente dreptului de proprietate trec asupra utilizatorului din momentul încheierii contractului de leasing;
2. părţile au prevăzut expres că la expirarea contractului de leasing se transferă utilizatorului dreptul de proprietate asupra bunului;
3. utilizatorul poate opta pentru cumpărarea bunului, iar preţul de cumpărare va reprezenta cel mult 50% din valoarea de intrare (piaţa) pe care acesta o are
la data la care opţiunea poate fi exprimată;
4. perioada de folosire a bunului în sistem de leasing acoperă cel puţin 75% din durata normată de utilizare a bunului, chiar dacă, în final, dreptul de
proprietate nu este transferat;
f) leasing operaţional este operaţiunea de leasing care nu îndeplineşte nici una dintre condiţiile prevăzute la lit. e).
În Codul fiscal regăsim de asemenea diferenţierea între contractul de leasing financiar şi contractul de leasing operaţional:
- contractul de leasing financiar este definit de art. 7 alin. (1) pct. 7 din Codul fiscal ca fiind „orice contract de leasing care îndeplineşte cel puţin una
dintre următoarele condiţii: a)riscurile şi beneficiile dreptului de proprietate asupra bunului care face obiectul leasingului sunt tranferate utilizatorului la
momentul la care contractul e leasing produce efecte; b) contractul de leasing prevede expres transferul dreptului de proprietate asupra bunului ce face
obiectul elasingului către utilizator la momentul expirării contractului; c) utilizatorul are opţiunea de a cumpăra bunul la momentul expirării contractului,
iar valoarea reziduală exprimată în procente este mai mică sau egală cu diferenţa dintre durata normală de funcţionare maximă şi durata contractului de
leasing, raportată la durata normală de funcţionare maximă; d) perioada de leasing depăşeşte 80% din durata normală de funcţionare maximă a bunului
care face obiectul leasingului; e) valoarea totală a ratelor de leasing, mai puţin cheltuielile accesorii este mai mare sau egală cu valoarea de intrare a
bunului;
-contractul de leasing operaţional este definit de art. 7 alin. (1) pct. 8 din Codul fiscal ca fiind „orice contract de leasing încheiat între locator şi locatar
care transferă locatarului riscurile şi beneficiile dreptului de proprietate, mai puţin riscul de valorificare a bunului la valoarea reziduală (risc de valorificare
a bunului la valoarea reziduală există atunci când opţiunea de cumpărare nu este exercitată la începutul contractului sau când contractul de
leasing prevede expres restituirea bunului la momentul expirării contractului de leasing) şi care nu îndeplineşte nici una dintre condiţiile prevăzute
la pct. 7 lit.b) – e).

2
Codul fiscal defineşte din punct de vedere fiscal cele două tipuri de leasing şi
stabileşte elementele de diferenţiere dintre acestea. De aceea, clasificarea contractului
de leasing în contract de leasing financiar şi contract de leasing operaţional are la bază
criteriul „conţinutului ratelor de leasing”.
Se consideră că leasingul financiar este practic forma de comerţ şi creditare pe
care o îmbracă operaţiunile autentice de leasing.6
Juriştii apreciază criteriul „cauzei contractului” ca fiind criteriul de bază pentru
stabilirea caracterului financiar al contractului de leasing7; scopul de a cumpăra bunul ce
constituie obiect al contractului de leasing rezultă din ansamblul cauzelor contractuale,
fiind important de stabilit care dintre părţi urmează a calcula şi evidenţia în
contabilitatea proprie, amortizarea bunului. Dacă acest lucru este făcut de utilizator,
atunci contractul de leasing este financiar, întrucât posibilitatea amortizării bunului
facilitează acoperirea cheltuielilor cu ratele de leasing, care sunt mai mari decât în cazul
leasingului operaţional, însă utilizatorul are perspectiva certă a cumpărării bunului.

1.2. Reglementare legală


Cadrul legal în vigoare care reglementează operaţiunile de leasing îl reprezintă
Ordonanţa Guvernului nr. 51/1997 privind operatiunile de leasing si societatile de
leasing, republicată, publicată în Monitorul Oficial nr. 9 din 12 ianuarie 20008.
Capitolele I – IV ale Ordonanţa Guvernului nr. 51/1997 reglementează
operaţiunile de leasing, din care Capitolul III reglementează „Obligaţiile părţilor în
cadrul unei operaţiuni de leasing” – capitol care acoperă întreaga sferă a „operaţiunii de
leasing”, iar Capitolul IV „ Răspunderea Părţilor”, în care legiuitorul a avut în vedere
strict contractul de leasing. Capitolul V – V1 reglementează organizarea, funcţionarea şi
auditarea societăţilor de leasing operaţional, Capitolul VI reglementează publicitatea
operaţiunilor de leasing. În capitolul VII intitulat „Dispoziţii tranzitorii şi finale” este
important de studiat art. 24 care reglementează contractul de leasing având ca obiect
realizarea unei construcţii.
Analizând definiţia legală a operaţiunii de leasing, astfel cum este dată de
reglementarea legală actuală, prin comparaţie cu varianta iniţială, constatăm că
legiuitorul a adus îmbunătăţiri succesive variantei iniţiale, a căror necesitate a rezultat
din activitatea practică:

