Tema referat :  
Organe cu atribuții in depstarea si combaterea evaziunii fiscale 
România-Armenia
 
 
 
 
 
 
 
 
 
  
 
 
 

 
 
 
 
 
 
 

0
  
Cuprins 
 
 
 
Planul referatului …………………………………………………………………. .p. 2 
Capitolul 1. Reglementarea juridică a evaziunii fiscale în România ) ………… .p.3
1.1 Noțiunea de evaziune fiscală ………………………………………………p. 4
1.2  Cauze care duc la evaziunea fiscala …………………………………. … p .5
1.3 Formele si modalitatile evaziunii fiscale ……………………………… ….p.6
1.4 Efectele evaziunii fiscale …………………………………………………….p.6
1.5 Organe cu atribuții in depstarea si combaterea evaziunii fiscale în  România..p.7 

Capitolul 2. Reglemnetarea juridica a evaziunii fiscale in Armenia……….p.7 

2.1. Noțiunea de evaziune fiscală ……………………………………… ...p.8
Spete …………………………………………………………………………….p. 9
Concluzie………………………………………………………………………...p.10

Bibliografie selectiva…………………………………………………………...p. 11
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

1
 Plan referat 
 
 
 
 
Capitolul 1. Reglementarea juridică a evaziunii fiscale în România 
1.1 Noțiunea de evaziune fiscală 
1.2 Cauze care duc la evaziunea fiscala  
1.3 Formele si modalitatile evaziunii fiscale 
1.4 Efectele evaziunii fiscale 
1.5 Organe cu atributii in depstarea si combaterea evaziunii fiscale  România 
 
 
 
Capitolul 2. Reglemnetarea juridica a evaziunii fiscale in Armenia
 
2.1.  Noțiunea de evaziune fiscală 
2.2. Cauze care duc la evaziunea fiscala  

 
 

2
Capitolul 1. Reglementarea juridică a evaziunii fiscale în România 

Evaziunea fiscala in Romania , este reglementată prin Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și
combaterea evaziunii fiscale, modificată prin Legea nr. 50 din 14.03.2013. Conform acestor legi,
refuzul de a prezenta documentele în ceea ce privește contabilitatea se pedepsește cu
inchisoarea de la un an la 6 ani.
În anul 2013, evaziunea fiscală s-a cifrat la aproximativ 16% din PIB, adică peste 100 de
miliarde de lei. În anul 2014, Radu Timiș, vicepreședintele Asociației Române a Cărnii și
președintele Cris – Tim , a declarat că la nivelul României există o evaziune fiscală de circa 13
miliarde de euro, ceea ce reprezintă 75% din TVA-ul care ar trebui încasat.
Legea română (în materie) poartă denumirea marginală de „prevenire şi combatere a evaziunii
fiscale”, ceea ce ne duce cu gândul că scopul principal al legii este mai întâi prevenirea şi apoi
combaterea evaziunii, dar, în realitate, modul în care este ea structurată şi mai ales felul în care
aceasta este pusă în aplicare face să se vorbească doar despre un aşa-zis caracter preventiv,
preponderent fiind caracterul sancţionator. Când vorbim despre modul defectuos de structurare a
legii, ne referim în primul rând la modul de reglementare a cauzelor de nepedepsire şi de
reducere a pedepselor (în actualele reglementări doar cauze de reducere a pedepselor), a căror
aplicabilitate în practică este dificilă, greoaie, dând naştere la diferite interpretări chiar şi după 10
ani de la intrarea în vigoare a legii. Caracterul preventiv trebuie să însemne în primul rând
cointeresarea contribuabilului suspect de fraudă fiscală de a acoperi prejudiciul, ca acţiune
imediată, din proprie iniţiativă, şi reducerea rolului organelor judiciare în acest proces la
minimum, cu beneficii din partea ambelor părţi . Sunt ţări care au consacrat însă legislativ acest
caracter preventiv şi, mai mult, l-au şi aplicat cu consecvenţă, diminuând numărul cauzelor aduse
pe masa judecătorilor, dar la aceasta au concurat mai mulţi factri, printre cei mai importanţi fiind
modul de organizare şi funcţionare al aparatului administrativ fiscal al statului şi felul în care
sesizările de eventuale fraude fiscale sunt instrumentate . În ceea ce priveşte caracterul
preponderent sancţionator al legii, trebuie să observăm în primul rând că nu a determinat
reducerea semnificativă a fenomenului de evaziune fiscală. Este un aspect îngrijorător, pentru că
acesta duce în primul rând la prezumţia că scopul primordial al actului normativ în vigoare, care
s-ar fi dorit o variantă îmbunătăţită a legii anterioare, nu a fost atins. Fenomenul nu este
reproşabil magistraţilor, chemaţi doar, pe de o parte, să aplice actul normativ, iar pe de altă parte,
în procesul creativ al deliberării şi pronunţării, să aducă unele interpretări sintagmelor folosite de
legiuitor.
„Art. 1: Prezenta lege instituie măsuri de prevenire şi combatere a infracţiunilor de evaziune
fiscală şi a unor infracţiuni aflate în legatură cu acestea.”
Definirea termenului de evaziune fiscală Legea română în vigoare nu mai defineşte ca legea
anterioară (Legea nr. 87/1994) noţiunea de evaziune fiscală, încorporează în titulatură însă
această denumire, cu toate criticile care pot fi aduse. Când spuneam aceasta, ne referim în primul
rând la clasificarea lansată încă din perioada interbelică, cea care face distincţie între evaziunea
fiscală, la adăpostul legii, şi evaziunea fiscală frauduloasă, ilegală, ilicită
Clasificarea irită în primul rând semantic, deoarece evaziunea înseamnă a ocoli, a eluda, deci
conotaţia este negativă, şi atunci cum putem vorbi despre conceptul de evaziune fiscală legală?

