NORMA JURIDICĂ.

APLICAREA NORMELOR
JURIDICE

STAN ȘTEFAN CĂTĂLIN

 Norma juridică componentă a sistemului de drept

Relatiile sociale care se stabilesc între oameni presupun existenta unor norme de comportare
în societate sub diferite aspecte: etice, morale, religioase, juridice. Intre normele existente la
nivelul unei societati exista o strânsa legatura si interconditionare, deoarece:
-reflecta conditiile social-economice ale epocii
-dispozitiile lor sunt concordante
-au caracter general si impersonal
-prin intermediul lor se prescriu actiunile obligatorii impuse sau permise
-urmaresc încurajarea conduitelor prescrise si sanctionarea celor ce deviaza de la prevederile lor.
Intre normele sociale , prin continut si forma, se detaseaza normele juridice, care constituie
structura interna a dreptului.
Norma juridica este elementul de structura interna a dreptului, cu ajutorul careia se stabileste un
mod de comportament al individului in societate, precum si un cumul de pretentii si exigente ale
societatii fata de individ.
Obisnuit, ?norma? este echivalent cu ?regula?, deoarece marea majoritate a normelor contin
reguli de comportament, sanctiuni pentru cei ce le neglijeaza, cât si anumite obligatii corelative
drepturilor subiective garantate. In afara normelor de comportament, norma juridica poate
contine principii generale de drept, definitii, explicarea unor termeni legali, etc.
În cadrul viziunii tradiţionale, elementele sau componentele sistemului de drept sunt: norma
juridică, instituţia juridică, ramura de drept, la care se adaugă concepte doctrinale, cum sunt
categoria juridică şi ordinea de drept.
1. Norma juridică este elementul sau structura fundamentală a oricărui sistem de drept. Poate fi
definită ca regula de conduită generală, obligatorie şi impersonală, instituită sau recunoscută de
stat, respectarea ei fiind asigurată prin forţa coercitivă a statului.
2. Instituţia juridică cuprinde normele juridice care reglementează o anumită grupă unitară de relaţii
sociale, organizate în jurul unei idei centrale, ca un întreg sistematic şi permanent, generând
astfel o categorie aparte de raporturi juridice. Ceea ce distinge instituţia juridică de norma de
drept este nota sistematică, de ordin logic şi organic, ce grupează un ansamblu de reguli juridice
relative la un raport juridic fundamental
3. Ramura de drept este definită ca un ansamblu distinct de norme juridice şi instituţii juridice
legate organic între ele, prin obiectul lor comun, prin principiile care stau la baza lor şi prin
unitatea de metodă sau acelaşi complex de metode folosite în reglementarea relaţiilor sociale, cu
acelaşi specific. Ramurile de drept nu sunt izolate unele de altele, ele se găsesc într-o strânsă
interacţiune. În general, ramura de drept reprezintă unitatea mai multor instituţii juridice legate
strâns între ele, prin obiectul lor şi prin anumite principii şi metode comune.

Complexitatea dreptului, abordarea sa sistemică au condus şi la alte distincţii care să

releve mai pregnant unitatea conceptuală a dreptului, interdependenţele sale de sistem, relaţiile
de interferenţă, cât şi variatele configuraţii ale ansamblului de norme juridice. În acest sens se
disting, în mod succesiv:

-categorii juridice (exprimă ansambluri de drepturi, lucruri, persoane, fapte. Ele formează
materia elementară a dreptului)
-instituţii juridice ( vizează un complex organic care corespunde unui fascicul de reguli de drept)
-ordini juridice(reprezintă un nou complex în cadrul normativităţii juridice, format dintr-un
ansamblu de instituţii juridice.)
 Conceptul de normă juridical
*Norma - reprezinta in sine o idee despre un comportament permis in unele sau alte imorejurari ,
situatii , conditii. Sociologul Habermas caracterizeaza normele ca asteptari care incorporeaza
dimensiunea lui “trebuie sa fie.

*O modalitate a normelor sociale sunt normele juridice.Aprecierea si cunoasterea mai corecta a

normei juridice implica atât caracterizarea trasaturilor comune tuturor normelor sociale,cât si
caracterizarea trasaturilor lor specific.

*Punctul de pornire la caracterizarea ei e urmatorul: “Orice norma juridica e norma

sociala,insa nu fiecare norma sociala e si juridica.”

Norma juridica – o regula de conduita , generala si impersonala, tipica , strict determinate si

obligatory , stabilita cu scopul de a apara, a consolida, a dezvolta si a promova raportul si
rinduiala sociala favorabila si convenabila majoritatii si totodata , de a realiza acea finalitate pe
care o urmareste si o serveste norma juridical si care , la nevoie , este asigurata prin forta de
constringere a statului.

