FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE

DREPT PENAL

INFRACȚIUNEA

NUME: POPA DENISA DIANA

ANUL 2023, GRUPA 2, IFR

1
1
C. Butiuc, Manual de Drept Penal, Partea Generală,
Ed. Universității Lucian Blaga, Sibiu 2014
2
Portal Legislativ
FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE

CUPRINS

1. Infracțiunea ..............................................................................................pag. 3
2. Cauzele justificative ................................................................................pag. 4
3. Clasificarea infracțiunilor ........................................................................pag. 6
4. Speță ........................................................................................................pag. 7
5. Bibliografie ..............................................................................................pag.7

2
1
C. Butiuc, Manual de Drept Penal, Partea Generală,
Ed. Universității Lucian Blaga, Sibiu 2014
2
Portal Legislativ
FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE

1. INFRACȚIUNEA

Infracţiunea este o faptă (acţiune sau inacţiune) prejudiciabilă, prevăzută

de legea penală, săvîrşită cu vinovăţie şi pasibilă de pedeapsă penală.
În dreptul românesc contravențiile nu mai sunt infracțiuni.Pericolul social
este apreciat de legiuitor ca fiind acea stare în care valorile sociale (viața omului,
integritatea sa fizică și psihică, bunurile sale, etc.) pot fi vătămate prin anumite
fapte. Vinovăția reprezintă o anumită atitudine psihică a persoanei care a
săvârșit infracțiunea. Legea prevede anumite forme de vinovăție: intenția, culpa
și praeterintenți. În teoria dreptului penal, prin etape ale activităţii 1
infracţionale se înţeleg fazele, căile prin care trece fapta infracţională în
desfăşurarea ei până la producerea rezultatului (iter-criminis, calea
infracţională).

În evoluţia sa această activitate parcurge anumite faze: apariţia ideii

infracţionale, deliberarea, luarea hotărârii, pregătirea infracţiunii, tentativa de
infracţiune (începerea executării) şi finalizarea infracţiunii prin producerea
rezultatului dorit. Pornind de la teza că numai acţiunile (inacţiunile) pot fi
recunoscute infracţiuni şi de la periculozitatea lor pe parcursul desfăşurării
activităţii infracţionale, legiuitorul a incriminat numai actele de pregătire,
tentativa şi producerea rezultatului prejudiciabil.

Etapele activităţii
infracţionale

Pregătirea Tentativa Infracțiunea

consumată

3
1
C. Butiuc, Manual de Drept Penal, Partea Generală,
Ed. Universității Lucian Blaga, Sibiu 2014
2
Portal Legislativ
FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE

Art. 15 Trăsăturile esenţiale ale infracţiunii

(1) Infracţiunea este fapta prevăzută de legea penală, nejustificată şi
imputabilă persoanei care a săvârşit-o.
(2) Infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale.

Art. 16 Săvârşirea infracţiunii comisive prin omisiune

Infracţiunea comisivă care presupune producerea unui rezultat se consideră
săvârşită şi prin omisiune când:
a) exista o obligaţie legală sau contractuală de a acţiona;
b) autorul omisiunii, printr-o acţiune sau inacţiune anterioară, a creat pentru
valoarea socială protejată o stare de pericol care a înlesnit producerea
rezultatului.

Art. 17 Vinovăţia
(1) Fapta nu este prevăzută de legea penală dacă nu a fost săvârşită cu forma de
vinovăţie cerută de lege.
(2) Vinovăţie există când fapta este comisă cu intenţie, din culpă sau cu intenţie
depăşită.
(3) Fapta este săvârşită cu intenţie când făptuitorul:
a) prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârşirea acelei
fapte;
b) prevede rezultatul faptei sale şi, deşi nu-l urmăreşte, acceptă posibilitatea
producerii lui.
(4) Fapta este săvârşită din culpă când făptuitorul:
a) prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se
va produce;
b) nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să îl prevadă.
(5) Există intenţie depăşită când fapta constând într-o acţiune sau inacţiune
intenţionată, produce un rezultat mai grav, care se datorează culpei
făptuitorului.
(6) Fapta constând într-o acţiune sau inacţiune constituie infracţiune când este
săvârşită cu intenţie. Fapta comisă din culpă constituie infracţiune numai când
legea o prevede în mod expres.