6
A se vedea lucrarea „Leasing” autor Gabriel Tiţa-Nicolescu, editura C.H. Beck – Praxis, ediţia 2006, pag. 96 - 99
7
Un documentar interesant despre diferenţa dintre contractul de leasing financiar şi contractul de leasing operaţional a fost publicat în data de 30 iunie
2006 de avocat Roxana Eftimie – Partener la Societatea de Avocatură Şova şi Partenerii
8
Ordonanţa Guvernului nr. 51/1997 a suferit după republicarea din anul 2000, mai multe modificări şi/sau completări, prin:
-Codul fiscal din 2003 – Legea nr. 571/2003, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 927 din 23.12.2003;
- Legea nr. 533/2004 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing,
publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1135 din 01.12.2004;
- Legea nr. 287/2006 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing,
publicată în Monitorul Oficial al României nr. 606 din 13 iulie 2006;
- Ordinul nr. 84/2007 pentru aprobarea Măsurilor unitare de aplicare a reglementărilor în domeniul taxelor vamale, taxei pe valoare adăugată şi accizelor
datorate în vamă, în cazul operaţiunilor de leasing aflate în derulare la data aderării, publicată în Monitorul Oficial nr. 80 din 01.02.2007;
- Legea nr. 241/2007 pentru abrogarea unor reglementări prin care sunt acordate scutiri sau exonerări de la plata taxelor vamale ale unor bunuri, publicată
în Monitorul Oficial al României nr. 496 din 24.07.2007;
- Legea nr. 93/2009 privind instituţiile financiare nebancare, publicată în Monitorul Oficial nr. 259 din 21.04.2009;
- Legea nr. 383/2009 pentru modificarea art. 6 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernlui nr. 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing,
publicată în Monitorul Oficial nr. 870 din 14.12.2009

3
- s-a renunţat la enumerarea limitativă a obiectului operaţiunilor de leasing, a
cărei utilitate practică nu a fost dovedită, dimpotrivă din practică a rezultat că există
multe alte „bunuri” a căror utilizare poate fi realizată în sistem leasing;
- prin actuala reglementare s-a instituit o enumerare generică a bunurilor ce pot
forma obiectul leasingului;
- s-au instituit în plus două excepţii de bunuri care nu pot forma obiectul
leasingului: (1) drepturile de autor şi (2) bunurile necorporale, prevâzându-se şi o
derogare care permite ca drepturile de autor asupra programelor pentru calculator să
formeze obiectul leasingului în anumite condiţii;
- s-a renunţat la enumerarea „bunurilor ce fac obiectul unei concesiuni” din lista
obiectelor care nu pot fi utilizate în sistem leasing; această modificare legislativă s-a
impus prin practica contractului de leasing, care a dovedit că bunurile ce formează
obiectul unei concesiuni9 nu pot fi utilizate în sistem de leasing, datorită naturii juridice
a contractului de concesiune, astfel că excepţia legală instituită s-a dovedit a fi inutilă;
- s-a adăugat alături de calitatea de utilizator şi calitatea de locator, generată de
leasingului financiar şi cel operaţional şi/sau poate pentru a îndrepta cel mai probabil o
scăpare a legiuitorului din reglementarea legală iniţială10;
- prelungirea contractului de leasing a fost condiţionată de păstrarea naturii
leasingului.

1.3. Aspecte de noutate aduse de ultimele modificări ale O.G. 51/1997 privind
operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing, republicată. Implicaţii practice
Ultimele modificări ale O.G. 51/1997 au fost aduse prin Legea nr. 383/2009.
Aceste modificări au privit exclusiv dispoziţiile art. 6 alin. (1) lit. c) din O.G. 51/1997
republicată care reglementează elementele contractulului de leasing.
Înainte de modificarea legislativă, art. 6 alin. (1) lit. c) din O.G. 51/1997
republicată prevedea că în contractul de leasing se va menţiona...:
„c) valoarea ratelor de leasing şi termenul de plată al acestora”
După modificare, conţinutul textului legal analizat este următorul:
„c)valoarea exactă a sumelor ratelor lunare şi data exactă de plată a acestora”.
Necesitatea acestei modificări a rezultat din situaţiile din practică generate de
executarea contractelor de leasing.

Implicaţii practice
.

II. Clauzele Contractului de leasing. Libertatea de voinţă a părţilor contractante


raportat la dispoziţiile legale din domeniu
Contractul de leasing trebuie să cuprindă clauzele obişnuite pentru orice contract.
Având însă în vedere specificul contractului de leasing, art. 6 din Ordonanţa Guvernului

9
Contractul de concesiune este contractul prin care o persoana, numita concedent, transmite pentru o perioada determinata, unei alte persoane, numita
concesionar, care actioneaza pe riscul si pe raspunderea sa, dreptul si obligatia de exploatare a unui bun, a unei activitati sau a unui serviciu public, in
schimbul unei redevente
10
În varianta iniţială a art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 51/1997, diferenţierea calităţii părţilor în contractul de leasing financiar/operaţional a fost
făcută numai în privinţa finanţatorului nu şi a utilizatorului; această modificare nu a adus un plus şi/sau nu a schimbat conţinutul iniţial al reglementării

4
nr. 51/1997 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, impune anumite
clauze care sunt obligatorii pentru cupinsul oricărui contract de leasing11.

2.1. Clauze obligatorii ale Contractul de leasing


Potrivit reglementărilor legale actuale, Contractul de leasing, trebuie să cuprindă
obligatoriu, următoarele elemente:
- părţile contractante;
- clauza privind definirea contractului de leasing ca leasing financiar sau operaţional;
- denumirea bunului care face obiectul contractului de leasing şi caracteristicile de
identificare a acestuia;
- valoarea exactă a sumelor ratelor lunare de leasing şi data exactă de plată a acestora;
- perioada de utilizare în sistem de leasing a bunului;
- clauza privind obligaţia asigurării bunului;
- valoarea totală a contractului de leasing;
Elementele mai sus menţionate sunt comune atât contractului de leasing financiar,
cât şi contractului de leasing operaţional. În plus faţă de aceste elemente, contractul de
leasing financiar mai trebuie să cuprindă:
- valoarea de intrare a bunului;
- valoare reziduală a bunului convenită de părţi, când este cazul;
- valoarea avansului;
- rata de leasing.