●Norma juridica poate fi numita doar acea norma sociala ce contine o regula de conduita,
stabilita sau sanctionata (autorizata) de stat, menita sa reglementeze cele mai importante domenii
de activitate umana si ocrotita, in caz de necesitate, de forta de constringere a statului.

In lit de specialitate se intilnesc mai multe definitii.

Nicolae Popa : “Norma - regula generala si obligatorie de conduita al carei scop este acela de a
asigura ordinea sociala, regula ce poate fi adusa la indeplinire pe cale statala, in caz de nevoie
prin constringere”

Gh. Lupu : “Norma Juridica - regula sociala de conduiat generala si obligatorie,

elaborata,recunoscuta sau acceptata de catre stat si impusa ,daca e cazul prin forta de
constringere.

N. Korkunoy “ Norma juridical – esenta regulii “cum trebuie sa fie” – esenta supunerii; ele
intodeauna ordona, indica ce si cum trebuie sa fie facut pentru diferentierea intereselor
conflictante

Analizind elementele ce formeaza definitiile putem mentiona urmatoarele idei despre normele
juridice :

1)Normele juridice sint stabilite sau autorizate de catre organele competente de stat.Ele exprima
vointa statului, indreptata spre reglemntarea unui anumit tip de relatii din societate.
2) Norma juridică are un caracter general. Ea stabileste trasaturile tipice ale situatiilor de viata,la
aparita carora trebuie aplicat indicele-tip al relatiilor sociale.Acest indice este determinat de
norma.

3) Norma juridică are menirea de a reglementa nu o relatie singular ,ci un tip de relatii. Prin
aceasta ea difera de actele aplicarii dreptului (a hotaririlor unor cazuri concrete) si a dispozitiilor
lor indiviuale. Ea este destinata unui cerc de persoane determinate prin indicia – tip (cetateni ,
persoane fizice , juridice , persoane oficiale)

4) Un indiciu specific al normelor juridice este ocrotirea lor prin forta de constringere. Dreptul n-
are nici o valoare fara un aparat in stare sa impuna prin constringere respectarea normelor de
drept.

5) Norma juridică este elementul de baza al sistemului de drept , este celula de baza a dreptului,
sistemul juridic elementar.(Dreptul este „pluralul”,norma jur. este „singularul”). Este una din
categoriile centrale ale dreptului, atit ca element fundamental a sistemul de drept pozitiv, cit si ca
obiect de cercetare a stiintei dreptului in general , si a teoriei filosofiei in special. Prin studiul
normei juridice se poate patrunde in esenta intregului sistem de drept. Intregul nu poate fi inteles
decit prin analiza partilor sale component. Ea a fost comparata cu o celula primara sau cu un
atom al sistemului de drept.
 Trăsăturile normei juridice
Normele de drept, cu toate ca sunt variate ca forma, continut si gama a relatiilor sociale
reglementate, au anumite trasaturi definitorii sau caracteristici comune care le deosebesc de
celelalte norme sociale.

-Caracter general si impersonal - deoarece vizeaza totalitatea împrejurarilor ce cad sub

incidenta formulei lor generale, conduita prescrisa fiind tipica si aplicabila nelimitat. Prin aceasta
trasatura normele juridice se deosebesc de actul individual de aplicare a dreptului, care este
concret si personal. Norma juridica abstractizeaza; aceasta nu înseamna ca oricând si oricum se
poate aplica aceeasi norma juridica, deoarece sunt norme juridice care se aplica unor categorii
speciale de subiecti sau în spatii bine precizate. Cu toate acestea, norma juridica contine un
model abstract pentru un agent posibil al actiunii sociale, ceea ce îi impune acestuia o varianta de
comportament, în conditiile în care acesta are la dispozitie mai multe variante.

* Caracterul general şi impersonal al normei nu înseamnă însă, că fiecare normă se va aplica

de fiecare dată pe întreg teritoriul ţării şi asupra întregii populaţii. Unele norme pot privi pe toţi
cetăţenii, altele numai o anumită categorie de persoane, funcţionari, proprietari, chiriaşi etc.
Unele norme vizează întreg teritoriul ţării, altele numai părţi determinate ale teritoriului (zona de
frontieră, domeniul silvic, unităţile administrativ-teritoriale). Dar aceasta nu înseamnă că o
normă juridică este mai mult sau mai puţin generală, mai mult sau mai puţin impersonală.
Generalitatea şi impersonalitatea unei norme juridice nu presupune cuprinderea tuturor cazurilor
şi a situaţiilor în care se poate afla un subiect. Norma juridică conţine un model abstract pentru
un agent posibil al acţiunii sociale.
-Caracterul imperativ , obligatoriu al normei juridice care nu este o simpla recomandare,
astfel ca respectarea sa sa fie garantata, la nevoie, cu ajutorul fortei de constrângere a statului.
Pentru a deveni obligatorie norma de drept se bucura de garantia statala. Ea se aplica în toate
raporturile sociale din momentul intrarii sale în vigoare si pâna la iesirea din vigoare, în mod
continuu , neconditionat.

