DREPT PENAL .

PARTEA GENERALĂ

INFRACȚIUNEA SI TRĂSĂTURILE ESENȚIALE ALE

INFRACȚIUNII

0
 Infracțiunea si trăsăturile esențiale ale infracțiunii

I Notiunea de infracțiune

Conceptul de infracțiune .
Infracțiunea reprezintă savârșirea actului de conduită interzis prin norma de
incrimimare . Într-o altă accepțiune , conceptul de infrațiune desemnează fapta
descrisă , și anume aceea prevazută de legea penală cu elementele sale constitutive.
1

În limbajul obișnuit, infracțiunea este o acțiune ilegală, faptă ce prezintă un

pericol social, constă în săvârșirea cu vinovăție a unei abateri de la legea penală,
care este sancționată de lege.
Pentru ca o faptă pevazută de legea penală si savarșită cu vinovatie să atragă
răspunderea penală a infractorului trebuie să prezinte un anumit grad de pericol
social. Pericolul social reprezinta incălcarea normelor in vigoare având ca
rezultat impiedicarea desfasurarii normale a relatiilor sociale. Gradul de pericol
social al unei infracțiuni trebuie sa fie mai ridicat comparativ cu al celorlalte forme
de ilicit juridic (civil, admimistrativ, disciplinar). Gradul de pericol social cerut
pentru existenta infracțiunii trebuie raportat la implinirea cumulativă a
urmatoarelor condiții: să existe o acțiune sau inacțiune; acțiunea sau inacțiunea să
aducă atingere anumitor valori sociale (să pună in primejdie, să vatame sau să
lezeze valorile sociale aparate de legea penală); pentru sanctionarea acțiunii sau
inacțiunii sa fie necesară aplicarea unei pedepse. Art. 18 din actualul Cod penal
reglementează cazul in care o fapta are un grad de pericol social redus, atingerea
adusă in concret vreuneia din valorile sociale apărate de legea penală este minima
și, in consecintă, nu constituie infractiune. Criteriile de stabilire in concret a
gradului de pericol social sunt: modul si mijloacele de savarșire a faptei; scopul
urmarit de faptuitor in comiterea faptei; imprejurările in care a fost comisa fapta;
rezultatul produs sau care s-ar fi putut produce; persoana si conduita făptuitorului .

Noțiune legală .

1
Gh. Ivan , Drep Penal . Partea Genarala . Capitolul III , p. 66
1
 Având în vedere importanța deosebită a instituției infracțiunii in cadrul dreptului
penal , legiuitorul român a definit pentru prima dată noțiunea generală de
infracțiune prin trasaturile ei esențiale, in Codul penal din 1969 . Potrivit art.17,
alin.(1) din acest cod : ″ Infracțiunea este fapta care prezintă pericol social ,
săvârșită cu vinovăție și prevăzută de legea penală ″ .2
Conform noului Cod Penal, in art.15 , alin (1) se prevede ca : ″ Infracțiunea este
fapta prevazută de legea penaă , săvârșită cu vinovăție , nejustifictă și imputabilă
persoanei care a savârșit-o ″ .3

II Trăsăturile esențiale ale infracțiunii

Avem 4 trasături esențiale ale infracțiunii :

1. Fapta prevazută de legea penală
2. Fapta săvârsită cu vinovăție
3. Fapta nejustificată
4. Fapta imputabilă persoanei care a săvârșit-o / fapta abstractă

1. Fapta prevazută de legea penală .

Savărsirea unei fapte . O primă trasatură esențială ce reiese din definitia dată in
Art.15 , alin.(1) , Cod Penal , este aceea de a fi o faptă prevăzută de legea penală .
Fapta reprezintă un act de conduită exterioară a omului , o manifestare a sa in sfera
realitații . Fapta poate consta intr-o acțiune sau inacțiune .
Pericolul social al faptei . Legiuitorul român nu a mai preluat in noul Cod penal
ideea că pentru a constitui infracțiune , fapta unei persoane trebuie să prezinte
pericol social , adică sa fie periculoasă pentru societate .
Analiza pericolului social al faptei nu trebuie evitată , deoarece in momentul
incriminării unei fapte . legiuitorul ține seama de pericolul pe care acesta l-a
prezentat in perioada prelegistaltivă , ajungând la concluzia că acesta este atât de
mare încât se impune includerea ei in cadrul ilicitului penal .

2
V.Dongroz , Sinteze asupra noului Cod penal, in SCJ nr .1/1969 , p.5
3
Codul penal – actualizat 4.11.2019 , titlul II , capitolul 1 , art .15
2
 Pericolul social generic si pericolul social specific . In știinta dreptului penal si in
legislație se face distincție intre pericolul social generic si pericolul social specific .
Pericolul social generic , este evaluat de catre legiuitor in abstracto , pentru a
decide daca fapta incriminată prezinta grad de pericol social corespunzator raportat
la importanța valorii ocrotite prin acea incriminare , iar pe de altă parte , cat de
ridicat este acel grad de pericol , si care ar fi limitele de pedeapsă .4
Pericolul social concret circumstanțiază pericolul pe care îl prezintă fapta săvârșită
; acesta este evaluat in concreto de catre organelle juridiciare penale , tinând seama
de vătămarea sau periclitarea efectivă a valorii sociale , de urmarea produsă ,
precum și de împrejurările in care s-a comis fapta incriminată .
Elementul legal al infrațiunii . Această trăsătură esențială relevă că pentru
existența infracțiunii este necesar ca fapta săvârșită ( concretă ) să fie prevăzută de
legea penală ca infracțiune și sancționată ca atare .