3
Vom prezenta în câteva rânduri aceste două concepte, pentru a stabili cu care dintre cele două
tipuri de evaziune fiscală ne ocupăm, care dintre aceste două forme face obiectul prezentului
studiu. „Evaziunea fiscală legală” presupune că fapta contribuabilului nu este considerată
contravenţie sau infracţiune şi nu este pedepsită, contribuabilii diminuându-şi veniturile
impozabile pe baza unor criterii sau norme acceptate, legale. Premisa evitării plăţii impozitului,
taxei sau contribuţiei fără ca acestea să fie sancţionată de lege drept contravenţie sau ca
infracţiune o constituie abilitatea fiscală a contribuabilului, ajutat de imperfecţiunea legilor
fiscale. Aceasta înseamnă că acel contribuabil utilizează cadrul normativ existent în sensul
valorificării inteligente a inconsecvenţelor, contradicţiilor sau echivocităţii unor prevederi legale,
în scopul evitării obligaţiilor legale către stat.

1.1.Noțiunea de evaziune fiscală 

 Evaziunea fiscală reprezintă sustragerea unor persoane fizice sau juridice de la plata impozitelor
sau taxelor. Evaziunea fiscală se manifestă adesea prin denaturarea informațiilor ce sunt
raportate la autorități, precum declararea unor venituri sau profituri mai mici decât în realitate,
sau mărirea artificială a cheltuielilor.
Ca fenomen, evaziunea fiscală se întâlnește atât pe plan național, căt și pe cel internațional,
reprezentând una dintre cele mai răspândite infracțiuni cu caracter economic. Frecvent,
evaziunea fiscală frauduloasă se întâlnește sub diferite forme, cum ar fi:
 ținerea unor registre contabile nereale,
 distrugerea voită a unor documente care pot ajuta la aflarea adevarului privind livrările
de mărfuri,
 modificarea prețurilor practicate sau a comisioanelor încasate sau plătite,
 întocmirea de documente de plată fictive,
 modificarea nejustificată a prețurilor de aprovizionare și a cheltuielilor de transport și
depozitare,
 întocmirea unor declarații vamale false la importul sau exportul de mărfuri,
 întocmirea de declaratii de impunere false, când cu bună știință nu sunt mentionate
decât o parte din veniturile realizate.
Evaziunea fiscală este o activitate asociată cu economia informală . O măsură a gradului de
evaziune fiscală este dată de valoarea veniturilor nedeclarate, care reprezintă diferența dintre
valoarea venitului care ar trebui să fie raportat autorităților fiscale și suma reală raportată.