* Obligativitatea normei juridice mai înseamnă şi faptul că aceasta se aplică imediat, din
momentul intrării în vigoare, continuu şi necondiţionat. Norma juridică nu poate fi aplicată decât
în termeni foarte riguroşi şi exacţi: acţiunea ei efectivă începe la o dată foarte exactă şi certă;
acţiunea ei este continuă, permanentă, respectiv până când norma juridică este în vigoare.
Aplicarea normei juridice este necondiţionată, în sensul că dreptul nu acceptă condiţii pentru a
putea fi pus în aplicare.
-Caracterul volitional rezulta din faptul ca reglementeazanumai conduita volitionala a
oamenilor si nu fapte independente de vointa acestora.
-Norma juridica prescrie o conduita tipica dupa care subiectii de drept vizati trebuie sa se
conduca în activitatea lor, prefigurând un anume comportament social.
 Scopul normei juridice este acela de a asigura convieţuirea socială în direcţia promovării şi
consolidării relaţiilor sociale potrivit idealurilor şi valorilor ce guvernează societatea respectivă.
Prin intermediul normelor juridice se reglementează în forme specifice dreptului relaţiile
interumane .Norma juridică este elementul constitutiv sau "celula de bază" a dreptului.
 Structura normei juridice
Problema structurii normei juridice este in fond ,aceea a exprimarii cit mai exacte, intr-o
forma corespunzatoare, a imprejurarilor la care se refera conduita de urmat, si a consecintelor
juridice ale realizarii sau nerealizarii acestei conduit.

Structura N.J poate fi abordata din 2 puncte de vedere:

A. Constructia externa – tehnico-legislativa

B. Constructia interna – logico-juridica;  Dispozitia  Ipoteza  Sanctiunea - Partea static ,

interna , stabila a normei juridice.

A
Structura tehnico-legislativa
Are in vedere forma exterioara de exprimare a continutului , la redactarea ei, care trebuie sa fie
concreta , concise si clara.

Structura tehnico-legislativa inseamna dispunerea normelor juridice pe articole , alienate,

subalineate si gruparea acestora in sectiuni , capitol, titluri, pina la constituirea unor coduri, cum
sint cel penal , civil , constitutional etc., care alcatuiesc , de regula , sediul principal al materiei
pentru o ramura de drept.

Codificarea si sistematizarea normelor juridice constituie un domeniu deosebit de important al

practicii legislative , care priveste terhnica elaborarii actelor normative.

Formeaza structura externa si dinamica a acesteia. Ea este corelata cerintelor mereu

shimbatoare pe care le inainteaza procesul de elaborare legislative intr-un stat, la diferite etape
ale dezvoltarii sale.

Forma exterioara de exprimare a continutului si a structurii logice a acesteia.

Necesitatea structurarii:

- Nu toate normele sunt formate expres din toate cele 3 elemente;

- Numeroase acte normative cuprind decit unul sau doua elemente -> restul urmeaza a fi gasite
pe calea interpretarii logice sau urmind a fi gasite in continutul altei norme juridice din cuprinsul
aceluiasi act normative sau al altui act normative;

- Vizeaza structura externa si dinamica a normei juridice. Ea trebuie sa fie in pas cu principiile si
regulile generale de tehnica juridica

B
Structura logico-juridica (interna)
- Partea static , interna , stabila a normei;

- Ipoteza, dispozitia , sanctiunea

- In cazul in care (ipoteza) , atunci trebuie sa (dispozitia) , altfel (sanctiunea)

1. Dispozitia.

- partea cea mai importanta a normei juridical

- reprezinta acel element care prevede conduita ce trebuie urmata in prezenta ipotezei date sau :
care sint drepturile si obligatiile corespunzatoare a subiectilor vizati de norma juridica; -
cuprinde comandamentul , imperativul normei , elementul sau rational.

- Dispozitia poate ordona o anumita conduită – contine obligatia de a savârsi anumite actiuni.

- formulează conduita propriu-zisă ce trebuie urmată (obligatorie, interzisă, permisă, alternativă

etc.);

Clasificarea:

1) Dupa gradul de determinare a conduitei prescrise

A. Determinate

B. relativ determinata.
 Determinate - atunci cind stabileste categoric si fara nici o posibilitate de derogare
drepturile si obligatiile subiectilor vizati de legiuitor. Conduita este strict ceruta de lege prin
formularile “trebuie “ , “este obligat”.