2. Fapta săvârsită cu vinovăție

O a doua trăsătură esențială a infracțiunii , ce se degajă din definiția legală a
acesteia , priveste săvârșirea faptei cu vinovătie .
Vinovăția reflectă aspectul subiectiv al infracțiunii , aceasta reprezintă atitudinea
psihică a făptuitorului față de fapta săvârșită si de urmările acesteia .5
Ca trasatură esențială a infracțiunii , vinovăția îmbracă două forme principale :
intenția și culpa , la care se mai adaugă și forma mixtă , praeterintenția ( intenția
depășită)
Intenția este cunoscută in doctrină și în legislație sub doua modalități : directă și
indirectă.
a) Intenția directă – se caracterizează prin prevederea rezulatului faptei de către
făptuitor si urmarirea acestui rezultat prin săvârsirea faptei ;
b) Intenția indirectă - se caracterizează prin prevederea rezultatului de către
faptuitor , rezultat care nu mai este urmarit , ci este acceptata doar
eventualitatea producerii lui .

4
Gh. Ivan , Individualizarea pedepsei , p.24
5
G . Antoniu , Vinovăția penală , p.20-27
3
 Culpa este cunoscută in doctrina și în legislație sub două modalitați : culpa cu
prevedere și culpa simplă.
a) Culpa cu prevedere- există atunci când făptuitorul a prevăzut rezultatul
posibil al faptei sale , nu a acceptat însa acest rezulatat, ci a sperat în mod
neîntemeiat că el nu se va produce ;
b) Culpa simplă - există atunci când făptuitorul nu a prevăzut rezultatul faptei
sale , deți trebuia ți putea să-l prevadă .

Praeterintenția ( intenția depașită ) – este o formă mixtă de vinovație , ce

cuprinde intenția si culpa reunite . Intenția depășită se realizează prin savarsirea
unei fapte cu intenție și producerea unui rezultat mai grav decât cel urmarit ori
acceptat de catre făptuitor prin săvârșirea faptei , rezultat ce se impută acestuia
sub forma culpei . In art.16, alin(5) se prevede că există intenție depașită când fapta
constând intr-o acțune sau inacțiune intentionată produce un rezulatat mai grav ,
care se datorează culpei făptuitorului .

3. Fapta nejustificată
Această trasatură esentială este o inovație a noului Cod penal , dorind să exprime
prin aceasta că lipsa cauzelor justificative ar construi o trasatură esentială a
infractiunii . O astfel de trasatură nu a existat in legile penale anterioare .
In viziunea noii legi penale , caracterul nejustificat al faptei ar urma să constituie o
condiție de existentă a infractiunii alaturi de celelalte trăsături , exprimată însă
printr-o negație . 6

4. Fapta imputabilă persoanei care a savarșit-o

Această trasatură esențială este o a doua inovație a noului Cod penal , dorind să
exprime prin aceasta , idea că o persoană a comis fapta in mod obiectiv . Prin
notiunea de imputabilă înțelegem atat o atribuire obiectivă a faptei persoanei care a
săvârșit-o ( imputabilitate obiectivă ) , cat și o atribuire subiectivă a faptei
persoanei care a săvârșit-o ( imputabilitate subiectivă ) .

6
Gh. Ivan , Drep Penal . Partea Genarala . Capitolul III , p. 69-70
4
 III Minispeța

In data de 15. XI. 2019 , numitul M. S , se afla la volanul autoturismului său ,

tranzitând localitatea Apahida , jud. Cluj . Aflandu-se in intârziere , M.S . a trecut
pe culoarea rosie a semaforului aflat in localitate . Pentru că pietonii aveau verde la
semafor , T.D. traverersează regulamentar strada , dar este lovit in plin de catre
M.S . În urma acestui accident , victima ,T.D. , este transportată la spital in stare
gravă , urmând ca dupa aproximativ 2 ore de la producerea accidentului , să
decedeze .
Faptuitorul , M. S , știa că nu are voie să treacă pe culoarea roșie a semaforului ,
deoarece se putea intâmpla ceva rău , dar a sperat că nu se va intâmpla acest lucru .
In această minispeță , întâlnim infracțiunea de ucidere din culpa cu prevedere ,
conform art . 16 , alin (4 -a) din Noul Cod penal , infractorul prevede rezulatatul
faptei sale , dar nu-l accepta , socotind fară temei ca el nu se va produce .

5
 BIBLIOGRAFIE

1. Gh . IVAN , Drept penal . Partea generala conform noului Cod penal Editia
4 , Editura C.H. BECK
2. Codul penal . Codul de procedura penala , actualizat 4.11.2019 , Editura
C.H. BECK
3. Gh . IVAN , Indicidualizarea pedepsei , Editura C.H. BECK , 2007
4. G. ANTONIU , Vinovatia penala , Editia 2
5. V. DONGOROZ , Sinteze asupra noului Cod penal .