1.2 .Cauze care duc la evaziunea fiscală:

4
Cauzele evaziunii :
Pentru combaterea acestui fenomen, cu implicatii adanci la nivel economic, social si chiar
politic, ar trebui identificată si pusă in aplicare o strategie unitară si mai ales perseverență. In
schimb, guvernările de până acum i-au opus o legislatie imperfectă, lacunară si evazivă, pusa in
aplicare de un personal timid sau o campanie de presă care întruneste toate elementele pentru a
putea fi considerată publicitate înselătoare, in loc să identifice cauzele reale ale evaziunii fiscale,
care ar fi condus la elaborarea si aplicarea unor masuri cu adevarat eficiente pentru combaterea
ei.
Cauzele evaziunii fiscale sunt multiple si complexe. În primul rând, o cauză a evaziunii fiscale o
constituie, asa cum am mai spus, tocmai excesivitatea sarcinilor fiscale, care insă are drept
motive tocmai amploarea pe care o are acest fenomen. Din acest punct de vedere, se poate vorbi
despre un adevarat cerc vicios, deoarece, cu cât presiunea fiscală este mai mare, cu atât
fenomenul evaziunii fiscale capată amploare, și, cu cât evaziunea fiscală este mai mare, cu atât
sarcina și deci și presiunea fiscală vor apăsa contribuabilii care își îndeplinesc obligatiile legale.
O altă cauză a evaziunii fiscale o reprezintă absenta unei legislatii fiscale clare, precise, unitare si
mai ales stabile care să îngrădească posibilitățile contribuabililor de a recurge la aceste practici.
Desele modificări ale dispozițiilor legale, reglementarea legislativă anapoda, de la cazul
particular la general , nu fac altceva decât să faciliteze orientarea contribuabilului spre evaziune
fiscal, intrucat acest fenomen este rezultatul logic  al „defectelor si inadvertențelor unei legislatii
imperfecte, al metodelor defectuoase de aplicare, precum si al neprevederii si nepriceperii
legiuitorului a cărui fiscalitate excesivă este tot atat de vinovată pe cât sunt cei pe care ii
provoacă prin aceasta la evaziune“.
În final, o altă cauză majora, de ordin subiectiv de această data, o constituie insuficiența educației
cetațenești (fiscale) a contribuabililor, dar și excesul de zel al organelor fiscale, predispuse uneori
la încălcarea drepturilor și intereselor legitime ale plătitorilor de impozite.
Este știut că eficiența unui sistem fiscal se măsoară mai ales prin gradul de consimțire la impozit,
care este invers proporțional cu gradul de rezistență a contribuabililor la impozite, și deci cu
evaziunea fiscală. În locul unei campanii care creează confuzie în rândul populației, prin
sloganuri de genul „Plătește cu bani, nu cu ani!“ , este de preferat o campanie de conștientizare
a contribuabililor cu privire la importanța și necesitatea achitarii taxelor, impozitelor,
contribuțiilor si celorlalte sume datorate la bugetul de stat. Aceasta deoarece principala trăsătură
a impozitelor este reversibilitatea acestora, adica reîntoarcerea sumelor concentrate de stat pe
această cale sub forma unor actiuni, servicii, gratuităti către cei care au contribuit la formarea
fondurilor generale ale societații, beneficiar al obligației fiscale fiind societatea in ansamblul ei.