Relativ Determinate - gasim variante sau limite ale conduitei urmind ca subiectii sa aleaga
una dintre ele sau singuri sa-si determine,in limitele propuse,conduita lor. Sunt prezente
formulele: “este in drept” , “are dreptul” , “este indreptatit” , “poate”.

2) Dupa caracterul conduitei prescrise si dupa latitudinea lasata destinatarilor lor.

A. imperative(categorice)

B. permissive

Imperative sunt dispozitiile care impun un respect absolut de la care nu se poate deroga.
Aceste dispozitii,in functie de prescriptia ce o contin pot fi onerative si prohibitive.

 Onerative prin prescriptia lor comanda,ordona,impun o actiune,pretind o conduita active a

destinatarilor.
 Prohibitive prin prescriptia lor interzic,direct sau indirect,o anumita actiune si se regasesc in
dreptul penal(disp.privind infraciunile) si in dr.administrativ(disp.privind contraventiile).

Permisive - dispozitia nu cuprinde un imperative evident : ea nici nu ordona , nici nu

interzice. Stabilesc capacitatea juridical sau competenta, acorda imputerniciri , ofera posibilitatea
de exercitarea a anumitor drepturi. Lasa la latitudinea subiectilor sa aleaga conduit pe care doresc
sa o urmeze.

2. Ipoteza

Ipoteza este acea parte a normei jur care determina cercul de subiecti,carora le este adresata
norma,si stabileste conditiile,imprejurarile sau faptele la care se refera prescriptia acesteia.

- orice norma de drept concretizeaza subiectii de drept, carora ea este destinata. Eexemplu:
cetatean , parinte, apatrid, copil) , (persoana fizica , juridical, oricine , toti , fiecare);

- Conditiile, imprejurarile la care se refera prescriptia n.j. pot consta intr-o stare de drept; in
anumite circumstante de fapt; intr-un amestec al celor doua.

Starea de drept.Uneori aplicarea unei prescriptii normative este conditionata de o stare de

drept preexistenta.

Circumstante de fapt. Aceste circumstante pot fi:

- fapte naturale(de exemplu,deschiderea succesiunii in urma decesului persoanei fizice)

- fapte ale omului,material (furtul)

- intelectuale(utilizarea numelui altei persoane).

Amestec de stari de drept si de fapt.Uneori aplicarea normei este conditionata de

preexistenta unei stari de drept,careia I se adauga anumite fapte sau manifestari de vointa. De
exemplu, abuzul de putere sau abuzul de erviciu presupune mai intii o stare de drept ( faptul de a
fi o persoana cu functie de raspundere) si apoi o stare de fapt (folosirea intentionata a situatiei de
serviciu)

Ipoteza determinata – este stabilit exact cercul de subiecti carora le este adresata norma si
imprejurarile la care se refera prescriptia.

Ipoteza este relativ determinata in situatia in care imprejurarile de aplicare a prescriptiei

normei,prin natura lor,nu sunt formulate in mod detaliat

In dependenta de nr. imprejurarilor in care se aplica dispozitia normei,ipotezele pot fi simple

sau complexe.
●Ipotezele simple sint cele in care este formulata o singura conditie sau imprejurare pentru a
se aplica dispozitia normei juridice.

●Ipotezele complexe sint acele in care sint formulate 2 sau mai multe conditii si imprejurari
pentru a se aplica dispozitia.

Ipoteza complexa poate fi:

Cumulativa - atunci cind sint prevazute 2 sau mai multe imprejurari care trebuie sa existe
impreuna pentru ca prescriptia normei jur. sa fie aplicata.

Ipoteza complexa alternativa aceea in care sint prevazute 2 sau mai multe imprejurari,iar
pentru aplicarea dispozitiei normei jur.este necesara existenta fie a unei imprejurari,fie a
celeilalte sau a celorlalte.

Ipotezele pot fi si enuntative cu character de exemplificare sau ipoteze limitative-caz in care

imprejurarile la care se va aplica dispozitia n.j. sint enumerate precis si nu pot fi extinse la alte
situatii asemanatoare.0

3.Sanctiunea

- Este al 3-lea element structural al normei juridice care precizeaza urmarile, consecintele ce apar
in cazul realizarii sau nerealizarii dispozitiei normei juridice.

- Sanctiunea reprezinta modul de reactie , raspunsul juridic al societatii fata de coduita

neconforma cu dispozitia normei juridice, masurile concrete luate impotriva persoanelor care au
incalcat legea.
 - Sanctiunea se poate referi insa si la masuri de stimulare, de cointeresare a subiectilor
conduitelor dorite de legiuitor.

