Evaziunea

Fiscala in Romania

1. Conceptul de evaziune fiscala

Multitudinea obligatiilor pe care legile fiscale le impun contribuabililor

au facut sa stimuleze, in toate timpurile, ingeniozitatea contribuabililor in a
inventa procedee diverse de eludare a obligatiilor fiscale. “Evaziunea fiscala
a fost intotdeauna, in special, activa si ingenioasa pentru motivul ca fiscul,
lovind indivizii in averea lor, ii atinge in cel mai sensibil interes: interesul
banesc”1.
Aceasta imprecizie provine de la distinctia care se face uneori intre
frauda zisa legala si frauda ilegala.
Frauda legala este utilizata frecvent in tarile francofone ( Franta,
Elvetia, Belgia). Ea are o dubla semnificatie. Uneori ea desemneaza
subestimarea materiei impozabile prin anumite regimuri fiscale de favoare.
Cel mai adesea, totusi, frauda legala desemneaza procedeele juridice care
permit scaparea de impozitare fara a contraveni legii.
Cel mai notoriu exemplu in acest sens il consideram a fi, la noi,
procedeul, utilizat pe scara nationala, al infiintarii de societati comerciale “in
lant” sau “in cascada” de catre acelasi patron sau grup de asociati imediat
dupa ce o societate a acestora iesea din perioada de scutire de plata
impozitului pe profit. S-a ajuns astfel, ca profitindu-se de lacunele mari, si
nu intamplatoare, ale legii nr.12/1991 privind impozitul pe profit, sa nu se
plateasca de respectivii contribuabili impozit pe profit ani de zile, ceea ce la
nivel national, numai pentru perioada 1991-1995, inseamna valoarea a inca
unuia sau a doua bugete de stat anuale. Lacuna a fost mentinuta si facuta
explicita de Ordonanta Guvernului nr. 70/1994 care la art. 31 prevede:
“Scutirile de impozit prevazute de art. 5 din Legea nr. 12/1991 privind impo-

1. Legea nr. 87/1994, aparuta in Monitorul Oficial, nr. 299/1994.

1
zitul pe profit si art. 14 din Legea nr. 35/1991 privind regimul investitiilor
straine, cu modificarile ulterioare, vor ramane valabile numai in cazul
persoanelor juridice care s-au inregistrat la Registrul Comertului inainte de 1
ianuarie 1995 ( legea a aparut in Monitorul Oficial nr. 246/31 august 1994,
astfel incat cei interesati au avut la dispozitie patru luni de zile pentru a-si
completa “zestrea” de societati comerciale) si pentru care perioada de scutire
nu a expirat.
Ca urmare a acestui mod lacunar de reglementare a impozitului pe
profit s-a dat economiei nationale o dubla lovitura sub centura:
a) nu si-a atins scopul instituirii de facilitati fiscale din moment ce mai
mult de jumatate din societatile comerciale care figureaza inregistrate la
Registrul Comertului sunt “in adormire”, asa cum a titrat presa (vezi
“Capitalul” b cu numarul 32 din 17 august 1995);
b) a fost punctul de plecare ( si nu oricare) al generalizarii si escaladarii
fenomenului evaziunii fiscale in economia romaneasca.
Expresia frauda legala este de fapt, dupa cum vom vedea, sinonima cu
cea de evaziune fiscala.
Frauda ilegala este impusa, practic, de autorii care o folosesc prin
simetrie cu formula precedenta. Ea desemneaza violarea directa si deschisa a
legii fiscale si nu acopera frauda decat stricto sensu 1, astfel incat este de
preferat utilizarea formulei frauda fiscala. ”Frauda fiscala ( in engleza tax
evasion) presupune, dincolo de o violare a spiritului legii si a intentiei
legiuitorului, o infractiune directa si deliberata a regulilor impuse pentru
stabilirea si plata impozitului. Astel este cazul disimularii materiei
impozabile prin absenta, pur si simplu, a declaratiei sau prin operatii fictive
sau de creare de societati fictive”2.

Evaziunea fiscala prin abuz de drept

Desi deciziile pe care le ia contribuabilul in materie fiscala se pot baza

pe cele doua principii: principiul libertatii fiscale ( in materie fiscala
contribuabilul dispune de o libertate de alegere a situatiei celei mai
favorabile din punct de vedere fiscal, in special cand legea fiscala prezinta
lacune sau imprecizii ) si principiul legalitatii fiscale ( cel care cautind sa be-

1. Guy gest, Gilbert Tixier, “Droit fiscal international”, PUF, Paris, 1990, pag. 34;
2. Jean-Claude Martinez, op. cit., pag. 6.