1.3 Formele si modalitatile evaziunii fiscale 

5
În general este greu să se determine toate formele de evaziune de acest gen, ele fiind practic
nelimitate. In activitatea fiscala exista insa forme care se regasesc mai frecvent:
 întocmirea de declaratii false
 întocmirea de documente de plăti fictive
 solicitarea rambursării TVA și a altor impozite și taxe pe baza unor operațiuni și
documente fictive
 alcătuirea de registre contabile nereale
 nedeclararea materiei impozabile
 declararea de venituri impozabile inferioare celor reale
 executarea de registre de evidențe duble, un exemplar real si altul fictiv
 diminuarea materiei impozabile rezultate din reducerea cifrei de afaceri prin
înregistrarea în cheltuielile unității a unor cheltuieli neefectuate in realitate
 vânzările făcute fără factură, precum si emiterea de facturi fără vânzare efectivă, care
ascund operațiunile reale supuse impozitarii
 falsificarea bilantului, ca mijloc de fraudare a fiscului, care presupune o conventie
între patron și contabilul șef, ei fiind astfel ținuti să răspundă solidar pentru fapta
comisă .
Micșorarea încasărilor bugetare din impozite, datorită evaziunii fiscale, este în mai multe state o
problemă acută și frecventă, marimea acestora nefiind deloc neglijabila.

1.4. Efectele evaziunii fiscale 

Conform unor opinii împartășite de specialiști în domeniul fiscalitații,fenomenul evaziunii

provoacă mai multe tipuri de efecte,obsevându-se o paralelă intre funcțiile impozitelor și tipurile
de efecte ale evaziunii fiscale. Așadar ,pot fi nominalizate următoarele efecte ale evaziunii
fiscale:
 efecte cu caracter economic
 efecte cu caracter social
 efecte cu caracter politic
 efecte asupra formarii veniturilor statului
Efecte cu caracter economic. Este bine de știut că intr-o economie de piată ,impozitele
reprezintă una din sursele importante de constituire a venitului bugetului și în același timp, o
pârghie destul de eficientă prin intermediul căreia statul poate stimula dezvoltarea si desfașurarea
activitații economice .
Efecte cu caracter social. Evaziunea fiscală reprezintă o faptă gravă deoarece implică
micșorarea fondurilor ce constituie venituri ale bugetului și statul nu-și poate îndeplini
corespunzător sarcinile ce-i revin în domeniile social-economic si social-cultural. Pe de altă parte
, direct sau indirect , contribuabilul care a săvârșit evaziunea , mai devreme sau mai tarziu, va
avea și el de suferit.

6
Efecte cu caracter politic. Orice campanie electorală care are loc , în mod obligatoriu , va pune
ca sarcină , lupta cu coruptia , “cu economia din umbra,asigurarea principiului suprematiei
legii” . Ținând cont de faptul că aceiași contribuabili sunt în același timp și alegători,este foarte
usor de dedus care vor fi rezultatele alegerilor pentru formatiunile politice care au fost la
guvernare si n-au interprins nimic esential pentru inlăturarea fenomenelor negative care
afecteaza contribuabilii.
Efecte asupra formării veniturilor statului. Dupa cum a fost mentionat anterior,existența
fenomenului de evaziune fiscală in mod obligatoriu duce la diminuarea volumului veniturilor
statului .Lipsa acută de fonduri financiare pentru îndeplinirea sarcinilor puse, statul nu are o alta
cale decât să aplice unica masură eficientă si cu efect imediat : majorarea impozitelor si taxelor
sau chiar instituiri de noi taxe si impozite.

1.5. Organe cu atributii in depstarea si combaterea evaziunii fiscale  România 

Instituțiile abilitate să actioneze pentru reducerea evaziunii fiscale sunt:

 Direcțiile de inspecție fiscală ,
 Directia Antifraudă Fiscală si Garda Financiară din cadrul Agenției Naționale de
Administrare Fiscală
  Organizația de Luptă Antifraudă (OLAF) pentru fondurile europene,
 Organele specializate din cadrul Ministerului Administrației si Reformei Administrative
(poliția economică),
 Organele specializate din cadrul Parchetelor.