2.1.1.Alte clauze
Potrivit art. 6 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 51/1997 republicată, cu
modificările şi completările ulterioare „Părţile pot conveni şi alte clauze”. De precizat
că aceste clauze suplimentare trebuie selectate şi inserate astfel încât să respecte cadrul
general al contractului de leasing şi se pot referi numai la derogările permise de
Ordonanţa Guvernului nr. 51/1997 republicată.
Clauzele al căror conţinut poate fi negociat de părţi sunt prevăzute expres de
Ordonanţa Guvernului nr. 51/1997 republicată. Potrivit acestor dispoziţii legale, Părţile
pot conveni cu privire la :
a) dreptul Locatorului/utilizatorului de a opta pentru cumpărarea bunului12 înainte de
sfârşitul perioadei de leasing, condiţionat de: (i) inserarea în contract a opţiunii de a
cumpăra bunul înainte de sfârşitul perioadei de leasing; (ii) trecerea a cel puţin un an de
la data încheierii contractului de leasing; (iii) achitarea tuturor obligaţiilor asumate prin
contract (art. 1 alin. (1) teza ultimă13)
b) titularul obligaţiei de plată a asigurării bunului ce formează obiectul leasingului (art.
5 teza ultimă14).

11
Tratat de drept comercial român, autor prof. univ. dr. Stanciu D. Cărpenaru, editura Universul Juridic, Bucureşti 2009, pag. 591
12
Aceleaşi drepturi se acordă şi în privinţa contractului de leasing având ca obiect dreptul de utilizare a programelor pentru calculator (a se vedea art. 1
alin. (3) teza ultimă.
13
Locatorul/utilizatorul poate opta pentru cumpărarea bunului înainte de sfârşitul perioadei de leasing, dar nu mai devreme de 12 luni, dacă părţile convin
astfel şi dacă achită toate obligaţiile asumate prin contract.
14
Art. 5 teza ultimă din O.G. 51/1997 republicată are următorul conţinut: „Costurile asigurării sunt în sarcina locatorului/utilizatorului, dacă prin contract
părţile nu convin altfel”.

5
c) sancţiunile pentru neplata integrală a ratei de leasing timp de două luni consecutive
(art. 1515)
d) durata contractului de leasing având ca obiect bunuri imobile, condiţionat de
respectarea prevederilor art. 7 din acelaşi act normativ (art. 24 alin. (2)16).
e) stingerea creanţelor reciproce prin compensare (art. 2617).
f) termenului în cadrul căruia bunurile urmează să fie restituite sau să primească o altă
destinaţie vamală, fără a depăşi durata a 7 ani/14 ani, calculaţi de la data introducerii în
ţară a bunului (art. 27 alin. (5)18 (clauze similare conţine şi alin. (7) al aceluiaşi art.).

2.2. Conţinutul clauzelor contractuale.

În cele ce urmează vom analiza câteva dintre cele mai importante clauze ale
Contractului de leasing financiar, cu conţinutul pe care îl regăsim în general în
contractele de leasing financiar uzitate de societăţile de leasing.

a) Clauza privind condiţiile de plată


Aşa cum vom observa din studiul prevederilor contractuale din capitolul
„Condiţii de plată”19 , societăţile de leasing nu se feresc să prevadă clauze nelegale20,
nule21, pe care consideră acoperite prin dispoziţii contractuale în care Utilizatorul:
„Părţile îşi exprimă consimţământul cu privire la toate clauzele contractuale, negociate
pe baza voinţei lor libere şi neviciate”.
Clauza privind condiţiile de plată cu conţinutul prezentat mai jos o regăsim în
majoritatea contractelor de leasing propuse de societăţile de asigurare.
„Plăţile datorate de utilizator... se efectuează în lei, la cursul de vânzare al
băncii....din data facturării.
În cazul în care data scadenţei este zi nelucrătoare, data scadenţei se va considera ziua
lucrătoare anterioară scadenţei.
Utilizatorul va plăti sumele datorate în contul Finanţatorului ...în baza facturii emisă
de Finanţator pentru fiecare plată în parte”.
Finanţatorul va emite factură fiscală în ziua premergătoare datei scadenţei fiecărei
plăţi şi o va trimite Utilizatorului.... Cursul de referinţă pentru facturare (cursul
contractului) este cursul evidenţiat în factura furnizorului/producătorului bunului ce
15
Art. 15 din O.G. 51/1997 republicată are următorul conţinut: „Dacă în contract nu se prevede altfel, în cazul în care locatarul/utilizatorul nu execută
obligaţia de plată integrală a ratei de leasing timp de două luni consecutive, calculate de la scadenţa prevăzută în contractul de leasing,
locatorul/finanţatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar locatarul/utilizatorul este obligat să restituie bunul şi să plătească toate sumele
datorate, până la data restituirii în temeiul contractului de leasing”.
16
Art. 24 alin. (2) din O.G. 51/1997 republicată are următorul conţinut: „Contractul de leasing cu bunuri imobile se poate încheia pe o durată stabilită de
Părţi, cu respectarea prevederilor art. 7”.
17
Art. 26 din O.G. 51/1997 republicată are următorul conţinut: „În cazul înregistrării de daune şi al încasării sumelor din asigurarea bunurilor obiect al
contractelor de leasing, părţile pot conveni stingerea creanţelor reciproce prin compensare, în condiţiile legii”.
18
Art. 27 alin. (5) din O.G. 51/1997 republicată are următorul conţinut: „Termenul în cadrul căruia bunurile urmează să fie restituite sau să primească o
altă destinaţie vamală este cel convenit între părţi prin contractul de leasing....nu poate fi mai mare de 7 ani de la data introducerii în ţară a bunului,
indiferent dacă părţile au convenit prin contract o durată mai mare, cu excepţia mijloacelor destinate transportului aerian pentru care termenul menţionat
este de 14 ani.”
19
Capitol extras în totalitate şi cu exactitate dintr-un contract de leasing uzitat de una dintre societăţile de leasing care activează pe piaţa din România
20
De exemplu condiţionarea transferului dreptului de proprietate către Utilizator, de plata „la timp” a ratelor de leasing, în condiţiile în care pentru
întârzierea plăţii ratelor, Finanţatorul percepe penalităţi de întârziere şi dreptul pe care şi-l rezervă Finanţatorul de a refuza în aceste condiţii transferul de
proprietate şi totodată dreptul de a solicita restituirea bunului.
21
De exemplu clauza potrivit căreia utilizatorul are obligaţia să plătească rata de leasing, chiar şi în condiţiile în care Finanţatorul nu a emis factura în
termenul stipulat în scadenţar. În acest sens, precizăm că întotdeauna ratele de leasing din scadenţar sunt prevăzute la valoarea exprimată în Euro, iar
Normele BNR interzic plăţile în euro între persoane juridice.