4
1
C. Butiuc, Manual de Drept Penal, Partea Generală,
Ed. Universității Lucian Blaga, Sibiu 2014
2
Portal Legislativ
FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE

2. CAUZELE JUSTIFICATIVE

Art. 18 Dispoziţii generale

(1) Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală dacă a fost comisă
în condiţiile vreuneia dintre cauzele justificative prevăzute de lege.
(2) Efectul cauzelor justificative se extinde şi asupra participanţilor.

Art. 19 Legitima apărare

(1) Este justificată fapta prevăzută de legea penală săvârşită în legitimă apărare.
(2) Este în legitimă apărare persoana care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un
atac material, direct, imediat şi injust, care pune în pericol persoana sa, a
altuia, drepturile acestora sau un interes general, dacă apărarea este
proporţională cu gravitatea atacului.
(3) Se prezumă a fi în legitimă apărare, în condiţiile alin. (2), acela care comite
fapta pentru a respinge pătrunderea unei persoane într-o locuinţă, fără drept,
în timpul nopţii, prin violenţă, viclenie, efracţie sau alte asemenea mijloace.

Art. 20 Starea de necesitate

(1) Este justificată fapta prevăzută de legea penală săvârşită în stare de
necesitate.
(2) Este în stare de necesitate persoana care săvârşeşte fapta pentru a salva de la
un pericol imediat şi care nu putea fi înlăturat altfel, viaţa, integritatea
corporală sau sănătatea sa ori a altei persoane sau un bun important al său ori
al altei persoane sau un interes general, dacă urmările faptei nu sunt vădit
mai grave decât cele care s-ar fi putut produce în cazul în care pericolul nu
era înlăturat.

Art. 21 Exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei obligaţii

(1) Este justificată fapta prevăzută de legea penală constând în exercitarea
unui drept recunoscut de lege sau în îndeplinirea unei obligaţii impuse de lege,
cu respectarea condiţiilor şi limitelor prevăzute de aceasta.
(2) Este de asemenea justificată fapta prevăzută de legea penală constând în
îndeplinirea unei obligaţii impusă de autoritatea competentă, în forma prevăzută
de lege, dacă aceasta nu este în mod vădit ilegală.

Art. 22 Consimţământul persoanei vătămate

(1) Este justificată fapta prevăzută de legea penală săvârşită cu
consimţământul persoanei vătămate, dacă aceasta putea să dispună în mod legal
de valoarea socială lezată sau pusă în pericol.
(2) Consimţământul persoanei vătămate nu produce efecte în cazul
infracţiunilor contra vieţii, precum şi atunci când legea exclude efectul
justificativ al acestuia.
5
1
C. Butiuc, Manual de Drept Penal, Partea Generală,
Ed. Universității Lucian Blaga, Sibiu 2014
2
Portal Legislativ
FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE

În funcție de caracterul și gradul prejudiciabil, infracțiunile sunt clasificate

în următoarele categorii: ușoare, mai puțin grave, grave, deosebit de grave și
excepțional de grave. Cele mai grave infracțiuni sunt numite crime. Trebuie
menționat faptul că noțiunea de crimă din limbajul comun nu are același înțeles
cu noțiunea de crimă în sens juridic. Astfel, în această categorie nu sunt incluse
doar omorul, („crimele” de sânge) ci și alte infracțiuni deosebit de periculoase
care pun în pericol mari valori sociale. De exemplu, datorită unei pedepse aspre,
infracțiunile contra siguranței statului sunt incluse în această categorie.
Potrivit vechiului cod penal românesc infracțiunile erau împărțite în 3
categorii: crime, delicte și contravenții. Codul Penal francez, ce a reprezentat
sursă de inspirație pentru cel românesc, a păstrat în art. 1 această clasificare, în
timp ce românii au modificat-o în sensul că, ultima categorie, contravențiile, nu
mai reprezintă o categorie de infracțiuni, ci un mijloc punitiv de natură
administrativă. Ce interesează însă la această clasificare, nu este neapărat tipul
ramurii de drept ce creează răspunderea pentru anumite fapte, ci gravitatea lor.
Delictele sunt infracțiuni cu un grad de pericol social mai mic (de ex.: furt,
tâlhărie, etc.).

CLASIFICAREA INFRACŢIUNILOR

(1) În funcţie de caracterul şi gradul prejudiciabil, infracţiunile prevăzute

de prezentul cod sînt clasificate în următoarele categorii: uşoare, mai puţin
grave, grave, deosebit de grave şi excepţional de grave.

(2) Infracţiuni uşoare se consideră faptele pentru care legea penală

prevede în calitate de pedeapsă maximă pedeapsa închisorii pe un termen de
pînă la 2 ani inclusiv.

(3) Infracţiuni mai puţin grave se consideră faptele pentru care legea
penală prevede pedeapsa maximă cu închisoare pe un termen de pînă la 5 ani
inclusiv.

(4) Infracţiuni grave se consideră faptele pentru care legea penală prevede
pedeapsa maximă cu închisoare pe un termen de pînă la 12 ani inclusiv.
(5) Infracţiuni deosebit de grave se consideră infracţiunile săvîrşite cu
intenţie pentru care legea penală prevede pedeapsa maximă cu închisoare pe un
termen ce depăşeşte 12 ani.
6
1
C. Butiuc, Manual de Drept Penal, Partea Generală,
Ed. Universității Lucian Blaga, Sibiu 2014
2
Portal Legislativ
FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE

SPEȚĂ

Prima instanță a reținut în fapt următoarele: în ziua de 19.10.2021, inculpații X

şi Y, aflându-se în trenul Pitești București, împreună cu alți tineri într-un
compartiment, după punerea în mișcare a trenului au văzut pe Z, pe care l-au
identificat ca făcând parte dintr-un grup cu care anterior avuseseră unele
conflicte. Ca urmare au plecat în urmărirea lui pe culoar, prinzându-l între ușile
de urcare şi coborâre de la capătul vagonului unde i-au aplicat mai multe
lovituri, iar apoi au deschis ușa și l-au aruncat din vagon. În cădere victima și-a
fracturat gamba piciorului stâng.
Să se arate dacă fapta constituie vătămare corporală sau tentativă la infracțiunea
de omor. Motivați răspunsul..
Răspuns:
Fapta inculpaților constituie o tentativă perfectă la infracțiunea de omor. Din
modul în care au acționat și datorită locului unde fapta s-a comis se poate
observa că făptuitorii au prevăzut și urmărit producerea rezultatului sau l-au
acceptat rezultat ce consta în moartea victimei. Faptul că rezultatul nu s-a produs
nu este relevant având în vedere modul de comitere al faptei.

BIBLIOGRAFIE

7
1
C. Butiuc, Manual de Drept Penal, Partea Generală,
Ed. Universității Lucian Blaga, Sibiu 2014
2
Portal Legislativ
FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE

1. C.Butiuc, Manual de drept penal,Partea generală,Ed. Universității Lucian

Blaga, Sibiu 2014
2. Portal Legislativ
3. Infracţiunea. Dispoziții generale (conținutul infracţiunii). Art. 15-17 Cod
Penal
4. Speță transmisă din viața reală

8
1
C. Butiuc, Manual de Drept Penal, Partea Generală,
Ed. Universității Lucian Blaga, Sibiu 2014
2
Portal Legislativ