Capitolul 2. Reglementarea juridica a evaziunii fiscale in Armenia

Relațiile fiscale din Republica Armenia sunt reglementate de Constituția Republicii Armenia, de
tratatele internaționale ratificate ale Republicii Armenia, de Cod, de legile Republicii Armenia
privind plățile
Legile Republicii Armenia privind plățile, acte juridice normative sub-legislative, pot fi
reglementate numai în cazurile definite în Cod.
Relațiile fiscale nu pot fi reglementate de alte acte juridice diferite de actele juridice definite în
Codul fiscal armean, cu excepția:
a) Codul Republicii Armenia privind infracțiunile administrative.
b) Legea Republicii Armenia „Cu privire la elementele de bază ale administrației, Proceduri
administrative”.

7
 c) Penal ,Coduri de procedură penală ale Republicii Armenia.
d) Legea Republicii Armenia privind falimentul.
e) „Cu privire la serviciul fiscal” Legile Republicii Armenia „Cu privire la activitățile
operative-de investigație”;
f) Legea Republicii Armenia „Cu privire la organele de inspecție”.
Dacă dispozițiile actelor juridice care reglementează raporturile fiscale, care au forță juridică
egală, conțin contradicții, ambiguități sau interpretări greșite, acestea sunt interpretate și aplicate
în favoarea contribuabilului.
Legile Republicii Armenia care prevăd stabilirea unui nou tip de impozit sau plată, creșterea
impozitului sau a ratei de plată sau dispoziții similare ale legilor Republicii Armenia pot intra în
vigoare de la începutul următorului an fiscal , cu excepția cazului în care legile respective
prevăd altfel .

2 .1.Noțiunea de evaziune fiscală

O datorie fiscală este considerată a fi orice tip de impozit , sau de plată , precum și penalități,
amenzi, precum și daune, stabilite prin Cod , sau plăți pentru încălcarea prevederilor Legii
Republicii Armenia privind plățile .
În sensul  articolului 6 din cod , datoria fiscală include numai impozitele (cu excepția
impozitului rutier, a impozitelor locale, precum și a obligațiilor fiscale de mediu pentru care,
în conformitate cu articolul 8 cod , nu este necesară depunerea unui calculul impozitului) plată
socială, taxa de utilizare este obligatorie pentru reglementarea serviciilor publice .
Armenia îndeplinește criteriile minime de transparență fiscală stabilite de Departamentul de Stat
în 2019.
Deși este o țară mică și săracă, Armenia dispune de resurse mari pentru corupție din cauza
discreției administrative ridicate și a reglementării slabe, de exemplu în asigurarea
competitivității achizițiilor. reformele au început să promoveze unele simplificări administrative
și să creeze responsabilitate publică.
Armenia are nevoie de o revoluție administrativă cu drepturi depline, pentru a preveni corupția și
a elimina chiriile legale, deoarece reformarea sistemului judiciar post-sovietic nu este, pe termen
scurt și mediu, probabil o bază solidă si eficienta pentru lupta anticorupție .

Speța 1:

8
In vederea desfăşurării inspecţiei fiscale, administratorul unei societăţi a fost invitat la sediul
Direcţiei Generale a Finanţelor Publice, invitaţiile transmise atât la sediul firmei, cât şi la
domiciliul administratorului fiind returnate la serviciul poştal pe motiv că nu a identificat
destinatarul.
Echipa de inspecţie fiscală s-a deplasat în ziua ulterioară la sediul social şi a constatat că
proprietarul spaţiului este o altă persoană, iar societatea în cauză nu a folosit niciodată acest
spaţiu ca sediu al ei. Astfel, organele de control nu au reuşit să intre în posesia evidenţei
contabile a societăţii, nu s-au putut verifica modul de calcul, declarare şi virare a TVA de plată
datorată existente la dosarul fiscal aflat în arhiva organului fiscal teritorial şi a celor din fişa
agentului economic din baza de date a Administraţiei Finanţelor Publice.
Această conduită ilicită a administratorului societăţii şi asociat unic a fost apreciată ca întrunind
elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 4, art. 9 lit. b şi lit. f din
Legea 241/2005 în concurs.14 Refuzul de a prezenta documentele societăţii trebuie să fie
nejustificat, instanţa fiind datoare să analizeze dacă motivele invocate reprezintă sau nu o
justificare acceptabilă din punct de vedere legal a refuzului. Astfel, într-o cauză soluţionată de
Curtea de Apel Galaţi15, persoana trimisă în judecată a invocat faptul că în perioada în care i-au
fost trimise invitaţiile de către organele fiscale se afla în Spania, fapt care rezultă din contractul
de muncă depus la dosar, sediul societăţii nu mai era la adresa indicată, întrucât a vândut
imobilul, astfel că invitaţiile nu i-au parvenit, fiind astfel în imposibilitate obiectivă de a-şi
îndeplini sarcinile de administrator. Instanţa a respins aceste apărări argumentând că din nicio
probă nu rezultă că schimbarea sediului a fost declarată organelor fiscale, aşa cum impun
dipoziţiile legale, iar faptul că în perioada în care s-au emis invitaţiile de către Garda Financiară
se afla în străinătate, de asemenea nu îl absolvă de răspundere, ţinând seama că a fost înştiinţat
de tatăl său de cererea organelor fiscale şi că, din contractul de muncă depus la dosar, rezultă că
angajarea în Spania a avut caracter temporar, pentru o perioadă de 6 luni, începând din aprilie
2007, cu o perioadă de probă de o lună, iar inculpatul nu a dovedit că acest contract s-a executat
până la momentul încetării, astfel încât în momentul emiterii invitaţiilor din luna august 2007
exista probabilitatea să fie în ţară şi cu bună ştiinţă nu a răspuns cererii organului financiar de a
se prezenta la sediu cu documentele societăţii.
Această infracţiune este una de pericol, şi nu de rezultat, ceea ce înseamnă că aceasta nu poate fi
generatoare de prejudicii materiale, astfel încât o eventuală solicitare de acordare de despăgubiri
pentru prejudiciul cauzat statului român, prin ANAF, nu poate fi admisă decât în măsura în care
sunt în concurs şi infracţiuni de evaziune cauzatoare de prejudiciu.

Speța 2 :
Comitetul Armeniei pentru venituri a constatat că firma Gazprom Armenia ar fi încălcat
legislația țării, fiind implicată în evaziune fiscală în proporții deosebit de mari.
Inspectorii au constatat că în perioada 2016-2017 compania fiică a Gazpromului rusesc a depus
declarații fiscale în care se conțineau date false despre TVA și veniturile companiei. Astfel au
fost diminuate impozitele cu câteva miliarde de drame armene .
În urma acestor constatări, a fost inițiată o cauză penală pentru infracțiunea de evaziune fiscală.

9
Gazprom Armenia este o companie monopolistă pe piața energetică a Armeniei. Aceasta este
unica companie care are dreptul de a livra gaze naturale din Rusia către Armenia.
Anual, această companie cumpără de la Gazprom peste 2,5 de miliarde de metri cubi de gaz

 
Concluzie:

Evaziunea fiscala reprezinta un fenomen foarte complex, cu ample valente in plan social, dar cu
o manifestare deosebita in sectorul economic, reusind in anumite cazuri sa afecteze serios nivelul
de trai al cetatenilor.

 
 

10
 Bibliografie selectiva

 
1. Ghid de bune practici în domeniul combaterii infracţiunilor de evaziune fiscal
2. Codul fiscal al Republicii Armenia ,adoptat pe 4 octombrie 2016
 

Pagini web

1. Wikipedia
2. stiucum.com

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
11
 
 
 
 

12