2
neficieze de un avantaj fiscal sau sa se sustraga unui regim fiscal
defavorabil, recurge, fara insa sa incalce deschis nici o dispozitie legala, la
procedee constind in deghizarea realitatii operatiunilor sale sub o aparenta in
care este indusa calificarea fiscala producind efectul cautat ), aceasta nu
inseamna ca acesta poate face orice, ca libertatea deciziilor pe care le ia in
materie fiscala nu este intr-un anumit fel supravegheata. In aceasta zona
neprecizata pe care imperfectiunea legii o lasa la latitudinea contribuabilului,
administratia nu ramane, in general imobila in cautarea de a stabili anumite
limite. Dincolo de aceste limite avem de-a face cu notiuni ca cele de abuz de
drept sau de act normal de gestiune. Astfel, in tarile anglo-saxone
aranjamentele juridice suspecte sunt supuse unui test de reasonable
business purpose (sau interes comercial rezonabil ), gratie caruia judecato-
rul va cauta sa stabileasca care a fost obiectivul aranjamentului respectiv.
Din moment ce acest aranjament nu are un fundament nici economic, nici
comercial, ci pur fiscal, judecatorul pronunta inopozabilitatea actului juridic
in chestiune.

Evaziunea fiscala prin act normal de gestiune

Notiunea de act normal de gestiune vine sa completeze arsenalul luptei

impotriva evaziunii fiscale savarsita prin intermediul actelor reale nici
interzise, nici premise, urmarind un rezultat fiscal favorabil pentru
contribuabil, dar care nu sunt conforme interesului intreprinderii. Astfel,
printr-o hotarare din 1973, Consiliul de Stat din Franta a concluzionat:
“Actul de gestiune anormala este acel act care este indeplinit numai in
interesul unui tert cu intreprinderea…In schimb, nu mai poate fi privit ca
strain de gestiunea normala actul intreprinderii in care conducatorii cred pe
drept sau pe nedrept, a fi la un moment dat interesul intreprinderii, chiar
daca acest interes concorda la acel moment cu cel al unui tert in raport cu
intreprinderea”.1
Asemanarea intre abuzul de drept si actul normal de gestiune este
evidenta, chiar daca abuzul de drept este fondat exclusiv pe interesul fiscal
iar actul normal de gestiune se bazeaza pe importanta distorsiunii intre act si
interesul intreprinderii2.
Incercind sa concluzionam asupra diversitatii de opinii legate de notiu-

1. Citat de Guy Gest si Gilbert Tixier, in “Droit fiscal international”, PUF, Paris, 1992,
pag. 516;
2. Jean-Baptiste Geffroy, op.cit., pag. 568.

3
nile de evaziune fiscala legala si ilegala, de frauda fiscala legala si ilegala,
consideram ca exista un singur fenomen care aduce atingere veniturilor
fiscale ale bugetului de stat, acela al evaziunii fiscale care, in functie de
raportul fata de lege a actiunii de atingere a acestor drepturi fiscale poate fi
evaziune fiscala licita ( adica este ingaduita, implicit, de lege) si nu
evaziune fiscala legala (deoarece conform D.E.X., legal inseamna, care
exista sau se face in temeiul unei legi, care este prevazut de o lege, este
conform cu legea), precum si evaziune fiscala ilicita (nelegala) care este
sinonima cu frauda fiscala.

