TEORIA GENERALA A DREPTULUI

NORMA JURIDICA

0
 CUPRINS

CAPITOLUL I – Definitia si trasaturile normei juridice……..……… 2

1.1 Definitia normei juridice …………………………………………..2
1.2 Trasaturile normei juridice ………………………………………... 2

CAPITOLUL AL – II – LEA –Structura normei juridice …………. 3

2.1 Structura logica a normei juridice ………………………………. ..4
2.2 Structura tehnico-legislativa ...............................................................6

CAPITOLUL AL – III – LEA - Clasificarea normelor juridice ……6

CAPITOLUL AL – IV – LEA - Actiunea normelor juridice ………. 9
4.1 Actiunea in timp a normei juridice ....................................................9
4.2 Actiunea normelor juridice in spatiu si asupra persoanelor …….. 11

CAPITOLUL AL – V – LEA – Concluzii…….………………..… 11

1
 Norma juridica

Sectiunea 1 - Definitia si trasaturile normei juridice

1.1 Definitia normei juridice

Norma juridica este o regula de conduita generala, impersonala si obligatorie al carei scop este
acela de a asigura ordinea sociala , regula ce poate fi adusa la indeplinire pe cale statala , in caz
de nevoie prin constrangere . 1

Scopul normei juridice este acela de a asigura convietuirea sociala în directia promovarii si
consolidarii relatiilor sociale potrivit idealurilor si valorilor ce guverneaza societatea respectiva.
Prin intermediul normelor juridice se reglementeaza în forme specifice dreptului, relatiile
interumane. Norma juridica este elementul constitutiv sau "celula de baza" a dreptului. Norma
juridical s-ar putea putea confunda cu oricare alta regula sociala: morala, religioasa, politica, de
buna – cuviinta, de curtoazie, care are, de asemenea, vocatia sa guverneze viata sociala . În
general, norma este o regula care stabileste cum trebuie sa actioneze sau ce comportament
trebuie sa aiba membrii societatii, în conditii determinate, astfel încât actiunea lor sa fie
considerata eficienta si pozitiv apreciata.

1.2 Trasaturile normei juridice

Din definiţia normei juridice rezultă că ea are următoarele trăsături:

A. Are caracter general şi impersonal. Norma juridică este un etalon de conduită, aplicabil în
mod egal şi continuu fiecărui individ, fără a înţelege prin aceasta că toate normele de drept se
adresează deopotrivă tuturor subiecţilor de drept.

Avand un caracter general si impersonal , norma juridica se aplica la un numar nedefinit de

cazuri si de persoane .2

1
Nicolae Popa, “ Teoria Generala a Dreptului “, p.152
2
Ioan Cetercchi , Ion Craiovean , “Introducere in teoria generala a dreptului “ ,p.35

2
B. Are caracter obligatoriu. Intervenind în domeniile esenţiale ale societăţii, norma juridică nu
poate fi lăsată la liberul arbitru al subiecţilor de drept, fiind impusă, la nevoie, de către stat, prin
constrângere.

C. Are caracter tipic, adică formulează modelul, tipul de conduită de urmat de către cei cărora li
se adresează.

D. Norma juridică este publică. Pentru ca un comportament prescris să poată fi urmat, el

trebuie adus la cunoştinţa indivizilor, făcut public. Voinţa legiuitorului este, astfel, transpusă într-
un text care este publicat în Monitorul Oficial.

Sectiunea 2 – Structura normei juridice

Conceptul de norma juridica face parte din ansamblul de notiuni si categorii ale gandirii juridice,
prin intermediul carora realitatea juridica este explicata. Totodata, norma juridica alcatuieste ele-
mentul primar al sistemului de drept, vectorul prin care mesajul legiuitorului ajunge la subiect.
Pentru a putea fi imediat si cat mai usor receptat acest mesaj, norma juridica trebuie sa raspunda
unor cerinte de organizare interioara – logica interna a normei. Logica normei trebuie sa tina cont
de logica actiunii.

Legiuitorul va descrie in norma juridica o anumita conduita (un complex de drepturi si

obligatii), conduita ceruta subiectului in circumstante date (un ansamblu de imprejurari) si in
legatura cu care este fixata si o anumita forma de reactie (sanctiune).