6
face obiectul contractului de leasing şi va fi comunicat Utilizatorului prin factura
aferentă primei rate de leasing. Neemiterea facturii de către Finanţator în termenul
stipulat anterior , precum şi neprimirea ei de către Utilizator nu constituie motiv de
neplată.
Plăţile se vor efectua ...la scadenţa prevăzută în Anexa 2 indiferent de eventualele
restricţii sau pierderi ale capacităţii de utilizare sau funcţionare ale bunului, inclusiv
ale imposibilităţii de folosinţă totală sau parţială a acestuia, oricare ar fi cei care au
cauzat aceste restricţii sau imposibilităţi.
În cazul în care Utilizatorul nu achită obligaţia de plată în ziua scadenţei sau în cel
mult 15 zile calendaristice de la data scadenţei prevăzută în Anexa 2, pentru
eventualele diferenţe de curs între data scadenţei şi data plăţii, cauzate de creşterea
cursului monedei de referinţă, faţă de cel valabil la data scadenţei, Utilizatorul va
suporta această diferenţă fie cu ocazia facturării ratei de leasing următoare, fie printr-
o factură separată pentru diferenţa de curs.
Neonorarea obligaţiilor de plată ale Utilizatorului la data scadentă sau în cel mult 15
zile calendaristice dă dreptul Finanţatorului ca pe lângă diferenţa de curs conform
prevederilor de mai sus, să perceapă penalităţi de 0,25% pentru fiecare zi de întârziere
calculate la suma datorată, până la data plăţii efective.
Din sumele încasate de Finanţator de la Utilizator se acoperă mai întâi penalităţile,
dacă există, alte servicii facturate aferente contractului de leasing, apoi ratele restante
în ordinea vechimii lor. În cazul în care Utilizatorul a încheiat cu Finanţatorul mai
multe contracte de leasing, Finanţatorul este îndreptăţit să impute orice plată efectuată
de Utilizator, indiferent de destinaţia înscrisă de acesta pe documentul de plată, asupra
oricărei creanţe rezultând din oricare dintre aceste contracte, în ordinea vechimii
creanţelor respective.
Dacă în termen de 2 luni de la scadenţă, Utilizatorul nu plăteşte integral sumele
datorate conform prezentului contract, şi dacă nu se va conveni altfel, Finanţatorul
poate rezilia contractul de leasing, începând cu prima zi după expirarea termenului,
fără punere în întârziere, precum şi fără intervenţia instanţei de judecată sau a
oricărei alte autorităţi.
Ratele de leasing vor fi garantate cu 60 de bilete la ordin, emise de utilizator în
favoarea Finanţatorului pentru fiecare rată de leasing datorată, având scadenţa în 30
de zile de la data scadenţei ratei corespunzătoare, conform Anexei 3.
Biletele la ordin vor fi predate Finanţatorului la data semnării contractului de
leasing .În termen de 15 zile de la data creditării contului Finanţatorului cu suma
datorată de Utilizator, biletul la ordin corespunzător fiecărie luni contractuale va fi
restituit acestuia cu menţiunea „Nul şi neavenit”

b) Clauza privind asigurarea bunului


Prevederi contractuale privind asigurarea bunului ce formează obiectul
contractului de leasing regăsim de regulă în cel puţin două dintre capitolele contractelor
de leasing propuse de societăţile de leasing:

7
În capitolul „Alte costuri” se prevede: „Pe toată durata leasingului, bunul luat în
leasing va fi asigurat în numele şi în beneficiul Finanţatorului, pe cheltuiala
Utilizatorului, prin intermediul brokerului de asigurări impus de Finanţator.
În toate contractele de leasing financiar, regăsim o clauză distinctă privind
asigurarea bunului. În majoritatea contractelor de leasing, clauza sus amintită are
următorul conţinut:
„Condiţiile de asigurare a bunului, precum şi evenimentele acoperite prin
acestea sunt stipulate în Poliţele de asigurare – Casco ce va acoperi inclusiv riscul de
furt şi RCA şi sunt acceptate de Utilizator ca atare, consecinţele rezultate din
neîndeplinirea acestora fiind în sarcina sa exclusivă.
....În cazul pieirii sau distrugerii totale a bunului, despăgubirile ce vor fi achitate de
societatea de asigurare vor fi încasate de Finanţator şi vor fi distribuite astfel:
a) Finanţatorul va reţine din despăgubirea încasată toate sumele scadente facturate şi
neîncasate, precum şi alte sume datorate până la data încasării despăgubirii pentru
care nu s-a emis încă factură (ex. penalităţi de întârziere, rate de asigurare neachitate
în termen) plus capitalul rămas de facturat până la sfârşitul contractului, inclusiv
valoarea reziduală.
b) Utilizatorul va încasa diferenţa dintre valoarea despăgubirii şi suma cuvenită
Finanţatorului.
Dacă din culpa Utilizatorului, sau după caz, a prepuşilor săi, bunul este furat sau
avariat total, iar societatea de asigurare refuză despăgubirea Finanţatorului,
Utilizatorul este obligat ca în termen de 5 zile lucrătoare de la data refuzului de
despăgubire să achite Finanţatorului valoarea ratelor de leasing rămase de achitat,
inclusiv valoarea reziduală, separat de alte daune interese cărora culpa Utilizatorului
sau a prepuşilor săi le-a dat naştere, sub sancţiunea plăţii de penalităţi de 0,25% pe zi
de întârziere.
În cazul în care societatea de asigurare nu acordă despăgubiri ori acestea nu acoperă
integral dauna produsă, precum şi în cazul în care asigurarea încheiată nu acoperă
anumite riscuri, atunci întreaga contravaloarea a daunelor, precum şi cheltuielile
produse de posibila apariţie a riscurilor menţionate anterior sunt suportate exclusiv de
Utilizator.

c) Clauza privind dreptul de proprietate

În cazul leasingului financiar, regula este că Utilizatorul îşi exprimă opţiunea de


cumpărare a bunului, printr-o clauză contractuală având următorul conţinut:
„Utilizatorul îşi exprimă opţiunea de cumpărare a bunului în condiţiile prevăzute de
acest contract astăzi...., data semnării”.