- dreptul nu se limiteaza doar la stabilirea sanctiunilor , dar si la aplicarea lor

- Dreptul violat se exercita pe calea speciala a actiunii in justitie , care nu este altceva decit
recursul la autoritatea comptenta , potrivit unor procedure determinate , in vederea pronuntarii
sanctiunilor care duc la respectarea lor.

- In cazul nerespectarii legii , oamenii trebuie sa fie constrinsi, prin aplicarea de sanctiuni , de
catre organelle competente care reprezinta forta de constringere a statului.

- Anume sanctiunea ii implica normei juridice un caracter general obligatoriu.

- Scopul : restabilirea ordinii juridice care a fost tulburata.

- efectul ei se asigura prin executare , care de cele mai multe ori se realizeaza pe cale silita, fie
asupra patrimoniului unei persoane, fie chiar asupra libertatii ei.

Dupa natura lor, sanctiunile pot fi :

a. Patrimoniale - vizeaza patrimonial subiectului.

b. Nepatrimoniale - sint cele privitoare la drepturile persoanei, cele privitoare la actele

persoanei si cele privitoare la persoana (privarea de libertate, recluziunea).

 Dupa ramura de drept in care intervin:

1) sanctiuni civile

2) disciplinare

3) penale

4) administrative

5) financiare.

6) Fiscal

7) Civile

8) constitutionale

 Dupa rolul

1) Sanctiuni cu caracter reprimator

2) sanctiuni cu character reparator.

 Dupa modul de reglementare

1) generale,cuprinse in legi-cadru,coduri etc.

2) sanctiuni special,reglementate prin norme speciale.

 Dupa efectele propuse

1) cu efect precumpanitor moral

2) sanctiuni cu effect precumpanitor patrimonial.

Dupa regimul lor juridic

1) sanctiuni transmisibile

2) sanctiuni netransmisibile.

Dupa principiul gradului de determinare , sanctiunile pot fi:

a) Determinate sint sanctiunile care se stabilesc précis de norma jur.,fara a se putea da o alta
interpretare sau deviere de la n.j.

b) Relativ determinate sint sanctiunile care pot fi stabilite numai pe cazul concret,avind o limita
minima si maxima pe care autoritatea publica de realizare a dreptului o va stabili in functie de
situatia concreta. ( de la – pina la)

c) Cumulative sint sanctiunile in cazul in care organul de aplicare trebuie sa aplice 2 sau mai
multe sanctiuni in acelasi timp.

d) Alternative sunt sanctiunile in cazul in care organul de aplicare poate opta intre mai multe
sanctiuni.

●Structura logico-juridica a normei e stabile:o norma are mereu cele 3 elemente,adica contine si
ipoteza si dispozitie si sanctiune.Dar aceste 3 elemente rar le intilnim intrunite la un loc,intr-un
articol al actului juridic normativ sau cheia in actul normative dat luat in ansamblu.

Sanctiunile apar sub diverse forme , in functie de ramura de drept si de natura incalcarii
dispozitiei legale. Sanctiunea poate dispune:

- Declararea nulitatii unui act

- Aplicarea unei amenzi

- Decaderea din drepturile parintesti

- Condamnarea la o pedeapsa privative de libertate

Aplicarea sancţiunii are ca scop:

- Repararea prejudiciului si restabilirea ordinii încălcate;

- Sacţionarea celui vinovat si reintegrarea lui în societate;

- Prevenirea săvârşirii de fapte antisociale pentru viitor.

Constrângerea este aplicarea forţei în serviciul dreptului, ea este o consecinţă posibilă a

sancţiunii. Aplicarea efectivă a constrângerii atestă faptul că norma nu a fost respectată, cu toată
garanţia ce i-o conferă sancţiunea; Noţiunea de "constrângere" nu trebuie confundată cu noţiunea
de "sancţiune"; constrângerea poate fi aplicată în afara oricărei sancţiuni şi invers, există
sancţiuni care nu au nimic comun cu noţiunea de constrângere, astfel cum sunt măsurile
reparatorii ca daune-interese, anularea unui act juridic, dizolvarea unei societăţi, etc.
 1. Acţiunea normelor juridice în timp
Durata de timp în care norma juridică este în vigoare este şi intervalul de timp în care
ea produce efecte juridice.
Există două momente principale referitoare la aspectul acţiunii normelor juridice în
timp:
1. momentul iniţial (intrare în vigoare a actului normativ)
2. momentul final (momentul încetării acţiunii normei juridice).
Actul normativ intră în vigoare:
1. Din momentul publicării lui oficiale, de exemplu în „Monitorul Oficial”.
2. Din momentul adoptării actului normativ
3. Din momentul indicat nemijlocit în textul actului normativ ori al altui act.
4. In ansamblu treptat.