Norma juridica corespunde, functional, unei comenzi, comporta o finalitate valorica si este

'saturata ideologic', fiind purtatoare de 'convingeri sociale'

Analiza structurii normei juridice este, in general, facuta dintr-o dubla perspectiva:

- o perspectiva data de logica normei – structura logica juridica a normei

- o perspectiva oferita de constructia tehnica legislativa a normei juridice.

3
2.1       Structura logica a normei juridice

Structura logica a normei juridice alcatuieste partea statica, interna si stabila a normei. In

analiza structurii logice a normei juridice se pleaca de la premisa ca norma de drept nu trebuie sa
se contrazica prin inadvertente logice, pentru a putea raspunde cerintelor bunei organizari a
relatiilor din societate. 3 Din punctul de vedere al structurii sale logice norma juridica este
alcatuita din urmatoarele elemente: ipoteza, dispozitia si sanctiunea.

Ipoteza normei de drept descrie imprejurarile in care intra in actiune dispozitia sau sanctiunea
normei. In ipoteza poate fi definita calitatea subiectului (cetatean, parinte, copil, sot/sotie,
gestionar ) sau, in ipoteza poate fi caracterizat subiectul in mod generic .

Dispozitia alcatuieste miezul normei juridice. In dispozitie sunt cuprinse drepturile si obligatiile

subiectelor participante la raporturile sociale, conduita acestora. De aceea se afirma ca dispozitia
normei de drept formeaza continutul acesteia. Ea cuprinde imperativul, comandamentul normei
sau elementul sau rational (reprezentarea constienta a legiuitorului fata de exigentele vietii in
comun). Dispozitia normei juridice poate  sa impuna o anumita conduita.

Dispozitia normei juridice poate sa prevada obligatia de abtinere de la savarsirea unei fapte.

Spre exemplu: obligatia de a nu conduce autoturismul fara permis de conducere, in stare de
ebrietate sau sub influenta bauturilor alcoolice; obligatia conducatorului de a nu parca in locuri
interzise pentru parcare etc.

Dispozitia, poate cuprinde, de asemenea, anumite permisiuni.

In raport cu modul in care este precizata conduita partilor, dispozitiile pot

fi determinate sau relativ-determinate. 

Sanctiunea este al treilea element structural al normei juridice. Sanctiunea contine,

urmarile nefavorabile care survin in conditiile nerespectarii dispozitiei sau ipotezei (sanctiune
negativa) sau masurile de stimulare, de cointeresare a subiectului, in vederea promovarii
conduitei dorite (sanctiunea pozitiva). In general, se are in vedere primul aspect (negativ) al
sanctiunii, considerandu-se ca sanctiunea asigura eficienta normei; daca ipoteza si dispozitia
3
Nicolae Popa , “ Teoria generala a dreptului” , p.153

4
prescriu actiuni, sanctiunea reprezinta modul de reactie, raspunsul social-statal fata de conduita
neconforma. Sanctiunea are rolul de a descuraja, in mod deliberat, comportarea particulara
nelegala. Toate normele sociale sunt asigurate, intr-un fel sau altul, printr-o sanctiune. In acest
sens, de altfel, sanctiunile sunt definite in sociologie ca reactii ale grupului fata de comportarile
membrilor sai, reactii ce dirijeaza aceste comportari. Sanctiunile pot fi formale si
neformale Dreptul se caracterizeaza prin sanctiuni formalizate, prin reactia organizata, statala,
fata de comportamentul, care lezeaza ordinea sociala. Alte sanctiuni – morale, satirice,
religioase– sunt neformale; ele sunt rezultatul unei reactii spontane si care se concretizeaza in
manifestari de blam public; de dezaprobare (a unei conduite imorale, spre exemplu), de
batjocura, de ironie, penitente etc. Exista o corelatie intre diferitele forme de sanctiuni; ele
actioneaza in multe imprejurari impreuna.

Sanctiunile, pentru a fi eficace, trebuie sa se bazeze pe un sistem armonizat de valori si criterii.

Sanctiunea juridica nu trebuie sa fie in discordanta cu sanctiunea morala sau religioasa.

Din punctul de vedere al gradului de determinare, sanctiunile pot fi: determinate, relativ-

determinate, alternative si cumulative.