3. Evaziunea fiscala intre rau evident si rau necesar

Perspectivele privind acest fenomen nu s-au schimbat in decursul

timpului. El persista in toate tarile si in toate perioadele, in ciuda
sanctiunilor. Mai mult, el lasa indiferente convingerile multor oameni.
Astfel, un sondaj national efectuat in Franta, in anul 1982, releva ca aproape
20% din contribuabili estimau frauda fiscala mai mult sau mai putin
condamnabila1. Acest fapt nu poate minimiza repercursiunile negative ale
evaziunii fiscale asupra veniturilor bugetului de stat, asupra politicii
bugetare a puterilor publice si, chiar, asupra climatului social. Serviciul
venitului intern din S.U.A. (The Internal Revenue Service) aprecia, spre
exemplu, ca evaziunea fiscala poate reduce veniturile din impozitul pe
veniturile personale din aceasta tara cu 20 % 2.
Economia subterana sau “economia neagra” (black economy) ca forma
de manifestare a evaziunii fiscale (munca la negru, vanzarea ilegala de
droguri, prostitutie, jocuri de noroc, etc.) este estimata a fi 8% din produsul
national brut in Marea Britanie, 13% in Suedia, 12% in Belgia, 11,5% in
Italia, 9% in Franta, Olanda, Canada si Germania, 8,5% in S.U.A., 5% in
Japonia3 .
Evaziunea fiscala este unul dintre fenomenele cele mai complexe de
maxima importanta cu care statele de astazi se confrunta si ale carui
consecinte nedorite cauta sa le limiteze cat mai mult, eradicarea fiind,
practic, imposibila. Efectele evaziunii fiscale se repercuteaza direct asupra

1. Revista “L’expansion”, 4 martie 1982, pag. 58;

2. R. Campbell, Mc. Connel, Stanley & Brue, “Economics”, Mc.Graw Hill, 1990, pag.
117;
3. J. Beardshow, “Economics”, Student’s Guide, Pitman Publishing, London, 1992.

4
nivelurilor veniturilor fiscale, conduce la distorsiuni in mecanismul pietei si
poate contribui la inechitati (marirea lor) sociale datorate “accesului” si
“inclinatiei” diferite la evaziunea fiscala din partea contribuabililor.
Modalitatile cele mai utilizate pentru realizarea evaziunii fiscale, in
raport sunt prezentate distinct pe feluri de impozite. Astfel, in cazul
impozitului pe profit aceste modalitati se refera la:
1. reducerea bazei de impozitare;
2. neinregistrarea integrala a veniturilor realizate;
3. transferul veniturilor impozabile la societatile nou create in cadrul
aceluiasi grup;
4. incadrarea eronata in perioadele de scutire prevaute la art. 5 din Legea nr.
12/1991 si art. 14 din Legea nr. 35/1991 etc.
Evaziunea fiscala la TVA s-a produs prin:
a) aplicarea eronata a regimului deducerilor;
b) necuprinderea unor operatiuni ce intra in sfera TVA in baza de calcul a
taxei;
c) neevidentierea si nevirarea taxei pe valoarea adaugata aferenta
avansurilor incasate de la clienti;
d) aplicarea eronata a cotei zero;
e) sustragerea de la plata TVA prin declararea unor importuri ca fiind
temporare.
La accize, modalitatile de evaziune au cuprins:
1. miscarea bazei impozabile;
2. utilizarea unor cote inferioare celor legale;
3. nedeclararea corecta a operatiunii reale in cazul unor produse ale caror
preturi erau purtatoare de accize (mai ales alcool) etc.
Raportul incearca sa prezinte si motivele evaziunii fiscale pe care le
considera complexe si dificil de identificat. El se opreste, totusi asupra
urmatoarelor:
- necunoasterea, ignorarea sau aplicarea eronata si abuziva a legislatiei
fisacale;
- rezistenta contribuabililor la impozite ca un aspect ce tine de civismul
fiscal;
- modificarile intervenite in legislatia fiscala, complexitatea acesteia,
precum si unele imperfectiuni in taxele elaborate care au determinat
interpretari subiective si chiar abuzive in special in ce priveste avantajele
fiscale in favoarea anumitor categorii de contribuabili.
Evaziunea fiscala in Romania a devenit motiv de preocupare pentru
specialistii in domeniu, administratia fiscala si factorul politic, imediat dupa
unificarea sistemelor fiscale in urma unirii provinciilor romanesti din 1918,