Scopul publicării legii este de a aduce la cunoştinţa destinatarilor prevederile ei. Legile pot fi
publicate doar după ce sunt promulgate de preşedintele Repu¬blicii Moldova. Actele normative
urmează a fi publicate în Monitorul Oficial în termen de 10 zile de la data adoptării . Se susţine
pe bună dreptate că publicarea legii este o condiţie esenţială, şi generală. Publicarea este
esenţială întrucât, fără această for¬malitate, legea nu poate fi adusă la cunoştinţa celor interesaţi
în a-şi produce efectele.

Dacă legiuitorul este de părerea că până la intrarea în vigoare a unui act normativ este
necesară o perioadă de timp pentru asigurarea pregătirii organizatorice sau altă natură, în vederea
introducerii noilor reglementări, atunci se stabileşte data intrării în vigoare după o perioadă
considerată necesară pentru aducerea la îndeplinire a acestor măsuri.

Excepţie fac actele normative în conţinutul cărora se prevede intrarea în vigoare la o altă
dată decât cea a publicării normei. Spre exemplu, Codul civil a fost publicat la 22 iunie 2002 în
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 82-86, şi a intrat în vigoare la 12 iunie 2003. Acest
lucru este stabilit expres în Legea pentru punerea în aplicare a Codului civil al Republicii 19
Moldova. O astfel de măsură se dispune de cele mai dese ori în cazul unor legi de importanţă
majoră pentru întreaga societate. Dat fiind faptul că în Codul civil sunt consemnate instituţii noi,
dar şi multe institu¬ţii vechi, esenţial modificate, este important ca cei cărora le este adresat
aceasta să aibă posibilitatea de a lua cunoştinţă de prevederile lui, însă cel mai important ar fi ca
ele să fie însuşite de cei în a căror sarcină cade aplicarea lor

Din momentul intrării sale în vigoare norma juridică guvernează deplin relaţiile
sociale: din acest moment nimeni nu se poate sustrage comandamentului normei juridice
pe motiv că nu o cunoaşte.

Autoritatea normei juridice, obligativitatea ei ar fi puse în ignoranţă. În baza acestei

prezumţii toţi cetăţenii trebuie să cunoască Legile.
 Există totuşi două excepţii de la această regulă:

1. atunci când o parte din teritoriul ţării rămâne izolat, printr-o cauză de forţă majoră, de restul
ţării, situaţia în care necunoaşterea poate fi obiectivă, ea nu se datorează unei cauze particulare,
unei ignorante personale.

2. în materie de convenţii, atunci când o persoană încheie un contract, necunoscînd

conştiinţele pe care norma juridică le face să decurgă din contract. Ea poate cere anularea
contractului invocând faptul ca sa aflat în eroare de drept, care viciază voinţa.

Norma juridică acţionează numai în prezent şi viitor. Iată de ce unul din principiile sale
de bază este principiul neretroactivităţii lor.

Legea nu reacţionează nu se aplică faptelor săvârşite înainte de întrarea ei în vigoare, că

activează numai din momentul intrării în vigoare şi până la ieşirea ei din vigoare. Excepţiile de la
această regulă sunt unele dispoziţii normative să fie aplicate cu caracter retroactiv.

În conformitate cu legislaţia în vigoare sunt prevăzute următoarele excepţii:

1. dacă este adaptată o lege penală mai blândă;

2. dacă sunt adoptate legi interpretative;

3. dacă este prevăzut expres că legea se aplică şi unor fapte petrecute anteriori.

Aplicarea noului act normativ la situaţii vechi nu poate fi admis decât în interesul statului,
pentru apărarea unor interese politice a cetăţenilor.

Argumentul care impune principiul neretroactivităţii normei juridice ţin de stabilitatea ordinii
de drept, de echitatea şi legalitatea aplicării normei de naţiunea prezentei norme în viaţa socială.

Legiuitorul nu poate obliga subiectul să aibă o anumită conduită atâta timp cît această
conduită nu este prescrisă într-o normă juridică.

Încetarea acţiunii normei juridice are loc prin:

1. abrogare ,

2. este declarat nul prin hotărâre definitivă a instanţei competente;

3.a ajuns la termen

4.este consumat;