Dupa ramura de drept in care intervin, sanctiunile pot fi civile, disciplinare, administrative,

financiare, penale.4

Dupa natura lor, sanctiunile pot fi: privitoare la patrimoniul persoanei (patrimoniale), privitoare
la drepturile sale (decaderea din drepturi), privitoare la actele sale (nulitatile), privitoare
le persoana (privarea de libertate, recluziunea).

2.2. Structura tehnico-legislativa

4
Nicolae Popa , “Teoria generala a dreptuui “ , p.158

5
Constructia tehnica-legislativa a normei nu se suprapune totdeauna structurii logice a acesteia.
Acest lucru determina pe unii specialisti din domeniul stiintelor juridice de ramura sa sustina o
constructie atipica a normelor juridice din ramura respectiva.

Daca impartirea trihotomica (ipoteza, dispozitie, sanctiune) alcatuieste structura interna si

stabila a normei juridice, constructia sa tehnico-legislativa formeaza structura externa si
dinamica a acesteia. Ea este corelata cerintelor de rapiditate pe care le infatiseaza elaborarea
legislativa intr-un stat, in diferite etape ale dezvoltarii sale, precum si principiilor generale de
tehnica juridica .

Sectiunea 3 – Clasificarea normelor juridice

Pentru a fi functionale, clasificarile trebuie, pe cat posibil, sa contina un numar limitat de criterii.

3.1 Criteriul ramurii de drept

Un prim criteriu in baza caruia se realizeaza clasificarea normelor juridice este cel al obiectului
reglementarii juridice si al metodelor de reglementare (deci, al ramurii de drept). In baza acestui
criteriu se disting norme juridice de drept civil, de drept penal, de drept administrativ, de drept
constitutional, de drept comercial .

3.2 Criteriul fortei juridice a actului normativ

Un alt criteriu este acela al fortei juridice a actului normativ in care este cuprinsa norma
juridica. Se vor intalni norme juridice cuprinse in legi – actul normativ elaborat de parlament si
care are forta juridica suprema – in decrete, in hotarari guvernamentale sau ordonante precum si
in acte normative elaborate de organele administratiei locale (decizii), acte cu o sfera de
aplicabilitate limitata la nivelul intinderii competentei teritoriale a organului respectiv (judet,
oras, municipiu, comuna).

6
3.3 Criteriul structurii logice

Din punctul de vedere al modului de cuprindere a partilor structurale analizate, normele juridice

pot fi: complete si incomplete. Sunt complete normele juridice care cuprind, in articolul din actul
normativ in care sunt publicate, toate partile constitutive (ipoteza, dispozitie, sanctiune).
Majoritatea normelor juridice sunt complete. Trebuie avut in vedere faptul ca in procesul
elaborarii normative legiuitorul ia in calcul ansamblul corelatiilor actelor normative, legaturile
complexe ce caracterizeaza existenta, actiunea unui sistem legal. Pentru acest motiv unele
reglementari fac referire si se completeaza cu reglementari prezente, fie in acelasi act normativ,
fie in alte acte normative. Aceste norme sunt considerate incomplete. La randul lor aceste norme
sunt clasificate in: norme de trimitere si norme in alb. Diferenta intre aceste doua categorii de
norme consta in faptul ca, pe cand normele de trimitere se completeaza cu norme din acelasi act
normativ sau din alte acte normative (in orice caz prezente) normele in alb se vor completa cu
dispozitii din acte normative ce urmeaza sa apara.

3.4 Criteriul sferei de aplicare

Dupa sfera aplicarii lor, normele juridice se clasifica in: norme generale, norme speciale si

norme de exceptie.

Normele generale se caracterizeaza prin aceea ca au sfera cea mai larga de aplicabilitate intr-un
domeniu sau intr-o ramura de drept. In acest sens se considera anumite norme dintr-o ramura ca
reprezinta dreptul  comun pentru o intreaga sfera de reglementare (spre exemplu unele
reglementari cuprinse in Codul civil reprezinta dreptul comun pentru relatii reglementate prin
norme de drept comercial).5

Spre deosebire de normele generale, normele speciale sunt aplicabile unei sfere restranse de
relatii, ele deroga de la dreptul comun .

Normele de exceptie completeaza normele generale sau speciale, fara ca exceptia prevazuta sa
fie considerata a aduce atingere ordinii de drept.