5
proces care a avut loc concomitent cu modernizarea sistemului fiscal, prin
rapoarte la tarile Europei Occidentale, intre anii 1923-1927. Desi referiri la
evaziune fiscala precum si includerea de sanctiuni impotriva celor care erau
depistati ca evazionisti au avut loc prin legile fiscale speciale (de exemplu,
Legea contributiilor directe din 1923), totusi, prima lege care se ocupa
exclusiv de evaziunea fiscala a aparut in Romania, in anul 1929. Este vorba
de “Legea pentru represiunea evaziunii fiscale la contributiile directe”
(publicata in Monitorul Oficial nr.288, Partea I din 25 decembrie 1929) care
nu vorbeste decat de intarzieri in depunerea declaratiilor de impunere, de
diminuarea veniturilor declarate, de tinerea in ordine a carnetului de
contribuabil, de registre duble, de bilanturi false etc., adica de nereguli cu
caracter administrativ sau fraude patente cu caracter penal. Nici aceasta lege,
intocmai ca si puzderia de alte legi de impozite si taxe pline de sanctiuni
pentru fraude fiscale propriu-zise, nu rezolva si nici nu pune problema asa-
zisei evaziuni fiscale.
Raportatat la nivelul PIB pe anul 1995, evaziunea fiscala identificata,
de 857,9 miliarde lei, are o pondere de 1,2%, iar in veniturile fiscale ale
bugetului de stat are o pondere de 7% . In continuare, raportul Ministerului
Finantelor precizeaza: ”Avind in vedere, pe de o parte, ponderea mare a
nivelului evaziunii fiscale descoperita la contribuabilii persoane juridice si
numarul persoanelor necuprinse in actiunile de verificare de 291.126, iar pe
de alta parte, evaziunea medie descoperita la un contribuabil persoana
juridica, se poate face o estimare a evaziunii fiscale nedescoperite la circa
1.173,9 miliarde lei.
Ca urmare, se poate estima o evaziune fiscala “reala” la nivelul anului
1995, de circa 2.050 milioarde lei, ceea ce reprezinta aproximativ 2,8% din
PIB”.

4. Legea pentru combaterea evaziunii fiscale

Cresterea alarmanta a cazurilor de incalcare a normelor financiar

fiscale prin sustragerea unui mare numar de contribuabili de la plata
impozitelor si taxelor datorate bugetului, fie ascunzind valoarea reala a
veniturilor, fie neprezentind declaratiile de impunere sau alte documente
stabilite de lege, a facut necesara luarea unor masuri ferme de stopare a
fenomenului de evaziune fiscala.
Sanctionarea unora din faptele de nerespectare a disciplinei se realiza,
pana la aparitia legii pentru combaterea Evaziunii Fiscale, numai prin
aplicarea de amenzi contraventionale deoarece singura reglementare in

6
materie o reprezenta Ordonanta Guvernului nr. 17 din 20 august 1993
privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor la reglementarile financiar-
gestionare si fiscale, situatie ce nu era in masura sa asigure o relatie
corespunzatoare gravitatii incalcarilor de lege in acest domeniu.
Toate acestea au facut necesara elaborarea unei legi pentru combaterea
evaziunii fiscale.
In prima parte a legii este definita notiunea de evaziune fiscala ca fiind
sustragerea, prin orice mijloace, in intregime sau in parte, de la plata
impozitelor, taxelor si altor sume datorate bugetului de catre contribuabili si
sunt prevazute obligatiile pe care le au acestia cu privire la declararea
surselor de venituri, si a cuantumului cheltuielilor realizate in cadrul
activitatilor pe care le efectueaza.
In a doua parte a legii sunt prevazute sanctiunile ce pot fi aplicate
pentru incalcarea dispozitiilor legii.
Astfel, sunt reglementate ca infractiuni distincte cele mai grave forme
de evaziune fiscala, in care activitatile neautorizate sau neinregistrate,
producatoare de venituri, neevidentierea prin acte contabile a veniturilor
realizate, sustragerea de la plata obligatiilor fiscale prin nedeclararea
veniturilor impozabile, organizarea sau conducerea de evidente contabile
duble ori alterarea sau distrugerea memoriilor aparatelor de taxat ori de
marcaj in scopul diminuarii veniturilor impozabile, precum si declararea
fictiva a sediului societatilor comerciale, in vederea sustragerii de la
controlul fiscal. Pentru savarsirea unor asemenea infractiuni s-au prevazut ca
sanctiuni pedeapsa inchisorii care, pentru cele mai grave fapte, poate ajunge
pana la 12 ani, precum, si, in unele cazuri, amenda penala, ca pedeapsa
alternativa. De asemenea, pentru faptele cu pericol social mai grav s-a
prevazut si pedeapsa complimentara de interzicere, pe timp limitat, a
practicarii meseriei sau profesiei.
Incalcarile mai putin grave ale legii au fost considerate contraventii,
prevazindu-se, in cazul savarsirii lor, sanctiuni corespunzatoare pericu-
lozitatii acestor fapte.