Contractele de leasing conţin în majoritatea lor următoarele următoarele clauze


privitoare la dreptul de proprietate:

8
„Pe toată durata contractului de leasing, Finanţatorul este proprietarul bunului,
precum şi al tuturor modificărilor, cantitative sau calitative aduse acestuia în timpul
derulării contractului.
Începând cu data predării efective a bunului, Finanţatorul transmite Utilizatorului
toate atributele dreptului de proprietate, mai puţin dreptul de dispoziţie, în
conformitate cu termenii contractuali.
Din momentul predării bunului şi, dacă e cazul, până la reintrarea în posesia lui,
Finanţatorul este exonerat de orice fel de răspundere faţă de terţi pentru prejudiciile
provocate prin folosinţa bunului de către Utilizator sau prepuşii lui.
Utilizatorul îşi asumă pentru întreaga perioadă a contractului, totalitatea obligaţiilor
care decurg din folosinrea bunului, direct sau prin prepuşii săi, inclusiv riscul
pierderii, distrugerii sau avarierii bunului utilizat din cauze fortuite şi continuitatea
plăţii ratelor de leasing, inclusiv a valorii reziduale, până la achitarea integrală a
valorii contractului de leasing.
Transferul proprietăţii este condiţionat de îndeplinirea în totalitate şi la timp de către
Utilizator a obligaţiilor de orice natură rezultate sau în legătură cu prezentul contract,
inclusiv a valorii reziduale, precum şi de plata tuturor obligaţiilor vamale datorate
conform legislaţiei în vigoare. În cazul în care Utilizatorul nu respectă întocmai aceste
condiţii, Finanţatorul poate refuza transferul de proprietate solicitând restituirea
bunului”

d) Clauza privind rezilierea Contractului de leasing

Specific contractelor de leasing impuse de societăţile de leasing este să regăsim


clauze de reziliere nu doar în capitolul „Rezilierea contractului”
Astfel, în contractul de leasing propus spre analiză este inserat un pact comisoriu
de gradul IV în capitolul „Condiţii de plată” în condiţiile neplăţii pe durata a două luni
consecutive a ratelor scadente.
Capitolul „Rezilierea Contractului” reglementează numai situaţiile în care
Finanţatorul poate cere rezilierea, o astfel de posibilitate nefiindu-i
recunoscută/acordată Utilizatorului.
...”Finanţatorul poate cere rezilierea contractului pentru neîndeplinirea culpabilă,
totală sau parţială, de către Utilizator, a obligaţiilor ce-i revin conform prezentului
contract, următoarele situaţii nefiind limitative:
a) Utilizatorul nu îşi onorează obligaţiile privitoare la plata avansului şi a taxei de
management conform dispoziţiilor contractuale...(art. 10.2 din Contract)
În toate cazurile, Utilizatorul este obligat să restituie bunul în termen de 24 de ore de la
data rezilierii, să plătească ratele scadente şi neachitate, penalizările pînă la aceea
dată, precum şi daune interese care constau în valoarea totală a ratelor de leasing
rămase de plată, inclusiv valoarea reziduală.
În toate cazurile , contractul va fi reziliat de plin drept, fără punere în întârziere sau
fără îndeplinirea altor formalităţi prealable sau proceduri prevăzute de lege şi fără
intervenţia instanţei de judecată, Utilizatorul fiind înştiinţat doar procedural de

9
rezilierea intervenită. Oricare pretenţii ale Utilizatorului faţă de Finanţator sunt
excluse.
Finanţatorul nu este ţinut doar de cazurile enumerate la pct. 10.2. de mai sus, pentru a
cere rezilierea şi are opţiunea exclusivă de a rezilia contractul sau de a continua
executarea acestuia, executând garanţiile sau întreprinzând orice acţiune pe care o
consideră adecvată în acest sens.
În cazul rezilierii contractului în condiţiile prezentului capitol, precum şi în toate
celelalte cazuri prevăzute de prezentul contract sau de lege în care transferul
proprietăţii bunului nu are loc, obligaţia Utilizatorului sau a prepuşilor săi de
restituire a bunului în termenul stipulat este necondiţionat şi implică suportarea de
către Utilizator a tuturor cheltuielilor cu preluarea bunului.
În cazul în care Utilizatorul nu respectă obligaţia de predare a bunului ca urmare a
rezilierii contractului de leasing, Finanţatorul are dreptul de a intra în posesia şi
folosinţa bunului, fapta care nu constituie infracţiune. În acest sens, Părţile convin ca
după data comunicării notificării de reziliere a contractului, contractul de leasing şi-a
încetat valabilitatea şi nu mai constituie titlu legal de deţinere a bunului.
În caz de neexecutare, Finanţatorul poate folosi mijloace proprii pentru luarea în
posesie a bunului.
Utilizatorul este pus de drept în întârziere pentru toate obligaţiile asumate în contract
şi nerespectate ca atare la termenele scadente”.

2.3. Consecinţe practice ale modului în care sunt reglementate contractual clauzele
obligatorii
În practică, societăţile de leasing propun spre semnare potenţialilor clienţi,
contracte de leasing financiar cu clauze foarte rigide şi îşi exprimă rezerve majore în
ceea ce priveşte o posibilă negociere a clauzelor contractuale pe care au dreptul legal de
a le negocia.
De aceea, în cele ce urmează, vom analiza clauzele contractuale prezentate la pct.
2.2. de mai sus, din perspectiva implicaţiilor pe care le generează aplicarea lor în
practică.