5
Nicolae Popa ,” Teoria generala a dreptului “, p.164

7
Intrucat normele speciale si normele de exceptie sunt derogatorii, in procesul aplicarii lor, ele
cunosc un regim restrictiv, interpretarea lor este stricta (sunt de stricta interpretare) – exceptiones
sunt strictissimae interpretationis.

3.5 Criteriul gradului si intensitatii incidentei

Dupa gradul si intensitatea incidentei lor,  se disting normele principii, denumite si

norme cardinale. Aceste norme sunt cuprinse de obicei in Constitutii, in Declaratii (cum ar fi:
Declaratia universala a drepturilor omului), sau sunt deduse pe cale de interpretare, ca principii
generale de drept. Aceste norme se impun, in raport cu celelalte norme, precum si in constiinta
comuna, cu o forta de valabilitate mult mai evidenta, oarecum axiomatica, aparand ca adevarate
postulate juridice. 

3.6. Criteriul modului de reglementare a conduitei

Dupa caracterul conduitei impuse sau datorate, normele juridice se clasifica in

norme onerative, norme prohibitive si norme permisive.

Normele juridice onerative  sunt acele norme juridice care obliga subiectul sa savarseasca o
anumita actiune.

Normele juridice prohibitive obliga subiectul sa se abtina de la savarsirea unor actiuni.

Normele permisive  sunt acele norme juridice care nici nu obliga, nici nu interzic, o anumita
conduita; ele lasa la aprecierea subiectului alegerea unei conduite.

3.7 Normele organizatorice

Uneori se remarca in sistemul unitar al normelor juridice o categorie aparte de norme – normele
organizatorice Sunt incluse in aceasta categorie normele care privesc organizarea institutiilor si
organismelor sociale. In continutul acestor norme se prevad: modul de infiintare, scopurile,
competentele, relatiile cu alte institutii .

8
3.8 Normele punitive si normele stimulative

O alta categorie de norme o reprezinta normele punitive si normele stimulative. O asemenea

grupare are ca temei un criteriu impus de sociologia juridica, si anume: sanctiunea negativa –
pedeapsa juridica, ce confera caracterul punitiv al normei si sanctiunea pozitiva – un sistem
articulat de stimulente, care asigura, paralel cu pedeapsa, eficacitatea normei de drept .

Sectiunea 4 - Actiunea normelor juridice

Normele juridice sunt dictate in vederea aplicarii lor. Legiuitorul are in vedere, in procesul
elaborarii normative, interese sociale majore, urmareste sa ofere garantii bunei dezvoltari a
raporturilor interumane, sa protejeze valorile sociale. Coordonatele fundamentale ale actiunii
normelor de drept sunt: timpul, spatiul si persoana. In principiu, norma juridica actioneaza pe
timp nedeterminat, intr-un spatiu dominat de notiunea de teritoriu si asupra unor subiecte care
participa la circuitul juridic in cadrul acestui spatiu. Analiza actiunii normei de drept va viza
aceste trei coordonate.6

4.1. Actiunea in timp a normei juridice

Timpul normei juridice defineste durata acesteia, rezistenta sa. Cu o durata mai indelungata sau
mai restransa de timp, normele juridice exercita un rol modelator si conservator (in sensul
apararii valorilor sociale majore) .

Succesiunea in timp a normelor juridice, precum si coexistenta lor in spatiu, au impus anumite
reguli care prezideaza actiunea acestora.

a) Intrarea in vigoare a normei juridice

 Intrarea in vigoare  a normei juridice este nemijlocit legata de imprejurarea ca orice noua
reglementare, adresandu-se oamenilor (conduitei lor) trebuie sa fie cunoscuta de catre acestia.
Exista in drept principiul nemo consetur ignorare legem – nimeni nu se poate scuza invocand
necunoasterea legii. Pentru ca acest principiu sa nu fie o simpla fictiune, trebuie asigurate
conditiile cunoasterii normei de drept. De aceea, este de principiu ca normele juridice intra in

6
Nicolae Popa ,”Teoria generala a dreptului “ , p168

9
vigoare de la data aducerii lor la cunostinta publica (data publicarii lor sau data la care ele
au fost efectiv aduse la cunostinta).