5. Combaterea faptelor de evaziune fiscala

Cauzele acestui fenomen sunt multiple. Este de amintit in primul rand

excesivitatea sarcinilor fiscale mai cu seama pentru unele categorii de
contribuabili, excesivitate care are insa drept motiv tocmai amploarea pe
care o are evaziunea fiscala. In comparatiile internationale eficienta unui

7
sistem fiscal nu se masoara atat prin importanta venitului fiscal, cat prin
gradul de consimtire la impozit.
In al doilea rand trebuie mentionata insuficienta educatiei cetatenesti si
educatiei fiscale a contribuabililor, precum si excesul de zel al organelor
fiscale predispuse eneori la exagerari.
Trebuie de asemenea mentionat ca lipsa unui control bine organizat si
dotat cu un personal priceput si corect duce adesea la formele cele mai mari
de evaziune.
In fine, dar nu in ultimul rand lipsa unei reglementari care sa o
ingradeasca si sa o interzica.
Evaziunea fiscala este pagubitoare atat statului cat si contribuabilului.
In primul rand statului pentru ca il lipseste de veniturile necesare indeplinirii
atributiilor sale esentiale. In al doilea rand contribuabilului prin faptul ca
totalul impozitelor se distribuie pe o masa de venituri mai mica.
Uneori o anumita parte din veniturile sau averea unei categorii sociale
scapa impunerii datorita modului in care legea dispune stabilirea obiectului
impozabil. Spre exemplu, venitul stabilit dupa criterii exterioare ori dupa
anumite norme medii este, de regula, inferior celui real.
Posibilitatile de eludare a fiscului difera de la o categorie sociala la alta
in functie de natura si provenienta veniturilor ori a averii supuse impunerii,
de modul concret de stabilire a materiei impozabile, de modul de organizare
a controlului fiscal si de alti factori specifici.
Este de remarcat faptul ca dintre toate categoriile sociale, salariatii sunt
aceia care dispun de cele mai reduse posibilitati de eludare a fiscului,
deoarece impunerea acestora se face pe baza declaratiei unui tert – a
intreprinzatorului. In schimb, industriasii, comerciantii liber profesionisti
beneficiaza din plin de posibilitatile de eschivare de la impozit pe care le
ofera impunerea pe baza de declaratie.
In mod concret, referindu-ne la conditiile sociale si economice ale
perioadei de tranzitie pe care o strabate tara noastra, abaterile si deficientele
din activitatea agentilor economici se datoreaza urmatoarelor cauze:
- posibilitatea oferita prin prevederile Legii 31/1990 de a autoriza
infiintarea si functionarea de societati comerciale, cu foarte multe
activitati in obiectul de activitate fara a se verifica in prealabil dotarile si
conditiile reale de desfasurare a acestora in cadrul legal;
- limita minima a capitalului social pentru S.R.L.-uri care nu asigura
conditile pentru recuperarea sumelor cuvenite bugetului;
- lipsa reglementarilor procedurii de suspendare a agentilor economici,
desi Legea 31/1991 prevede posibilitatea suspendarii agentilor economici
la care s-au constatat abateri repetate;