III. Executarea Contractului de leasing


3.1. Contractul de leasing – contract cu executare succesivă
Contractul de leasing este un contract cu executare succesivă. Prin contract,
Utilizatorul se obligă să plătească ratele de leasing în conformitate cu scadenţarul
agreeat cu Finanţatorul, precum şi celelalte costuri pe care şi le-a asumat prin Contract.
3.2. Îndeplinirea obligaţiilor contractuale asumate de Părţi
În aplicarea principiului civil al bunei-credinţe, Părţile contractului de leasing
sunt obligate să-şi execute obligaţiile cu bună-credinţă. Principiul ocrotirii „bunei-
credinţe” exprimă cerinţa ca interesele celor care participă cu bună-credinţă la

10
raporturile juridice civile, să fie temeinic proteguite faţă de cele ale participanţilor de rea
credinţă, care trebuie sancţionaţi pentru conduita lor necorespunzătoare22.
Despre obligaţiile asumate de Utilizator prin contractul de leasing vom discuta la
pct. 3.4.1. de mai jos.
Care sunt principalele obligaţii contractuale ale Finanţatorului?
a. Cumpărarea bunului indicat de Utilizator, de la Furnizorul indicat de Utilizator;
b. Transmiterea către Utilizator a dreptului de folosinţă asupra bunului astfel
achiziţionat;
c. Emiterea facturilor pentru plata ratelor de leasing, în cuantumul şi la termenele
prevăzute în graficul de plăţi ataşat contractului;
d. Respectarea dreptului Utilizatorului de a folosi liniştit şi netulburat bunului ce
formează obiectul contractului de leasing.
Este obligat Finanţatorul să continue executarea contractului, respectiv să nu
rezilieze unilateral contractul înainte de:
- a încasa rata de leasing prin valorificarea biletului la ordin care garantează plata
ratei de încasat;
- a solicita executarea silită a obligaţiei de plată a ratelor de leasing;

3.3. Rezilierea Contractului de leasing


În practică, Finanţatorul reziliază unilateral contractul înainte de a încerca să
încaseze rata de leasing restantă (scadentă şi neachitată) prin valorificarea biletului la
ordin care o garantează. De asemenea, nu s-a întâlnit încă în practică, situaţia ca
Finanţatorul să solicite executarea silită a ratelor restante, înainte de a declara contractul
reziliat unilateral.
3.3.1. Rezilierea unilaterală a Contractului de leasing din culpa Utilizatorului
22
In planificarea si aprecierea executarii actelor de comert, buna-credinta are rolul unui adevarat principiu consacrat pe
scara larga de dreptul pozitiv. Intrebarea care se pune este cum opereaza acest principiu in concret? Cum se face legatura
intre un standard juridic nedeterminat – cum este buna-credinta – si operatiunile concrete prin care obligatiile
contractuale se executa?
Simpla afirmatie potrivit careia contractul obliga nu numai la ceea ce este explicit inscris in el, ci si la ceea ce buna-
credinta impune, arata ca, in functie de specificul obligatiei, expresia ostensibila a acordului de vointa are a fi completata
sau/si corectata, dupa caz, prin raportare la amintitul standard, astfel incat conduita partilor sa fie conforma cu el. Ca
factor de completare si corectare a raportului juridic, buna-credinta va interveni permanent, in faza de executare a actelor
de comert, spre a reamenaja efectele lor, astfel incat echilibrul existent intre parti la incheierea actului sau cel urmarit de
ele prin executarea acestuia sa se pastreze. O atare reamenajare presupune, in primul rand, interpretarea actului juridic,
determinarea intinderii obligatiilor de executat si a drepturilor de exercitat izvorate din el. In expresie generala, aceasta
interpretare trebuie sa plece de la ideea ca toate clauzele convenite de parti, toate manifestarile lor de vointa au fost
animate de intentii oneste si au fost stipulate in scopul satisfacerii intereselor lor legitime. Aplicarea in concret a
clauzelor contractuale, adica recunoasterea concreta a unor drepturi si obligatii ce-si au sorgintea in actul de comert dat,
trebuie efectuata prin permanenta raportare la un astfel de standard de onestitate si legitimitate, care nu este altul decat
acela al bunei-credinte.
Pornindu-se de la o interpretare de acest tip, ceea ce urmeaza este permisiunea acordata subiectului de drept de a se
libera total sau partial de executarea stricta a unora din obligatiile la care prima facie este tinut, in masura in care aceasta
ar conduce la consecinte ce contravin ideii de echilibru, spiritului in care s-a nascut si in lumina caruia a fost validat actul
juridic. Asemenea ipoteze nu pot fi confundate cu cele privind anularea actelor juridice. Este vorba aici despre cazurile in
care actul juridic s-a nascut asa cum a fost dorit si asa cum legea o prescrie, dar unele circumstante care i-au determinat
nasterea si care s-au schimbat pe parcursul executarii fac ca efectele sale sa devina inechitabile si, ca urmare, de nedorit.
Buna sau reauacredinta a participantilor la circuitul comercial va face, fie ca jocul unor clauze sa fie blocat, fie ca unele
obligatii neexecutate sa nu dea nastere la raspunderea debitorului.
Alaturam acestor situatii si pe cele in care partile isi rezerva, intr-un fel sau altul, dreptul de a reamenaja sfera relatiilor
lor obligationale pe parcursul derularii afacerilor sau chiar dreptul de a se desprinde din legatura lor juridica.
Exercitarea respectivelor drepturi – de reamenajare sau de dezangajare – va fi la randul ei circumscrisa de standardul
bunei-credinte si recurgerea la intelegerile respective se va face numai sub conditia implicita a unei atitudini de prudenta
si loialitate. In caz contrar, efectele lor vor fi blocate. Iata ipoteza in lumina careia vom efectua o serie de consideratii cu
privire la bunacredinta ca fundament al fortei majore si impreviziunii in dreptul comertului international, inclusiv din
perspectiva jurisprudentei statale si arbitrale, romane si internationale.