5 a devenit caduca.
 1.Abrogarea
Poate fi definită ca procedeul tehnico-juridic prin care actele normative fără termen îşi
încetează activitatea prin renunţarea la ele.
Abrogarea cunoaşte mai multe forme:
a) expresă care la rândul ei este divizată în abrogare expresă-direct şi indirect.
Abrogarea expresă –directă este atunci când noul act normativ prevede, în mod
expres că vechiul act normativ se abrogă. De ex:"La data intrării în vigoare a Codului
civil al Republicii Moldova se va abroga Codul civil aprobat prin Legea R.S.S.
Moldoveneşti cu privire la aprobarea Codului civil al R.S.S. Moldoveneşti din 26
decembrie 1964 cu toate modificările şi completările ulterioare".)
Abrogarea expresă –indirectă este atunci când noul act normativ se numeşte, în mod
expres, actul normativ care se abrogă, dar se limitează la prevederea că se abrogă toate actele
normative anterioare care contravin noii reglementări. De ex:Până la aduce¬rea legislaţiei
Republicii Moldova în corespundere cu Legea Republicii Moldova cu privire la proprietate se
vor aplica numai acele prevederi ale actelor legislati¬ve în vigoare ale Republicii Moldova
care nu contravin acestei legi".
b) Abrogarea tacită este atunci când în noul act normativ nu se prevede nimic în
legătură cu acţiunea vechilor normei juridice. Întrucât însă norma juridică nouă dă o
reglementare, organul de aplicare înţelege implicit că în mod tacit legiuitorul a dorit
să scoată din vigoare vechea reglementare.
c) Abrogarea totală este atunci când toate dispoziţiile cuprinse într-un act normativ
sunt abrogate.

Abrogarea nu trebuie confundată cu derogarea şi suspendarea.

Derogarea reprezintă o reglementare diferită, o abatere sau o excepţie de la
reglementarea existenţă pe care nu o abrogă, ci îi îngustează sfera de aplicare.
Suspendarea acţiunii în timp a unei norme juridice are loc, în cazuri excepţionale
pentru cauze determinate.
2. Expirarea termenului prin care ea a fost editată. Legea are putere juridică pe un
termen nelimitat dacă ea nu prevede altfel.
Aşadar, pe lângă legi cu termen nelimitat, există legi temporare şi legi cu termen.
Temporară este legea emisă pentru o anumită situaţie provizorie, de exemplu pentru
starea excepţională (cutremur, război etc). Odată cu încetarea stării excepţionale, îşi
pierde efec¬tul şi legea respectivă.
Legea cu termen se elaborează, de regulă, în cazul în care se poate prevedea cu precizie
timpul necesar aplicării ei.
3. Căderea în desuetudine.(a devenit caducă)
O normă juridică se consideră căzută în desuetudine, atunci când, deşi, formal ea este în
vigoare, doar în rezultat al dezvoltării relaţiilor sociale, schimbărilor social-politice şi
economice survenite în societate, faptului că stările de lucruri care au determinat
necesitatea elaborării acestui act normativ au încetat să mai existe. De exem¬plu, în
perioada 1995-2003 nu se mai putea vorbi de aplicarea prevederilor din Codul civil din
1964 referitoare la proprietatea gospodăriei de colhoznic, fiindcă nu mai existau
gospodării colhoznice.

2.Acţiunea normelor juridice în spaţiu

Drept teritoriu al statului se considera intreaga parte terestra , subsolul,
bogatiile subpamintene, apele interne si teritoriale, spatiul aerian in limitele
frontierilor de stat. Teritoriu al statului se considera si teritoriul ambasadelor, al
altor institutii diplomatice in strainatete.
In interesul dezvoltarii , mentinerii unor relatii politice, economice , culturale adesea
se stabilesc si unele exceptii de la regula cind, in anumite conditii si limite, unele locuri (
de exempplu, teritoriul navelor, aeronavelor, diferite zone libere , de frontiera) nu
nimersc sub actiunea actelor normative a statului respectiv sau cind se recunoaste
aplicarea actelor normative straine asupra lor.
Principalele cazuri de neaplicare a legii unei tari asupra tuturor persoanelor de pe
teritoriul sau sint :
1) Imunitatea diplomatica
2) Statutul juridic al consulilor
3) Regimul juridic al unor categorii de straini
Pe teritoriul unui stat pot exista bunuri mobile si imobile are apartin altui stat.
In cazul in care un membru al unei ambasade sau al unei agentii diplomatice ori
consulare a savirsit o fapta grava pe teritoriul statului de resedinta, el poate fi declarat
persona non grata sau poate fi chiar expulzat.
 Localurile misiunii diplomatice sint inviolabile
 Statul de resedinta are obligatia de a lua toate masurule potrivite pentru a impiedica
deteriorarea localurilor misiunii , tulburarea linistii.
 Localurile misiunii, mobilierul si celelalte obiecte ce se gasesc acolo , precum si
mijloacele de transport ale misiunii nu pot fi perchezitionate etc.
Frontiera intre 2 state :
1. Pe uscat – delimitata de movile de pamint, diverse semne naturale.
2. Pe apa :
 Riul navigabil – fiecarui stat ii apartine o portiune care se determina dupa linia celei
mai mari adincimi (fragveter)
 Riu nenavigabil – frontiera se stabileste dupa o linie mediana
3. Poduri , paduri – la mijlocul podului , padurii.
4. Aer , subsol – frontierele sint precizate cu ajutorul unor linii perpendiculare ce
pornesc de pe frontierele terestre sau acvatice in sus si in jos , pina unde ajung mijloace
tehnice. ( In sus - pina unde ajuns avioanele reactive).
 Normele juridice produc efecte juridice pe un anumit teritoriu. După acest criteriu
normele juridice pot fi divizate în două grupe
1. Norme juridice internaţionale.
Ele reglementează relaţiile dintre state, în conformitate cu principiul
teritorialităţii. Aceste norme juridic sunt obligatorii şi produc efecte juridice în
măsură în care se acceptă cu respectarea principiului suveranităţii statului asupra
teritoriului şi populaţiei. Dacă statul a aderat la unele acte normative internaţionale
ele devin prioritare faţă e cele interne. Daca insa normele juridice interne sint in
contrazicere cu cele internationale, ele sint declarate nule si nu produc efecte
juridice.
2. Norme juridice interne.
Referitor la actele normative interne un rol important îl are fora orânduirii de stat.
În statele cu o structură compusă, actele normative ale organelor federale creează
efecte juridice asupra teritoriului tuturor statelor federative iar actele normative ale
unui stat membru sunt valabile în limitele sale teritoriale.
În cazul unei contradicţii între ele prioritate are norma juridică federală.