8
- procedura necorespunzatoare de judecare a contestatiilor impotriva
confiscarilor facute de Garda Financiara in sensul ca nu este citata ca
parte in proces si organul de control, situatie ce permite agentilor
economici sa prezinte instantelor numai probe care le convin, sau
confectionate ulterior datei controlului;
- lipsa de cooperativitate sau chiar refuzul organelor vamale in furnizarea
de informatii legate de operatiunile de vamuire in vederea identificarii
operative a cazurilor de contrabanda si evaziune fiscala;
- lipsa unor prevederi legale si a unor sanctiuni severe pentru inexistenta
documentelor de insotire a marfurilor pe tot circuitul parcurs de acestea
in vederea eliminarii posibilitatilor de producere ulterioara a unor
documente justificative in cazul operatiunilor surprinse de organul de
control.
Evaziunea fiscala are loc prin sustragere, prin eschivare de la
impunere. In prezent evaziunea fiscala “legala” a capatat dimensiuni
alarmante atat prin numarul mare de cazuri, dar si prin sumele foarte mari
care nu ajung la bugetul de stat. Pentru a inlatura efectele, trebuie suprimate
mai intai cauzele. Fenomenul este generat de faptul ca prevederile legale
sunt confuze, ambigue si susceptibile de interpretari.
Legea nr. 31/1990 – privind societatile comerciale, a creat conditiile ca
o persoana sau mai multe persoane sa poata constitui un numar nelimitat de
societati cu raspundere limitata. Crearea mai multor intreprinderi de catre
acelasi grup de asociati are ca scop evaziunea de la impozitul pe profit.
Inainte de expirarea termenului de scutire de la plata impozitului pe profit,
asociatii au si luat masura infiintarii unei societati beneficiind de scutire de
la plata impozitului pe profit pentru fiecare noua societate infiintata. Marfa
se achizitioneaza de intreprinderea noua si se vinde cu un adaos comercial
mare intreprinderii vechi. Majoritatea cheltuielilor se vor inregistra pe firma
veche. Din toate acestea va rezulta un profit mare pentru societatea noua si
un profit foarte mic pentru vechea societate.
O noua practica de evaziune fiscala, constatata de Curtea de Conturi, in
cadrul societatilor comerciale cu capital integral sau majoritar de stat este
aceea de a se acorda sume de bani in avans pentru pretinse servicii care in
final nu se efectueaza. In aceasta situatie, sumele respective sunt restituite,
fara dobanda, dupa o perioada de timp, cand valoarea banilor reprezinta
practic o treime din cea initiala. Aceste imprumuturi deghizate se acorda in
special catre S.R.L.-urile in care sunt implicati reprezentanti ai conducerilor
respectivelor societati de stat.

9
 Estimarea economiei subterane in calculele Institutului National de
Statistica ia in considerare: valoarea adaugata sub-raportata din cauza muncii
subterane in unitatile institutionale inregistrate in sectorul formal; valoarea
adaugata sub-raportata din cauza evaziunii de la plata taxei pe valoarea
adaugata in unitatile institutionale inregistrate in sectorul formal; valoarea
adaugata sub-raportata din cauza evaziunii de la plata impozitelor pe venit in
unitatile institutionale inregistrate in sectorul informal; valoarea adaugata
neraportata de unitatile institutionale neinregistrate in sectorul informal.
Conform datelor Institutului National de Statistica, valoarea adaugata sub-
raportata din cauza muncii subterane in unitatile institutionale inregistrate in
sectorul formal reprezinta cea mai importanta parte a economiei subterane
din Romania. Munca subterana este, in principiu, asociata cu evaziunea de la
plata impozitelor pe munca. In ceea ce priveste evaziunea de la plata taxei pe
valoarea adaugata in sectorul formal, trebuie mentionat ca o parte a acestei
evaziuni corespunde muncii subterane. Cealalta parte a evaziunii de la plata
taxei pe valoarea adaugata se asociaza cu cifra inregistrata de afaceri.
Combinand estimarile Institutului National de Statistica si informatiile
Ministerului Finantelor privind colectarea medie a impozitelor, rezulta ca
evaziunea de la plata taxei pe valoarea adaugata s-a ridicat in anul 2000 la
40,9% din colectarea teoretica. Colectarea efectiva a taxei pe valoarea
adaugata a reprezentat numai 47,7% din colectarea teoretica. Estimarile arata
ca evaziunea de la plata taxei pe valoarea adaugata a inregistrat o tendinta
descrescatoare in perioada 1998-2000.
Economia subterana in Romania pe cauze
(Estimari ale Institutului National de Statistica)
-% din PIB-
1998 1999 2000
Total economie subterana 23,3 21,1 21,1
Sector formal 18,8 15,6 15,2
Evaziune de la plata
impozitelor pe munca 10 9,7 9,8
Evaziunea de la plata taxei
pe valoarea adaugata 8,8 5,9 5,4
Sector informal 4,5 5,4 5,9
Evaziune de la plata
impozitelor pe venit 2,9 4,0 4,6
Neinregistrare 1,6 1,4 1,3
Sursa: Estimari pe baza datelor Institutului National de
Statistica. Calculele pot fi afectate de rotunjiri