11
În practică, după expirarea celor două luni „de graţie” în care Utilizatorul întârzie
plata ratelor scadente, Finanţatorul declară contractul „reziliat” şi iniţiază executarea
silită a obligaţiilor Utilizatorului – constând în restutirea bunului, plata ratelor scadente
şi neachitate, penalităţi de întârziere şi daune interese, prin executorul judecătoresc.

3.4. Implicaţii practice.


Se poate apăra Utilizatorul, împotriva abuzurilor Finanţatorului, prin iniţierea
unei proceduri judiciare în care Utilizatorul să solicite instanţei să declare abuzive
clauzele care dau dreptul Finanţatorului ca pe lângă restituirea bunului, plata ratelor
scadente şi neachitate, penalităţi de întârziere şi dobânzi să pretindă Utilizatorului plata
de daune interese constând în valoarea restului ratelor de leasing, până la finalul
contractului, inclusiv valoarea reziduală:?
Poate fi preluată definiţia „clauzei abuzive” pe care legiuitorul a statuat-o în
Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi
şi consumatori, republicată?

3.4.1. Caracterul executoriu al Contractului de leasing


Potrivit art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 51/1997, republicată, cu modificările
şi completările ulterioare „Contractele de leasing, precum şi garanţiile reale şi
personale, constituite în scopul garantării obligaţiilor asumate prin contractul de
leasing, constituie titluri executorii”.
Potrivit art. 3711 alin. (2) din Codul de procedură civilă „În cazul în care
debitorul nu execută de bună voie obligaţia sa , aceasta se aduce la îndeplinire prin
executare silită...”
Teoretic, Finanţatorul va putea cere executarea silită a Contractului de leasing
atunci când Utilizatorul nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate prin Contractul de
leasing.
Obligaţia principală asumată de Utilizator prin Contractul de leasing este „plata
ratelor de leasing” şi a celorlalte costuri generate de achiziţia bunului în sistem leasing –
asigurări, impozite, etc.
Numai în cazul în care Utilizatorul nu îşi îndeplineşte această obligaţie,
Finanţatorul are dreptul să declanşeze executarea silită a Contractului şi numai după ce
a încercat să încaseze fiecare rată scadentă şi neachitată prin valorificarea biletului la
ordin care o garantează.
Care sunt obligaţiile pe care Finanţatorul le poate executa silit?
Care este momentul la care Finanţatorul poate constata rezilierea unilaterală a
contractului de leasing, de vreme ce legiuitorul i-a pus la îndemână posibilitatea de a
cere executarea silită a obligaţiei principale asumate de Utilizator – aceea de plată a
ratelor de leasing, conform graficului contractual, cu atât mai mult cu cât toate ratele de
leasing sunt garantate cu un nr. egal de bilete la ordin, pe care Finanţatorul le poate
valorifica dacă Utilizatorul întârzie plata ratei de leasing cu mai mult de 30 de zile?
Care sunt obligaţiile pe care legiuitorul le-a avut în vedere atunci când a statuat
caracterul executoriu al Contractului de leasing şi în ce ordine trebuie executate silit
aceste obligaţii?

12
Este de netăgăduit că prin lege, Finanţatorului îi este asigurat dreptul de a cere
executarea silită a obligaţiei de plată a ratelor de leasing scadente şi neachitate, precum
şi a penalităţilor de întârziere cuvenite.
În ce măsură acţionează cu bună credinţă şi care este sancţiunea aplicabilă
Finanţatorului care, fără a încerca executarea silită a obligaţiei principale asumate de
Utilizator, declară contractul de leasing reziliat unilateral şi ca o consecinţă, solicită
executarea silită a obligaţiilor devenite scadente ca urmare a respectivei măsuri:
Care sunt obligaţiile Utilizatorului, devenite scadente ca urmare a rezilierii
unilaterale a contractului şi în ce măsură aceste obligaţii pot forma obiectul încuviinţării
executării silite a Contractului de leasing ?
a) Obligaţia de plată a ratelor scadente şi neachitate;
b) Obligaţia de restituire a bunului ce formează obiectul contractului, în termen
de 24 de ore de la data rezilierii unilaterale a contractului;
c) Obligaţia de plată a penalităţilor de întârziere;
d) Obligaţia de plată a daunelor interese, care constau în valoarea totală a
ratelor de leasing rămase de plată, inclusiv valoarea reziduală.

Analiza aspectelor ivite în practică.

3.4.2. Executarea silită a Contractului de leasing


În conformitate cu art. 3741 din Codul de procedură civilă „înscrisurile cărora
legea le recunoaşte caracterul de titlu executoriu sunt puse în executare fără investirea
cu formulă executorie”.
În situaţia în care cererea privind încuviinţarea executării silite priveşte o hotărâre
judecătorească investită cu formulă executorie, instanţa care soluţionează cererea are un
rol pur formal, fiind ţinută să verifice aspecte cu caracter pur formal, fără a supune titlul
executoriu unei analize de fond, cu privire la natura creanţei pe care creditorul doreşte
să o execute silit.
Instanţa căreia i se adresează cererea de încuviinţare a executării silite a unui
contract de leasing, are un cu totul alt rol. Instanţa trebuie să facă mai mult decât o
verificare strict formală, ci în primul rând să analizeze care obligaţii pot fi executate silit
în baza Contractului de leasing şi care obligaţii exced unei astfel de executări silite.

- cu privire la predarea bunului


Finanţatorul poate solicita executarea silită a obligaţiei Utilizatorului de a restitui
bunul ce formează obiectul Contractului de leasing, în condiţiile în care Utilizatorul nu
şi-a îndeplinit obligaţia de plată a ratelor scadente şi, aflat în imposibilitate de a încasa
aceste rate, chiar şi în urma executării silite a biletelor la ordin care garantează aceste
rate, Finanţatorul a reziliat unilateral contractul de leasing, iar Utilizatorul nu a predat
bunul.

Analiză a aspectelor ivite în practică.