Normele juridice centrale produc efecte juridice pe întreg teritoriul statului.

Normele juridice locale au o acţiune limitată la unitatea administrativ-

teritorială sau economică asupra căreia se extinde autoritatea organului de stat
respectiv.
Actele normative locale trebuie să fie adoptate pe baza şi îi corespunde cu cele centrale.
Dacă normele juridice locale contravin celor centrale ele sînt declarate nule şi nu produc efecte
juridice.

Acţiunile normelor juridice asupra persoanelor

Destinatorul oricărui act normativ este omul privit individual, ca persoană fizică sau
colectiv, ca persoană juridică. În unele cazuri ca subiect apare statul sau organele de stat.

Acţiunea normelor juridice asupra persoanelor are mai multe criterii de clasificare :

a) După cercul de subiecţi ai raportului juridic distingem:

- individuale

- colective

b) După caracterul normelor juridice se disting:

- norme juridice cu caracter general de aplicare pentru toţi subiecţii de drept;

- norme juridice care se aplică numai persoanelor fizice;

- norme juridice care se aplică numai persoanelor juridice;

- norme juridice speciale, care se aplică numai unor categorii de persoane.De ex:se aplica numai
de judecători sau faţă de pensionari.

- norme juridice cu un caracter individual, care se aplică unei singure persoane.De

ex:Dispoziţiile constituţionale referitoare la Preşedintele R.Moldova

c) După statutul juridic al persoanelor fizice se deosebesc:

- cetăţenii statului propriu –zis;

- cetăţenii străini;

- persoanele fără cetăţenie;

Potrivit principiului personalității normei juridice, regula de drept se va aplica tuturor categoriilor de
persoane indicate mai sus. Există însă și excepția imunității diplomatice, care își are izvorul de drept în
norma națională sau în normele internaționale. Imunitatea diplomatică se referă la personalul
diplomatic, acesta beneficiind de o seamă de drepturi și privilegii, și anume: inviolabilitatea persoanei,
imunitatea de jurisdicție, diverse scutiri de taxe și impozite etc. În ceea ce îl privește pe jurist, vom
preciza că în ipoteza în care vreun membru al personalului diplomatic săvârșește fapte grave ce lezează
ordinea socială a statului acreditar, se poate ajunge până la ridicarea acreditării pentru acel membru,
declararea ca persona non grata și expulzarea.

În privința personalului tehnic sau al personalului de serviciu al misiunilor diplomatice, facem

precizarea că aceștia nu beneficiază de totalitatea drepturilor și privilegiilor de care se bucură personalul
diplomatic și în niciun caz de imunitatea de jurisdicție.

În privința regimului juridic aplicabil străinilor, arătăm că sunt recunoscute trei forme de reglementare,
și anume:

> regimul național, prin care se recunosc pentru străini aceleași drepturi ca și cele ale cetățenilor, cu mici
excepții (de exemplu, lipsa drepturilor electorale);

> regimul special, ce constă în acordarea unor drepturi reglementate de legislația internă sau
internațională străinilor;

> clauza națiunii celei mai favorizate, prin care cetățenii unui stat, în baza convenției cu un altul,
beneficiază de un regim/tra-tament favorizat în domenii precum exportul, tarife vamale etc.