In teoria dreptului, se admit totusi doua exceptii de la aceasta regula si anume:

1. atunci cand o parte din teritoriul tarii ramane izolat, printr-o cauza de forta majora, de restul
tarii, situatie in care necunoasterea poate fi obiectiva; ea nu se datoreaza unei cauze particulare,
unei ignorante personale;

2. in materie de conventii (in dreptul civil sau comercial) atunci cand o persoana incheie un
contract necunoscand consecintele pe care norma juridica le face sa decurga din contract. Ea
poate cere anularea contractului invocand faptul ca s-a aflat in eroare de drept  - care viciaza
vointa.7

b)  Principiile actiunii in timp a normei juridice

Caracterul activ al normei juridice.  Din momentul intrarii sale in vigoare norma juridica
este activa. Ea actioneaza pentru viitor. Norma juridica nici nu retroactiveaza (nu-si intinde
efectele asupra raporturilor nascute inaintea intrarii sale in vigoare), nici nu ultraactiveaza (nu-si
extinde efectele dupa iesirea sa din vigoare). Norma juridica apare astfel ca o adevarata servitute
a viitorului. Principiul neretroactivitatii normei juridice isi gaseste consacrarea legislativa, fiind
stipulat expres in Constitutii sau in coduri.

c) Iesirea din vigoare a normei juridice

Iesirea din vigoare a normei juridice  este cel de-al treilea moment ce intereseaza cercetarea
actiunii in timp a normei juridice. Acest moment aduce in prim plan ideea limitelor in timp ale
actiunii (efectelor) normelor de drept. Desi legiuitorul elaboreaza normele de obicei pentru un
termen nedeterminat, rezultatele activitatii de creatie juridica se afla sub semnul
perisabilitatii. Nu exista un legiuitor universal si nu exista o legislatie deasupra sau in afara
timpului. Schimbarile sociale, economice, culturale, isi cer oglindire adecvata in norme
juridice. Ele determina un proces de tranzienta (de invechire) a normelor juridice. Incetarea

7
Nicolae Popa ,”Teoria generala a dreptului , p.170

10
activitatii normelor juridice are loc prin trei modalitati: ajungerea la termen; desuetudinea;
abrogarea.

4.2  Actiunea normelor juridice in spatiu si asupra persoanelor

Este de principiu faptul ca norma juridica este teritoriala si personala, in sensul ca ea actioneaza

asupra teritoriului statului si asupra cetatenilor sai. In aceasta privinta, unele legi (Codul penal,
spre exemplu) stabilesc principiul teritorialitatii. Cod penal stipuleaza faptul ca legea penala se
aplica infractiunilor pe teritoriul Romaniei. Norma juridica penala defineste si notiunea de
teritoriu: solul, subsolul, apele interioare, marea teritoriala, fluviile ce stabilesc frontiera (firul
apei), coloana de aer cuprinsa intre aceste limite; suprafata navelor si aeronavelor romane (care
desi nu fac parte din teritoriu, pe ele se aplica norma nationala).

Sectiune 5. Concluzii

Normele dreptului reprezinta, în concluzie, un domeniu al normelor sociale . Normele sociale

sunt multiple si foarte variate. Relatiile interumane sunt ordonate prin norme juridice, cu
mijloacele specifice dreptului, atât în interiorul tarii, dar si în politica internationala, în relatiile
cu celelalte state. Normele juridice prevad pentru fiecare subiect al raporturilor juridice, generic,
drepturi si obligatii. Astfel, norma juridica devine instrumentul prin care statul evalueaza
comportarea persoanelor în cazuri determinate precis.

Norma juridica reprezinta un etalon , un model de comportament, ea fiind celula de baza a

dreptului . Normele juridice , impreuna cu relatiile juridice nascute in baza lor alcatuiesc ordinea
de drept .

11
 BIBLIOGRAFIE

1. Popa Nicolae , Teoria generala a dreptului ,Ed . Actami , Bucuresti -1994

2. Ceterchi Ioan ,Craiovean Ion , Introducere in teoria generala a dreptului ,
Ed. ALL , Bucuresti – 1993
3. Daghie Viorel ,Florin Coman-Kund , Elemente de teoria generala a statului
si dreptului , Ed. pentru Stiinte Nationale - 2003

12