10
 Institutul National de Statistica estimeaza o crestere a economiei subte-rane de la
6,7% din produsul intern brut în 1992 la 21,1% din produsul intern brut în 2000. Trebuie
mentionat faptul ca aceasta crestere reflecta si perfectionarea metodologiei de estimare,
inclusiv cu asistenta internationala
Economia subterana din România
(Estimari ale Institutului National de Statistica) - % din produsul intern brut -
1995 1996 1997 1998 1999 2000
Economie subterana - total 16,6 18,4 18,6 23,3 21,1 21,1
Industrie 9,8 8,6 8,3 11,7 10,2 8,7
Constructii 1,5 1,0 1,4 1,5 1,1 1,7
Transporturi 1,3 2,5 2,6 3,0 2,6 3,2
Comert, hoteluri, restaurante 2,3 4,2 4,1 4,2 4,6 5,2
Alte servicii 1,7 2,1 2,2 2,9 2,6 2,3
Sursa: Estimari pe baza datelor Institutului National de Statistica.
Calculele pot fi afectate de rotunjiri.
EUROSTAT si PHARE. Institutul National de Statistica aplica aceeasi
metodologie din anul 1996, astfel încât datele pentru perioada 1996-2000
sunt perfect comparabile. În perioada 1996-2000, economia subterana a
înregistrat o expansiune a ponderii sale în produsul intern brut în constructii
si servicii transport, comert, hoteluri, restaurante si alte servicii. În anul
2000, contributia economiei subterane din industrie la formarea produsului
intern brut a ramas aproximativ la nivelul din 1996. În anul 2000, industria a
contribuit cu 41% la economia subterana, comparativ cu 27,8% contributia
sa la economia oficiala. Contributia sectorului constructiilor la economia
subterana (8,1%) a fost, de asemenea, semnificativ mai ridicata decât contri-
butia acestui sector la economia oficiala (4,5%). În schimb, ponderile
serviciilor în economia subterana si în cea oficiala au fost mult mai apropiate
(50,9% si, respectiv, 52,6%).
Povara fiscala – relevanta în explicarea cauzelor

Sectorul formal si sectorul informal in Romania (Estimari ale Institutului National de Statistica)
1995 1996 1997 1998 1999 2000
Valoarea adaugata 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0
Sector formal 69,0 68,5 63,7 70,1 64,7 66,5
Economie oficiala 61,9 60,3 54,2 49,2 44,8 47,1
Economie subterana 7,1 8,2 9,5 20,9 19,9 19,4
Sector informal 31,0 31,5 36,3 29,9 35,3 33,5
Economie oficiala 20,0 20,0 25,6 25,0 28,4 25,9
Economie subterana 10,9 11,5 10,7 5,0 6,9 7 ,5
Memo:
Valoarea adaugata
-% din produsul intern brut 92,3 93,5 92,0 90,1 78,7 78,4
Sursa: Estimari pe baza Institutului National de Statistica. Calculele pot fi afecate de rotunjiri

11
 Din perspectiva clasificarilor institutionale, estimarile Institutului
National de Statistica includ atât sectorul formal societatile si cvasi-
societatile nefinanciare - cât si sectorul informal - gospodariile populatiei. În
sectorul formal, economia subterana cuprinde, în metodologiile Institutului
National de Statistica, sub-raportarea din cauza motivului evaziunii fiscale.
În sectorul informal, Institutul National pentru Statistica realizeaza estimari
pentru unitatile institutionale neînregistrate si pentru sub-raportare.
Contributia sectorului formal la economia subterana totala a înregistrat
vârful istoric de 80,7% în 1998, când impozitarea a crescut semnifcativ pe
seama taxei pe valoarea adaugata, a accizelor si a contributiilor pentru
asigurarile sociale de sanatate. Acest fapt pare sa fie un argument empiric
important care sustine relevanta motivu-lui evaziunii fiscale.

Bibliografie

Iulian Vacarel - “Finante Publice”

Editura Didactica si Pedagogica, R.A., Bucuresti, 2003

Conf. Univ. Dr. - “Evaziunea Fiscala”

Dan Drosu Saguna Editura Oscar Print, Bucuresti, 1995

Dr. Nicolae Hoanta - “Evaziunea Fiscala”

Editor “Tribuna Eeconomica”, Bucuresti, 1997

Ion Stancu - Finante. Editura Economica, 2002

Colectia Adevarul Economic 2000 - 2003

Colectia “Capital” 2000 - 2003

12