- cu privire la rate şi penalităţi de întârziere

13
Este important de analizat dacă cererea de încuviinţare a executării silite a
Contractului de leasing cu privire la daunele-interese este admisibilă, dat fiind
prevederile art. 379 alin. (1) din Codul de procedură civilă.23

Răspunsul la întrebarea dacă „daunele interese” pot forma obiectul executării


silite ca urmare a valorificării caracterului executoriu al Contractului de leasing poate fi
obţinut studiind natura juridică a daunelor interese. De asemenea, este important de
analizat dacă legiuitorul a avut în vedere să acorde Finanţatorului posibilitatea de a
executa silit şi alte obligaţii decât plata ratelor de leasing şi predarea bunului ce
formează obiectul leasingului care sunt de natura contractului de leasing – respectiv:
daunele interese datorate pentru neexecutarea principalei obligaţii contractuale. În
aplicarea legii, judecătorul trebuie să aibă în vedere care a fost voinţa legiuitorului
atunci când a statuat caracterul executoriu al contractului de leasing.
Apreciem că daunele interese, constând în valoarea ratelor de leasing rămase
neachitate după data rezilierii unilaterale a contractului, inclusiv valoarea reziduală nu
pot fi executate silit în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de leasing, ci
doar în baza unei hotărâri judecătoreşti, investită cu titlu executoriu. .
Conform definiţiei dată de doctrină, daunele-interese reprezintă despăgubirile în
bani pe care debitorul este îndatorat să le plătească creditorului în scopul reparării
prejudiciului care i-a fost cauzat prin neexecutarea lato-sensu a prestaţiilor care
alcătuiesc obiectul obligaţiilor sale contractuale24.

Potrivit doctrinei, „atunci când există încă posibilitatea ca obligaţia să fie


executată în natură şi prezintă interes pentru creditor, este normal ca debitorul să poată
fi condamnat la o astfel de executare, în măsura în care acest lucru este cerut justiţiei de
către creditorul contractual”25. Noi adăugăm aici că, este cu atât mai normal ca
creditorul Finanţator să urmărească executarea silită a obligaţiei principală asumată de
Utilizator – privind plata ratelor de leasing scadente şi neachitate, cu atât mai mult cu
cât: (i) a cerut şi obţinut de la Utilizator, garantarea cu bilete la ordin a fiecărei rate
scadente şi (ii) legiuitorul a prevăzut în favoarea sa, caracterul executoriu al
Contractului de leasing, tocmai pentru a uşura calea Finanţatorului de a intra în posesia
sumelor datorate de Utilizator cu titlu de rate de leasing scadente, prin executare silită
fără a mai avea nevoie de o hotărâre judecătorească investită cu titlu executoriu ca
urmare a parcurgerii unei proceduri judiciare.

23
Art. 379 din Codul de procedură civilă are următorul conţinut:
„(1) Nici o urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanţă certă, lichidă şi exigibilă.
(2) Dacă datoria consistă în sumă nelămurită, urmăririle se vor amâna, până ce se va face lichidarea.
(3) Creanţa certă este aceea a cărei existenţă rezultă din însuşi actul de creanţă sau şi din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute
de dânsul.
(4) Creanţa este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuşi actul de creanţă sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanţă sau şi
a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziţii leale sau a stipulaţiilor conţinute în
actul de creanţă, chiar dacă pentru această determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală”.
24

Aşadar, fiind întrunite condiţiile răspunderii civile contractuale, creditorul are dreptul de a cere debitorului plata de daune interese. În acest fel,
creanţa sa iniţială în natură este înlocuită cu o creanţă pecuniară, care are ca obiect suma de bani care reprezintă echivalentul prejudiciului suferit...
Obligarea debitorului la plata de daune-interese, care au caracter pecuniar întotdeauna, nu este totuşi posibilă în cazul în care obligaţia contractuală iniţială
constă în plata unei sume de bani.” (a se vedea Tratat de drept civil. Obligaţiile. Volumul II Contractul” autor prof. univ. dr. Liviu Pop, editura Universul
Juridic, Bucureşti 2009, pag. 662-663
25
A se vedea Tratat de drept civil. Obligaţiile. Volumul II Contractul” autor prof. univ. dr. Liviu Pop, editura Universul Juridic, Bucureşti 2009, pag. 661
şi urm.

14
În practică nu s-au întâlnit până acum situaţii în care, valorificând caracterul
executoriu al contractului de leasing, Finanţatorul să solicite executorului judecătoresc
executarea silită a obligaţiei de plată a ratelor de leasing scadente şi neachitate, deşi
conform prevederilor contractuale, „Dacă în termen de 2 luni de la scadenţă,
Utilizatorul nu plăteşte integral sumele datorate conform prezentului contract, şi dacă
nu se va conveni altfel, Finanţatorul poate rezilia contractul de leasing” (a se vedea conţinutul
clauzei „Condiţiile Plăţii” expusă la pag. 6 de mai sus).

Dimpotrivă, practica dovedeşte că Finanţatorul, preferă să rezilieze unilateral


contractul (fără a încerca executarea silită a obligaţiei principale asumate de Utilizator)
şi valorificând caracterul executoriu al Contractului de leasing, să solicite executarea
silită a obligaţiilor Utilizatorului născute ca urmare a rezilierii unilaterale: (i) predarea
bunului; (ii) plata ratelor scadente şi neachitate, inclusiv penalităţi; (iii) toate celelalte
obligaţii de plată scadente la data rezilierii; (iv) plata daunelor interese constând în
c/val. tuturor celorlate rate de leasing, până la sfârşitul perioadei de leasing, inclusiv
valoarea reziduală, la care se vor calcula penalităţi până la plata efectivă.
Ce îi aduce în plus Finanţatorului, alegerea acestei căi ? Este evident, obligarea
Utilizatorului de a restitui bunul pentru care a plătit deja o parte din ratele de leasing şi
totodată încasarea întregii valori a contractului de leasing. Se poate apăra Utilizatorul
invocând caracterul abuziv al clauzelor impuse de Finanţator? Care este acţiunea pe care
trebuie să o iniţieze Utilizatorul?

Av. Constanţa TĂIATU

15